SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ÎN SECTORUL SANITAR

Lucrătorii din domeniul sănătății sunt expuşi unui risc crescut de infecții cauzate
de agenţi patogeni . Acest risc apare de obicei brusc sau este imperceptibil, şi
acest fapt face evaluarea riscurilor deosebit de dificilă.

Pentru a se realiza o protecţie eficientă împotriva acestor riscuri profesioniştii în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să evalueze cu atenţie riscurile
care apar la locurile de muncă.
Evaluarea trebuie să ia în considerare:
 virulența naturală a agentului patogen;
 capacitatea sa de a supraviețui în mediul ambiant;
 gravitatea bolii;
 doza sau nivelul de expunere necesare pentru a provoca boli sau infecţii
 moduri de transmitere;
 situația epidemiologică

În conformitate cu articolul 2 din Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European

și a Consiliului privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi biologici la locul de muncă precum şi cu art. 5 din HG nr.
1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la
agenţi biologici agenţii biologici sunt clasificaţi în patru grupe de risc în funcţie
de importanţa riscului de infecţie pe care îl prezintă:

a) grupa 1 - agenţi biologici care nu sunt susceptibili sa provoace o boala la

om;
b) grupa 2 - agenţi biologici care pot provoca o boala omului şi constituie un
pericol pentru lucrători; propagarea lor în colectivitate este improbabila; exista, în
general, o profilaxie sau un tratament eficace;
c) grupa 3 - agenţi biologici care pot provoca îmbolnăviri grave la om şi
constituie un pericol serios pentru lucrători; ei pot prezenta un risc de propagare
în colectivitate, dar exista în general o profilaxie sau un tratament eficace;
d) grupa 4 - agenţi biologici care pot provoca boli grave omului şi constituie un
pericol serios pentru lucrători; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare în
colectivitate şi nu exista în general o profilaxie sau un tratament eficace.

Pentru fiecare grup de risc, trebuie realizate pachete de măsuri de

prevenire, care permit să se răspundă într-un mod general, la situația de risc.
Cu toate acestea este dificilă oferirea unui răspuns sau a unei soluţii permanente
adaptat uni risc ştiut fiind faptul că în acest domeniul riscurile se pot schimba
rapid.
Este necesar să se evalueze riscul potențial asociat cu fiecare agent
patogen care poate intra în joc, pentru a atribui un grup de risc și obține un nivel
de protecție.
Ca urmare atunci când apar simultan agenţi patogeni din diferite grupuri
de risc, se aplica măsuri preventive planificate pentru grupul cu cel mai mare
risc. Această abordare este eficientă, cu siguranță, dar este complexă şi
consumatoare de timp.
În plus, stabilirea de măsuri preventive pentru lucrători rămâne abstractă.

Pentru a face o evaluare serioasă a riscurilor datorate agenţilor biologici în

sectorul sănătate este util să se ia în considerare fiecare agent patogen dar
grupaţi pe anumite criterii.
Se poate, de exemplu, evalua nivelul de risc în funcţie de calea de
transmitere. În sectorul sănătății, trei căi de transmitere sunt relevante:
1) infecțiile transmise prin sânge;
2) infecțiile transmise pe cale aeriană ;
3) infecții transmise prin contact.
Există, de asemenea, o modalitate de transmitere fecal-orală, dar riscul existent
şi măsurile preventive sunt aceleaşi ca cele pentru infecţiile transmise prin
contact.
Ca urmare se vor identifica şi evalua riscurile pentru fiecare dintre aceste
căi de transmitere şi vom stabili măsuri de protecţie corespunzătoare.
În unele cazuri, trebuie să acorde o atenţie deosebită aspectelor sau
întrebărilor specifice, care apar în legătură cu anumiţi agenți patogeni sau a unor
activități din sectorul sănătate şi asistenţă socială.

Expunerea profesională la diverşi agenţi patogeni transmişi prin sânge se poate

realiza prin:
- inoculări percutane (înţepare, tăiere);
- contaminarea tegumentelor;
- contaminarea mucoaselor.

în timpul:
- efectuării unor manopere medicale invazive cu ace sau instrumente
ascuţite;
- manipulării unor produse biologice contaminate;
- manipulării instrumentarului şi a materialelor sanitare contaminate cu produse
biologice (material moale medical, lenjerie, echipamente etc.)

prin intermediul:
- instrumentelor medico-chirurgicale;
- materialelor sanitare;
- suprafeţelor şi altor dotări utilizate în activitatea medicală;
- manipulării reziduurilor contaminate rezultate din activitatea
medicală.
 În sălile de operaţie
există un risc crescut de infecţie prin sânge

Evaluarea generală a riscurilor profesionale datorate expunerii la agenţi

biologici.

Pasul 1 - Identificarea pericolelor și persoanelor expuse

Informaţii cu privire la riscurile legate de agenții biologici pot fi găsite în manuale

de medicina muncii. .Angajatorul trebuie să profite de experienţa
un medic specializat în medicina muncii și să realizeze analiza împreună cu el.
Zone (locuri de muncă) în special expuse la risc sunt (listă neexhaustivă):
• săli de operație;
• unitățile de terapie intensivă;
• secţii de primiri urgenţe şi serviciile de asistență medicală de urgență;
• servicii de dializa;
• laboratoare;
• servicii de geriatrie, atunci când se manipulează sânge și produsele sanguine,
se utilizează instrumente care sunt susceptibile de a provoca rănire sau în caz
de contact cu pacienţii agresivi;
• patologie, anatomie și medicină legală (cu excepția laboratoarelor);
• bănci de sânge şi plasmă.
Activitățile care implică un anumit risc particular de infectare sunt:
• examen clinic al pacienților;
• prelevarea de lichide corporale sau alte materiale pentru analiză de exemplu
prelevări;
• proceduri chirurgicale;
• ingrijirea plăgilor;
• îngrijirea pacienţilor incapabili să se îngrijească singuri;
• contactul cu persoane sau animale cu risc pentru ei înșiși sau alții;
Există, de asemenea, şi alte riscuri de infectare:
• atunci când se efectuează curățarea, dezinfecția, repararea, întreţinerea,
transportul şi eliminarea deşeurilor în/din zonele contaminate sau când
dispozitivele şi aparatura sunt contaminate;
• în cazul tratării materialelor suspecte de infecţii sau infecţioase în secţiile de
spălătorii (parte nesterile);
• când se manipulează aparate de curăţenie sau dezinfecţie;
• la manipularea obiectelor ascuţite

În această etapa se iau considerare sarcinile efectuate de către lucrători.

