_______________________________________________________________________________________

6.2. Siguranța pacientului

Colectiv de autori:
Pușa CREȚU,
Vladimir POROCH,
Cosmin Lupu

6.2.1.Conceptul de siguranța pacientului

Autor: Pușa CREȚU, Medic
Hipocrate a fost primul care a declarat, legat de activitatea de îngrijire, „primum non nocere”
– „în primul rând să nu faci rău”, reprezentând unul din principalele principii ale bioeticii și ceea
ce ar trebui să guverneze mereu activitatea de asistență medicală.
Conceptul de siguranța pacientului implică „reducerea la minimum a riscului de daune
inutile în îngrijirea medicală, ținând cont de resursele sistemului, context și cunoștințele științifice
disponibile la acel moment” (Slawomirski et al. 2017; WHO, 2004). OMS consideră că este nevoie
să se asigure că pacienții sunt tratați în siguranță pentru a se putea obține acoperirea universală cu
servicii de sănătate. (WHO, 2014)
Urmare a multiplelor decese înregistrate (și analizate sub aspectul cauzelor) în SUA (unde
erorile medicale reprezintă a 8 cauză de deces) s-a născut în anii 1990 mișcarea pentru siguranța
pacienților, dr. Lucian Leape fiind considerat părintele medic al acesteia, autor al comentariului
fundamental „Eroare în medicină”, în 1994. Acesta a fost urmat de „Err Is Human”, al Institului de
medicină în 1999. Multiplele studii efectuate de atunci au evidențiat concluzii care necesită reflecție.
În SUA – Siguranța pacientului a devenit o disciplină de asistență medicală, determinată de
evoluția, dezvoltarea și complexitatea sistemelor urmată de creșterea vătămării pacienților. Aceasta
își propune să prevină și să reducă riscurile, erorile și daunele care sunt asociate pacienților, (implicit
a organizației, comunității și respectiv societății în ansamblul său).
Baza conceptului este reprezentată de îmbunătățirea continuă bazată pe învățarea din erori și
din evenimente adverse, indisolubil legată de analiza cu deschidere a tuturor cauzelor ale acestora.
Raportarea acestora fără caracter acuzator face parte din spiritul învățării din erorile proprii și
ale altora.
Asigurarea siguranței pacienților trebuie să facă parte din politica de îmbunătățire continuă a
calității îngrijirilor, fiind conform studiilor, o problemă majoră de sănătate publică. Îmbunătățirea
siguranței pacienților necesită o mai bună înțelegere a apariției evenimentelor adverse asociate
îngrijirii, dar și a calității muncii în echipă.
581
_______________________________________________________________________________________

Consiliul European emite Recomandarea din 09 iunie 2009 privind siguranța pacienților,
inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (2009/C 151/01).
În România, Observatorul Român de Sănătate și Asociația Ayan, în 2021 prezintă public în
premieră în România o analiză detaliată a fenomenului siguranței actului medical “ Siguranța
pacientului în actul medical” (https://observatoruldesanatate.ro/publicatii/siguranta-pacientului/ )
WHO a declarat ziua de 17 septembrie- Ziua Mondială a siguranței pacienților., care a bordat o
problemă de siguranță în asistență medicală, în fiecare an.

