MINISTERUL SĂNĂTĂȚII REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE MEDICINA ȘI FARMACIE NICOLAE TESTIMIȚANU

FACULTATEA DE MEDICINA NR 1

Departatamentul Medicină Preventivă

Discilina de igienă

REFERAT

“Estimarea riscului profesional la lucrătorii medicali”

A efectuat:

A controlat:

Chișinău, 2023
Cuprins:
1.Introducere......................................................................................................................1

2. Factorii de risc cărora sunt supuși lucrătorii medicali...................................................4

3. . Evaluarea riscurilor şi leziunile cauzate de înţepăturile de ……………...………….7

4.Concluzii.........................................................................................................................9

Bibliografie......................................................................................................................11

1.Introducere
2
 Mulți cred că medicii nu sunt doar oameni eroi, ci și cu adevărat magicieni.
Așteptăm de la ei un diagnostic precis, garanții de recuperare și, în plus, simpatie
sinceră și empatie deplină pentru greutățile lor. Însă în această profesie prestigioasă
există numeroși factori de risc, pe care mulți le evită.

Problema securității și sănătății în muncă pentru personalul medical se impune tot

mai mult în ultimii ani pentru medicina socială. Actualitatea temei este determinată de
numărul mare de factori de risc în activitatea cadrelor medicale, care favorizează
apariția maladiilor profesionale în rândul personalului. Astfel, studiul privind
particularitățile factorilor de risc în activitatea lucrătorilor medicali reprezintă o
deosebită însemnătate și actualitate. OMS estimează că în fiecare an, la nivel global,
practicile nesigure de injectare duc la 20 de milioane de infectări cu virusul hepatic B, 2
milioane cu virusul hepatic C și 260.000 cu virusul HIV.

Riscurile și pericolele profesionale există peste tot; în fiecare profesie se pot distinge
cel puțin doi sau trei factori periculoși. În medicină, sunt multe altele. De exemplu,
medicul urgentist, care este primul medic pe care un pacient îl întâlnește într-o urgență,
are probabilitatea de a intra într-un accident cu ambulanța deși situația din trafic nu are
nicio legătură cu medicina, de fapt. Dar el este constant „pe roți”, iar mașina este un
obiect de pericol sporit. Când un medic vine la pacient, acesta are doar o valiză cu un
set aprobat de medicamente care îi permit să acorde îngrijiri de urgență. Iar unicitatea
specialiștilor de la ambulanță este că trebuie să pună un diagnostic pe o persoană pe care
o văd pentru prima dată, nu au nici antecedente medicale, nici analize. Pacientul poate
spune doar unde doare. Și medicul, pe baza informațiilor colectate rapid și a
cunoștințelor sale, face un diagnostic, care, apropo, este confirmat cu o acuratețe de
până la 90%.Uneori există condiții dificile în care medicii de la ambulanță trebuie să
lucreze. Fiecare al treilea medic cel puțin o dată a fost supus violenței fizice. Cel mai
adesea, femeile și tinerii profesioniști „înțeleg”, mai ales după ce refuză să scrie o rețetă
sau să o ia din nou.

Lucrătorii din sănătate, având în vedere activitățile sale profesionale sunt expuși unor
factori periculoși:stres emoțional, climat nefavorabil în cadrul echipei,expunerea la
substanțe chimice periculoase, ergonomie slabă la locul de muncăloc. Utilizare și
interacțiune în practica medicală medicamente din domeniul oncologiei si hematologiei-

3
chimioterapia, afectează negativ sănătatea lucrătorilor din domeniul sănătății și poate
provoca boli. Incidența dermatozelor profesionale în lucrătorii medicali sunt de 3-4 ori
mai mari decât cei ai lucrătorilor din alte industrii producție. Prin urmare, mediul
spitalicesc trebuie privit ca extrem sferă microecologică agresivă. Contactul cu pacienți
infectați, încălcarea funcționării echipamentului, mare sensibilitatea corpului, lipsa
măsurilor de securitate. Un factor de risc este o circumstanță (externă sau internă) care
afectând negativ sănătatea umană și creând un favorabil mediu pentru apariţia şi
dezvoltarea bolilor.

2.Factorii de risc carora sunt supuși lucrătorii medicali.

