Universitatea “ALDO MORO” Bari

Facultatea de Medicină și Chirurgie

Specializarea: Master Internațional nivel I, Igienist Dentar

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Coordonator științific:
Prof. Dr. Francesco Inchingolo

Îndrumător științific:
Prof. Dr. Anamaria Bechir

Absolvent:
Madălina Apostu

AN ACADIMIC 2017/2018
1
 Universitả degli Studi “ALDO MORO’’ Bari
Facolta di Medicina e Chirurgia
Master Internazionale I° livello

“Dental Hvgienists – Role and Competencies in Doctors and Dental Professionals:

Laser Therapy Competencies, Dentistry, Periodontics, Dental Urgencies, Implant Prostheses, Aesthetic
Medicine in Medical Sciences, Assisted by: Oral and Advanced Implant Surgery
Periodontics, Dentistry, Orthodontics in Dental Medicine, Medical Biotechnology, Innovative Oral Hygiene
and Prevention Periodontal Diseasea.”

Ruolo e competenze degli Igienisti dentali in studi Medici ed Odontoiatrici

Competenze in laser terapia, in Odontoiatria, in Paradontologia, in Urgenze in Odontoiatria, in
Implantoprotesi, in Medicina estetica nelle scienze mediche, in assistenza alla: Chirurgia orale ed implantare
avansata. In parodontologia, in protesi, in Ortodonzia in odontoiatria, in Biotecnologie Mediche, in Tecniche
Innovative in Igiene Orale e Prevenzione delle Malattie parodonatale”
Presidente: Prof. Francesco Inchingolo

POSIBILITĂȚI DE PREVENIRE A CONTAMINĂRII CABINETULUI

DENTAR CU/ÎN HEPATITE

Relatore:
Chiar.mo Prof.

Correlatore:
Chiar.mo Prof
Candidato: Mădalina Apostu

ANNO ACCADEMICO 2017/2018

2
Contents
I. PARTEA GENERALĂ: .......................................................................................... 4
1.1. PREZENTAREA GENERALĂ A HEPATITELOR................................................................................................................ 4
1.2. HEPATITA B ...................................................................................................................................................... 5
1.3. HEPATITA C...................................................................................................................................................... 6
Partea personală .......................................................................................................................................................... 10
Posibilitați de prevenire a contaminării cabinetului dentar......................................................................................... 11
1.4. INTRODUCERE: ................................................................................................................................................ 11
1.5. MATERIALE ȘI METODE: .................................................................................................................................... 11
1.6. CHESTIONARUL UTILIZAT ÎN STUDIU ..................................................................................................................... 12
1.7. REZULTATE:................................................................................................................................................. 15
2.5.1 CAZUL 1 ............................................................................................................................................................. 15
2.5.2 CAZUL 2 ............................................................................................................................................................. 17
2.5.3 CAZUL 3 ............................................................................................................................................................. 18
II. DISCUȚII .......................................................................................................................................................... 20

3
 I. Partea generală:
1.1. Prezentarea generală a hepatitelor
Diagnosticul și cunoașterea bolilor nu pot reprezenta un scop în sine. Istoria
medicinei relevă că nu își are originea în filozoficele speculații sau în anumite informații
teoretice, ci în instinctul de apărare al individului și orientare comună de ajutor reciproc
în caz de boli sau accidente, tendință izvorâtă din viața socială.
Procesul de vindecare sau ușurare a suferinței este scopul serviciilor și
cercetărilor medicale. Foarte bine cunoscut este adesea prevenirea bolilor față de
vindecarea acesteia, deoarece în vindecarea bolilor deseori apar situații de agarvare cu
consecințe importante pentru apropiați și socientate.
Cercetătorii întâmpină greutăți în descoperirea etiologiei bolilor și realizarea
medicamentelor care sa distrugă factorii determinanți ce duc la o dezvolatre impetuoasă
a prevenirii și răspândirii bolilor, astfel am ajuns la vaccinarea împotriva bolilor
infectocontagioase.
Diagnosticul și cunoașterea bolilor sunt etape care duc la realizarea scopului
medicinei, acesta fiind constituit din prevenire și vindecarea acestora.
Prevenirea, cunoașterea și tratamentul bolilor intră în sfera medicinei, care ne
duce la definirea conceptului stării de sănătate și stării de boală.
Echilibrul biologic dintre mediu și organism împreună cu posibilele reacții de
adaptare a organismului reprezintă starea de sănătate.
Starea de boală o definim ca incapacitatea de adaptare a organismului la mediu
sub influența factorilor externi sau interni.
Personalul sanitar este expus la un risc profesional în tratarea bolnavilor infecțioși
din întreaga lume. În unele țări sunt nedeclarabile aceste îmbolnăviri sau diferă
procentul de la o țară la alta, împiedicând astfel procentul real din tabloul general al
bolilor profesionale. Procentul acestor boli profesionale din sistemul de sănătate ar fi în
medie de 10% în Suedia (1989), 33% în Germania (1993) și 40% în Franța. (Hollinger,
1990).
Importanța majoră a acestor boli este strâns legată de măsurile de prevenție care
constau în vaccinuri specifice pre-post-expunere și prevenirea apariției și răspândirea
acestora.

4
 În majoritatea studiilor, importanța epidemiologică a tuturor infecțiilor care implică
expunerea profesională ne aduce în fața hepatitelor (B, A, C).