Documentele furnizează informaţii cu privire la substanţele folosite, descrierea
locurilor de muncă, echipamentelor etc.
Tot acum se face o prima idee cu privire la potenţialele riscuri şi pericole
asociate cu activitatea. Echipa de evaluare trebuie să inspecteze locurile de
muncă şi să consulte lucrătorii în special cu ce consideră aceştia că ar trebui
îmbunătăţit pentru a asigura un loc de muncă mai sigur şi sănătos.
Pentru a obține o idee generală a potențialelor riscuri și pericole se pot
utiliza liste de control, recomandări ale diferitelor organizaţii sau ale consilierilor
de prevenire ai asiguratorului.
Cu toate acestea, utilizarea unei liste de control sau a screening-ul ar trebui să
reprezinte doar o parte a analizei privind pericolele şi riscurile existente la locul
de muncă. Ar fi bine să nu se utilizeze o singură sursă de informare, ci
întotdeauna metode combinate.

Pasul 2 - Evaluarea riscurilor şi clasificarea măsurilor în ordinea

priorităţilor
Evaluarea riscului specific în caz de pericole biologice

Această evaluare se bazează pe cunoştinţe în domeniu, adică, evaluarea

riscurilor pentru agenţii patogeni în mod normal întâlniţi în mediul spitalicesc..
În plus, studiile epidemiologice pot furniza informații cu privire la incidenta
infecţiei, informații utile pentru evaluarea riscurilor.
La evaluarea riscurilor ar trebui să fie luate în considerare următoarele întrebări:
• Ce agenţi patogeni se întâlnesc în mod normal (situaţia epidemiologică)?
• Cu ce agenţi patogeni se intră în contact (grupul de risc)?
• Care sunt căile de transmitere?
• Se lucrează sub presiune/ stres ?

Nu toate riscurile identificate au aceeaşi relevanţă. Se recomandă stabilirea

priorităţilor, începând cu pericolele cele mai semnificative .
Se evaluează riscurile la care sunt necesare măsuri restrictive, cu riscuri minime
• Identificarea de măsuri practice pentru a minimiza riscul;
• Stabilirea de măsuri de sănătate și siguranță.

Cum evaluăm riscul?

Luăm în considerare pentru fiecare activitate riscul individual, care este legat de
acesta și determinăm dacă e cazul să fie luate măsuri.
Aceste riscuri se pot împărți în trei categorii:
a) semnificative
b) acceptabile pentru o perioadă scurtă
c) inacceptabile
Clasificarea lor depinde de probabilitatea și gravitatea accidentelor sau potențiale
probleme de sănătate cauzate de acest risc. Dacă riscul nu este acceptabil, este
necesară implementarea măsurilor imediat. Pe de altă parte, atunci când riscul
este acceptabil pentru o perioadă scurtă de timp, putem stabili măsuri ulterior..

Pasul 3 - Stabilirea măsurilor preventive – TOP

După identificarea factorilor de risc şi definirea priorităților, următorul pas este de

a stabili măsurile adecvate pentru a elimina sau reduce aceste riscuri.
Măsurile de prevenire trebuie prioritizate. În conformitate cu această ierarhie,
căutăm mai degrabă să evităm riscul înainte de a înlocui, de exemplu,
substanțele periculoase cu substanțe mai puțin periculoase.
In plus, prin implementarea măsurilor preventive, vom adopta următoarea ordine
de prioritate: luăm în considerare soluțiile tehnice și organizatorice, și doar în
ultimă instanţă măsurile de protecţie individuală / comportamentale.

Precauții generale - măsuri de igienă standard,

Trebuie luate măsuri de precauție generale atunci când se intră în contact
cu orice pacient, pentru a preveni transmiterea agenților patogeni la alți pacienți
și personalului si pentru a reduce riscul de infecție nosocomială (adică, contractat
într-un spital).
Aceasta include dezinfecţia mâinilor și, în anumite condiții, utilizarea de
măsuri preventive:
- mănuşi;
- îmbrăcăminte de protecție;
- măşti de protecţie respiratorie.

O măsură importantă de igienă standard este dezinfectarea suprafețelor și a

obiectelor contaminate vizibil, precum și întreținerea periodică a echipamentului
medical.
 Exemplu de măsură tehnică –
utilizarea de echipamente sigure

Măsurile tehnice trebuie să conducă la reducerea riscurilor existente prin

utilizarea dispozitivelor şi echipamentelor tehnice sau prin reamenajarea locului
de muncă.
Măsuri organizatorice – o bună planificare a activităţii şi întocmirea de
proceduri şi instrucţiuni pe diferite faze de lucru ce pot elimina sau reduce
riscurile.
Măsuri individuale/comportamentale – instrucţiuni individuale şi sesiunile de
formare repetate sunt necesare pentru obţinerea de efecte durabile pentru
sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

Se va avea in vedere posibilitatea adoptării măsurilor tehnice, organizatorice şi

individuale care prin efectul lor conjugat conduc la reducerea riscurilor.

Măsuri tehnice

Măsurile preventive descrise mai jos fac parte din măsurile de precauție generale
în domeniul sănătăţii si de îngrijirea pacientului. Dar ele sunt la fel de relevante
în ceea ce privește siguranța și sănătatea la locul de muncă și ar trebui să fie
menționate .
Pentru preveni un posibil risc, angajatorul trebuie să se asigure că au fost
luate măsurile tehnice și igienice posibile. În unele cazuri, este de asemenea
recomandabil să se utilizeze măsuri de protecţie individuală.
Măsurile prescrise sunt adoptate în funcție de situația din unitatea
respectivă și dacă este necesar, adaptate sau completate în funcţie de
substanţele utilizate sau posturile de lucru..
Măsuri de igiena a mâinilor
Dezinfectarea mâinilor

În caz de contaminare microbiană a mâinilor confirmată sau posibilă,

dezinfectarea este esențială. În cazul în care contaminarea este probabilă sau
posibilă, trebuie să utilizați un produs de încredere, cu un efect bactericid,
antiviral si fungicid.
Dezinfectarea mâinile trebuie să se facă astfel încât să se elimine în mare parte
flora de contaminare.
Produsul alcoolic este frecat pe mâinile uscate, concentrându-se în special
palmelor, articulaţiilor, zonelor interdigitale, de la vârful degetelor, la unghii și
degetul mare, și asigurându-se că acestea rămân umede pe durata întregii
acţiuni

Dezinfectarea mâinilor este

prioritară spălării. Doar când mâinile sunt vizibil murdare trebuie spălate
înaintea dezinfectării.

