RISCURILE

PROFESIONALE ÎN
MEDICINĂ LEGALĂ

MEDICI REZIDENTI MEDICINA MUNCII :

Brohanschi Dumitrita Ramona

Ionescu Isabelle Andreea
Pohaci Catalin Alexandru

BOLI PROFESIONALE: DEFINIŢIA, OBIECTIVELE, CLASIFICAREA.

 Bolile ocupaţionale sunt afecţiuni ce se produc ca urmare a exercitării unei
meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi (fizici, chimici ori biologici)
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

Dupa OMS “Boli profesionale constituie afectiuni ai caror agenti etiologici

specifici sunt prezenti la locul de munca, asociati cu anumite procese industriale
sau cu exercitarea unor profesiuni”.

Clasificarea bolilor profesionale:

1. În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat
2. După timpul de expunere la acţiunea factorului de risc
3. Dupa modul de actiune a factorilor de risc asupra organismului.

NOXE PROFESIONALE: DEFINIŢIA. CLASIFICAREA AGENŢILOR

NOCIVI PROFESIONALI ŞI CARACTERISTICA LOR

Noxe profesionale=orice factor care face parte din procesul de productie sau
de munca sau din mediul exterior muncii si care poate avea o actiune nociva asupra
sanatatii muncitorilor sau sa le reduca capacitatea de munca.

Boli profesionale=imbolnavirile care apar datorita unei actiuni exclusive sau

preponderente asupra organismului a NP; ele pot fi deci cauzate de factori fizici,
chimici sau biologici de la locul de munca sau de catre suprasolicitarea diferitelor
organe sau sisteme in timpul procesului muncii.

CLASIFICARE
Agenţii nocivi profesionali:
 factorii fizici;
 factorii chimici;
 factorii biologici;
 factorii psihosociali;
 factorii ergonomici.

Factorii de risc de accidentări şi de îmbolnăviri profesionale.

Sunt factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) proprii
elementelor sistemului de muncă, ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de
muncă sau boli profesionale.
Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie:
1.Fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric)
2.Chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive)
3.Biologici (microorganisme).
Factorii de risc proprii executantului: se regăsesc implicaţi în geneza
tuturor celorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel
care verifică şi poate interveni asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă.
 Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă sub două
forme:
1. Conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu
scopul sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor
şi metodelor de muncă.
2. Sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din
neluarea în considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului.
Factorii de risc proprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale
nivelului sau intensităţii funcţionale a parametrilor de mediu specifici, precum şi
de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate.
Factorii de risc proprii mijloacelor de productie.
1.Mecanic.
2.Termic
3.Chimic
4.Biologic
5.Electric

Activitatea de medicină legală, efectuarea de expertize, examinări,

constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în
viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte se asigură prin
următoarele laboratoare şi compartimente:

1. Laborator prosectură medico-legală;

2. Laborator medicină legală;
3. Compartimentul tanatologie medico-legală;
4. Compartimentul toxicologie medico-legală;
5. Compartimentul serologie medico-legală;
6. Compartimentul genetică medico-legală.
(Art. 40. Regulamentul de organizare şi funcţionare al Institutului de
Medicină Legală Iaşi din 22.05.2014).

Respectiv și riscurile profesionale vor fi variate:

1. Riscuri prin expunere la agenţi fizici:
 utilizarea de echipamente tehnice, foarte diversificate (amplasare în
medii umede, cablaje şi branşări improprii), predispune la riscul de
electrocutare şi/sau de incendiu;
 ambianţa caldă poate genera, în special în sezonul cald, disconfort
termic, oboseală, stări de deshidratare;
 ambianţa fonică (la deschiderea craniului, transportarea și manevrarea
cadavrului) poate atinge nivele perturbatoare ale atenţiei şi puterii de
concentrare psihică. Perturbarea atenţiei, scăderea inteligibilităţii unei
conversaţii, scăderea capacităţii de muncă prin oboseală neuropsihică
sunt efecte comune, mai frecvente decât hipoacuzia profesională prin
expunere la zgomot.
  ambianţa luminoasă şi cromatică deficitară din punct de vedere
cantitativ şi calitativ (străluciri în câmpul vizual prin reflexii directe sau
indirecte, iluminatul neuniform în special în zonele de circulaţie şi de
pasaj) favorizează accidentele de muncă (căderi, recepţionarea incorectă
a unor mesaje). Transportul cadavrelor prin zone insuficiente iluminate,
transportul de materiale biologice sau igienico-sanitare prezintă riscuri
pentru personalul medical. Riscurile specifice acestei expuneri decurg şi
din existenţa şi conţinutul muncii de noapte.
 radiaţii ionizante: în caz de expunere a tehnicienilor în radiodiagnostic.
Efectele patologice rezultate din depăşirea dozelor maxime admise sunt
hematologice (anemie, leucopenie cu neutropenie, stări leucemoide sau
leucemii, sindroame hemoragice), radiodermite acute şi cornice, epitelite
mucoase, radionecroze osoase (veritabile stări pre-neoplazice), cancere
cu localizări pulmonare, osoase etc.
 radiaţii non-ionizante, mai puţin periculoase decât radiaţiile X, pot fi:
radiaţii ultraviolete (lămpi bactericide, filtre de aer) etc. Efectele
expunerii sunt oculare (conjunctivită, maculopatia actinică), cutanate
(îmbătrânirea pielii, melanom).

