CALITATEA SI SIGURANTA PACIENTULUI

IN SISTEMUL INGRIJIRILOR DE SANATATE

Calitatea exprimă însușirile esențiale ale unui produs sau serviciu, care îl fac să se
distingă de produsele/serviciile similare ce au aceeași destinație. Cele două atribute ale
calității serviciilor medicale sunt: indicația corectă și execuția bună, fiind exprimate prin
sintagma: „să faci lucrul care trebuie și să-l faci corect de la început”.
Donabedian, descrie calitatea îngrijirilor de sănătate drept "acele îngrijiri care se
aşteaptă să maximizeze dimensiunea bunăstării pacienţilor, luând în considerare
echilibrul câştigurilor şi pierderilor aşteptate, care apar în toate etapele procesului
îngrijirilor de sănătate"
Atât pentru practica medicală, cât şi pentru managementul sanitar au fost definite
nouă dimensiuni ale calităţii ingrijirilor , ce formează baza furnizării serviciilor medicale:
-competenţa profesională-cunoştinţele/abilităţile/performanţa echipei medicale;
-accesibilitatea -furnizarea serviciilor de sănătate nu este restricţionată de bariere
geografice, sociale, culturale, organizaţionale sau economice;
-eficacitatea - procedurile şi tratamentul aplicat conduc la obţinerea rezultatelor dorite;
-eficienţa-acordarea îngrijirilor necesare, corespunzătoare, la costurile cele mai mici;
-relaţiile interpersonale-interacţiunea dintre furnizori, dintre furnizori şi pacienţi(clienţi),
dintre manageri, furnizori şi plătitori, precum şi între echipa de îngrijri şicomunitate
- continuitatea - pacientul beneficiază de un set complet de servicii de sănătate de care are
nevoie, într-o ordine bine determinată, fără întrerupere, sau repetarea procedurilor de
diagnostic şi tratament;
-siguranţa-risc minim pentru pacient de complicaţii sau efecte adverse ale tratamentului
ori alte pericole legate de furnizarea serviciilor de sănătate;
-infrastructura fizică şi confortul-curăţenie, confort, intimitate şi alte aspect importante
pentru pacienţi;
- alegerea - pe cât este posibil, clientul alege furnizorul, tipul de asigurare sau
tratamentul.
Modele de îmbunătăţire a calităţii
In conceptul de calitate exista cel puţin trei dimensiuni fundamentale:
1.calitatea profesională - produsul/serviciul îndeplineşte toate condiţiile stabilite de
profesioniştii de top ai domeniului medical (standarde de practică); Calitatea profesională
a îngrijirilor medicale este raportată de obicei la competenţa tehnică, respectarea
protocoalelor clinice si a ghidurilor de practică, folosirea măsurilor de control ale
infecţiilor, informarea si consilierea, integrarea serviciilor de sănătate. Existenţa calității
profesionale conduce către un mediu de muncă/lucru eficient/performant și către rezultate
pozitive ale tratamentului, aspecte ce vor genera atât satisfacţia pacientului cât și
satisfacţia furnizorului.
2.aşteptările pacientului în privinţa unui anumit serviciu - calitatea din punctul de
vedere al clientului (satisfacţia pacientului); În mod obisnuit, pacienţii nu posedă
abilitatea sau cunostinţele necesare evaluării competenţei tehnice a furnizorului
sau a felului în care au fost folosite măsurile de control ale infecţiilor, dar stiu cum se
simt, cum au fost trataţi si dacă, asteptările le-au fost îndeplinite. Ei se raportează
adeseori la posibilitatea de a pune întrebări si pot aprecia un serviciu medical ca fiind
convenabil sau nu. Privită de specialisti, satisfacţia pacientului este un element al
sănătăţii psihologice care influenţează rezultatele îngrijirilor si impactul lor. Un pacient
satisfăcut și informat tinde să coopereze cu medicul si să accepte mai usor recomandările
acestuia. Satisfacţia pacientului influenţează accesul la serviciile medicale - un client
satisfăcut va reveni la medicul respectiv sau la unitatea sanitar.
3.managementul calităţii totale - cea mai eficientă şi mai productivă modalitate de
utilizare a resurselor în cadrul limitelor stabilite de autorităţi/cumpărători (eficienţa).
Există cateva principii importante care stau la baza procesului de îmbunătăţire a calităţii:

-focalizarea pe necesităţile/aşteptările pacientului (clientului)

-imbunatatirea continua a calitatii ,angajaţii trebuie să participe în procesele de

schimbare iniţiate la nivelul sistemelor şi al proceselor.