Este necesară dezinfectarea mâinilor:

• înainte de a intra în partea sterilă a camerei filtru (SAS) din chirurgie şi
în alte zone aseptice;
• înainte de orice măsură invazivă, chiar și atunci când purtați mănuși,
sterile sau nesterile (introducerea se sonde urinare, cateter ,înainte de
angiografie, bronhoscopie, endoscopii, injecţii, înțepături, etc.).
• înainte de orice contact cu bolnavii deosebit de sensibili la infecții
(leucemie, pacienţii cu traume, pacienții iradiați sau alţi pacienţi in stare
critica, victime arse);
• înainte de orice activitate care implică un risc de contaminare
(pregătire de perfuzie, producția de perfuzii mixte etc.).
• înainte și după contactul cu plăgi;
• înainte și după contactul cu materiale potenţial infecţioase sau
 infecţioase (sânge, secreţii, fecale) sau cu zone infectate ale corpului.;
• după contactul cu material efectiv sau potențial infecțioase (sânge,
secrețiile sau fecale) sau zonele infectate ale corpului;
• după contactul cu obiecte lichide sau suprafeţe potenţial contaminate
(dispozitive de colectare a urinei, echipamente de aspirație, măşti
respiratorii, drenaje, deşeuri etc.)
• după contactul cu pacienţii care pot cauza infecţii sau care sunt
infectaţi cu agenţi patogeni de importanță deosebită în domeniul igienei
spitaliceşti (Staphylococcus aureus de exemplu)
• după îndepărtarea mănuși atunci când ați fost în contact cu agenții
patogeni confirmaţi.

În următoarele situații, optaţi pentru "dezinfectarea mâinilor " sau "spălarea

mâinilor" în funcţie de de risc:
• înainte de a pregăti mâncarea sau de a o distribui ;
• Înainte și după ingrijiri furnizate pacientilor, atunci când indicațiile
de mai sus pentru dezinfectarea mâinilor nu se aplică;
• după folosirea toaletei;
• după suflarea nasului (atunci când aveți o răceală, riscul de infecţie virala, este
mare, motiv pentru care acesta trebuie mai întâi să dezinfectaţi mâinile).

Dezinfectarea mâinilor este un gest comun, dar adesea sunt făcute greșelile.
Acestea au o contribuţie , dificil de determinat (dar nu neglijabilă), în infecțiile
nosocomiale, sau în boli asociate (boli profesionale) în rândul lucrătorilor din
domeniul sănătății.
Angajatorul trebuie să se asigure că sunt îndeplinite condițiile, în special pentru
dezinfectarea mâinilor. Acest lucru poate fi realizat prin participarea la campanii
de sensibilizare, de măsuri pentru a controla utilizarea de dezinfectante sau
urmărirea desfăşurării activităților care necesită dezinfectare

În timpul spălării mâinilor evită folosirea unei perii deoarece poate provoca
leziuni cutanate
Regula de aur

Când mâinile sunt vizibil murdare, se începe prin spălarea acestora.

Atunci când se suspectează sau știe cu certitudine că mâinile sunt contaminate,
trebuie să acorde prioritate dezinfectării mâinii. Acest mod este mult mai eficient
pentru a distruge microbii, spălarea repetată putând dăuna pielii.
Trebuie asigurat pentru lucrători posturi accesibile pentru spălarea mâinilor,
dotate cu apă curentă rece și caldă, dozatoare de dezinfectanți, săpun, produse
adecvate de protecție și de îngrijire a pielii şi prosoape de unică folosință.
Toalete separate care nu sunt accesibile pacienților, ar trebui să fie puse la
dispoziţia lucrătorilor
Suprafețele (pardoseli, blaturi, instrumente suprafețe) trebuie să fie ușor de
curățat și rezistente la produse de curăţare şi dezinfectanţi.
În zonele de lucru cu un risc crescut de infecţie, chiuvetele trebuie să fie
echipate cu robinete care funcţionează fără contact

Din cele prezentate mai sus se pot exemplifica o parte din măsurile tehnice ce se
pot adopta :
- realizarea de SAS-uri
- asigurarea de spaţii igienico-sanitare separate pentru lucrători şi
pacienţi
- asigurarea de pardoseli, mobilier, pereţi cu suprafeţe uşor de curăţat şi
dezinfectat
- asigurarea de baterii cu senzor pentru lavoare
- asigurarea de recipiente deşeuri infecţioase
- asigurarea de shoe-dispensere (aparat care asigură încălţarea
automată cu huse de unică folosinţă)
- asigurarea de lămpi bactericide

Măsurile de protecție organizatorice

Angajatorul va atribui sarcini numai persoanelor instruite în domeniul securităţii

şi sănătăţii în muncă.
Sunt considerate calificate și competente persoanele care, din cauza formării şi
experienţei lor sunt capabili de a discerne pericolul de infecție și să ia măsuri
pentru a se proteja, cum ar fi medici, asistente medicale, asistenți medicali,
moașe, specialiști în igiena spital, asistenți medicali, asistente şi medici
stomatologi, personalul de îngrijire de urgenţă.

Angajatorul nu trebuie să repartizeze la locurile de muncă cu risc de infectare

tinerii, femeile gravide sau care alăptează decât dacă măsurile de precauţie au
fost luate astfel încât acestea nu sunt expuse la risc pentru sănătatea lor.
Angajatorul trebuie să elaboreze în scris pentru fiecare loc de muncă şi în funcţie
de riscurile existente instrucţiuni (plan de igienă) privind dezinfectarea,
curățarea, sterilizarea şi să monitorizeze locurile de muncă unde există riscul de
contaminare cu agenți biologici,
La locurile de muncă unde există riscul de contaminare cu agenți biologici
personalul nu are voie să consume sau să depoziteze produse alimentare,
băuturi și tutun. Angajatorul trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor camerele de
odihnă.
În cazul activităţilor care necesită dezinfectarea mâinilor, personalul
trebuie să fie informat că nu ar trebui să poarte inele, ceasuri sau bratari.
După contactul cu pacienții sau materiale infecțioase sau potențial contaminate
lucrătorii ar trebui să se spele sau să dezinfecteze mâinile, ţinând cont de
evaluarea riscurilor specifice.

Echipamentul individual de protecție

Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat sa

fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor
riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de
munca, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest
scop.

Îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să fie depozitată separat de hainele de

stradă.
În acest scop, angajatorul trebuie să furnizeze spaţiu pentru schimbul hainelor
(circuite).
Angajatorul trebuie să furnizeze îmbrăcăminte de protecţie şi echipamentele
necesare pentru protecţia personală, în special mănuşi impermeabile şi
hipoalergenice, în cantitate suficientă.
Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care
asigura buna sa funcţionare şi o stare de igiena satisfăcătoare prin intermediul
întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.
Reprezentanţii lucrătorilor trebuie să fie consultaţi înainte de luarea unei decizii
cu privire la folosirea unui echipament de protecţie (articolul 8 din Directiva
89/656/CEE) .
Lucrătorii trebuie să utilizeze echipamentul individual de protecţie pus la
dispoziţia lor.
Nu este permisă intrarea în camerele de odihnă sau spaţiile de servirea mesei cu
îmbrăcăminte de protecţie.
 O protecţie adecvată a feţei
în timpul unei intervenţii chirurgicale este absolut indispensabilă deoarece
comportă riscuri de proiectare a fluidelor.
Viziera poate preveni contaminarea ochilor.

