PROGRAMUL DE SUPRAVEGHERE ACTIVA A COPILULUI

Programul de supraveghere activa face parte din activitatea preventiva a serviciilor de asistenta primara pentru copilul de toate varstele.
Vizita activa este considerata ca cea mai privilegiata conditie pentru stabilirea unei relatii optime intre medic si pacient. “Sistemul de ingrijiri
secundare si tertiare poate functiona eficient numai daca supravegherea copilului sanatos functioneaza bine”.
Scopul programului de supraveghere este:
 Asigurarea dezvoltarii normale a copilului.
 Prevenirea bolilor, mentinerea sanatatii copilului sau ameliorarea acesteia.
 Depistarea precoce a unor boli urmata de interventia terapeutica aplicata in timp util (inclusiv sfatul genetic cind acesta este necesar).
 Depistarea factorilor de risc pentru copil in mediul familial si in contextul general.
 Educatia pentru sanatate a copilului si parintilor, ceea ce asigura actul de promovare a sanatatii.
 Asigurarea legaturii intre medic si familie, cu posibilitatea de interventie a medicului pentru rezolvarea unor probleme atunci cind este cazul (ex.
ameliorarea relatiei intre parinti si copil ).
Principiile supravegherii active sunt:
 Supravegherea se face in parteneriat cu parintii, fiind foarte importanta participarea acestora la recunoasterea unor probleme de dezvoltare si de
sanatate. Pentru o participare eficienta a parintilor este necesara instruirea lor pe tot parcursul dezvoltarii copilului.
 Cadrele medicale trebuie sa recunoasca potentialul de ingrijire al parintilor, sa-i identifice pe cei mai vulnerabili, mai anxiosi si sa le ofere sprijinul.
 Supravegherea nu trebuie sa creeze anxietate pentru parinti sau copil, iar in situatia in care exista suspiciunea unei probleme de sanatate se
procedeaza cu tact si concluziile se comunica numai dupa confirmare.In discutiile cu parintii trebuie evitata aparitia sentimentului ca ei sunt
judecati, ca se cauta slabiciunile, greselile. Inainte de a se oferi solutii, este foarte important sa se cunoasca ceea ce a incercat familia , ceea ce s-
a gindit aceasta sa faca sau poate sa faca din propriile resurse.
 Trebuie sa se evite a se sustina ca o problema este normala cind nu este, sau ca este o anormalitate cind de fapt este vorba de o variatie normala.
 Un nivel inalt al supravegherii depinde de valoarea profesionala a echipei de lucru si de buna comunicare intre toti cei implicati. Trebuie avuta in
vedere participarea la pregatirea continua a celor care participa la supraveghere, capitolele cele mai importante care trebuie revazute si aprofundate
fiind: dezvoltarea, alimentatia, stimularea si ingrijirea, prevenirea accidentelor, folosirea serviciilor de sanatate.
 Cei care asigura supravegherea trebuie sa-si dezvolte o gindire clinica buna si sa recunoasca acele conditii in care trebuie apelat la specialistul
din diferite domenii.Pentru unele cazuri membrii echipei trebuie sa colaboreze si cu educatori, asistenti sociali, in functie de problemele pe care le
ridica copilul sau familia.
Uneori pot aparea greseli in activitatea de supraveghere, greselile fiind cel mai frecvent cauzate de urmatoarele:
 Lipsa unui istoric riguros, a examenului obiectiv complet sau lipsa abilitatilor necesare pentru efectuarea examenului fizic sau pentru utilizarea
unor teste.
 Lipsa unor echipamente adecvate (ex.pentru masuratori), sau instruirea insuficienta a celor care le utilizeaza.
 Evaluarea dezvoltarii copilului in conditii de boala, oboseala sau anxietate accentuata ceea ce poate conduce la o concluzie gresita, concluzie care
trebuie verificata prin repetarea examinarii.
 Necunoasterea sau neluarea in considerare a variatiilor normale ale dezvoltarii.
 Neglijarea parerii parintilor.
 Neintelegerea corecta a unor lucruri atunci cand medicul si familia vorbesc limbi diferite.
Supravegherea activa se asigura prin vizite periodice, varsta la care acestea trebuie efectuate fiind stabilita in programul national de
supraveghere. Cand la un copil exista anumite probleme care constituie factori de risc pentru el (ex. prematuritate, malformatii, conditii economice
sau psiho-sociale deosebite), numarul de vizite va fi mai mare.
Vizita se poate face acasa sau in cabinetul de consultatie considerindu-se ca fiind obligatorie efectuarea unui numar de vizite la domiciliu
(in special la varsta de sugar) deoarece: se pot cunoaste mai bine conditiile de viata, pot fi observate si conditiile din mediul exterior, adevarata
lume cu care copilul vine in contact si in plus, copilul are un comportament mai apropiat de cel real cind este examinat la domiciliu. Se sustine ca
“ un serviciu din asistenta primara care nu are vizite la domiciliu poate fi considerat un serviciu deficitar” (comm.ped).
Fiecare vizita are in principal urmatoarele componente:
I Anamneza.
II Examenul obiectiv.
III Sfaturile si ghidul anticipativ.