6.2.2. Identificarea punctelor/zonelor de risc pentru pacienți în mediul

de îngrijire
Autor: Vladimir POROCH

6.2.2.1. Concepte de bază

Este unamin acceptat faptul că nu există practici în domeniul medical care să nu fie grevate
de diferite riscuri, prin urmare apare necesitatea ca riscurile să fie identificate şi să se întreprindă toate
măsurile posibile pentru a diminua materializarea acestora (atât din punct de vedere a probabilităţii,
cât şi a potenţialului impact) în evenimente nedorite. Profesioniștii au obligația de a elabora și de a
pune în practică procedurile cele mai eficiente, mai sigure și mai utile, iar pacientul trebuie să fie
implicat activ și informat cu privire la procesul său asistențial.
Riscul, în general, se referă la nesiguranța cu privire la un anumit rezultat sau consecință a
unui eveniment, la un posibil pericol. Managementul riscului implică fiecare nivel al serviciilor de
îngrijire. Este esențial ca întreg personalul din aceste servicii să înțeleagă obiectivele și sarcinile pe
care le au de îndeplinit la locul de muncă (Michel W., 2020)
Se pot identifica riscuri de natură clinică și riscuri neclinice.
Riscurile clinice includ orice situație nedorită sau factor operațional ce poate avea consecințe
negative asupra siguranței pacientului sau care poate cauza un eveniment advers (Jiménez-Rodríguez
E., 2018). Evenimentul advers reprezintă o leziune sau o daună cauzată, fără intenție, pacientului prin
intervenția asistențială și nu datorată patologiei pre-existente. Managementul riscurilor clinice
presupune îmbunătățirea calității și creșterea nivelului de siguranță al serviciilor de îngrijire prin
identificarea circumstanțelor care pot pune pacienții în pericol, urmată de prevenirea și controlul
acestor posibilități. Procesul prin care se realizează acest lucru este format din 4 etape:
1. Identificarea riscului
2. Evaluarea frecvenței și severității riscului
3. Reducerea sau eliminarea riscului
4. Evaluarea resurselor economisite prin reducerea riscului sau aprecierea costurilor în
cazul în care are loc evenimentul respectiv (WHO, 2011).
Riscurile neclinice sunt legate de sistemul de management al mediului de îngrijire,
determinând pierderi/greșeli prin comportament atipic deliberat (de exemplu, frauda internă) sau erori

582
_______________________________________________________________________________________

umane neintenționate - de exemplu, în procesarea datelor (Jiménez-Rodríguez E., 2018). Acestea pot
fi de natură administrativă, financiară, tehnologică etc.

6.2.2.2. De ce este importantă identificarea zonelor de risc pentru pacienți în

mediul de îngrijire?
Există pacienți vătămaţi în timpul îngrijirilor, ducând la diferite leziuni, la internarea sau
prelungirea șederii în spital, iar în unele cazuri la moarte. În ultimii ani s-a observat că evenimentele
adverse au loc nu din cauza vătămării în mod intenționat a pacienților, ci mai mult din cauza
complexității sistemelor actuale de îngrijire, unde tratamentele reușite și rezultatele fiecărui pacient
depind de o serie de factori, pe lângă gradul de competență al fiecărui membru al personalului medical.
În condițiile în care atât de mulți membri ai personalului medical (medici, asistenţi medicali, farmaciști
etc.) sunt implicați în tratarea unei persoane, poate fi extrem de dificilă asigurarea unei îngrijiri
corespunzătoare dacă nu este implementat un sistem care să asigure schimbul corect și complet de
informații între toți membrii. Pacienții pot fi vătămaţi nu doar prin utilizarea inadecvată a tehnologiei,
a diferitelor programe, ci chiar prin lipsa de comunicare dintre diferiți membri ai personalului medical
sau prin întârzierea administrării unui anumit tratament. De asemenea, în momentul în care nu este
verificată corespunzător identitatea pacientului poate fi administrat alt tratament. În condițiile prescrierii
de antibiotice fără a lua în considerare cu adevărat patologia pacientului, sau administrarea de
medicamente fără a urmări reacțiile adverse sau multiplele interacțiuni dintre substanțele active din
compoziția lor, pot apărea consecinţe extrem de grave (WHO, 2011).
Siguranța pacientului presupune absența, prevenirea și ameliorarea evenimentelor adverse
provocate ca o consecință a acordării asistenței medico-sanitare. Este asigurată la nivel profesional
prin bune practici, la nivel instituțional prin centre medicale sigure și la nivel politic prin strategii
care promovează schimbări în sistemul național de sănătate și în societate (Markidanu M., 2015).