-lucrul in echipa
Comisia Europeana defineste siguranta pacientilor ca lipsa vatamarii sau a
potentialului de vatamare a pacientului, in relatia cu sistemul de sanatate.
Cele mai frecvente erori sunt cele care tin de diagnostic (intarziere in diagnostic,
neindicarea testelor si analizelor adecvate, interpretare inadecvata a rezultatelor si
deficiente in urmarirea bolnavului), cele care tin de tratament (greseli in prescriere,
administrarea tratamentului - doze si cai de administrare a medicamentelor -
contraindicatii, intarzieri in administrare etc), profilaxie (neindicarea tramentului
profilactic, lipsa supravegherii si monitorizarii) sau din alte cauze (infectii nosocomiale,
probleme ce tin de echipamente medicale, probleme de organizarea sistemului de servicii,
comunicare deficitara a personalului medical etc). Multe dintre aceste probleme pot fi
prevenite
Principii de baza privind siguranta pacientilor
Siguranta pacientului este legata de calitatea serviciilor, dar s-a dezvoltat devenind
practic o noua disciplina, care transforma fundamental serviciile medicale din toata
lumeaConceptul de siguranță a pacientului a apărut ca răspuns la progresele pe care le-a
înregistrat știința medicală și la dezvoltarea noii ideologii a drepturilor omului. Siguranța
pacientului are ca punct de plecare drepturile fundamentale ale omului. În consecință,
conceptul de siguranță a pacientului este fundamentat de doi piloni – dreptul la viață și
integritate fizică și psihică, și dreptul la ocrotirea sănătății.
Principiile fundamentale care stau la baza sigurantei pacientului sunt prevenirea sau
scaderea potentialului de aparitie a erorilor, dar si ameliorarea consecintelor evenimentelor
adverse. Siguranta se obtine din interactiunea componentelor sistemului, fiind mult mai mult
decat identificarea erorilor prevenibile sau absenta evenimentelor adverse. Este procesul de
identificare, analiza si management al riscurilor pentru pacient si al incidentelor, pentru a face
ingrijirile mai sigure si a minimiza riscul pentru pacienti.
Practic, mecanismele cele mai importante de interventie sunt dezvoltarea unei culturi a
sigurantei si investigarea si analizarea evenimentelor adverse si a sub-evenimentelor pentru
invatare si corectare.
Reducerea erorilor medicale nu se poate realiza fara o buna cunoastere a cauzelor si naturii
acestora. In prezent numeroase organizatii de sanatate experimenteaza o multitudine de
posibilitati de identificare si cunoastere a erorilor, a posibilitatilor de aparitie, a utilizarii
experientelor pentru invatare si introducerea metodelor de imbunatatire a calitatii si reducere
a erorilor.
Potentiale pericole pentru pacienti:
-mediul spitalicesc
-saloane mari cu multe paturi neincalzite si insalubre
-lipsa circuitelor sau nerespectarea lor
-incarcatura microbiana a atmosferei
-mediu cu potentiale pericole de accidentare
-igiena precara
-riscuri datorate substantelor chimice si biologice,etc.
Siguranța insuficient ă a pacienților reprezintă atât o problemă gravă de sănătate
publică, cât și o povară economică importantă pentru resursele limitate din domeniul
sănătății.
Costurile privind siguranţa pacienţilor, raportate la resursele umane şi financiare,
impun măsuri pentru creşterea performanţei, calităţii şi eficacității serviciilor de sănătate
şi pentru prevenţia evenimentelor adverse, făcându-le vizibile şi atenuând efectele lor în
timp, subiectul devenind din ce în ce mai important pe agendele politice, la nivel naţional
şi internaţional.
Calitatea ingrijirilor medicale rămâne o preocuparea permanentă a spitalului. De
nivelul lor (ridicat sau scazut) depinde accesarea servicilor medicale ale spitalului și în
ultimă instant sumele ce ajung la dispoziția spitalului pentru a-și asigura diverse
cheltuieli. Percepția pacientului supra calității servciilor medicale este o altă preocupare a
instituției deoarece această percepție poate balansa serios bugetul de venituri și chetuieli
al instituției spitalicești. Este de accea importantă o preocuparea permanentăpentru
acordarea de îngrijiri pacienților la nivel ridicat, pentru explicarea pacienților a necesități
acestor îngrijiri și a limitelor lor dar și actiunea de promovare a activită ții ce se
desfășoara într-o unitate spitalicească.