1
 IV Inregistrarea datelor.
ANAMNEZA este considerata ca cea mai importanta parte a consultatiei. Are rolul de a obtine datele necesare, dar si de a dezvolta relatia
cu parintii si copilul. Anamneza se obtine de la parinti in primul rind , dar si de la copil dupa o anumita varsta; pe masura ce creste copilul va
deveni un interlocutor tot mai important. Uneori este necesar sa se ia in considerare si alte surse de informare ca de exemplu educatorii, asistentii
sociali sau alti medici.Pentru un istoric complet este nevoie de timp, dar si de o atmosfera relaxata. In desfasurarea anamnezei este foarte important
modul in care se pun intrebarile pentru a obtine raspunsuri adecvate, precum si modul de adresabilitate, deoarece este momentul in care se
transmite respect pentru parinti si pacient.Exista o anamneza initiala, detaliata, care se face la preluarea copilului de catre medicul de familie si
anamneza efectuata la vizitele ulterioare.
Prin anamneza initiala trebuie obtinute datele necesare referitoare la:
A. Perioada prenatala, nastere, perioada neonatala.
B. Evolutia copilului de la nastere pina in momentul la care este preluat.
C.Antecedentele eredocolaterale.
D. Aspectele sociale, economice si de mediu.
Anamneza la vizitele ulterioare va fi adaptata virstei copilului urmarind sa stabileasca in principal evolutia acestuia de la ultima vizita
precum si schimbarile aparute in statusul socio-economic sau psihologic al familiei.
Pentru a cunoaste evolutia copilului se vor preciza:
 Dezvoltarea somatica si neuro-psihica.
 Alimentatia, tranzitul, somnul.
 Boli ale copilului de la ultima vizita precum si eventuale probleme de comportament, disciplina in general.
 Adaptarea la procesul de invatamant, randamentul scolar, relatiile cu educatorii, colegii.
Pentru evaluarea situatiei socio-economice si psihologice se va preciza:
 Unde este ingrijit copilul ( acasa, in colectivitate).
 Cine ingrijeste copilul (parinti, bunici, o persoana straina).
 Modificarile mai importnate care eventual au survenit in familie: divort, separare.
 Schimbari ale serviciului, somajul.
 Relatia copilului cu parintii, fratii; existenta sau nu a sentimentuului de multumire pentru rolul de parinte.
Incepand cu varsta de prescolar se va discuta intotdeauna si cu copilul,intrebarile puse fiind adecvate nivelului sau de dezvoltare.
EXAMENUL OBIECTIV – va fi efectuat numai de medic.Inainte de a efectua examinarea proriu zisa se va observa copilul pentru a sesiza
comportamentul,reactiile si limbajul copilului, interactiunea parinti-copil (afectiune sau respingere, toleranta excesiva, raspunsul la disciplina),
abilitatile copilului (la primirea unui obiect, la dezbracare, urcarea pe canapeaua de consultatii).
Examenul obiectiv se face pe cat posibil in camera cu temperatura optima,copilul fiind asezat (cel putin la inceputul examinarii) unde doreste-
pe canapea, pe scaun, in bratele parintelui. Dezbracarea completa este obligatorie, dar chilotul se va inlatura numai la sfarsit.Medicul trebuie sa
ramana pe tot parcursul examinarii rabdator indiferent de comportamentul pacientului, sa fie prietenos dar si ferm la nevoie si este bine sa explice
copilului gesturile pe care le face pentru a inlatura teama.In timpul examenului obiectiv se poate demonstra parintilor modul in care se
ienteractioneaza cu copilul (in special cu sugarul), in care se face apropierea de el, contactul vizual, exprimarea afectiunii.
La fiecare vizita se fac masuratorile pentru greutate, talie, perimetre, precum si examinarea completa pe aparate si sisteme.Se va acorda o
atentie deosebita depistarii unor afectiuni, unele fiind in atentia medicului de la nastere pina la adolescenta (ex. deficientele senzoriale), altele
numai in anumite perioade de dezvoltare (ex. displazia coxo-femurala).Pentru depistare se vor lua in considerare in special urmatoarele probleme:
 deficientele senzoriale (auz, vaz),
 displazia coxo-femurala, scolioza, piciorul plat, dar si alte probleme ortopedice,
 tulburarile de dezvoltare somatica,
 tulburarile de dezvoltare neuro-psihica,
 criptorhidia si alte probleme genitale,
 afectiunile cardiace, HTA,
 problemele dentare.
Pentru depistarea unor deficiente este necesara insusirea unor abilitati deosebite de examinare precum si de folosire a unor teste.Trebuie
totodata asigurate echipamentele necesare pentru masuratori (cantar, pediometru, taliometru, banda metrica), pentru diagnosticul deficientelor
senzoriale( optotip, jucarii sonore,etc), pentru evaluarea dezvoltarii neuro-psihice (jucarii simbol, cuburi, carti colorate,etc).