2. Expunerea la agenţi biologici: chiar si după moartea persoanei agenții

microbieni prezenți își păstreaza capacitatea de multiplicare și prezintă un risc de
îmbolnăvire recunoscut. Prevalenţa îmbolnăvirilor cu agenţi biologici este în
strânsă legătură cu eficienţa măsurilor profilactice (vaccinări, profilaxie specifică
pre- si post expunere).
Conform unor date (Izmerov N.F., 2007) rata maladiilor profesionale produse
de agenti biologici constituia 4,51% din numărul total al bolilor profesionale. Cea
mai raspândită patologie de etilogie biologică s-a dovedit a fi TBC pulmonară,
care era întalnită cel mai frecvent în rândul lucrătorilor medicali și a lucrătorilor
sectorului social. Categoria cea mai expusă s-au dovedit a fi reprezentata de
asistenții medicali – 43,71%, infermieri – 19,23%, medici - 17,22%.
Tuberculoza altor organe atingea valori de 4,32% din numărul total al
maladiilor produse de acțiunea factorilor biologici.
Personalul medical a serviciului medico-legal se află în contact direct cu
persoane ce au suferit vătămări ale integrității corporale sau agresiuni sexuale,
agresori s.a.. Iar examinarea acestora, prelevarea de probe - expune riscului de
contaminare la cele mai comune boli transmisibile (de la bolnav la personalul
medical: hepatitele virale (A, B, C, non A-non B), varicela, rujeola, rubeola,
HIV/SIDA, dar şi cele microbiene ca tuberculoza pulmonară, conjunctivite
cronice, foliculite etc.
Hepatita virală poate fi boală profesională la cei ce au contact direct cu
sângele, de aceea tot personalul medical ar trebui vaccinat contra hepatitei B. In
cazul stabilirii legăturii cauzale între maladie și profesie e necesar de a acționa
conform următorului algoritm:
- Constatarea leziunii la lucrătorul medical (puncție, plagă) de către o comisie
constituită de șeful secției (clinicii și asistenta șefă); e necesar de a constata
 respectarea regulilor de securitate (utilizarea mănușilor, a fost sau nu
vaccinat personalul medical).
- Stabilirea exactă a manoperei în timpul căreia s-a produs accidentul, este sau
nu inscris faptul în condică (registru) specială faptul comis cu indicarea
numelui, prenumelui persoanei examinate (sau a cadavrului) și numărul
raportului.
- Stabilirea prezenței sau lipsei a HVC la persoana examinată, constatarea
genotipului viral (la o imbolnavire ulterioară a lucrătorului medical se
compară genotipurile virale).
După pătrunderea în corpul uman a materialului contaminat viral este
necesar de administra ser hiperimun în mușchiul brahial. După 6 ore eficacitatea
vaccinării scade. În literatură se conțin date cu privire la cazuri sporadice de
provocare a virusului hepatic cu sange ce conține HB sAg și anti-HBe (Mayer K.,
1999).
Nu ar trebui ignorat nici potențialul periculos al lichidelor biologice ale
cadavrului: cefalorahidian, sinovial, pleural, pericardic, peritoneal, amniotic și
seminal. Este posibilă contaminarea lucrătorului medical prin contactul acestora cu
diferite leziuni ale pielii.
Programe prevenţionale eficiente bazate pe identificarea şi izolarea surselor,
protecţia personalului de îngrijire (ventilaţie, epurarea aerului, purtarea de
echipamente individuale, instruire şi reducerea timpului de contact) sunt obligatorii
pentru protecţia sănătăţii în sectorul medical.
3. Expunerea la agenţi chimici: include o mare varietate de riscuri prin
contact cu:
- reactivi de laborator şi coloranţi biologici (ex. xilidină, acridină, parafuxină
basică, hematoxilină, tetraoxid de osmium) sub formă de lichide, tincturi, pudre
etc. fixatori şi conservaţi (ex. formolul) sunt puternic sensibilizanţi cutanat şi
respirator.
- sterilizanţi, agenţi, de dezinfecţie şi detergenţi: utilizaţi în toate sectoarele
medicale (combaterea/împiedicarea difuziunii agenţilor infecţioşi) prezintă în
general riscuri mici. Pentru subiecţi atopici, riscurile sunt majore prin dezvoltarea
sensibilizării alergice (manifestări respiratorii, oculare, cutanate). Cel mai des
incriminaţi sunt fenolii, produşii halogenaţi, amoniu cuaternar, aldehide
(glutaraldehida, formaldehida), ciclohexidina, alcooli, hipocloritul de sodium.
Dintre sterilizanţii chimici, oxidul de etilen are proprietăţi bactericide
puternice. Contactul cutanat cu instrumente, mănuşi, măşti sterilizate cu oxid de