1.2. Hepatita B
Cel mai mare risc de transmitere al Hepatitei B (VHB), este prin contactul cu
sângele infectat (înțepături accidentale, contact direct cu sângele infectat în cabinetele
stomatologice).
În Europa de Nord, Centrală și Vestică, atât și Australia și America de Nord, în
medie 2% din populație este infectată cu virusul VHB. În Europa de Est și Sud-Est și în
cea mai mare parte a Asiei, procentul crește pâna la 7%.
Un studiu din Belgia stabilește că în medie 500 de asistenți medicali din Europa
de Nord se infectează cu VHB anual, cifră care ajunge la 5000 în Europa de Sud.
Cercatătorii au ajuns la un număr de cazuri anuale de peste 18 000 de cadre medicale
infestate.
Unul din cele mai importante studii efectuate, 4218 cadre medicale din sistemul
de sănătate al Germaniei, țară cu un procent de 1% din populație sunt purtători ale
antigenilor virusului Ag. HBs., aceștia fiind expuși la un risc de 2,5 ori mai mare față de
populația generală.
Atât pacienții cât și cadrele medicale sunt o sursă de contaminare având hepatita
B. În urma unui recensământ din întreaga lume au fost depistate peste 100 de cazuri cu
hepatită B, sursa infecției fiind nu de la un pacient, ci un medic (cazul celebru în care a
fost implicat un medic suedez infectând un număr de 41 de pacienți).
Infectarea cu virusul VHB poate fi prin intermediul sângelui contaminat fiind
datorată înțepăturilor cu acul, rănirea prin intermediul instrumentarului chirurgical dar și
din produse biologice (spermă, secreții vaginale, LCR, salivă). (Centre for Diseases
Control and Prevention, 1989).
Perioada de incubație a virusului B este de la 6 săptămâni la 6 luni. Cel mai
frecvent factor al virusului B este instrumentarul stomatologic sau obstretical care sunt
insuficient sterilizate.

5
 Distrugerea virusului B de pe intrumentar este datorată sterilizării prin încalzirea
uscată timp de 60 de minute la o temperatură de 160 de grade celsius.
Mediul cel mai prielnic pentru incubarea virusului sunt carențele alimentare,
vitamine, oboseală și imunitate scăzută.

1.3. Hepatita C

La momentul actual încă nu a fost estimat riscul real al hepatitei C, însă modul de
transmitere fiind același ca la VHB.

În anul 1991 în New York s-a efectuat un studiu asupra 456 de medici
stomatologi și a 723 de cetațeni (martori), unde a fost evidențiat in proporție de 1,75%
nivel de infectare la medici și 0,41% la martori.

Hepatita virală acută este o boală infecţioasă transmisibilă, care apare sub formă
de epidemie. Hepatita este provocată de un virus filtrabil specific, care -introdus în
organism pe cale digestivă sau accidental, pe cale parenterală - provoacă o îmbolnăvire
a întregului organism şi în mod deosebit a parenchimului hepatic. Această boală
manifestându-se prin semne de infecţie generală şi prin simptome digestive şi hepatice,
însoţite sau nu de icter.

Hepatita virală a fost izolată pe o perioadă de circa 30 de ani, apoi a fost

răspândită intr-un procent foarte crescut.
Boala are mai multe denumiri: "hepatită infecţioasă", pentru hepatita cu virus A, şi
"hepatită serică", pentru hepatita cu virus B. Sub denumirea de "hepatită viro-tică sau
virală" sunt cuprinse atât hepatitele cu virus A şi virus B, cât şi cele provocate de alte
virusuri decât cel hepatic. În legătură cu calea de transmitere parenterală se vorbeşte de
"hepatita de inoculare", "hepatita de seringă" sau "posttransfuzională", care nu trebuie
confundată cu hepatita serică, deoarece pe cale parenterală se poate transmite oricare
dintre virusurile hepatice, nu numai virusul B.

6
 În țara noastră nu au fost multe studii care au evoluat răspândirea infecției cu
VHB. Rezultatele fiind explorate pentru regiunile țării. Morbiditatea acestei infecții virale
de tip B poate diferi în funcție de condițiile de mediu și caracteristicile populației.(tabelul
1)

Anul Populația Prevalența Ag HBs %

1990 București – Populația adultă cu risc scăzut
(Paquet C 1993) 11
1990 București (personalul medical)
(Paquet C. 1993) 9,2
1990 București (femei gravide)
(Paquet C. 1993) 7,8
1994 România (populația generală)
(Duca E. 2007) 6
2005 Județul Iași (populația generală)
(Duca E. 2007) 6
2008 România (populația generală)
(Gheorghe L. 2008) 5,11
2008 Județul Iași (populația generală)
(Gheorghe L. 2008) 4,29
Tabelul 1. Studii de prevalență a infecției virale B în România

Un studiu recent în urma unor controale efectuate de Direcția de Sănătate

Publică ne relatează că multe din cabinetele stomatologice din România prezintă
nereguli de la dezinfectanții folosiți pentru instrumentarul folosit, aparatura de sterilizare
până la depozitarea deșeurilor medicale infecto-contagioase. Principalele căi de
transmitere cunoscute a virusului hepatitei B și C din România sunt tratamentele
dentare.