2
 Pe baza anamnezei si examenului obiectiv se vor stabili anumite concluzii care vor fi intotdeauna comunicate parintilor (si copilului dupa o
anumita virsta). Nu se va uita felicitarea familiei pentru orce progres, evitindu-se in general dezaprobarea sau culpabilizarea. Daca exista anumite
probleme care trebuie discutate si cu alte persoane (ex.educatori), se va cere permisiunea parintilor si se va respecta confidentialitatea.
Din analiza istoricului si a examenului obiectiv se stabilesc totodata eventualii factori de risc care pot tine de copil sau de parinti, de conditiile
psiho-sociale, economice sau de mediu. Exista factori de risc specifici pentru anumite etape de dezvoltare sau comuni tuturor varstelor.Dintre
factorii de risc mai importanti amintim:
 problemele de sanatate ale parintilor,
 sarcina patologica si patologia obstetricala,
 prematuritatea si greutatea mica la nastere, boli induse prenatal,
 lipsa alimentatiei naturale, carente nutritionale sau supraalimentatia,comportament alimentar inadecvat,
 status nutritional deficitar,
 nivelul redus de scolarizare al parintilor,
 fumatul, consumul de alcool, de droguri, in familie,
 conditii economice precare, somajul,
 conditii necorespunzatoare de ingrijire,
 probleme familiale deosebite (separare, divort, decese),
 carentele afective sau supraprotectia, neglijarea, abuzarea.