Fig.6.2.1. –Ciclul de investigare în siguranța pacientului (metoda epidemiologică) - OMS,

trad. M. Markidanu

583
_______________________________________________________________________________________

6.2.2.3. Cum identificăm zonele de risc pentru pacienți în mediul de îngrijire?

 Analiza modului de eșuare și a efectelor în sistemul de îngrijire (Healthcare Failure
Mode and Effect Analysis - HFMEA)

Este una dintre cele mai utilizate tehnici pentru evaluarea riscului proactiv, creat de NCPS
(National Center for Patient Safety). Este de asemene utilă în a determina riscurile aferente fiecărui
protocol sau proceduri medicale în situaţia când riscurile care vizează pacientul și măsurile pentru
eliminarea sau aducerea acestora la un nivel acceptabil nu sunt specificate. Obiectivul principal este
detectarea posibilelor incidente şi proiectarea unor sisteme pentru a evita producerea acestora,
răspunzând la întrebările: “Ce anume ar putea merge rău?”; “Din ce cauze ar putea merge rău?”;
“Care ar fi consecințele acestor erori sau nefuncţionalităţi?” (Markidanu M., 2015).

Etapele efectuării unei analize de tip HFMEA (HFMEA Guidebook Companion, 2021):
● Stabilirea subiectului/temei
Definirea și descrierea specifică a procesului/produsului/echipamentului sau sistemului ce va fi
studiat pentru a avea o viziune cât mai largă asupra acestuia.
● Constituirea unei echipe
Echipa trebuie să fie multidisciplinară, iar numărul de oameni depinde de scopul, domeniul
procesului ce va fi analizat. Ar trebui sa ia parte la această analiză cel puțin câte un reprezentant din
fiecare grup de angajați implicat în proces.
● Structurarea grafică, detaliată a procesului
După stabilirea subiectului, membrii echipei vor elabora o reprezentare grafică a procesului ce va
fi examinat cu scopul descrierii cât mai detaliate și împărțirea în etape a acestuia, ce vor fi aranjate
într-o ordine logică din care se va construi o schemă logică (flowchart), ce va fi utilizată pentru a
construi analiza. După identificarea etapelor primare, echipa va identifica toate sub-etapele (1a, 1b,
.. 3c etc.) ce vor fi puse sub fiecare bloc din schema principală. Dacă procesul este prea complex,
prea vast, va fi necesară limitarea domeniului prin selectarea unei singure etape cu impact major și
analizarea acesteia.
● Realizarea unei analize a pericolului (Hazard Analysis)
Scopul este de a alcătui o listă cu posibile accidente/incidente și vulnerabilități de importanță majoră
care au șanse mari să cauzeze daune, leziuni, dacă nu sunt controlate corespunzător. Această analiză
este utilă pentru a determina posibile modalități de a eșua în timpul procesului studiat și cauzele lor.
Dacă sunt suficient de importante se vor dezvolta măsuri de prevenire.
Etape:
□ Identificarea și alcătuirea unei liste cu fiecare modalitate posibilă de a greși în cadrul fiecărui
subproces și trecerea lor în fișa de lucru:
Exemplu în Anexa 1: „Healthcare Failure Mode and Effect Analysis (Hfmea) - A Simple Step
by Step Guide” (Hfmea Guidebook Companion), January 2021
□ Determinarea severității și probabilității potențialului mod de eșuare cu ajutorul tabelelor de
evaluare a scorurilor de severitate și probabilitate de întâmplare.

584
_______________________________________________________________________________________

Tabel 6.2.1. Încadrarea procesului în funcție de gravitate (evaluarea severităţii)

Consecințe asupra Consecințe Consecințe asupra Echipament sau
pacientului asupra membrilor facilitate
vizitatorilor personalului de
îngrijire