Recomandările preventive „universale” elaborate de CDC (Centers for Disease

Control and Prevention) constând în spălarea mâinilor, utilizarea de bariere protectoare
(mănuşi, ochelari, halate, măşti) sunt cele aplicate pentru orice tip de bolnav. Prudenţa
pentru evitarea înţepăturilor accidentale cu acul sau rănirea cu instrumente tăioase în
timpul utilizării lor este recomandată în orice sector de îngrijiri medicale.

7
 Tabel 2. Măsuri universale de prevenţie a riscurilor biologice profesionale (1)
Servicii de terapie şi laboratoare
 Spălarea mâinilor înainte şi după fiecare act medical/tehnic
 Interdicţia recapişonării acului utilizat
 Nedetaşarea cu mâna a acelor din sistemele de extracţie/vacuum
 Depozitare imediată (containere speciale) a acelor şi a tuturor obiectelor tăioase sau ascuţite
utilizate
 Purtarea mănuşilor în timpul manipulării de produse biologice potenţial contaminate (şi sistematic
în cazul existenţei leziunilor cutanate)
 Protejarea (pansarea) tuturor plăgilor (în special a mâinilor)
 Purtarea de ochelari, mască sau bluze de protecţie de unică folosinţă (peste halatul obişnuit) în
timpul intervenţiilor cu risc de stropire: endoscopie, obstetrică, stomatologie, îngrijirea bolnavilor
cu patologie respiratorie sau digestivă severă (expectoraţie, diaree, vomismente)
 Interdicţia pipetării cu gura
 Transportarea prelevatelor biologice în recipiente închise (obligativitatea purtării mănuşilor pentru
toate prelevările biologice)
Blocuri operatorii
 Purtarea a două perechi de mănuşi
 Schimbarea mănuşilor la fiecare 2 ore este recomandabilă

Astfel de măsuri au fost ulterior recomandate şi pentru personalul însărcinat cu

asigurarea sănătăţii publice şi celor care asigură îngrijirile medicale din urgenţă. (CDC,
1990), vaccinarea contra VHB şi controlul expunerii la VHB şi VHC. Reglementări
speciale privind transmiterea acestor agenţi la pacienţii îngrijiţi în spitale au fost
formulate ca măsuri tehnice şi restrictive (controlul produselor medicamentoase
parenterale şi al instrumentarului, restricţii privind activitatea personalului bolnav sau
purtător de agenţi patogeni).
Conform OMS şi CCE (Consiliul Comunităţii Europene,1990 – Directiva 90-679
privind protecţia salariaţilor expuşi la agenţi biologici) se face distincţie între activităţi sau
manipularea de agenţi biologici ca parte intrinsecă a muncii (de exemplu, în laborator,
centre de transfuzii etc.) şi expunerea accidentală (înţepături, contact cu sânge, lichide
biologice în serviciile clinice). Gestionarea riscurilor se bazează pe un sistem ierarhizat
de proceduri bazat pe clasificarea agenţilor patogeni şi tipurilor de activităţi (posturi de
muncă). Se are în vedere permanent modelul de transmitere al HIV şi VHB. Dacă VHB
este prezent în sângele subiectului pozitiv (AgHBc + ca marker al unei infectivităţi
ridicate) se realizează concentraţii de 108-109 particule virale/ml sânge (CDC, 1989).

8
 Prevenirea transmiterii agenţilor patogeni, pe cale sanguină în mediul profesional
sanitar.
Transmiterea pe cale sanguină a VHB (virusul hepatitei B) şi a virusului hepatitei
C (VHC) este demonstrată cu certitudine şi a făcut obiectul unor studii particulare în
mediul de muncă sanitar. Personalul medical se găseşte în prima linie, toate activităţile
care presupun contactul cu sângele sau lichidele biologice potenţial infectate constituind
un risc major. Cele mai vulnerabile persoane sunt îngrijitoarele, asistentele medicale,
personalul care intervine în urgenţe medico-chirurgicale, cercetătorii şi asistenţii de
laborator, personalul din sălile de necropsie şi cel de la pompele funebre.

Ag Anti- Anti Anti AgHBe Anti- ADN-

HBs ABs HBc HBc HBe HBV Interpretare
(total) IgM
+ - + + + + + Faza inițială a
hepatitei acute cu
virus B
+ - + + - +/- - Faza târzie a hepatitei
acute cu virus B

+ + + - - - - Vindecarea cu
imunitate
- + - - - - - Vaccinarea eficientă
+ - + - + - + Infecție cronică cu
inmulțirea virusului

+ - + - - +/- - Infecție cronică fără

înmulțirea virusului

- - + - - + - Vindecarea
sau Rezultat fals pozitiv
- Infecție cronică

Tabel. 3 Markeri de depistare a virusului hepatic B

9
Partea personală

10
 Posibilitați de prevenire a contaminării cabinetului dentar

1.4. Introducere:
Actualitatea cercetărilor în domeniu hepatologiei a fost impusă de
creşterea incidenţei complicațiilor bolii chiar și în ţările dezvoltate care înregistrează o
prevalenţă redusă a infecției cu VHB.
Necesitatea studierii, depistării şi profilaxiei infecției VHB rămâne incontestabil o
importantă problemă de sănătate publică. Noile exigenţe ale politicii de sănătate
promovate de organismele internaţionale pentru ameliorarea sănătăţii populaţiei impun
luarea de măsuri care să determine rezolvarea acestei realităţi: mortalitate generală
crescută prin complicațiile bolii.
Dorința mare de a-mi desfășura activitatea la locul de muncă în condiții de
asepsie și în conformitate cu regulile adoptate de Direcția de Sănătate Publică m-a
impresionat să îmi aleg să efectuez această lucrare, deoarece am observant un număr
mare de cazuri despre contaminarea pacienților și/în cabinetele stomatologice.
Am contribuit și eu prin ajutorul meu la educație sanitară, tratament și îngrijiri.
Prin studierea acestor cazuri am ajuns la o înţelegere şi cunoaştere a fiinţei
umane şi a modului în care se pot iniţia şi întreţine relaţii interpersonale cooperante
bazate pe respect între membrii echipei de îngrijire şi cel îngrijit, motiv pentru care am
ales această temă pentru lucru de abordare.