GHIDUL ANTICIPATIV. Tinand cont de cele constatate prin istoric si examen obiectiv se vor da sfaturile necesare pentru problemele care exista
si totodata se vor oferi solutii pentru preocuparile parintilor.In plus, la fiecare vizita parintii vor fi informati asupra principalelor probleme din
etapa urmatoare de dezvoltare, ceea ce constituie ghidul anticipativ, considerat ca o parte importanta a activitatii de supraveghere a copilului In
principal ghidul se refera la:
 Parametrii normali de dezvoltare in etapa urmatoare si factorii principali care influenteaza dezvoltarea.
 Nutritie: alimente, necesarul caloric, comportament alimentar, suplimentarea cu vitamina D, Fe, fluor.
 Conduita necesara pentru fixarea unui comportament adecvat si a disciplinei de viata, precizindu-se si tulburarile de comportament care pot sa
apara in functie de virsta (ex. tulburari de somn, de alimentatie) precum si modul de prevenire a acestora.
 Ingrijirea copilului: igiena individuala, regim de viata, stimulare, etc.
 Prevenirea accidentelor.
 Problemele legate de sexualitate, modul in care trebuie abordate acestea de la virsta de copil mic pina la adolescenta.
 Problemele legate de relatia parinti-copil pentru ca aceasta relatie sa se mentina buna in conditiile modificarilor de personalitate a copilului in
diferitele etape de dezvoltare; modificarile trebuie cunoscute si intelese de catre parinti pentru ca ei sa reactioneze adecvat in fiecare etapa.
 Atitudinea de urgenta in unele boli lasand scrisa lista unor medicamente necesare pentru copil in unele situatii de boala pana la consultarea
medicului (ex.antipiretice, antitusive).Se va nota si modul de administrare.
 Calendarul imunizarilor pentru etapa urmatoare.
Cu ocazia discutarii ghidului anticipativ se pot recomanda parintilor si unele carti utile pentru instruire.

INREGISTRAREA DATELOR. La terminarea fiecarei vizite medicul are obligatia de a inregistra concluziile esentiale in fisa sau carnetul de
sanatate al copilului.Desi se mai utilizeaza fisa care se pastreaza in unitatea sanitara, optim ar fi sa se introduca pentru inregistrarea datelor carnetul
de sanatate. Carnetul este completat la prima vizita, este pastrat de catre parinti, fiind in felul acesta si un instrument de legatura intre diversi
medici care se ocupa concomitent sau succesiv de copil, precum si un mijloc de informare a parintilor pentru unele probleme cum ar fi: parametrii
de dezvoltare, vaccinarile.Pe linga constatarile esentiale obtinute la fiecare vizita, in carnet mai sunt consemnate: imunizarile, evenimentele
patologice, examinarile radiologice, manifestarile iatrogene, reactiile alergice.

Vizita la nou nascut este obligatorie si se face imediat dupa externarea copilului din maternitate.La aceasta vizita se
intocmeste fisa (carnetul de sanatate) si se face anamneza detaliata.. Desi nou nascutul vine la domiciliu cu rezultatele unui
examen obiectiv facut in maternitate, medicul de familie trebuie sa efectueze o examinare completa pentru evaluarea starii
copilului si depistarea unor eventuale anomalii.