Eveniment Moarte, pierdere Moarte; sau Moarte sau internare Daune mai mari
catastrofic permanentă a funcției, internare în în spital a 3 sau mai sau egale cu
(4) sinucidere, reacție spital a 3 sau mulți membri ai $250,000. Orice
hemolitică severă prin mai mulți personalului medical incendiu ce se
transfuzie, operație vizitatori extinde față de
sau procedură stadiul incipient
efectuată pe alt
pacient sau pe altă
parte a corpului
Eveniment Diminuarea Internare în Internare în spital a Daune mai mari
major (3) permanentă a spital a 1-2 1-2 membri ai sau egale cu
funcțiilor corpului, vizitatori personalului $100,000
desfigurare, medical, 3 sau mai
intervenție mulți membri cu
chirurgicală, afectarea timpului de
prelungirea muncă sau
spitalizării sau diminuarea
scaladarea nivelului sarcinilor/
de îngrijire pentru 3 obligaţiilor de
sau mai mulți pacienți serviciu datorate
bolii sau leziunilor
produse
Eveniment Prelungirea Evaluarea și Cheltuieli medicale, Daune mai mari
moderat spitalizării sau tratarea a 1-2 afectarea timpului de de $10,000, dar
(2) escaladarea nivelului vizitatori (fără muncă sau mai mici de
de îngrijire pentru 1 internare) diminuarea $100,000. Un
sau 2 pacienți sarcinilor/ incendiu în
obligaţiilor de stadiu incipient
serviciu datorate sau mai mic.
bolii sau leziunilor
produse pentru 1-2
membri ai
personalului medical

585
_______________________________________________________________________________________

Eveniment Lipsa leziunilor, a Evaluarea Acordarea primului Daune mai mici

minor (1) prelungirii spitalizării vizitatorului ajutor (fără afectarea de $10,000.
sau a escaladării (lipsă tratament timpului de muncă Pierderi la
nivelului de îngrijire sau tratament sau diminuarea nivelul
refuzat) sarcinilor/ infrastructurii de
obligaţiilor de utilităţi / tehnice
serviciu datorate de suport.
bolii sau leziunilor
produse)
După: „Healthcare Failure Mode and Effect Analysis (Hfmea) - A Simple Step by Step Guide (Hfmea
Guidebook Companion)”, ianuarie 2021

Tabel 6.2.2. Probabilitatea de producere a unui eveniment (evaluarea frecvenţei)

Probababilitatea de întâmplare a unui eveniment (Frecvența)
Eveniment frecvent (4)
Probabil să aibă loc imediat sau într-o perioadă scurtă de timp (se poate întâmpla de mai multe ori
într-un an).
Eveniment ocazional (3)
Probabil va avea loc (se poate întâmpla de mai multe ori în 1-2 ani).
Eveniment rar (2)
Posibil să aibă loc (se poate întâmpla cândva în 2-5 ani)
Eveniment izolat (1)
Improbabil să aibă loc (se poate întâmpla cândva în 5-30 ani)
După: „Healthcare Failure Mode and Effect Analysis (HFMEA) - A Simple Step by Step Guide (Hfmea
Guidebook Companion)”, ianuarie 2021

După determinarea gradului de severitate și a probabilității de întâmplare se utilizează următoarea

matrice și se identifică scorul final de pericol (hazard score) prin intersectarea celor două categorii:

Tabel 6.2.3. Matricea de ierarhizare a riscurilor

Matrice HFMEA
Minor (1) Moderat (2) Major (3) Catastrofic (4)
Frecvent (4) 4 8 12 16
Ocazional (3) 3 6 9 12
Rar (2) 2 4 6 8
Izolat (1) 1 2 3 4
După „Healthcare Failure Mode and Effect Analysis (Hfmea) - A Simple Step by Step Guide (Hfmea
Guidebook Companion”, ianuarie2021
586
_______________________________________________________________________________________

