Ecocardiografia transesofagiana (ETE)

Ecocardiografia transesofagiană reprezinta o tehnică de diagnostic (similară cu

endoscopia digestivă superioară) ce presupune examinarea cu ultrasunete a inimii, cu ajutorul
unei sonde introduse în esofag.
În timpul investigației, un transductor emite ultrasunete (cu o frecvență foarte înaltă) care
străbate peretele toracic până la nivelul inimii. Cordul va reflecta aceste ultrasunete care vor fi
captate de transductor și transmise unui computer ce va afișa pe un monitor imaginea pereților și
a valvelor inimii, precum și fluxul sângelui prin compartimentele organului.
Ecografia transesofagiană (ETE) s-a impus în ultimii ani ca un examen extrem de util în
explorarea aortei toracice. Datorită caracterului ei puţin invaziv, ETE poate fi practicată la patul
bolnavului sau chiar în sala de operaţie. ETE poate preciza poarta de intrare în circa 80% din
cazurile de disecţie de tip A, poate arăta faldul intimal, precizează competenţa valvei aortice şi
permite evaluarea funcţiei ventriculare stăngi. ETE vizualizează mai greu crosa aortei şi aorta
descendentă. Metoda nu vizualizează bine aorta abdominală şi nu permite evaluarea perfuziei
viscerale.

Tehnica

Se începe cu anestezia faringelui prin pulverizarea unui anestezic local (spray cu

lidocaină) la nivelul gâtului. Printr-un cateter venos montat la nivelul membrului superior se va
administra un sedativ (midazolam) care să inducă pacientului o sedare ușoară. În cavitatea bucală,
înainte de introducerea sondei ecografice, se va așeza o piesă astfel încât gura să rămână deschisă
pe tot parcursul procedurii.
Medicul specialist va introduce sonda de ecografie transesofagiană, care este de fapt, un
tub flexibil care are la capăt o sondă (cu diametrul de 8 – 10 mm) ce emite ultrasunete către inimă
din esofag și stomac permițând astfel o mai bună evaluare a structurilor cardiace. Examinarea nu
este dureroasă, poate produce o ușoară neplăcere, senzație de vomă, ce apare la contactul sondei
cu faringele și dispare după înghițirea sondei. Pe toată durata procedurii se monitorizează ritmul
cardiac, tensiunea arterială şi respiraţia. Investigația durează aproximativ 20 de minute.
După anestezierea faringelui, pacientul este rugat să înghită sonda. În timpul investigației,
pacientul trebuie să rămână cu bărbia în piept pentru ca întreaga salivă să se scurgă pe aleză. În
caz contrar, înghițirea salivei poate deregla imaginea oferită de sondă, prelungind astfel
examinarea. Este recomandat ca pacientul să nu se miște și să respire pe nas deoarece orice
mișcare a capului poate afecta imaginea obținută.
În timpul investigației, medicul examinează bidimensional și Doppler color
cavitățile cardiace la aproximativ 30 de cm de arcada dentară în toate planurile posibile, iar la
sfârșit, vizualizează aorta toracică și crosa aortei.

Indicații

Procedura este indicata la pacienții la care ecografia transtoracica nu permite vizualizarea

corespunzatoare a structurilor sau funcțiilor inimii, sau dacă sunt necesare informatii
suplimentare (de exemplu in cazul plastiilor, repararilor valvulare). Se efectueaza de asemenea
dupa un accident vascular cerebral sau periferic pentru detectarea surselor de unde a provenit
acesta (tumori,
depuneri de colesterol, calciu la nivelul peretului aortei, vegetatie datorata unei infectii, de obicei
bacteriene).
De foarte multe ori, ecografia transesofagiana este necesara pentru evaluarea protezelor
valvulare, cand se ridica suspiciunea sau se constata, la ecografia transtoracica semne ca acestea
nu mai functioneaza corespunzator. Este necesara pentru confirmarea si precizarea mecanismelor
prin care a aparut disfunctia. ETE este indispensabila in chirurgia reparatorie a valvelor si
reconstructia ventriculara. Alte situațiile în care se recurge la ecocardiografia transesofagiană
sunt:

 managementul ghidat al unor proceduri transcateter (închiderea percutană a defectului

septal atrial, obliterarea urechiușei stângi, proceduri valvulare transcateter);
 evaluarea anomaliilor structurilor care se găsesc la distanță de sonda ecografică, cum
ar fi aorta sau urechiușa stângă;
 confirmarea sau excluderea diagnosticului de tromboză în atrii sau în auriculul stâng;
 în situația pacienților ventilați mecanic, a celor cu traumatisme toracice, a pacienților
obezi sau a celor ce nu se pot mobiliza în decubit lateral stâng;
 în toate procedurile chirugicale pe cord deschis sau la nivelul aortei toracice;
 în unele cazuri de bypass aortocoronarian.

Contraindicații

Contraindicațiile acestei proceduri sunt reprezentate, în general, de patologia tractului

digestiv superior. Ele se impart în absolute și relative.
Contraindicațiile absolute sunt: tumori esofagiene, perforații si dilacerări esofagiene,
diverticuli esofagieni, hemoragii gastrointestinale active.
Contraindicațiile relative sunt: iradierea mediastinului și a gâtului, antecedente recente de
hemoragie gastrointestinală, esofagul Barrett, esofagita activă și ulcerul peptic activ, hernia
hiatală, tulburările de coagulare.

Bibliografie

 Cursuri chirurgie vasculara

 https://www.youtube.com/watch?v=9f2HwC6GqdU
 https://www.arcadiamedical.ro/articol/ce-este-ecocardiografia-transesofagiana-si-
cui-i-se-adreseaza/
 http://www.regiocard.ro/procedura/ecografia-transesofagiana/