3
 PERIOADA DE DEZVOLTARE 1 LUNA - 1 AN (DE SUGAR)

Perioada de sugar este caracterizata in primul rand printr-o dezvoltare somatica si neuro-psihica foarte intensa, printr-o continua maturare a
tuturor sistemelor. De la o fiinta complet neajutorata ca nou nascut, la varsta de un an copilul este mobil, capabil de a se afirma. Sugarul necesita
ingrijiri speciale, o supraveghere atenta prin vizite mai frecvente si, deoarece capacitatea de aparare antiinfectioasa este redusa, trebuie acordata o
atentie deosebita prevenirii infectiilor prin masurile cunoscute: imunizari, alimetatie naturala, conditii de viata adecvate, evitarea internarilor
inutile, etc. Problemele de patologie mai frecvente in perioada de sugar sunt: infectiile acute de etiologie virala sau microbiana, cu localizare in
primul rand respiratorie, bolile digestive de etiologie diversa, anemia prin deficit de fier, tulburarile de dezvoltare ponderala.
Factorii de risc mai importanti pentru aceasta perioada:
 Lipsa alimentatiei naturale.
 Sarcina patologica, patologia obstetricala.
 Prematuritatea, greutatea mica la nastere, bolile induse prenatal.
 Prezenta unor probleme de sanatate la genitori, retardul mintal si tulburarile de personalitate ale acestora.
 Nivelul educational redus al parintilor, consum de alcool, de drog in familie.
 Ingrijirea deficitara a copilului, neglijarea.
 Conditii economice precare, locuinta necorespunzatoare
 Mama adolescenta.
Pentru depistarea precoce se iau in considerare urmatoarele probleme:
 Tulburarile de dezvoltare ponderala.
 Deficitele nutritionale (anemia, rahitismul).
 Tulburarile de dezvoltare neuro-psihica.
 Deficientele senzoriale (vaz,auz).
 Displazia coxo-femurala.

PERIOADA DE DEZVOLTARE 1-3 ANI (DE COPIL MIC)

Perioada de dezvoltare 1-3 ani se caracterizeaza in principal prin urmatoarele:

 Ritmul de crestere diminua mult fata de perioada de sugar.
 Dezvoltarea motorie este foarte importanta, locomotia fiind castigul major, urmat de coordonarea ochi-mana.
 Se dezvolta o tendinta marcata spre autonomie ceea ca face ca familia sa se afle in fata unor probleme mai deosebite privind ingrijirea si educatia.
 Se fac achizitii importante in procesul de socializare.
Probleme de patologie mai frecvent intalnite in aceasta perioada sunt: infectiile acute virale cu localizare respiratorie in primul rand dar
si digestiva, otita acuta, deficitele nutritionale in special anemia prin deficit de fier, bolile alergice, accidentele.
Factorii de risc:
 Accidentele, intoxicatiile.
 Greselile alimentare.
 Carenta afective sau supraprotectia.
 Conditiile necorespunzatoare de ingrijire, conditiile economice precare.
Pentru depistarea precoce se iau in considrerare urmatoarele probleme:
 Tulburarile de dezvoltare staturo-ponderala.
 Deficitele nutritionale in special anemia prin deficit de fier.
 Tulburarile de dezvoltare neuro-psihica.
 Deficientele senzoriale, tulburarile de vorbire.

4
 Pentru aceasta perioada de dezvoltare este foarte importanta vizita de la varsta de un an atat pentru bilantul starii de sanatate
cat si pentru ghidul anticipativ care trebuie sa tina cont de problemele specifice ale perioadei care urmeaza; vizita urmatoare
este bine sa se faca la varsta de 2 ani cand pe langa evaluarea completa a copilului se va avea in vedere in mod deosebit
depistarea unor probleme care au ramas nesesizate.

PERIOADA DE DEZVOLTARE 3-6 ANI ( DE PRESCOLAR)

Perioada de prescolar este o perioada in care se produc schimbari importante care fac copilul apt pentru procesul de scolarizare. In acest
interval de timp cei mai multi copii sunt dusi la gradinita fiind pusi in situatia de a se adapta la colectivitate si de a depasi separarea de familie.
Caracteristicile importante ale perioadei sunt:
 Dezvoltarea importanta a motricitatii ceea ce permite copilului sa participe la activitati tot mai complicate.
 Este o perioada de invatare intensa, in care creste capacitatea intelectuala si se produce o dezvoltare importanta a limbajului.
 Emotiile devin mai stabile, se dezvolta capacitatea copilului de a stabili legaturi cu copiii si cu alti adulti decat parintii.
 Se dezvolta mult imaginea corporala.
Problemele de patologie intalnite mai frecvent in aceasta perioada sunt: infectiile acute virale cu localizare in special respiratorie a caror
incidenta este in crestere ca urmare a intrarii majoritatii copiilor in colectivitate, bolile alergice, parazitozele,accidentele, intoxicatiile.
Factorii de risc mai importanti:
 Accidentele.
 Neglijarea, abuzarea.
 Carentele nutritionale.
 Problemele de adaptare la colectivitate.
Pentru depistarea precoce se iau in considerare urmatoarele probleme:
 Retardul cresterii staturo-ponderale.
 Deficitul nutritional.
 Tulburarile de dezvoltare neuro-psihica.
 Deficientele senzoriale.
 Tulburarile de statica, de postura, piciorul plat.