□ În funcție de scorul obținut se va utiliza un arbore de decizie (un algoritm) pentru a vedea dacă
este necesară o intervenție în procesul examinat. Dacă scorul este mai mare sau egal cu 8 sau
dacă este mai mic, însă este vorba de o etapă esențială a procesului (SPOF - single point of
failure), iar funcționarea sa defectuoasă poate duce la prăbușirea sistemului sau la un eveniment
advers, atunci se va verifica dacă există deja o măsură eficientă de control. În cazul în care
aceasta nu există și nici un alt motiv pentru care să lipsească o astfel de măsură se va continua
cu următoarea etapă.
● Identificarea măsurilor ce trebuie luate în urma evaluării rezultatelor unei activități, a unui
proces sau unui program.
Trebuie identificat tipul de măsură ce va fi luată (eliminare, control sau conștientizare și
acceptare a riscului), iar apoi trebuie verificat dacă acțiunea implementată este eficientă sau
apar alte consecințe neintenționate.
 Analiza Bow Tie
Analiza Bow Tie presupune o diagramă în formă de papion ce permite vizualizarea riscului într-o
singură schemă, ușor de înțeles. Acest model combină cauzele, erorile, consecințele și măsurile de
prevenție și redresare, oferind o perspectivă asupra magnitudinii riscurilor existente în mediul de
îngrijire. Se concentrează pe condițiile în care lucrează personalul din mediul de îngrijire, încercând
să construiască bariere pentru evitarea erorilor sau atenuarea efectelor lor, în contrast cu alte abordări,
care se concentrează pe erorile indivizilor, învinovățindu-i pentru lipsa de atenție, distragere și uitare
(Wierenga PC, 2009)
Este utilizată pentru situații mai puțin complexe sau atunci când se dorește o măsură de control
pentru fiecare rută ce poate duce la o eroare, mai ales în situaţia în care pot exista căi / posibilităţi
distincte ce vor conduce la producerea unei greşeli.
Etapele realizării unei analize Bow Tie:

● Identificarea unui risc concret, unui eveniment ce va fi reprezentat ca nod central al

papionului
● Identificarea cauzelor evenimentului, pe baza surselor de risc sau a pericolelor existente,
împreună cu mecanismul prin care sursele de risc determină apariția evenimentului.
Acestea vor fi reprezentate în aripa stângă a papionului (se trasează linii de la fiecare cauză
la eveniment)
● Factorii care pot conduce la o agravare (şi care necesită luarea unor măsuri de control) pot
fi identificați și incluși în diagramă
● Măsurile de prevenire pentru fiecare cauză pot fi expuse prin bare verticale ce
intersectează linia
● Identificarea potențialelor consecințe ale riscului, ce vor fi reprezentate în aripa dreaptă a
papionului (se trasează linii de la eveniment către fiecare consecință)
● Măsurile de control și de recuperare pentru fiecare consecință pot fi expuse prin bare
verticale ce intersectează linia

587
_______________________________________________________________________________________

Fig.6.2.2. Diagramă de tip Bow Tie ,,Siguranța pacientului”, OMS, trad. M. Markidanu

Tabel 6.2.4. Avantaje şi dezavantaje ale utilizării diagramei Bow Tie

AVANTAJE DEZAVANTAJE

Ușor de citit și de înțeles Calitativă, nu oferă date cantitative

Oferă o structură, o sistematizare a datelor Nu există standarde, astfel se găsesc o mulțime
de reprezentări diferite a diagramei
Puține date Nu oferă un context pentru a verifica dacă datele
sunt suficiente pentru a trage niște concluzii

Gerstenberger, 2013

6.2.2.4. Ce putem face dupa ce identificăm aceste riscuri?

Prevenția și planurile de intervenție presupun măsuri luate sau propuse pentru reducerea incidenței
și efectelor evenimentelor adverse sau pentru îmbunătățirea detectării precoce a acestora (Markidanu
M., 2015).
Un prim pas ar fi prevenirea evenimentelor adverse:
● diminuarea riscului de a apărea evenimente adverse => prevenția primară
● abordarea precoce pentru minimizarea daunelor => prevenția secundară
● reducerea impactului și evitarea reapariției => prevenția terțiară
De asemenea, una dintre cele mai utile metode de a reduce producerea evenimentelor adverse o
reprezintă aplicarea modelelor de bună practică. Acestea reprezintă un tip de proces sau structură a
cărei aplicare reduce probabilitatea evenimentelor adverse (EA) aflate în relație cu asistența medicală.
Modele de bună practică având cel mai înalt grad de recunoaștere științifică (Agency for
Healthcare and Research Quality):
1. Profilaxia corespunzătoare a trombozei venoase profunde la pacienții cu risc;