Munca lucrătorilor medicali este cea mai dificilă și responsabilă activitate. Ei sunt în
epicentrul unui imens număr de factori care le afectează negativ sănătatea. Identificarea,
neutralizarea factorilor periculoși și nocivi care afectează sănătatea este un aspect
important al creării unui mediu spitalicesc favorabil. Acești factorii pot fi împărțiți în
mai multe grupuri:

1. Factori biologici. Din factorii biologici fac parte virușii, bacteriile, paraziții.
Lucratorul medicale de poate ușor infecta din cauza neatenției sau grabei. Prin diferitie
smateriale biologice cum ar fi sangele, sputa, picaturi de salivă, urina, personalul
medical se poate infecta. Dintre cele mai des intâlnite boli ale mediciniștilor sun
hepatitele virale, infecție cu HIV, infecțiile respiratorii acute și cele contagioase.Acestea
includ infecția personalului medical cu infecții nosocomiale. Utilizarea echipamentului
individual de protecție, schimbarea mănușilor, curățare, respectarea normelor de
siguranță și dezinfecția materialului - toate acestea ajută la menținerea sănătății
personalului medical. Dacă urmează regimul Sanitar- igienic, antiepidemic, se poate
preveni infecțiea profesională. Trebuie de știut elementele de bază pentru aceste
regimuri: săpunul elimină cei mai infecțioși agenți patogeni; la sfârșitul lucrului cu
pacienții, ar trebui respectat dușul; toate rănile, chiar și cele minore, trebuie tratate cu
verde de briliant și acoperite ermetic; trebuie folosit întotdeauna echipamentul
individual de protecție în acordarea de îngrijiri pacienților; curatenia trebuie facuta în
manuși de cauciuc; insturmentele care sunt utilizate cel mai frecvent,trebuie tratate cu

4
soluții dezinfectante apoi sterilizate, masca este obligatorie daca pacientul are o boală
care se transmite pe cale aeriană.

2.Factorii chimici. Prejudiciul factorilor chimici constă în efectele asupra sănătății ale
detergenților, dezinfectanților și produselor farmaceutice. Există 6 grupuri de factori
chimici care afectează organismul. Acestea includ: cancerigene, toxice,
iritante,sensibilizante, mutagene și substanțe care afectează negativ Sistem reproductiv.
Efectul negativ al agenților cancerigeni este că aceștia cresc riscul de dezvoltare
malignă de neoplasme. Grupul de astfel de substanțe include: benzen,
formaldehidă,arsenic, nitrați, etc.Impactul substanțelor toxice asupra corpului uman
duce la otrăvire, adică intoxicație. Gradul de otrăvire depinde de doză substanță de
intrare. Acestea includ: hidrogen sulfurat, alcooli, hidrocarburi, săruri de mercur,
hidrocarburi clorurate, anilină.Iritantii sunt substanțe care sunt capabile chiar și în doze
mici să excite terminațiile nervoase ale membranelor mucoase și pielea. Efectul
expunerii vine rapid. Există 2 tipuri de substanțe iritante: sintetice si vegetale.Sintetice -
alcool etilic, formaldehidă, oxid nitric, amoniac,acidul formic și uleiurile
esențiale .Substanțele care cresc sensibilitatea organismului la expunere și provocă în
continuare o reacție alergică,se numesc sensibilizatori. Acest grup include:
organiccoloranți azoici, diverse antibiotice. Mutațiile provoacă acele substanțe care
modifică structura genelor,cromozomii și numărul lor. Dacă efectul mutagen afectează
organele genitale,celule afectează și generația următoare. Substanțele care afectează
negativ sistemul reproducător sunt acelea substanțe care contribuie la apariția
malformațiilor congenitale, afectând dezvoltarea normală a fătului în uter, și sănătate în
continuare a copilului. Neglijând precauțiile și modul de funcționare a acestora , este
posibil introducerea lor în corp. Ele intră sub formă de praf sau vapori prin diverse
moduri și afectează negativ funcția de reproducere, organele respiratorii, digestia și
hematopoieza. Poate duce la astfel de complicații precum șoc anafilactic, edem
Quincke, astmul bronșic și apariția bolilor cronice sub formă de rinită, faringită,
laringită.Pentru a elimina influența factorilor chimici asupra organismului, este necesar
de măsuri de precauție. Persoanele cu vârsta sub 18 ani nu au voie sa lucreze în astfel
de condiții. Dacă o persoană are hipersensibilitate la dezinfectanți, munca nu este
permisa. În fiecare an, personalul este supus unui examen medical periodic. Munca se
desfășoară în mijloace individuale de protecţie. Depozitarea medicamentelor este

5
necesară în zonele strict desemnate.Etichetarea recipientelor cu dezinfectanti este
obligatorie indicând denumirea, concentrația și data preparării acestuia.