Angajatorul este, obligat să asigure lucrătorilor echipament individual de

protecţie astfel:

• mănuși puternice, rezistente la apă și hipoalergenice pentru curăţarea şi

dezinfectarea instrumentelor de curățat și dezinfectat instrumente, echipament și
suprafețele uzate, aceste mănuși trebuie să fie rezistente la dezinfectanţi;
• mănuși impermeabile și hipoalergenice lungi pentru a preveni contaminarea
fluxurilor de lichid de curățare înapoi în mănuși;
• șorțuri impermeabile atunci când este probabil ca hainele vor fi înmuiate;
• încălțăminte impermeabilă atunci când este probabil ca încălţămintea se poate
uda.
Angajatorul trebuie să furnizeze echipament de protecție pentru ochi și față
împotriva aerosolilor de substanţe sau fluide infecţioase sau potenţial infecţioase
în cazul în care măsurile tehnice nu oferă suficientă protecţie

Echipamentul de protecţie ar putea fi folosit în următoarele situații:

• chirurgie (chirurgie vasculară, de exemplu), procedurile
ortopedice (tăiere os);
• examene endoscopice;
• înțepături de diagnostic și terapeutic;
• intubare, detubare, îngrijirea și schimbări în canulă traheală;
• instalare, îngrijirea și îndepărtarea de sonde temporare sau pe termen lung;
•tratamentul dentar (îndepărtarea plăcii dentare prin ultrasunete, de exemplu);
• manipularea de pacienţi cu tuse sau saliva;
• curățarea manuală sau cu ultrasunete a instrumentelor contaminate;
Dispozitivele de protecție pentru ochi si fata adecvate sunt:
• ochelari de protecție cu scuturi laterale de protecție, eventual echipate cu
ochelari corectori;
• cele peste ochelari;
• ochelari de protecție - ochelari de protecție laterală de unică folosință;
• mască cu vizieră și protecție a feței și gurii (pentru a utilizare unică).
Lucrătorii trebuie să utilizeze echipamentul individual de protecție pus la
dispoziția lor.

Protecţia ochilor pentru dentişti.

În ceea ce priveşte mănuşile de protecţie nesterile, este recomandabil să se

pună la dispoziţie cel puţin trei tipuri diferite de mănuşi:
• pentru activităţi non-clinice, cum ar fi în bucătării, serviciul tehnic
sau de curăţenie (în cazul în care nu se manipulează materiale infectioase) se
pot folosi mănuşi din policlorură de vinil (PVC) sau polietilenă(PE) ;mănuşile
medicale (testate conform EN 455) nu sunt necesare

• pentru activităţi simple, care nu necesită sensibilitate tactila şi aderenţă mare,

se poate opta pentru mănuşi făcute din materiale sintetice cum ar fi PVC sau
PE;
• pentru activităţile care implică stres mecanic ridicat sau extins/ uzura,este
recomandabil să se asigure de preferinţă mănuşi de latex.
Pentru sarcini care necesită un grad ridicat de sensibilitate la atingere si
aderenta mănuşile de latex sunt de obicei inevitabile.
Este recomandabil ca toate posturile de lucru să fie aprovizionate suficient cu
mănuşi deoarece distanta este adesea un obstacol pentru utilizarea lor.
Punerea la dispoziţie a mănuşilor de protecţie în cantitate suficientă pentru
utilizator, înseamnă că acesta renunţă la atitudinea permisivă faţă de purtarea de
mănuşi. În viitor, ar trebui ca angajaţii să conştientizeze importanţa utilizării
mănuşilor.
Este de datoria angajatorului să întocmească instrucţiuni pentru a atrage atenţia
asupra importanţei purtării mănuşilor,.
Când lucrătorii raportează reacţii alergice sau intoleranţă la contactul cu mănuşi
medicale, ar trebui să fie consultat medicul de medicina muncii pentru a stabili
ce alt produs poate fi pus la dispoziţie pentru ei. După consultarea diferitelor
servicii (medici, reprezentanţi lucrători, lucrător desemnat) se poate, in general
alege un sortiment de mănuşi care să satisfacă toate exigenţele.
Alergii sau intoleranţe asociate cu purtarea de mănuşi medicale trebuie să fie
luate în serios iar lucrătorii care raportează acest lucru trebuie să fie supuşi unui
examen medical (eventual dermatologic).

Echipamentul individual de protecție trebuie să fie selecționat luând în

considerare riscurile și activitatea (ordin de protecție).
Tabelele de mai jos furnizează informații cu privire la utilizarea de mănuși și
îmbrăcăminte de protecție.

Tip de mănuşi/material Utilizare Exemple de

activităţi
Nesterile Mănuşi de unica Activităţi cu solicitări Golirea urinei
folosinţă polietilenă mecanice reduse
Mănuşi de menaj Activităţi cu solicitări in caz de contact cu
mecanice ridicate murdăria
Mănuşi de In cazul activităţilor in caz de contact cu
examinare din latex medicale murdăria ,
îndepărtarea
pansamentelor
îndepărtarea
materialului murdare
Activităţi cu
sensibilitate
Mănuşi de Activităţi cu soluţii de Activităţi cu
examinare fără latex dezinfectare/curăţare sensibilitate
de ex. PVC) In cazul activităţilor Activităţi cu soluţii de
medicale dacă sunt dezinfectarea
cunoscute alergii la suprafeţelor şi
latex instrumentarului

Mănuşi de protecţie Mare varietate de În cazul iritaţiilor

din nitril sau similare utilizări în cazul cutanate
expunerii la intoleranţa,operaţiuni
substanţe majore, sensibilitate
periculoase bună
(citostatice)
Mănuşi de pânză Atunci când purtaţi În cazul iritaţiilor
 mănuşi de protecţie cutanate
pentru perioade lungi intoleranta
de timp

sterile Mănuşi de unică În cazul în care În cazul punerii unui

folosinţă activităţile în condiţii cateter, aspiraţie
polietilenă sterile şi de traheală, sau folosite
rezistenţă mecanică ca şi sub- mănuşi în
scăzut caz de intoleranţă la
latex

Mănuşi din latex În cazul în care Îngrijirea plăgilor,

activităţile în condiţii introducerea de
sterile şi de catetere, operaţii
rezistenţă mecanică
ridicată
Mănuşi fără latex Vezi mai sus Vezi mai sus
In caz de alergie a
pacientului sau
lucrătorilor

Îmbrăcăminte Se poarta in caz de … Se schimba daca …

Imbrăcăminte de lucru
Imbrăcăminte specifica
unui serviciu
Atribuirea unei activităţi
specifice
Se poarta in cazul
domeniilor de lucru cu
exigenţa redusa de igiena
(psihiatrie, case de îngrijire
medicala
Se poarta in cazul unor
servicii definite de exemplu
săli de operaţii /servicii
funcţionale
Frecvenţa cu care trebuie
să ne schimbe depinde de
condiţiile de lucru
individuale, în cazul
contaminării se schimbă
imediat imediat
În general, se schimba de
zi cu zi
Se schimba atunci când
activitatea încetează