588
_______________________________________________________________________________________

2. Utilizarea de betablocante pentru a evita evenimente cardiace, în timpul operațiilor non-

cardiace;
3. Utilizarea barierelor sterile și a cateterelor venoase centrale impregnate cu antibiotice în timpul
introducerii acestora pentru evitarea infecțiilor sistemice;
4. Utilizarea corespunzătoare a antibioticelor în profilaxia infecțiilor la locul intervenției
chirurgicale;
5. Pacienții trebuie să își amintească și să reafirme ce li s-a spus înaintea semnării
consimțământului informat pentru a fi complet conștienți și a cunoaște toate informațiile
legate de tratamentul lor;
6. Aspirarea continuă a secrețiilor subglotice pentru evitarea pneumoniei asociate respirației
asistate;
7. Utilizarea de saltele speciale în vederea reducerii presiunii si prevenirea escarelor la pacienții
imobilizați la pat sau aflaţi în scaune cu rotile;
8. Pacientul se monitorizează în ambulatoriu cu dispozitive specifice de monitorizare în vederea
prevenirii evenimentelor adverse din anticoagularea cronică cu warfarină;
9. Strategii nutriționale variate pentru a reduce mortalitatea și morbiditate la pacienți post-operator
sau bolnavi critici.

Fig.6.2.3 Obiective internaționale pentru asigurarea siguranței pacientului (Joint Commission

International)

6.2.2.5. Exemple de riscuri la care sunt expuși pacienții din mediul de îngrijire și
modalități de abordare
6.2.2.5.1. Dezvoltarea escarelor - în special la pacienții imobilizați la pat (Registered Nurses’
Association of Ontario)

589
_______________________________________________________________________________________

Escarele, denumite și ulcere de presiune (sau ulcere de decubit) reprezintă leziuni la nivelul
tegumentului și țesuturilor subiacente cauzate de întreruperea fluxului sangvin în zona respectivă,
ducând la ischemie urmată de necroză. Apar de obicei deasupra unei proeminențe osoase.
Pentru identificarea acestora este necesară o examinare inițială, completă a tegumentelor tuturor
pacienților, urmată de examinarea zilnică a celor identificați cu risc de apariție a escarelor. Pentru cei
identificați cu risc de dezvoltare a escarelor trebuie redusă presiunea imediat printr-un program de
mobilizare a pacientului. De asemenea, nu ar trebui să rămână pe o saltea standard, ci ar trebui
utilizată o saltea antiescară.

6.2.2.5..2. Infecții ale tractului urinar asociate cateterismului vezicii urinare (Gould, 2009)
Este necesară reducerea utilizării cateterului intravezical, cât și durata de utilizare la toți pacienții,
în special la cei cu risc crescut de ITU asociat cateterismului, precum femei, persoane în vârstă și
imunodeprimați. Evitați utilizarea cateterelor în managementul incontinenței urinare. Pentru
persoanele ce au indicație de cateterism vezical intraoperator, îndepărtați cateterul postoperator cât
mai precoce, de preferat în primele 24 de ore.
Tehnică corectă pentru cateterizare urinară:
A. Igiena corectă a mâinilor imediat înainte și după introducerea sau manipularea cateterului
B. Doar personalul calificat va efectua această procedură (cadre medicale)
C. Tehnica trebuie să fie aseptică, iar echipamentul steril
Dacă nu există alte indicații, se preferă utilizarea cateterului cu cel mai mic diametru posibil
pentru a reduce riscul de leziuni la nivelul uretrei sau vezicii urinare.