3.Factorii fizici. Factori de natura fizică sunt vibrațiile, zgomotul, diferite tipuri de
radiații, care contribuie la apariția bolilor profesionale la lucrătorii medicali. Sursele
acestor radiații sunt aparatele cu raze X, microscoape electronice, aparate de
radioterapie. Expunere pe termen lung contribuie ca aceste echipamente să cauzeaze
boala de radiații, daune locale de radiații, distonie vegetativ-vasculară, afectarea locală a
țesuturilor prin laser radiații, polineuropatie vegetativ-senzorială a mâinilor, cataractă,
neoplasme, tumori ale pielii, leucemii. Din pacate nu exista inca nivelul sigur al
radiațiilor.

4.Factorii psiho-sociali. Exista anumite specializari în care există un risc crescut de

depresie, cum ar fi oncologia sau medicina legală. În cazul oncologiei și al medicinei de
urgență, medicii sunt predispuși să sufere mai repede de sindrom burnout din cauza
volumului foarte mare de pacienti și a efortului depus, raportat la timp, care de multe ori
nu este suficient. Solicitarea neuropsihică are drept consecințe creșterea numărului de
erori, tulburari de somn, stari de depersonalizare, degradarea relațiilor sociale etc.
Medicii care activeaza în domeniul psihiatriei prezintă riscul de a interacționa cu
pacienți cu un comportament agresiv, iar cazurile în general sunt greu de abordat, este
nevoie de multa răbdare și de o capacitate de a te transpune în situația respectivă.
Ca rezultat al influenței combinate a tuturor acestor factori, apare o stare de epuizare
nervoasă, care se caracterizează prin următoarele caracteristici:
1. Simptome fizice (oboseală, epuizare fizică, epuizare morală,modificarea
greutății corporale; insomnie; starea de rău per total, inclusiv senzațiile;
dificultăți de respirație,dispnee; greață, amețeli, transpirație excesivă, tremur;
ulcere și boli inflamatorii ale pielii; boala cardiovasculara)
2. Simptome emoționale (lipsa de emoție; pesimism, cinism și insensibilitate în
muncă și viața personală; indiferență, oboseală; senzaţie neputință și deznădejde;
agresivitate, iritabilitate; anxietate, anxietate irațională crescută, incapacitate de
concentrare; depresie, vinovăție; crize de furie, suferință psihică; pierderea
idealurilor sperante sau perspective profesionale; creșterea depersonalizării ale
cuiva sau ale altora - oamenii devin fără chip, ca manechinele, prevalează
sentimente de singurătate).

6
 3. Simptome comportamentale (timp de lucru mai mult de 45 de ore pe săptămână;
apare oboseala de lucru și dorința de odihnă; indiferență față de mâncare;
justificarea consumului de tutun, alcool, droguri; accidente - căderi, răni,
accidente etc.; impulsive comportament emoțional).
4. Starea intelectuală (scăderea interesului pentru noile teorii și idei la locul de
muncă, abordări alternative pentru rezolvarea problemelor; plictiseala,
melancolie, apatie, pierderea gustului și a interesului pentru viață; preferință mai
mare pentru standard modele, rutină, mai degrabă decât creativitate; cinism sau
indiferență față de inovații; participarea redusă sau deloc la experimentele de
dezvoltare - traininguri, educatie; performanţă formală).
5. Simptome sociale (activitate socială scăzută; cădere interes pentru petrecerea
timpului liber, hobby-uri; limitarea contactelor sociale la locul de muncă; relații
slabe la locul de muncă și acasă; sentimentul izolat,sentiment de lipsă de sprijin
din partea familiei, prietenilor, colegi)