1.5. Materiale și metode:

Studiul clinic care a fost efectuat în populația adultă din România din județele Iași și
Vaslui în perioada septembrie 2017- decembrie 2017. Studiul fiind efectuat pe un
eșantion reprzentativ pentru populația din această zonă.
Am selectat 10 cabinete stomatologice, 5 fiind fin mediul rural și 5 din mediul urban.
Persoanele selectate pentru acest studiu sunt adulte, aleatoriu am ales fișele de
observație atât din mediul urban cât și din mediul rural.

11
 Studiul a cuprins un grup de 200 persoane, cu vârste între 18 și 65 ani, cu o vârsta
medie de 45,54 ± 14,08 ani. Distribuția pe grupe de vârstă a evidențiat că lotul a fost
reprezentativ privind structura pe grupe de vârstă a populației adulte pentru județele din
N-E României.
Analiza socio-demografică a lotului din populația generală a arătat frecvenţa mai
crescută a subiecţilor de sex feminin (53,8%), predominanţa celor din mediul rural
(57%), ponderea crescută a persoanelor căsătorite (72,1%) și a celor cu studii
elementare (47,3% studii elementare, 31,2% liceale, 6,9% postliceale și 14,8% studii
superioare).
Toți pacienții participanți la studiu au fost de acord să fie selectați și au semnat
consimțământul informat.
Fiecare pacient care a intrat la o consultatie în oricare din cabinetele alese a
completat acest chetionar:

1.6. Chestionarul utilizat în studiu

Nume și prenume:……………………………….
Vârstă:………………….
Nationalitate:……………………………….
Data Nașterii:……./……../……….
1. Gen
Masculin femenin
2. Ati primit următoarele:
Transfuzie de sânge sau transplant de organe înainte de iulie 1992
Da Nu Nu știu
Concentrat de factori de coagulare înainte de 1987
Da Nu Nu știu
3. Ați fost diagnosticat cu următoarele:
Diabet
Da Nu Nu știu
Boli cu transmitere sexuală (BTS)
Da Nu Nu știu
HIV/SIDA
Da Nu Nu știu
Boală cronică de ficat
Da Nu Nu știu
Coagulopatii
Da Nu Nu știu
Boală cronică de rinichi
Da Nu Nu știu

12
 Hipertensiune arterială
Da Nu Nu știu
V-ați injectat vreodată droguri, chiar dacă o singură dată?
Da Nu Nu știu
Ați vreodată cu cineva același ac sau alte instrumente injectbile?
Da Nu Nu știu
Ați trăit cu cineva care a fost diagnosticat cu Hepatită B?
Da, trăiesc în prezent cu cineva diagnosticat cu Hepatită B
Da, am trăit cu cineva diagnosticat cu Hepatită B
Da, dar nu știu cu ce tip de hepatită era diagnosticat/ă
Nu știu
4. Ați fost vaccinați pentru:
Hepatită A
Da Nu Nu știu
Hepatită B
Da Nu Nu știu
5. Mama dumneavoastră are Hepatită B (transmisie verticală)?
Da Nu Nu știu
6. Ați călătorit în țări cu prevalență ridicată sau medie pentru Hepatita B ( Africa Subsahariană, Asia
de Sud?
Da Nu
7. Ați făcut vreodată hemodializă?
Da Nu
8. Când v-ați testat ultima oară de hepatită?
Niciodată Data celui mai recent test
9. Care a fost rezultatul celui mai recent test?
Pozitiv Negativ Nu știu
10. Dacă a fost pozitiv, ce tip de hepatită a fost determinată?
Hepatită A
Hepatită B
Hepatită C
Hepatită B + C
Hepatită E
11. V-ați înțepat accidental cu ace de seringă în ultimul an?
Da Nu Nu știu
12. Pentru femei:
Sunteți însărcinată, în celuna?
Da Nu Nu știu
Menopaulză? Alte probleme menstruale?
Da Nu
Luați contraceptive orale?
Da Nu
Alte precizări din partea dumneavoastră?
Da Nu

Medic: ………….. Semnatura parafa : Data :

13
Fig. 1 Chestionar completat caz 2

14
 1.7. REZULTATE:
În urma completării acestui chestionar am identificat un număr de 10 de cazuri de
virus hepatic B, din eșantionul selectat de 200 de pacienți. Doar un procent de 5% care
știau ca sunt infestați cu virusul hepatic. Împreună cu medicii stomatologi și medicii de
medicină de familie care aveau în evidență acești pacienți, printru-un program de
evaluare de sănătate am recoltat sânge persoanelor care au fost de acord să participe
la acest studiu, pentru a vedea rezultatele finale reale la pacienții infestați cu virusul
hepatic B.