6.2.2.5.3. Pneumonie nosocomială (Centers for Disease Control and Prevention)

Pneumoniile reprezintă aproximativ 15% din infecțiile asociate asistenței medicale, fiind pe locul
al 2-lea ca incidență după ITU. Majoritatea pacienților cu risc de pneumonie nosocomială sunt
reprezentați de sugari, copii, persoane în vârstă, imunodeprimați și cei cu multiple comorbidități. De
asemenea, cel mai mare risc de infecție îl prezintă pacienții ventilați mecanic.
Majoritatea cazurilor de pneumonie nosocomială apar după aspirația secrețiilor gastro-intestinale
colonizate bacterian.
Factorii de risc pentru dezvoltarea pneumoniei nosocomiale sunt grupați în următoarele categorii
generale:
● factori care țin de gazdă (vârste extreme, comorbidități)
● factori care cresc colonizarea tractului digestiv superior (administrare de antibiotice,
internarea la ATI, coma)
● factori ce favorizează refluxul gastro-esofagian sau aspirarea (intubația endotraheală,
sondajul nazogastric)
● factori ce favorizează ventilația mecanică de lungă durată cu potențial de expunere la
echipamente de ventilație contaminate
● factori care împiedică o toaletă pulmonară adecvată (intervenții chirurgicale în zona
capului, gâtului, toracelui sau imobilizare în urma unui traumatism)
590
_______________________________________________________________________________________

Măsurile de prevenție includ:

• reducerea riscului de aspirație al pacientului
• prevenirea contaminării sau colonizării tractului respirator al pacienților prin intermediul
mâinilor personalului medical
• dezinfecțiea sau sterilizarea adecvată a aparatelor de ventilație asistată mecanic
• folosirea vaccinurilor disponibile pentru prevenirea infecțiilor specifice
• educația personalului medical și a pacienților

6.2.2.6. Cultura siguranței pacientului

Utilizarea de chestionare pentru investigarea culturii siguranței pacienților a fost studiată în
cadrul proiectului European Network for Patient Safety (EUNetPaS), care a colectat informații despre
utilizarea instrumentelor de cultură a siguranței pacienților în 32 de țări europene în perioada 2008–
2009, fiind implicaţi 90 de experţi în domeniu (OMS, 2019). Urmare a consensului obţinut, se
recomandă utilizarea următarelor instrumente de referinţă:
1. The Hospital Survey on Patient Safety Culture (HSPSC). Acest chestionar a fost creat de
Agency for Healthcare Research and Quality (AHRQ, 2018). Instituţiile din domeniul sănătăţii pot
utiliza acest chestionar pentru a: (a) evalua cultura siguranţei pacientului; (b) urmări în timp
modificările cu privire la siguranţa pacientului; (c) evalua impactul intervențiilor privind siguranța
pacientului. Pot fi analizate șapte aspecte ale culturii siguranței la nivel de secţie și trei la nivel de
spital, cât şi patru variabile de rezultat.
2. The Safety Attitudes Questionnaire (SAQ). A fost dezvoltat de Universitatea din Texas și
Universitatea Johns Hopkins din SUA (Sexton et al., 2006). Poate fi aplicat la nivel de echipă, unitate,
departament și/sau spital și investighează următoarele domenii: climatul de lucru în echipă, climatul
de siguranță, percepțiile asupra managementului, satisfacția în muncă, condițiile de muncă și
conştientizarea stresului.
3. The Manchester Patient Safety Framework (MaPSaF): Acest instrument fost conceput în
cadrul Universităţii Manchester 2006 şi publicat de Parker, D. et al (2007), cu scopul de a ajuta
organizaţiile în procesul de evaluare, reflecţie şi dezvoltare a culturii siguranţei pacientului şi
cuantifică următoarele dimensiuni: (1) angajamentul față de îmbunătățirea generală continuă; (2)
prioritatea acordată siguranței; (3) erori de sistem și responsabilitate individuală; (4) înregistrarea
incidentelor și a utilizării de bune practici; (5) evaluarea incidentelor și a bunelor practici; (6)
învățarea și realizarea schimbării; (7) comunicarea cu privire la problemele de siguranță; (8)
gestionarea personalului și probleme de siguranță; (9) educația și formarea personalului; (10) lucrul
în echipă.
În România este salutară consituirea prin ordinul nr. 35 din 17 februarie 2021, publicat în
Monitorul Oficial nr. 180 din 23 februarie 2021, la iniţiativa Autorității Naționale de Management al
Calității în Sănătate (A.N.M.C.S.), a Consiliul Național al Siguranței Pacientului CNSP), „for
consultativ format din asociații de pacienți și societăți medicale”. Principalele obiective ale CNSP se
referă la „formarea și implementarea culturii siguranței pacientului în rândul profesioniștilor din
sănătate” cât şi a „culturii calităţii şi siguranţei serviciilor de sănătate în rândul pacienților și
591
_______________________________________________________________________________________