In perioada de prescolar, dupa vizita de la 3 ani, urmatoarea se face la 5 sau 6 ani, moment important de bilant in vederea
intrarii in scoala.

PERIOADA DE DEZVOLTARE 7-11 ANI ( DE SCOLAR MIC)

Perioada de dezvoltare 7-11 ani, denumita si de scolar mic sau de mijloc a copilariei, aduce schimbari importante in viata copilului prin
intrarea in scoala, adaptarea la procesul de scolarizare fiind sarcina majora.
Cele mai importante elemente care caracterizeaza copilul in aceasta perioada sunt:
 Dezvoltarea somatica este inca mai lenta, dar constanta; spre sfarsitul perioadei, la copiii la care se instaleaza pubertatea ( este vorba in special de
fete), ritmul de crestere se modifica.
 Competenta pentru activitati fizice creste, copilul devine apt sa controleze moduri variate de locomotie.
 Copilul devine capabil sa foloseasca gandirea pentru a rezolva probleme mai complexe, isi sustine pareri diferite de ale altora, intelege si poate sa
adere la reguli si standarde impuse de altii.
 Prin procesul de educatie se poate dezvolta un simt al harniciei, al realizarii.
 Problemele de patologie mai frecvent intalnite sunt: infectiile acute virale de cele mai multe ori limitate la nivelul aparatului respirator superior,
cariile, malocluzia, parazitozele intestinale;in aceasta perioada creste numarul cazurilor cu manifestari de natura emotionala (ex.durerile
abdominale, cefaleea), precum si problemele legate de adaptarea scolara.
Factorii de risc mai importanti:
 Accidentele.
 Greselile de alimentatie.
5
 Neglijarea, abuzarea.
 Conditiile economice precare, problemele familiale ca decesul, divortul, relatiile inadecvate parinti-copil.
 Fumatul, drogul.
Depistarea urmareste urmatoarele probleme:
 Tulburarile de crestere staturo-ponderala.
 Deficitele de nutritie.
 Retardul dezvoltarii neuro-psihice, tulburarile de comportament, problemele legate de adaptarea scolara.
 Deficientele senzoriale.
 Anomalile dentare.
 HTA
 Tulburarile de statica, piciorul plat.

Vizitele cu examinarile de bilant in perioada de scolar mic se fac la intrarea in scoala si la sfarsitul perioadei de scolar
mic.

PERIOADA DE DEZVOLTARE 11 - 18 ANI ( DE ADOLESCENTA).