2.5.1 Cazul 1
Nume: P. I. fig 4
Sex: Masculin
Profesia: Profesor
Localitate de domiciliu: Județul Iași, Comuna Ruginoasa
Obișnuințe de viață: Alcool- ocazional, Tutun – da, Nr. Tigarete/zi – 15
Probleme de sănătate: Spitalizări – 2
Operații / intervenții: Colecistectomie - 2017, Apendicocistectomie - 2015
Pacientul se prezintă în cabinetul stomatologic din Comuna Ruginoasa, Județul
Iași în data de 13.09.2017 datorită unei dureri dentare.
În urma completării chestionarului de boli infecțioase cu transmitere, pacientul
relateazăcă nu se știe infestat cu vre-un virus, acceptând să participe la studiu și
împreună cu asistentul medical recoltâm sânge pentru analize.
Dacă nu luam toate regulile de prevenire riscam să infestâm și următorii pacienți
sau chiar personalul medical care lucrează în acest mediu să se contamineze cu virusul
hepatitic.

15
 Fig. 2 Recoltarea în eprubete

Până la primirea rezultatelor ne ocupam de problema inițială a pacientului pentru

care s-a prezentat în cabinetul stomatologic.
Având în vedere ca nu știam exact dacă pacientul a contactat virusul sau nu
până acum, ne luăm toate măsurile de precauție pentru oferirea tratamentului de care
avea nevoie.

Fig. 3 Instrumentar din cabinetul stomatologic

16
 Cele mai importatnte reguli de prevenire a contaminării cabinetului dentar sunt
regulile de bază ale sterilizării atât a instrumentarului cât și ale materialelor cu care se
lucrează în cabinete.
Între timp ajung și rezultatele de la laborator unde rezultatul ADN-VHB < 20
UI/mL indică o viremie detectabilă, dar sub limita cuantificării (testul poate fi repetat
după 1-2 luni în funcție de contextul clinic), pacientul fiind purtătorde virus.

2.5.2 Cazul 2
Nume: L. E. fig. 1
Sex: Feminin
Profesia: Lucrător comercial
Localitate de domiciliu: Județul Vaslui, Comuna Tacuta
Obișnuințe de viață: Alcool- ocazional, Tutun – da, Nr. Tigarete/zi – 9
Probleme de sănătate: Spitalizări – 1
Operații / intervenții: Apendicocistectomie - 2017
Pacientul se prezintă în cabinetul stomatologic din Comuna Tăcuta, Județul
Vaslui în data de 25.10.2017 datorită unui abces dentar, 2.5 vestibular.
În urma completării chestionarului de boli infecțioase cu transmitere, pacienta
relatează că se știe infestată cu virusul hepatitic B, care l-a contactat într-un cabinet
stomatologic în trecut. Pacienta este informată despre studiul care îl derulăm și acceptă
să participe la studiu iar împreună cu asistentul medical recoltăm sânge pentru analize.
După folosira instrumentarului la această pacientă, scufundăm instrumentarul
folosit în recipientul special cu substanțe chimice foarte concentrate pentru a distruge
gama largă de viruși și bacterii, acestea fiind avizate de Ministerul Sănătații.

În urma primirii rezultatelor de la laborator, se confirmă prezența virusului hepatic

B în sângele recoltat pacientei.

17
 Pacienta a văzut diferența dintre igienizarea și dezinfectarea cabineului actual și
cabinetul din care a contactat virusul.

2.5.3 Cazul 3
Nume: O. M. fig. 5
Sex: Feminin
Profesia: Asistent medical
Localitate de domiciliu: Județul Iași, Oraș Iași
Obișnuințe de viață: Alcool- ocazional, Tutun – da, Nr. Tigarete/zi – 20
Probleme de sănătate: Spitalizări – 0
Operații / intervenții: -
Pacientul se prezintă în cabinetul stomatologic din orașul Iași, Județul Iași în data
de 15.11.2017 datorită unei carii dentare.
În urma completării chestionarului de boli infecțioase cu transmitere, pacienta
relatează că se știe infestată cu virusul hepatitic B, care l-a contactat în timpul serviciului
din neglijență s-a înțepat cu un ac folosit. Pacienta este informată despre studiul care îl
derulăm și acceptă să participe la studiu iar împreună cu asistentul medical recoltăm
sânge pentru analize.
După folosira instrumentarului la această pacientă, scufundăm instrumentarul
folosit în recipientul special cu substanțe chimice foarte concentrate pentru a distruge
gama largă de viruși și bacterii, acestea fiind avizate de Ministerul Sănătații.
În urma rezultatelor primite de la laborator am regăsit un procent asemanător cu cel
care pacienții se știau deja infestați de acest virus. Prin studiul creat de 200 de pacienți
am regasit 10 pacinți care au confirmat prezența virusului si 9 pacienți care nu știau că
sunt contaminați
Din cei 19 pacienți care au fost regăsiți ca și pacienți contaminați am luat 3 cazuri: 2
pacienți care nu se știau a fi contaminați și 1 care a confirmat.