Îmbrăcăminte de Se poartă peste hainele de Imediat atunci când

protecţie lucru/ pentru servicii murdăria este vizibilă
Sort speciale Odată ce activitatea este
Bluză finalizată
Protecţie pentru Nu se poartă în timpul
imbrăcămintea de lucru meselor şi pauze

Protecţia capului împotriva Eliminarea directă după

Protecţia părului
Protecţia ochilor
Protecţia buco- nazală
(măşti)
Protecţia respiratori
Filtru de aer pentru a reţine
aerosolii contagioşi
contaminării cu materii
organice (de exemplu, în
cazul măsurilor invazive)
Protejează ochii de
contaminare cu materiale
infecţioase sau substanţe
chimice / operaţiuni
periculoase
Protecţia pacienţilor
împotriva contaminării
Aerosoli expiraţi şi scuipat
În prezenţa aerosolilor
infecţioşi în caz de infecţii
transmise prin aer
utilizare a produselor de
unică folosinţă
şi după aceea
dezinfectarea mâinilor
Eliminarea de produse de
unică folosinţă
Dezinfectare / curăţare
produse recuperabile în
caz de contaminare
Eliminare directa produs
de unică folosinţă
şi după aceea
dezinfectarea mâinilor
De unică folosinţă
Nu se reutilizează

Curăţare, dezinfecţie si sterilizare

La curăţarea instrumentelor trebuie să se ia măsuri suplimentare de precauţie.

Măsurile specifice de prevenire sunt esenţiale în timpul curăţării şi sterilizării
instrumentelor care au fost in contact cu pacienţii cu boala Creutzfeldt-Jacob
(CJD) sau din variante a bolii Boala Creutzfeldt-Jakob (vCJD), pacienţii cu
encefalopatie spongiformă comparabile sau cazuri suspecte.

Riscul de infecţie este mai mare în timpul pregătirii instrumentelor pentru

curăţare, deoarece la acel moment, instrumentele sunt încă contaminate cu
sânge, fluide sau ţesuturi şi riscul de accidentare este ridicat. Dezinfectarea
conduce la o reducere a germenilor, riscul este mult mai mic, după dezinfectare.
Riscul real de accidentare există, de asemenea, în timpul curăţării manuale. Mai
mult, trebuie să luăm în considerare riscul prezentat de substanţele chimice
periculoase şi alergene.

Când instrumentele, dispozitivele, echipamentele, sau alte obiecte infecţioase

sau potenţial infectioase sunt sterilizate central, zona de la intrare (nu curat /
contaminate) şi zona de evacuare (curat / steril) trebuie să fie strict separate una
de cealaltă. Zona de intrare trebuie să fie dimensionată astfel încât obiectele
care urmează să fie sterilizate să poată fi stocate momentan. Înainte de a părăsi
zona contaminată trebuie dezbrăcate hainele de protecţie şi realizată
dezinfectarea mâinilor. Când curăţarea şi sterilizarea instrumentelor este
centralizată, este necesar să se ia în considerare la evaluarea riscurilor, toţi
agenţii patogeni de obicei întâlniţi.

Înaintea tuturor activităţilor

legate de un risc de infecţie trebuie să purtaţi echipament individual de
protecţie.

Curăţarea manuală a instrumentelor murdare trebuie să fie limitată la minim.

În timpul curăţării manuale a instrumentelor, pentru a evita orice contact al pielii

şi membranelor mucoase cu agenţi patogeni, purtaţi mănuşi de protecţie
lungi, o mască medicală care să acopere gura şi nasul, echipament de protecţie
a ochilor, un şorţ de etanşare

Trebuie respectate precauţii speciale atunci când trebuie curăţate manual

instrumente ascuţite, obiecte ascuţite, pentru a evita rănirea. Trebuie luate
următoarele măsuri în sala de operaţie sau tratament:
- toate elementele de unică folosinţă (instrumente, tampoane şi foi) trebuie să fie
eliminate în coşul de sârmă sau container cu cleşte sau un instrument similar;
- lamele de bisturiu, ace şi canule ar trebui să fie eliminate cu un cleşte sau un
instrument similar. Instrumentele sau bucăţile ascuţite trebuie să fie depozitate
separat

Manipularea lenjeriei folosite

Lenjeria provenită din activităţi legate de risc de infecţie trebuie să fie colectată şi
depozitată în containere suficient de rezistente şi etanşe. Ea trebuie să fie
transportată astfel încât personalul să nu fie expus la agenţi biologici.
Recipientele trebuie să fie etichetate în mod specific.
La colectarea lenjeriei murdare trebuie să ia în considerare următoarele:
• colectarea separată a lenjeriei infecţioase;
• colectarea separată a lenjeriei ude (puternic impregnată cu excreţiile corporale);
• trierea în funcţie de spălare şi curăţare.

Trebuie realizat un sistem de colectare a lenjeriei utilizate:

• saci ţesuţi atât de fin şi dens, care sunt aproape de nepătruns;
• pungi de plastic, cum ar fi polietilena, pentru a colecta rufe murdare.
Pentru o bună protecţie împotriva infecţiilor, trebuie respectate următoarele reguli
la manipularea şi transportul sacilor de rufe murdare:
• aceştia trebuie să fie transportaţi închişi, să nu fie aruncaţi sau comprimaţi;
• rufele trebuie să fie puse direct în maşina de spălat sau în instalaţia de spălare

Vaccinări
Vaccinările sunt o verigă importantă în lanţul de prevenire.
O listă orientativă de boli care pot fi prevenite prin vaccinare este prezentată
mai jos.

Directivele 2000/54/CE şi 2010/32/UE conţin cerinţe cu privire la vaccinări.

Vaccinarea nu este obligatorie.

Articolul 24 alineatul 4 din HG nr. 1092/2006, privind protecţia lucrătorilor

împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţii biologici
(4) Dacă este cazul, angajatorii trebuie sa pună la dispoziţia lucrătorilor vaccinuri
eficace, dacă aceştia nu sunt încă imunizaţi împotriva agentului biologic la care
ei sunt sau pot fi expuşi. Atunci când angajatorii pun la dispoziţia lucrătorilor
vaccinuri, ei trebuie sa ţină seama de Codul de conduita recomandat pentru
vaccinare, prevăzut în anexa nr. 7 Anexa VII, punctul 3. Vaccinarea nu trebuie
sa implice costuri financiare pentru lucrători.
HG nr. 243/2013, privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
pentru prevenirea rănirilor provocate de obiecte ascuţite în activităţile din sectorul
spitalicesc şi cel al asistenţei medicale care transpune Directiva 2010/32/UE CE
de punere în aplicare a Acordului Cadru privind prevenirea rănilor provocate de
obiecte ascuţite în sectorul spitalicesc şi cel al asistenţei medicale , încheiat între
HOSPEEM şi EPSU

ART. 9
(2) Angajatorul trebuie să asigure informarea lucrătorilor expuşi unui risc de
accidentare la locul de muncă datorat obiectelor ascuţite, cu privire la:

d) avantajele şi dezavantajele vaccinării şi a lipsei vaccinării în ceea ce

priveşte bolile transmise prin sânge.