Adolescenta este perioada de tranzitie intre copilarie si perioada de adult. Axeasta perioada este impartita de catre unii autori in 3 stadii:
stadiu de adolescenta timpurie intre 10-13 ani, stadiu de mijloc intre 14-16 ani si cel de adolescenta tarzie dupa 17 ani; alti autori impart adoelscenta
in numai 2 etape: prima intre 10-14 ani (de preadolescenta) si etapa de dupa 14 ani.
Intre stadiile de evolutie a adolescentei nu se poate face o delimitare neta, fiecare copil parcurgand anumite transformari in raport cu
maturarea pubertara si cu alti factori care imprima un ritm individual de dezvoltare si parcurgere a etapelor.
Perioada de adolescenta se caracterizeaza in esenta prin:
 Dezvoltare si maturare pubertara.
 Crestere somatica rapida si maturizare osoasa.
 Dezvoltare psihica importanta pe plan cognitiv, emotional, social, cu stabilirea identitatii si independentei.
Perioada de adolescenta este una dintre perioadele cu cea mai buna stare de sanatate. Mortalitatea este foarte mica, inbolnavirile curente
sunt in general usoare, mai frecvent de etiologie virala. Problema esentiala in ingrijirea adolescentului este acomodarea medicului cu schimbarile
pe care le aduce dezvoltarea psiho-sociala si emotionala, schimbari care pot influenta comportamentul, cu repercursiuni pentru sanatate. In
adolescenta exista anumite aspecte specifice, a caror incidenta este in crestere si care trebuie cunoscute de catre medic si familie, cele mai
importante fiind: manifestarile psihofiziologice, depresia, problemele de adaptare scolara, violenta fizica, infectiile cu transmitere sexuala,
tulburarile de comportament alimentar.
Factorii de risc mai importanti in aceasta perioada sunt:
 Accidentele.
 Greselile alimentare.
 Lipsa activitatii fizice.
 Fumatul, consumul de alcool, de drog.
 Relatiile inadecvate cu familia.
 Sex neprotejat.
In activitatea de depistare se vor urmari:
 Tulburarile de dezvoltare staturo-ponderala, deficitele de nutritie.
 Deficitele senzoriale.
 Tulburarile de comportament, problemele de adaptare scolara.
 Depresia, bulimia si anorexia nervoasa.
 Scolioza idiopatica, piciorul plat.
 HTA.

6
 Mai mult decat in alte perioade de dezvoltare ale copilului, in perioada de adolescenta, cand copilul devine un
interlocutor principal, este necesara stabilirea unei relatii deosebite medic-copil, relatie care sa permita medicului depistarea
unor eventuale probleme, precum si interventia eficienta pentru inlaturarea lor. Felul in care cadrul medical face prima
apropiere de copil poate influenta succesul acestei relatii. Este bine ca medicul sa fie simplu si onest, fara o conduita autoritara
si excesiv de “profesionala”, sa respecte cu strictete confidentialitatea ca o conditie extrem de importanta in relatia cu
adolescentul. In situatia in care exista unele probleme pe care medicul le considera importante si pentru parinti sau educatori,
el trebuie sa ceara permisiunea copilului pentru a le comunica acestora.
Exista situatii mai speciale in care medicul trebuie sa fie foarte atent la modul in care conduce propria relatie cu
adolescentul pe de o parte si cu parintii pe de alta parte. O apropiere excesiva de copil (mai frecventa la medicii tineri) va creea
suspiciuni si o conduita mai rezervata a parintilor; o apropiere mai mare de parinti (de obicei a medicilor mai in varsta), este
repede sesizata de catre adolescent care vede in medic o alta figura autoritara care nu poate sa-i inteleaga problemele.
De cele mai multe ori in aceasta perioada, examinarea de bilant se face in absenta parintilor desi pentru un istoric
complet, pentru cunoasterea unor aspecte, ar fi necesara participarea lor la cel putin o parte din examinare.
Ar fi utila si folosirea unui chestionar pe care copilul sa-l completeze inainte de examinare in scopul identificarii
problemelor mai importante .

EXAMINARI PREVENTIVE PERIODICE PE GRUPE DE VARSTA

De la nastere la 10 ani

*Cauze de deces : cauze specifice perioadei perinatale, anomalii congenitale, sindromul mortii subite infantile (SIDS), accidente nespecifice,
accidente de cauza auto.