18
Fig 4. Buletin de analize medicale pacient P.I. caz 1

Fig. 5 Buletin de analize medicale pacient O.M. Caz 3

19
 II. DISCUȚII

În țara noastră rata VHB este mai ridicată decât în Europa occidentală,
România găsindu-se în categoria țărilor cu endemicitate intermediară. Acest studiu
a analizat prevalența prezenței AgHBs (marker seric al infecției cronice cu VHB) în
populația generală adultă din partea de N-E a României. Este un studiu observațional
transversal, simplu și rațional, realizat în perioada desfășurării programului de
evaluare a stării de sănătate a populației, ceea ce a făcut ca subiecții să fie mai ușor de
contactat într-o perioadă limitată de timp și a asigurat o rată mare de participare.
Prevalența obținută a fost de 5,2%, valoare comparabilă cu alte studii din țara
noastră, în comparație cu prevalența întâlnită în țările din zona mediteraneană.
Majoritatea cazurilor întâlnite cu HBs Ag au avut vârsta peste 25 ani, un număr
mare de bărbați au prezentat virusul B pozitiv, dar fără a evidenția o diferență
semnificativă statistic între bărbați și femei, întâlnită în alte studii.
Prevalența determinată a AgHBs fost mai mare în mediul urban (6,2%) față de
mediul rural (4,5%), valoare însă nesemnificativă statistic. Factorii de risc demografici
care s-au asociat semnificativ cu infecția VHB au fost sexul masculin și vârsta.
Dintre factorii de risc medicali următorii au fost corelați cu prezența AgHBs:
antecedentele de hepatită acută B, accidentele grave, efectuarea unui tratament
stomatologic sângerând. Nu s-a evidențiat o corelație semnificativă statistic cu
intervenţiile chirurgicale, tratamentul injectabil la domiciliu sau spitalizările frecvente.
Persoanele cu partener cunoscut cu infecție VHB sau care au recunoscut
existența bolilor cu transmitere sexuală în antecedentele personale n-au
prezentat corelație semnificativă cu prezența AgHBs, însă corelația s-a întâlnit
semnificativ mai frecvent la persoanele cu parteneri sexuali multipli cu un risc relativ de
peste 3 ori mai mare.
Frecventarea saloanelor de manichiură/pedichiură și consumul crescut de alcool
nu au depășit pragul de corelație semnificativă cu AgHBs, dar prezența unui tatuaj s-a
asociat semnificativ cu AgHBs, reprezentând un risc relativ de 4,45 ori mai mare.
Istoricul familial de infecție VHB sau existența unor persoane cu infecție VHB în
anturajul foarte apropiat a reprezentat un factor important de risc in corelarea cu AgHBs.

20
 Factorii de risc care se corelează cu infecția cu VHB, medicali și nemedicali,
variază ca semnificație statistică în diverse studii (3,95, 96, 359). În acest studiu
următorii factorii de risc s-au corelat semnificativ statistic cu prezența AgHBs:
antecedentele de hepatită acută virală B, accidentele grave (rutiere sau casnice și
arsurile) - cu un risc relativ de 3,64 ori mai mare, manevrele stomatologice sângerânde
(cu un risc relativ de 1,90 ori mai mare), existența partenerilor sexuali multipli (cu un
risc relativ de peste 3 ori mai mare, existența unui tatuaj (risc relativ de 4,45 ori mai
mare), contact intrafamilial cu persoane cu hepatită cronică sau cu infecție cronică VHB.
Nu s-a găsit o corelație semnificativă statistic cu următorii factori de risc: nivelul
socio-economic, intervenţiile chirurgicale, tratamentul injectabil la domiciliu, spitalizările
frecvente, bolile cu transmitere sexuală, vârsta debutului în viaţa sexuală, partenerii
sexuali infectați cu HVB, consumul de alcool.
Limite ale cercetării. Studiul s-a bazat pe un număr limitat de subiecți, se
bazează pe memoria anamnestică a acestora și poate să nu reflecte cu acuratețe
prevalența AgHBs în populația generală. Nu a fost analizată populația sub 18 ani, iar în
țara noastră este implementată din 1995 vaccinarea obligatorie a nou-născuților și
sugarilor împotriva hepatitei B, ceea ce ar putea face ca prevalența să fie mai scăzută
decât cea determinată. De asemenea prevalența poate să varieze în diverse regiuni și
pe grupe diferite de populație. Nu s- au determinat alți markeri serici ai infecție virale B
(cauze economice), este un studiu simplu și rațional.
Prevalența determinată a AgHBs în populația adultă din N-E României a
fost de 5,2%, valoare care situează această parte a țării într-o zonă de prevalență
medie în raport celelalte regiuni ale țării.
Următorii factori de risc s-au corelat semnificativ statistic cu prezența AgHBs în
populația generală: antecedentele de hepatită acută virală B, accidentele grave,
manevrele stomatologice sângerânde, partenerii sexuali multipli, existența unui tatuaj,
contactul intrafamilial cu persoane cu hepatită cronică.
Nu s-a găsit o corelație semnificativă statistic cu următorii factori de risc: nivel
socio-economic, intervenţii chirurgicale, tratament injectabil la domiciliu, spitalizări
frecvente, boli cu transmitere sexuală, vârsta debutului în viaţa sexuală, parteneri
sexuali infectați cu HVB, consumul de alcool, efectuarea manichiurii/pedichiurii în

21
saloane specializate.
Determinarea nivelului viremiei ADN-VHB este foarte importantă pentru
diferențierea diferitelor forme clinice de infecție virală B. Cele mai ridicate niveluri ale
viremiei s-au determinat la pacienții cu hepatită cu AgHBe pozitiv și cele mai scăzute
niveluri la purtătorii inactivi de virus B. Diferența între încărcătura virală dintre cei
cu hepatită AgHBe negativ și purtătorii inactivi a fost semnificativă
Un istoric medical al pacientului trebuie realizat pentru toţi pacienţii care se află la
prima vizită. Acesta trebuie reactualizat în mod regular. Chestionarul medical şi discuţia
cu pacientul nu trebuie să lipsească din protocolul normal al cabinetului. În cazul
descoperirii unui pacient cu infecţie trebuie urmat un protocol de control prestabilit. Este
lipsit de etică refuzarea unui pacient infectat pentru a evita expunerea medicului.