— Boli care pot fi prevenite prin vaccinare

Difterie gripa) Infecţii cu pneumococ

Hepatita A rujeolă rubeolă
Hepatita B oreion tetanos
Virusul papilom uman Tuse convulsivă

Pasul 4 - Adoptarea de măsuri

Măsurile de prevenire a infecţiilor trebuie să fie luate în urma consultării cu
medicul igienist ( responsabilul cu infecţiile nosocomiale)şi medicul de medicina
muncii.
Se va exclude orice risc pentru personal prin teste bacteriologice.
Pasul 5 - Înregistrarea, eficienţa controlului şi continuarea evaluării
riscurilor
Măsurile de control al infecţiilor ar trebui să fie verificate în mod regulat. În caz de
apariţie a infecţiei, analizele speciale mai aprofundate sunt necesare. Prin
integrarea unui sistem de management al calităţii, putem sprijini în mod eficient
implementarea.

Evaluare specifică a riscurilor biologice

Riscul prin expunere la sânge

Printre infecţiile transmise prin sânge se cunosc:

- hepatita B, C şi D;
- Virusul imunodeficienţei umane (HIV).

Contactul cu sângele
 Virusurile sunt transmise parenteral (prin sânge). Ei trec în sângele
lucrătorilor, prin contactul cu fluidele corporale (sânge şi produse din sânge în
special) ale purtătorilor de virus şi transmise lucrătorului prin mucoase sau leziuni
ale pielii.
Există riscul de transmitere la locul de muncă:
• În cazul rănirii de canule, bisturie sau obiecte similare contaminate;
• ocazional, neobservat, fără rănirea prin leziuni ale pielii

Sectoare ameninţate în mod deosebit:

- sectorul de sănătate,
- instituţii pentru persoanele cu handicap mintal,
- spitalele penitenciare,
- instituţii pentru îngrijirea bătrânilor
- serviciile în care personalul este în contact cu sânge , produse din sânge,
instrumente periculoase si cu pacienţi agresivi, de exemplu:

în sala de operaţie, anestezie;

in unităţi de terapie intensiva;
în serviciile de ajutor medical de urgenţă şi de transport pacienţi;
în instituţiile de donarea de sânge şi plasmă;
în zonele de aprovizionare şi evacuare, sau cele utilizate pentru
funcţionarea şi întreţinerea sectoarelor de mai sus;
în laboratoarele dentare

Sânge este lichidul cu cel mai mare risc de infecţie pentru angajaţii din serviciile
de sănătate.

Cutiile de colectare a
deşeurilor de mărime suficientă pentru acele și canulele folosite. Acestea
trebuie să fie disponibile la locul de muncă.
 Un risc ridicat de rănire prin punerea unei
perfuzii

Activităţi supuse la expunere:

• autopsii;
• prelevarea de fluide corporale sau alte materiale de analizat de exemplu
prelevarea de probe,
• intervenţii chirurgicale;
• îngrijirea plăgilor;
• contactul cu pacienţii care nu pot să aibă grijă de ei înşişi.

În plus, există riscul de infectare în următoarele domenii:

• în timpul efectuării curăţeniei, dezinfecţiei, reparaţiilor şi întreţinerii, transportul
şi eliminarea din zonele contaminate a dispozitivelor şi obiectelor contaminate
• În cazul tratării materialelor suspecte de infecţie sau infecţioase în atelierele de
spălat
• încărcarea curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor;
• manipularea instrumente ascuţite;
• manipularea deşeurilor sanitare.

Reguli de igienă de bază

Dacă se manipulează tot timpul fluide corporale sau excreţii care sunt infecţioase
trebui să se aplice întotdeauna măsuri de protecţie foarte riguroase pentru a
asigura protecţia optimă a pacienţilor şi lucrătorilor.

Măsuri tehnice de protecţie

Măsurile tehnice luate ca urmare a evaluării riscurilor şi rănilor cauzate de ace:

utilizarea de produse sigure
Pentru a preveni riscul de rănire a personalului care lucrează cu obiecte ascuţite
( aşa cum sunt definite în sensul HG nr. 243/2006) aceste trebuie înlocuite (în
măsura în care este posibil tehnic) cu instrumente de lucru sigure şi adecvate,
( obiecte ascuţite mai sigure) care nu sunt periculoase sau care reduc la
minimum riscul de rănire accidentală prin tăiere, înţepare rănire şi / sau infectare
Instrumentele de lucru sigure trebuie utilizate în activităţi şi sectoare care
prezintă un risc de infecţie sau de accidentare mai mare:
• tratament si îngrijire a pacienţilor cu infecţie cu transmisie prin sânge;
• tratamentul pacienţilor cu risc pentru alţii;
• activităţi în serviciile de urgenţă şi de îngrijire de urgenţă;
• activităţi în spitale din penitenciare.
În principiu, se utilizează instrumente sigure în toate activităţile unde fluidele
corporale sunt susceptibile de a provoca infecţii.
Unele dintre aceste activităţi:
• teste de sânge;
• orice înţepături destinate prelevării de fluide corporale.

Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii sunt capabili de a utiliza

instrumentele sigure de lucru în mod corespunzător. Putem realiza acest lucru
prin furnizarea informaţiilor despre echipamentele de lucru şi explicaţii cu privire
la modul de utilizare a acestora.
Trebuie să se controleze eficienţa măsurilor luate.
Instrumente de lucru sigure, proiectate pentru a preveni rănirea sau tăierea sau
înţeparea , nu trebuie să prezinte nici un risc pentru pacienţi.

Pentru prevenirea rănilor

prin înţepare/tăiere, există diverse soluţii tehnice

În plus, acestea trebuie să posede următoarele proprietăţi:

• mecanismul de securitate este o parte integrantă a sistemului şi este compatibil
cu alte accesorii;
• activarea trebuie să se facă cu o singură mână;
• activarea ar trebui să fie posibilă imediat după utilizare;
• mecanismul de siguranţă trebuie să fie indicat de un semnal luminos sau
acustic.
Metode pentru repunerea canulei în plicul de protecţie cu o singură mână (de
exemplu, anestezie locală în stomatologie sau injectarea de medicamente) ar
trebui să fie considerate la fel de fiabile ca utilizarea de instrumente sigure.

Prin utilizarea de produse

sigure se pot preveni rănirile prin înţepare. O carcasă de protecţie la
capătul canulei previne leziunile prin înţepare cu acul după utilizare.

Caracteristica de securitate asigură utilizarea simplă şi uşoară.