aparținătorilor”. De asemenea, CNSP îşi propune desfăşurarea de activități de cercetare având ca

tematică „asigurarea calității serviciilor de sănătate și siguranței pacientului.”

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Agency for Healthcare and Research Quality, Chapter 57. Practices Rated by Strength of Evidence,
https://archive.ahrq.gov/clinic/ptsafety/chap57.htm
Agency for Healthcare and Research Quality:
https://www.ahrq.gov/sops/surveys/hospital/index.html
https://psnet.ahrq.gov/issue/safety-attitudes-questionnaire-psychometric-properties-benchmarking-
data-and-emerging
Centers for Disease Control and Prevention. Guidelines for Prevention of Nosocomial Pneumonia.
1997. MMWR 1997;46(No. RR-1). https://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/00045365.htm
Change in Health Care. 3rd ed. WILEY Blackwell, p.115, 2020
Gerstenberger, M.C. & Christophersen, A. & Buxton, Rob & Allinson, G. & Hou, Wanwan &
Leamon, Gregory & Nicol, Andy. (2013). Integrated Risk Assessment for CCS. Energy Procedia.
37. 2775-2782. 10.1016/j.egypro.2013.06.162.
Gould CV, Umscheid CA, Agarwal RK, Kuntz G, Pegues DA; Healthcare Infection Control
Practices Advisory Committee. Guideline for prevention of catheter-associated urinary tract
infections 2009. Infect Control Hosp Epidemiol. 2010;31(4):319-326. doi:10.1086/651091
Healthcare Failure Mode And Effect Analysis (HFMEA) - A Simple Step By Step Guide (HFMEA
Guidebook Companion). VHA National Center for Patient Safety. January 2021
https://www.patientsafety.va.gov/docs/joe/Step-by-Step-Guidebook-HFMEA-January2021.pdf
Joint Commission International, International Patient Safety Goals
https://www.jointcommissioninternational.org/-/media/jci/jci-documents/offerings/other-
resources/jci_2017_ipsg_infographic_062017.pdf
Markidanu M. Siguranța pacientului, trad. Curs OMS
Michel W, Richard G and Jeremy G, editors. Improving Patient Care-The Implementation of
Jiménez-Rodríguez E, Feria-Domínguez JM, Sebastián-Lacave A. Assessing the Health-Care
Parker, D., Kirk, S., Claridge, T., Lawrie, M., & Ashcroft, D. (2007). The Manchester Patient
Safety Framework (MaPSaF).
Risk: The Clinical-VaR, a Key Indicator for Sound Management. International Journal of
Environmental Research and Public Health. 2018; 15(4):639.
https://doi.org/10.3390/ijerph15040639
Registered Nurses' Association of Ontario. Risk assessment & prevention of pressure ulcers.
Toronto, 2011
https://rnao.ca/sites/rnao-ca/files/Risk_Assessment_and_Prevention_of_Pressure_Ulcers.pdf
Wierenga PC, Lie-A-Huen L, de Rooij SE, Klazinga NS, Guchelaar HJ, Smorenburg SM.
Application of the Bow-Tie model in medication safety risk analysis: consecutive experience in two
hospitals in the Netherlands. Drug Saf. 2009;32(8):663-73. doi: 10.2165/00002018-200932080-
00005. PMID: 19591531.
592