Lucrătorii medicali trebuie să lucreze în condiții de poluare a aerului a sălilor de

operație cu gaze narcotice, radiații X împrăștiate, contact constant cu medicamente,
material biologic contaminat, pacienți infecțioși etc. Specificul obiectului activității
medicale determină nu numai impactul acestuia asupra sănătății și capacității de muncă
a lucrătorilor, ci și stabilirea răspunderii juridice stricte pentru infracțiunile profesionale,
care se manifestă în aspectul juridic al riscului profesional al lucrătorilor medicali, care
este asociat cu particularitățile evaluării juridice a îndeplinirii îndatoririlor lor. Un semn
al riscului profesional al lucrătorilor medicali este inadmisibilitatea reducerii capacității
profesionale de muncă. Dacă reprezentanții altor profesii, în cazul unei deteriorări a
stării lor de sănătate, pot conta pe o reducere a ritmului de producție, o reducere a zilei
de muncă etc., atunci legislația impune lucrătorilor medicali, indiferent de starea
acestora. capacitatea de a lucra, de a implementa standarde general stabilite pentru
diagnosticarea și tratarea pacienților.

3. Evaluarea riscurilor şi leziunile cauzate de înţepăturile de ac.

Sănătatea lucrătorilor, în special a celor din sectoarele sănătăţii şi asistenţei sociale,

se află în pericol din cauza expunerii, la locul de muncă, la agenţi patogeni transmisibili
7
prin sânge, adesea prin intermediul unei leziuni suferite de un lucrător. Aceste leziuni
reprezintă motive de îngrijorare deoarece pot cauza infectarea lucrătorului cu agenţi
patogeni transmisibili prin sânge (viruşi, bacterii, ciuperci şi alte microorganisme12).
Virusul imunodeficienţei umane (HIV) şi virusul hepatitei B (VHB) sau C (VHC) sunt
riscurile cele mai frecvente3 , dar există peste 20 de boli care pot fi transmise prin
sânge. Lucrătorii sunt expuşi riscului de infecţie în urma contactului cu sânge infectat
sau alte lichide biologice umane infectate atunci când acestea intră în contact cu răni sau
mucoase.

Acest contact se poate produce ca urmare a:

• inoculării de sânge cu ajutorul unui ac sau al altui obiect ascuţit

• contaminării cu sânge a pielii rănite

• înghiţirii sângelui unei persoane, de exemplu, după o procedură de resuscitare „gură

la gură”

• contaminării în situaţiile în care individul are o rană deschisă, iar hainele au fost
îmbibate de sânge

• muşcăturilor (în situaţiile în care piele este rănită)

Întrucât cea mai cunoscută formă de contact de acest fel este o rană produsă prin
înţepătură cu o seringă, aceste incidente sunt numite adesea leziuni „cauzate de
înţepături de ac” sau „obiecte ascuţite”. În afară de asemenea leziuni, infecţia se poate
produce şi prin stropirea cu sânge a mucoasei (de exemplu, în ochi sau gură). Aceasta
poate avea loc în timpul activităţilor de curăţare, cum ar fi curăţarea la înaltă presiune a
unei zone contaminate. Nu numai cadrele medicale sunt expuse riscului. Deşi asistentele
medicale care acţionează în situaţii medicale acute sunt identificate ca prezentând
gradul cel mai ridicat de risc, numeroşi alţi lucrători au potenţialul de a suferi aceste
leziuni. De exemplu, lucrătorii care curăţă spaţiile publice (de exemplu, în trenuri sau în
parcuri publice) pot întâlni materiale contaminate cu lichide biologice, cum ar fi cele
utilizate de consumatorii de droguri intravenoase.

8
Este dificil de estimat nivelul riscului de infectare a lucrătorilor deoarece există o
raportare insuficientă a leziunilor cauzate de înţepăturile de ac şi este posibil să nu fie
instituite măsuri de supraveghere a sănătăţii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează
că aproximativ 3 milioane din cei 35 de milioane de lucrători din domeniul sănătăţii din
întreaga lume sunt expuşi anual pericolului prezentat de agenţii patogeni transmisibili
prin sânge6 . Au fost estimate următoarele riscuri generate de expunerea la sânge
infectat: • Hepatita B (risc de ~30%) • Hepatita C (risc de ~10%) • HIV (risc de ~0,3%)

4.Concluzii.

Cercetările efectuate demonstrează că apariţia bolilor profesionale în activitatea

lucrătorului medical este inevitabilă, atât pe plan global, cât și în Republica Moldova .
Maladiile înregistrate sunt în mare parte consecințe ale principalilor factori de risc din
timpul muncii: stresul neuropsihosenzorial și suprasolicitarea fizică.