etilen şi insuficient ventilate poate induce efecte iritative sau alergice,
conjunctivite, arsuri corneene. Alte manifestări sistemice (cefalee, greţuri, vărsături
sunt dependente de concentraţia şi durata expunerii putând ajunge până la edem
pulmonar acut (dispnee, cianoză), convulsii, incoordonare, tulburări cardiace.
Efectele cumulative (cronice) sunt neurologice: encefalopatie, polineuropatie.
Expunerea în timpul gravidităţii poate induce avorturi, naşteri premature. Ca agent
alkilant puternic, oxidul de etilen are proprietăţi mutagenice (în experimentul pe
animal) fiind considerat potenţial cancerigen pentru om.
- Soluţiile utilizate în tanatopraxie:
 Glutaraldehida: iritant mai puternic decât formaldehida, nociv prin
înghitire, toxic prin inhalare. Provoaca sensibilizare prin inhalare, arsuri și
afectarea SNC.
Formaldehida - toxic prin inhalare, în contact cu pielea și prin înghițire.
Provoacă arsuri. Toxic: pericol de efecte ireversibile foarte grave asupra sanatatii
prin inhalare, în contact cu pielea și prin înghițire. Posibil un efect cancerigen,
dovezile fiind inca insuficiente. Poate cauza sensibilizare in contact cu pielea. În
general, aldehidele au o uşoară acţiune narcotică şi sunt iritanţi puternici ai
tegumentelor şi mucoaselor, absorbţia având loc mai mult pe cale respiratorie.
Aldehidele nu se acumulează în organism.
Fenolul, care este rapid absorbit prin piele, exercită efecte toxice
pluriviscerale (pulmonare, renale, cardiace).
Dotarea salilor de prosectură cu sisteme de evacuare diminuează acest tip de
risc al expunerii profesionale.
4. Expunerea la latex: alergia la mănuşile din latex se poate manifesta sub
toate formele şi tipurile de reacţie: urticarie de contact, urticarie generalizată,
eczema, rinită sau/şi conjunctivită alergică, edem angioneurotic, astm bronşic şi
chiar şoc anafilatic. Clinic – la 1/3 din cazuri aceasta are loc ca reacție alergică de
tip imediat. Alergenul poate fi latexul, aditivi şi acceleratori de vulcanizare utilizaţi
la fabricarea mănuşilor, componente ale pudrei de talc, peroxizi organici etc.
Analiza biocompatibilităţii mănuşilor utilizate trebuie efectuată prin obţinerea
informaţiilor de la producător, iar diagnosticul poate fi confirmat prin testări
cutanate specifice alergologice, dozarea IgE, teste inhalatorii, probe clinice
(ex.testul supresie-reexpunere).
5. Suprasolicitări musculo-scheletice: infirmieri, autopsieri, brancardieri sunt
expuşi la factori de risc biomecanc: ridicarea şi transferul cadavrelor, repoziţionare
pe masa de autopsie, dar și suturarea, spălararea, conservarea, îmbrăcarea, așezarea
în sicriu. Dar și medicii sunt expuși acestei suprasolicitări în caz de manevrarea
cadavrului în timpul autopsiei. Posturi non-fiziologice tronculare, repetiţia
mişcărilor, forţa depusă, durata muncii – toate fac parte din suprasolicitările
musculo-scheletice. Afectarea biomecanică musculo-osteo-articulară este
amplificată printr-un comportament inadecvat adoptat în condiţii de stres şi de
urgenţă (nerespectarea tehnicilor corecte), sarcini şi activităţi în spaţii insuficiente
dimensional, absenţa mecanismelor de lifting şi de transport al cadavrului.
Cele mai frecvente suferinţe musculoscheletice (leziuni cumulative) constau în
epicondilite, tendinopatia coifului rotatorilor, low back syndrome.
6. Solicitări neuropsihice: constante şi generalizate la întreg personalul
medical având ca origine munca intelectuală, responsabilităţi crescute, implicarea
afectivă, programe de lucru prelungite, munca în teren, intervenţii de urgenţă etc.
Privarea de somn, studiul şi pregătirea individuală prelungită explică prevalenţa
crescută a oboselii psihice, a stărilor depresive.
 Regulamentul de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală
Iaşi din 22.05.2014
 Riscuri ocupaționale în sistemul medical. Conf.dr.Veronica Oprea
 Izmerov N.F. – Patologia ocupațională. Ghid national. Gaotar-Media 2011.
 Bolile profesionale a lucratorilor medicali – DSP Kurgan, Spitalul Clinic
Judetean, Kurgan 2011
 Fisa Tehnica de Securitate Merck pentru Glutaraldehida în conformitate cu
Directiva EC 91/155/EEC
 Fisa Tehnica de Securitate Merck pentru Formaldehida în conformitate cu
Directiva EC 91/155/EEC