Se evită contaminarea mănuşilor, a instrumentelor, dispozitivelor şi materialelor în

timpul tratamentului prin atingerea feţei, a măştii, butoanelor, lămpii, mouseului,
mânuirea fişelor dentare etc. Instrumentarul mic (freze) trebuie să fie manipulat cu
ajutorul unei pense sterile de serviciu. Pensa trebuie păstrată într-o zonă curată pe
măsuţa asistentei. Se recomandă de asemenea folosirea aspiratorului chirurgical şi a
digii pentru a evita împrăștierea de salivă sau aerosoli.

Toate articolele care pleacă sau vin de la laboratorul de tehnică dentară trebuie
decontaminate pentru a proteja tehnicianul de laborator şi, respectiv, pacientul.
Amprentele trebuie clătite cu apă şi dezinfectate. Dezinfectarea se poate realiza cu
soluţii pe bază de glutaraldehidă, iodoform, compuşi de clor sau fenoli. Protezele fixe
sau mobilizabile de asemenea trebuie dezinfectate. Mesele de lucru se dezinfectează
după fiecare utilizare. Articolele contaminate trebuie trimise la laborator cu etichetă
roşie.

Decontaminarea cabinetului se realizează prin:

• Spălare – trebuie îndepărtate toate resturile şi microorganismele
• Dezinfecţie – distrugerea chimică a microorganismelor

22
 Sterilizarea instrumentarului se realizează prin căldură, cu ajutorul unor aparate
speciale. Sterilizarea se poate realiza prin căldură uscată, la 170°C, timp de 60 de
minute, aparatul folosit fiind pupinelul, sau prin căldură umedă, la 121°C, timp de 15
minute, cu ajutorul autoclavului.

Spălatul pe mâini este obligatoriu să se realizeze la începutul zilei, după fiecare

pacient şi la sfârşitul zilei. Înainte şi după fiecare intervenţie medicul îşi va spăla mâinile
cu apă curentă şi săpun, prin două săpuniri consecutive, timp de minimum 15 secunde.
În anumite situaţii, spălarea este completată cu dezinfecţia mâinilor. Ştergerea mâinilor
se realizează cu prosoape de hârtie, de unică folosinţă. De asemenea este recomandat
ca medicul să nu poarte bijuterii în cabinet şi să aibă unghiile tăiate şi îngrijite.
Protejarea echipei operatorii este obligatorie. Ea se realizează în primul rând prin
utilizarea unui echipament de protecţie adecvat, dar şi prin imunizarea personalului,
personalul medical fiind expus la o mare varietate de boli.

Barierele fizice între pacienţi şi echipa operatorie reprezintă o bună modalitate de

protecţie împotriva bolilor contagioase. Aceste bariere sunt denumite general –
echipament de protecţie – si se referă la :
• Îmbracăminte
• Ochelari
• Măşti faciale
• Mănuşi

Echipamentul medical de protecţie se poate realiza dintr-o varietate de materiale. În

alegerea lor însă trebuie să se ţină cont de faptul că trebuie să reziste la spălare unei
temperaturi de peste 60°C, temperatură la care sunt distruse virusurile din sânge,
inclusiv HIV. Îmbrăcămintea trebuie spălată la cabinet şi nu acasă împreună cu restul de
haine.

La intrarea în cabinet se schimbă în totalitate îmbrăcămintea de stradă cu cea de

cabinet. Îmbrăcămintea de protecţie nu se poartă în afara cabinetului medical şi trebuie

23
schimbată cel putin o dată pe zi. Este recomandat ca îmbrăcămintea de protecţie să nu
fie strâmtă, să fie lejeră şi să permit exacutarea lejeră a mişcărilor şi să fie de preferat
dintr-un material subţire.

Ochelarii de protecţie trebuie purtaţi de fiecare dată când există riscul de stropire cu
salivă din gura pacientului în timpul tratamentului, aceştia reprezintând bariera fizică
pentru ochi. De asemenea, ochelarii împiedicând frecatul la ochi împiedică riscul
contaminării directe a ochilor. Ochelarii de protecţie sunt obligatorii în cazul unor
manopere ca uitlizarea pieselor de mână şi a seringii fără aspiraţie, în timpul
detartrajelor, în cazul îndepărtării unor coroane sau restaurări şi în timpul lustruirilor,
finisărilor şi periajelor dentare.

În cazul anumitor manopere stomatologice în care există riscul împroşcării

accidentale a pacientului, şi acestuia trebuie să i se ofere ochelari sau dispoziţive de
protecţie pentru ochi. Ochelarii este recomandat să fie uşori, întotdeauna curaţi, pe
măsura medicului şi este de preferat să prezinte lentile de mărire.