Se recomandă urmatoarele măsuri de protecție a personalului medical

• achiziţia de echipamente medicale mai sigure, precum seringi cu ace retractabile

• un mai bun control al deşeurilor medicale

• condiţii de muncă îmbunătăţite, precum iluminatul

• îmbunătăţirea organizării muncii – cum ar fi combaterea oboselii (de exemplu, după

turele lungi), care poate fi un factor determinant al vătămării lucrătorului, şi
îmbunătăţirea supravegherii pentru a asigura respectarea sistemelor de muncă

• echipamente de protecţie personal

• imunizare împotriva virusului hepatitei B

• sisteme de muncă sigure (evitarea punerii la loc a capacului acului)

• eliminarea în condiţii de siguranţă a obiectelor ascuţite şi a altor deşeuri clinice

• pregătire şi informare
9
Printre măsurile elementare de protejare a lucrătorilor împotriva agenţilor patogeni
transmisibili prin sânge se numără:

• spălarea pe mâini după fiecare contact cu pacientul şi după contactul cu sânge sau
lichide biologice

• EPP (Echipamente de protecţie personală) adecvate

• trebuie purtate mănuşi de unică folosinţă ori de câte ori se lucrează cu sânge sau
lichide biologice.

• trebuie purtate şorţuri de plastic/halate impermeabile de unică folosinţă atunci când se

poate produce stropirea cu sânge sau lichide biologice

• trebuie asigurată protecţia ochilor (vizieră, măşti, ochelari de protecţie) atunci când
stropi de sânge, lichide biologice sau reziduuri/fragmente de ţesuturi contaminate ar
putea sări pe faţă.

• acoperirea oricăror tăieturi sau zgârieturi cu plasturi impermeabili.

• eliminarea imediată şi în condiţii de siguranţă a obiectelor ascuţite în recipiente pentru

obiecte ascuţite corespunzătoare, rezistente la perforare.

• evitarea umplerii excesive a recipientelor pentru obiecte ascuţite şi

• acele nu trebuie niciodată puse la loc în teacă

În cazul unui incident de rănire cu un obiect ascuţit/contaminare: • stimulaţi sângerarea

rănii • spălaţi rana cu săpun sub un jet de apă caldă (fără a freca) • acoperiţi rana cu un
pansament (pe piele, ochi sau gură, spălaţi cu apă din abundenţă) • asiguraţi eliminarea
în condiţii de siguranţă a obiectului ascuţit, respectiv, prin utilizarea unei metode care
nu implică atingerea, întrun recipient pentru obiecte ascuţite • raportaţi incidentul
superiorului ierarhic şi mergeţi cu cineva la medicul dumneavoastră.

10
Bibliografie:

1. RISCURILE PROFESIONALE ALE PERSONALULUI MEDICAL DIN INSTITUŢIILE MEDICALE DIN

REPUBLICA MOLDOVA Tudor GREJDIANU, Iura LUPACESCU, Lucreţia BUZATU, Abu HAMED–
FARID, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu

2. https://scr.md/upload/editor/Dosarul_meu/Lucrtorul-medical-
pacient-in-criza-existenial.pdf
3. Factorii de risc pentru sănătate în rândul medicilor, psihologilor și
asistentelor din Pakistan în timpul pandemiei de COVID-19Anam
Ali,Sadia Abbas,Ali Asad Khan,Ali Salman Khan,Aisha
Farid&Mohammad Tauseef Rauf
4. Профессиональный риск медицинских работниковТекст научной
статьи по специальности «Науки о здоровье»
5. ВЛИЯНИЕ ФАКТОРОВ РИСКА НА ЗДОРОВЬЕ В РАБОТЕ МЕДИЦИНСКОЙ СЕСТРЫ Дипломная
работа студентки очной формы обучения специальности 34.02.01 Сестринское дело 4
курса группы 03051507 Климовой Надежды Александровны

6. Профессиональный риск медицинских работников и его компенсация

средствами трудового права. Н.А. СОКОЛОВА, кандидат юридических наук,
доцент кафедры социального права юридического факультета Омского
государственного университета им Ф.М. Достоевского  
Источник: https://www.sovremennoepravo.ru/

7. Психосоциальные факторы риска в профессиональной

деятельности среднего медицинского персоналаТекст научной статьи
по специальности «Науки о здоровье»
8. file:///C:/Users/Hi-tech/Downloads/40-cleaners-needlestick-injuries-ro.pdf

9. https://medijobs.ro/blog/la-ce-riscuri-pot-fi-expusi-medicii-specialisti

11