.
 Sistemul de siguranţă pentru seringi preumplute

Perfuzoare cu dispozitive de siguranţă

 SET PERFOZOR CU
DISPOZITIV DE SIGURANŢĂ

Evacuarea instrumentelor (obiectelor) medicale ascuţite

Cum aceste obiecte pot fi contaminate cu sânge care prezintă un grad ridicat de
infecţie pentru lucrători este esenţial ca seringile, acele, etc. să fie evacuate
imediat în locurile prevăzute cu containere imperforabile şi incasabile
Este recomandabil ca lucrătorii să aibă tot timpul un container de acest tip pentru
orice procedură invazivă , oricât de minimă ar fi sau recipientele să fie instalate
permanent în fiecare loc de muncă în care se foloseşte frecvent acest tip de
instrumente şi obiecte.

Recipiente pentru deşeuri

Personalul trebuie să aibă acces la recipientele pentru deşeuri care trebuie să

fie imperforabile incasabile şi sigilate, destinate pentru a colecta obiecte
ascuţite. Aceste ambalaje trebuie să aibă următoarele caracteristici
• recipientele închise sunt de unică folosinţă;
• nu pierd conţinutul lor, chiar dacă sunt supuse la presiune sau şoc

• ele sunt etanşe şi ermetice;

• nu sunt afectate de umiditate;
• ele sunt adaptate la obiectele care urmează să fie eliminate în ceea ce priveşte
mărimea / capacitate şi mărimea orificiului;
• mecanismul de siguranţă nu poate fi dezactivat de deşeuri ;
• ele sunt identificate în mod clar ca recipiente pentru transportat deşeuri prin
culoare, forma şi etichetare.

Acele folosite şi alte

instrumente de unică folosinţă ascuţite trebuie să fie evacuate imediat

Măsurile de protecţie organizatorice

• evacuarea imediată în recipiente incasabile a instrumentelor ascuţite în acelaşi
loc în care au fost utilizate.
• igienizarea regulată a mâinii şi a pielii.
• Dezinfectarea, curăţarea si sterilizarea instrumentelor şi suprafeţelor de lucru
contaminate cu sânge.
• informarea periodică cu privire la regulile de securitate şi sănătate la locul de
muncă.

Măsuri de protecţie individuală

• purtaţi mănuşi de protecţie şi alte articole de îmbrăcăminte de protecţie în toate
operaţiunile în care contactul cu sângele, componentele sanguine, fluidele
corporale sau excreţiile este posibil.
• dacă este necesar purtaţi un şorţ de protecţie (peste hainele de lucru),
rezistent la apa, la efectuarea lucrărilor sau acolo unde este posibilă
contaminarea îmbrăcăminţii cu sânge şi fluide corporale de secreţii.
• purtaţi o mască respiratorie şi ochelari de protecţie la protejarea tractului
respirator şi ochilor de aerosoli sau stropi de sânge, fluide corporale sau
excreţiile (în timpul bronhoscopiei,intubaţiei, aspiraţiilor, tratamentului
stomatologic, de exemplu).

Măsurile preventive, de imunizare (vaccinare)

Hepatita B este singura formă de hepatită, pentru care există un vaccin eficient.
Angajatorul trebuie să ofere această vaccinare gratuit şi se recomandă pentru
toţi lucrătorii expuşi la risc.
Vaccinarea împotriva hepatitei B protejează de asemenea, împotriva infecţiei cu
virusul hepatitei D.

În cazul vaccinării trebuie luată în considerare capacitate de a dezvolta suficienţi

anticorpi după vaccinare.

Aproximativ 5% din beneficiarii vaccinului dezvolta sau nu suficienţi anticorpi

după prima vaccinare. Revaccinare intramusculară (muşchiul deltoid), simultan
pe ambele braţe, o doză dublă opţional, pot obţine rezultatul dorit.

Când un lucrător refuza vaccinarea, se recomandă ca refuzul acestuia să se

înregistreze în scris

Acţiune imediată în caz de contact cu material infecţios

În cazul leziunilor subcutanate agentii patogeni pot intra în sistemul circulator (de
exemplu, tăieturi sau leziuni de la ace).
Regula de baza: chiar şi atunci când se pare că pielea este intactă, acesta poate
fi contaminată şi trebuie să acţionaţi
• spălaţi sângele, cât mai curând posibil, clătiţi cu apă şi dezinfectaţi cu produse
speciale pentru dezinfecţia pielii.
• Stropii şi picăturile de sânge / lichidele corporale pe pielea intactă, se spală cu
apă şi săpun. Dezinfectaţi cu produse de dezinfecţie pentru piele.
• Contaminarea mucoaselor (gură, nas, ochi): clătiţi cu multă apă sau ser
fiziologic (0,9% NaCl sau Aquadest steril) sau o soluţie apoasă diluată de iod 1-4
(gură, nas).
• Expunerea la sânge / fluide corporale atunci când pielea este deteriorat:
elimina rapid sânge / fluidele, dezinfectează cu un dezinfectant pentru piele.
• Măsurile trebuie să fie înregistrate în mod corespunzător conform Ordinului nr.
916/2006.

Vaccinarea după expunere

Se va stabili dacă este necesară o vaccinare împotriva hepatitei B după
expunere:
Dacă angajatul este imun (infecţie în trecut cu virusul hepatitei B) sau este
suficient de protejat printr-o vaccinare anterioară nu se iau măsuri.

HG nr. 243 din 8 mai 2013, privind cerinţele minime de securitate şi

sănătate în muncă pentru prevenirea rănirilor provocate de obiecte ascuţite
în activităţile din sectorul spitalicesc şi cel al asistenţei medicale

În înţelesul acestei hotărâri, termenii prevăzuţi mai jos au următoarele

semnificaţii:
a) obiecte ascuţite - obiecte sau instrumente medicale, inclusiv acele, care
sunt utilizate pentru efectuarea activităţilor specifice de asistenţă medicală şi
care sunt în măsură să producă o tăiere, înţepare, rănire şi/sau infectare a pielii
cu risc de expunere la sânge sau alte produse biologice;
b) obiect ascuţit mai sigur - un obiect medical ascuţit prevăzut cu mecanisme,
dispozitive care împiedică sau reduc la minimum riscul de rănire accidentală prin
tăiere, înţepare, rănire şi/sau infectare a pielii;
c)accident - eveniment neaşteptat care are loc în timpul procesului de muncă
sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, la locul de muncă şi care are drept
consecinţă tăierea, înţeparea, rănirea şi/sau infectarea pielii în urma utilizării unui
obiect ascuţit, cu risc de expunere la sânge sau alte produse biologice.