Ca şi ochelarii de protecţie, măştile faciale reprezintă o barieră fizică împotriva

răspândirii microorganismelor pe mucoasele expuse. În plus ele oferă un filtru împotriva
microorganismelor răspândite sub formă de aerosoli de către piesele de mână, aparatul
de detartraj sau aspirator. Măştile trebuie schimbate după fiecare pacient, iar în cazul
unor proceduri mai lungi trebuie schimbate pentru a-şi menţine eficienţa de filtru,
deoarece aceasta este deteriorată de umiditatea respiraţiei.

Mănuşile protejează medicul şi personalul auxiliar de infestarea mâinilor cu

microorganisme prin existenţa unor mici zgârieturi, tăieturi sau alte leziuni superficiale la
nivelul mâinilor. De asemenea protejează şi pacientul de microorganismele ce se pot
găsi pe mâinile personalului medical. Este recomandată utilizarea mânuşilor în
realizarea oricărei manopere stomatologice.

24
 III. CONCLUZII

Cabinetul dentar reprezintă un loc cu risc crescut de transmitere a bolilor. De aceea,

controlul infecţiilor în cabinetul dentar este una dintre cele mai importante probleme ce
trebuie luată în considerare. Implementarea unor proceduri realistice de control al
infecţiilor implică colaborarea întregii echipe dintr-un cabinet dentar.
Există anumite precauţii universale care reprezintă pentru medicul dentist punctul de
plecare în controlul infecţiilor în cabinetul dentar. Acestea sunt următoarele :
• Se pleacă întotdeauna de la premisa că toţi pacienţii sunt purtători ai unei boli
infecţioase
• Fiecărui pacient îi este aplicat acelaşi protocol de control strict al infecţiei
• Orice loc de muncă trebuie să fie sigur şi ferit de riscuri atât pentru personal, cât şi
pentru pacient
• Trebuie întotdeauna folosite îmbrăcăminte şi echipament de protecţie

25
 Bibliografie

1. Voiculescu M, Laura Iliescu, Camelia Ionescu, et al: A Cross- Sectional

Epidemiological Study of HBV, HCV, HDV and HEV Prevalence in the
SubCarpathian and South-Eastern Regions of Romania. J Gastrointestin Liver Dis
March 2010 Vol.19 No 1,
43-48.
2. Zoutendijk R, Reijnders JG, Brown A, et al. Entecavir treatment for chronic
hepatitis B: adaptation is not needed for the majority
of naive patients with a partial virological response. Hepatology.
2011;54:443-451.
3. Borundel C. Manual pentru cadre medii, Ed. All, 1994, 29-34, 408-441.
4. Samul MC, Doherty PM, Bulterys M, Jenison SA. Association between heroin
use needle sharing and tattoos received in prison with hepatitis B and C
positivity among street- recruited injecting drug users in new Mexico USA.
Epidemiol Infect 2001;127(3): 475-84.
5. Grigorescu M, Radu C, Pascu O, et al. Etiological profile of chronic hepatitis
and liver cirrhosis in Romania. A multicentre study. Rom J Gastroenterol 2001; 10:
199-204.
6. Gough E, Kempf MC, Graham L, Manzanero M, Hook EW, Bartolucci A,
Chamot E. HIV and hepatitis B and C Incidence rates in US Correctional
populations and high risk groups: a systematic review and meta-analysis.
BMC Public Health
2010,10:777
7. Zoulim F, Locarnini S. Hepatitis B virus resistance to nucleos(t)ide
analogues. Gastroenterology. 2009;137:1593-608.
8. Alavian SM, Tavallaii SA, Farahani MAA et al. Evaluation of the severity of
depression and anxiety in hepatitis B and hepatitis C patients: a case control study
Iranian Journal of Clinical Infectious Diseases 2007;2(3):113-119.
9. Arslan N, Büyükgebiz B, Oztürk Y, Akay AP Depresia și anxietatea în hepatitele
cornice tip B: efectele hepatitei. Turk J Pediatr. 2003 Jan-Mar;45(1):26-8.
10. Babudieri S, Longo B, Sarmati L, Starnini G, et al: Correlates of HIV, HBV, and
HCV infections in a prison inmate population: results from a multicentre study in
Italy. J Med Virol 2005, 76:311–317.
11. Chevrier MC, St-Louis M, Perreault J, et al. Detectarea și caracterizarea
hepatitei B virus anti-hepatită B, Transfuzia. 2007;47:1794-1802.
12. Chisari FV, Isogawa M, Wieland SF. Patogenia și infectarea cu virusul B. Pathol
Biol (Paris). 2010;58:258-266.
13. Duca E, Scripcariu D, Trifan M, Scripcaru L, Fochi M: Cercetări
epidemiologice, clinice şi de laborator asupra prevalenţei purtătorilor de AgHBs
în judeţul Iaşi în perioada 2001-2005. Rev.Med.Chir.Soc. Med.Nat.

26
 Iasi.2007;3(1):244-247
14. European Association for the Study of the Liver. EASL Clinical Practice Guidelines:
Management of chronic hepatitis B. J Hepatol. 2009;50:227-242.
15. Rantala M, van de Laar MJ. Supravegherea și epidemiologia hepatitei B și C în
Europa – interviu. Euro Surveill 2008;13(21).
16. World Health Organization, Department of Communicable Diseases
Surveillance and Response. Hepatitis B; 2002. Report No.:
WHO/CDS/CSR/LYO/2002.2.

27