*Intreventii in populatia generala *Interventii la populatia cu risc inalt

Screening-uri, Greutate si inaltime, Tensiune arteriala,  Prematuri sau greutate mica la nastere
Examen camp vizual, Screening hemoglobinopatii, Nivelul  Copii de la mame cu risc pentru HIV
fenilalaninei, T4 si/sau TSH  Imigranti
Counseling pentru : preventia accidentelor, pozitia copiilor in Contacti TBC
masina, traficul pe biciclita, detectarea fumului, preventia  Calatori in tari in curs de dezvoltare
incendiilor, preventia arsurilor cu abur si apa fierbinte,  Rezidenti cu facilitati pe termen lung
accidente la fereastra si piscina, siguranta pastrarii
 Probleme cronice medicale
medicamentelor, substantelor toxice folosite in casa, utilizarea
 Expuneri individuale/comunitare la diversi factori
substantelor toxice si otravuri.

Dieta si exercitiile: alimentatia la san, formule de alimentatie Fluorizarea apei neadecvate
bogate in fier, limitarea utilizarii alimentelor cu exces in  Antecedente familiare de cancere de piele, nevi
grasimilor si colesterol, mentinerea unei balante calorice,
utiilizarea fructelor si alimentelor vegetale, activitatea fizica Interventii : Hematocrit, Testare HIV, PPD, vaccin Hep.A,
regulata Nivel fier, Supliment de flor, Protectie de raze solare.
Utilizarea substantelor : efectul fumatului pasiv, mesajul anti-
tabagic.
Imunizari : DTP, OPV, MMR, HIb, Hep.B, Varicela
Chemoprofilaxia : profilaxia oculara

DE LA 11 – 18 ANI

*Cauze de deces : accidente datorate vehiculelor, alte accidente, omucideri, sinucideri, neoplazii malignizante, boli de inima

*Intreventii in populatia generala *Interventii la populatia cu risc inalt

Screening-uri, Greutate si inaltime, Tensiune arteriala, Testul  Comportament sexual cu risc inalt
Papanicolau, Testul pentru Clamidydia, Serologie sau  Injectii sau alte semne de utilizare a drogurilor
vaccinare pentru rubeola, Evaluarea problemelor legate de  Contacti TBC
consumul de alcool  Nascuti in America/Alaska
Counseling pentru : preventia accidentelor, traficul pe  Calatori in tari in curs de dezvoltare
biciclita/motocicleta, detectarea fumului, preventia incendiilor Rezidenti cu facilitati pe termen lung
Utilizarea substantelor: efectul fumatului pasiv, mesajul anti-
 Probleme cronice medicale
tabagic, descurajarea consumului de alcool si alte droguri,
 Asezaminte pentru adolescenti sau tineri adulti
descurajarea consumului de alcool la volan, inot, plimbare cu
salupa etc.  Suspiciunea de varicela, oreion,
Comportamentul sexual (preventia bolilor cu transmitere  Transfuzii de sange
sexuala): abstinenta, comportamente sexuale fara risc,  Presoane internate, lucratori in sanatate, personal de laborator
utilizarea prezervativelor si spermicidelor; sarcina nedorita:  Expuneri individuale/comunitare la diversi factori
contraceptia. Chemoprofilaxia: multivitamine cu acid folic – la Fluorizarea apei neadecvate
femeile ce intentioneaza sa ramana insarcinate  Antecedente familiare de cancere de piele, nevi
Dieta si exercitiile: limitarea utilizarii alimentelor cu exces in
grasimilor si colesterol, mentinerea unei balante calorice,

7
utiilizarea fructelor si alimentelor vegetale, alimentatie bogata
in calciu, activitatea fizica regulata
Sanatatea dentara: vizite regulate la dentist, ingrijirea zilnica a
danturii, utilizarea de pasta cu fluor
Imunizari : Dt, Hep.B, MMR, Varicela, Rubella
Interventii : VDRL, Testare HIV, PPD, vaccin Hep.A, vaccin
pneumococic, antigripal, a 2-lea mmr, screening HIV, acid
folic, Supliment de fluor,