Prevederile acestei hotărâri se aplică în sectorul spitalicesc şi cel al asistenţei

medicale, atât public, cât şi privat, tuturor lucrătorilor implicaţi în serviciile şi
activităţile legate în mod direct de serviciile din sectorul spitalicesc şi al asistenţei
medicale şi tuturor celor care se află sub autoritatea managerială şi
supravegherea angajatorilor.
Cerinţele prevăzute de această hotărâre se aplică angajatorilor aflaţi în
una dintre următoarele situaţii:
a) desfăşoară ca obiect de activitate gestionarea, organizarea şi furnizarea
asistenţei medicale;
b) furnizează servicii, în baza unui contract, unui angajator prevăzută la lit. a),
în condiţiile alin. (3);
c) au lucrători care lucrează sau sunt sub supravegherea ori îndrumarea lor,
expuşi unui risc de rănire datorat obiectelor ascuţite, în timpul lucrului la locul de
muncă al unui angajator prevăzută la lit. a), în raport cu acea activitate, în
condiţiile alin. (1).
(3) Cerinţele impuse de HG 243/2013 unui angajator prevăzute mai sus la lit.
b) şi c) se aplică numai în măsura în care acesta controlează sau răspunde de
unul dintre următoarele aspecte, la locul de muncă al unui angajator prevăzută la
lit. a):
a) activităţi care sunt susceptibile de a expune lucrătorii care lucrează sau sunt
sub supravegherea ori îndrumarea sa unui risc de rănire cu obiecte ascuţite la
locul de muncă;
b) o persoană care utilizează, supraveghează sau gestionează utilizarea
obiectelor ascuţite;
c) modul în care sunt utilizate obiectele ascuţite.
În cazul în care rezultatele evaluării riscurilor evidenţiază riscul rănirii cu un
obiect ascuţit şi/sau riscul infectării, expunerea trebuie eliminată prin adoptarea
următoarelor măsuri preventive specifice, cu respectarea ierarhiei principiilor de
prevenire prevăzute prin Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare:
a) reducerea pe cât posibil a utilizării obiectelor ascuţite la locul de muncă;
b) utilizarea la locul de muncă a obiectelor ascuţite mai sigure;
c) interzicerea practicii repoziţionării tecii acelor de unică folosinţă.
(2) Pentru depozitarea, în vederea eliminării în condiţii de siguranţă, a
obiectelor ascuţite de unică folosinţă, angajatorul trebuie să asigure, în
apropierea zonelor unde sunt utilizate la locul de muncă obiectele ascuţite,
următoarele:
a) instrucţiuni scrise pentru lucrători;
b) dispozitive de eliminare şi containere sigure, marcate corespunzător.

Angajatorul trebuie să asigure informarea lucrătorilor expuşi unui risc de

accidentare la locul de muncă datorat obiectelor ascuţite, cu privire la:
a) riscul de rănire datorat obiectelor ascuţite;
b) cerinţele legale referitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor în muncă
în ceea ce priveşte riscurile, măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie
datorate obiectelor ascuţite, inclusiv obligaţiile angajatorilor şi lucrătorilor cu
privire la acestea;
c) bune practici în prevenirea rănirilor cauzate de obiectele ascuţite;
d) avantajele şi dezavantajele vaccinării şi a lipsei vaccinării în ceea ce
priveşte bolile transmise prin sânge;
e) implicarea şi atribuţiile angajatorului faţă de lucrătorul rănit la locul de
muncă cu un obiect ascuţit.

Angajatorul trebuie să asigure instruirea privind procedurile asociate rănilor

provocate de obiecte ascuţite, inclusiv cu privire la:
a) utilizarea în condiţii de siguranţă şi eliminarea după utilizare a obiectelor
ascuţite;
b) tehnicile de utilizare a obiectelor ascuţite mai sigure;
c) măsurile care trebuie adoptate în caz de rănire;
d) procedura de raportare, supraveghere şi control al accidentelor şi
importanţa acesteia.

Oricare lucrător al unui angajator din sectorul sănătate şi asistenţă medicală sau,
după caz, oricare altă persoană care lucrează sub supravegherea şi îndrumarea
respectivului angajator trebuie:
a) să raporteze orice accident, definit la art. 4 alin. (1) lit. i) din HG nr.
243/2013, cu risc de infecţie postexpunere la sânge şi produse biologice, în
condiţiile prevăzute în anexa V la Normele de supraveghere, prevenire şi control
al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, aprobate Ordinul ministrului
sănătăţii publice nr. 916/2006, angajatorului sau oricărui alt lucrător al acestuia
cu atribuţii privind sănătatea şi securitatea în muncă, în care el a suferit o rănire
din cauza unui obiect ascuţit; şi
b) să furnizeze informaţii suficiente, la cererea angajatorului, cu privire la
circumstanţele accidentului, pentru a permite acestuia să se conformeze
obligaţiilor sale .

Testele de sânge
În cazul în care analiza riscului nu poate exclude riscul de infecţie, ar trebui să se
efectueze următoarele teste serologice: anti-HBs, anti-HBc, anti-HCV şi anti-HIV.
Trebuie efectuate aceste teste
imediat şi repetat după şase şi douăsprezece săptămâni şi după şase luni de la
prima examinare. Atunci când pacientul sursă este cunoscut şi este suspectat de
infecţie, este posibil să se obţină mai multe detalii prin efectuarea unui test de
screening HBs, HBc, VHC şi HIV.

Înregistrarea rănirii şi a circumstanţele accidentului

Leziunile trebuie să fie înregistrate în mod corespunzător, astfel încât să putem
analiza în mod corespunzător accidentele şi deduce măsurile de prevenire.

Măsuri generale de prevenire şi de protecţie.

Introducerea de măsuri de protecţie bazate pe rezultatele evaluării
riscurilor

Când vine vorba de expunerea lucrătorilor, măsurile tehnice de protecţie au

prioritate în raport cu măsurile de protecţie organizatorice,
iar acestea, la rândul lor, au prioritate în raport cu măsuri de protecţie personală.
Pentru a evita contactul cu pielea şi sistemul respirator, trebuie să folosim toate
măsurile tehnice şi organizatorice disponibile

Tehnicile de prevenire, cum ar fi utilizarea de dispozitive de curăţare,

dezinfectare sau maşini de sterilizare, utilizarea de dispozitive
ventilaţie şi extractoare locale sau folosirea sistemelor de transfer
zero emisii în fabricarea de citostatice trebuie să conducă la evitarea contactului
cu materiale periculoase sau să le limiteze la un nivel scăzut.

Printre măsurile de prevenire organizatorice, vom găsi, printre altele, separarea

activităţilor care implică expunerea la materiale periculoase de orice alte activităţi
ca de exemplu servirea mesei, separarea îmbrăcămintei de protecţie sau de
lucru faţă de cea de stradă, crearea de planuri de curăţare sau îngrijire a pielii.
Măsurile personale preventive includ, de exemplu, selectarea şi folosirea
mănuşilor de protecţie, halatelor, ochelarilor de protecţie sau aparate respiratorii.
Este necesar să se aplice măsuri de protecţie personală atunci când
după luarea de măsuri tehnice sau organizaţionale
lucrătorii sunt în continuare expuşi riscurilor.

Folosirea de dispozitive curăţare şi dezinfectare

automate reduce expunerea personalului