LP 6

Ordine-legi
 Ord. M.S. Nr. 1761/2021 cu următoarele puncte: Norme tehnice
privind curăţenia şi dezinfecţia în unităţile sanitare; materialele şi
produsele utilizate în procesul de curăţenie şi dezinfecţie al
suprafeţelor sanitare; concentraţia, modul de utilizare şi timpul de
contact al substanţele utilizate. Prelucrarea protocoalelor de
curăţenie şi dezinfecţie pe secţie.
 Ord. M.S. Nr. 1226/2012 privind gestionarea deşeurilor medicale:
modul de colectare, triere, evacuare şi depozitare temporară până la
eliminarea finală a acestora.
 Ord. M.S. Nr. 1101/2016 privind spălarea mâinilor şi
precauţiunilor universale pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale.
Criteriile de definire a infecţiei nosocomiale

 este infecţia contractată in spital sau in alte unitaţi sanitare

cu paturi;
 se referă la orice boală datorată microorganismelor;
 boală ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic;
 afectează:
1. fie bolnavul din cauza internării lui in spital sau ingrijirilor
primite;
2. fie pacientul spitalizat sau in tratament ambulatoriu;
3. fie personalul sanitar datorită activitatii sale.
 indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu in timp ce
persoana respectivă se află in spital.
Infecţiile nosocomiale
Majoritatea microorganismelor patogene pot rezista câteva luni pe suprafeţe
inerte.

Klebsiella spp. 30 luni

Pseudomonas aeruginosa 16 luni
Escherichia coli 16 luni
Staphylococcus aureus incl. 7 luni
MRSA
Enterococcus spp. 4 luni
Vacciniavirus 5 luni
Adenovirus 3 luni
HAV 2 luni
Norovirus 7 zile
Măsuri de prevenire a infecţiilor
nosocomiale

 Pentru prevenirea acestor infecţii au fost dezvoltate

diferite metode;
 Printre acestea, asigurarea un mediu curat şi sigur este o
parte importantă a igienei în spitale;
 Acest deziderat poate fi atins prin:
 Curăţare
 Dezinfecţie
 Sterilizare
Precauțiunile
standard
Precauţiuni universale

Principiu:
 Orice produs biologic este potenţial contaminat;
 Orice pacient este o potenţială sursă de infecţie;
 Orice instrument este potenţial contaminat după utilizare.
Cuprins
 Prevenţia expunerii profesionale la personalul
medical:
1. echipamentul de protecție;
2. igiena mâinilor;
3. managementul deșeurilor rezultate din
activitățile medicale;
4. algoritmul în caz de expunere accidentală la
sânge/alte fluide biologice.
Colonizare, contaminare şi stare de purtător

 Diferenţierea noţiunilor: este esenţială în vederea stabilirii

corecte a diagnosticului sau pentru aplicarea strategiilor de
control şi de terapie adecvate.
 Colonizarea reprezintă multiplicarea unui microorganism
pe suprafeţele organismului gazdă (tegumente, mucoase)
fără a determina o reacţie imună, leziuni morfo-funcţionale
sau o simptomatologie clinică detectabile.
 Contaminarea defineşte prezenţa microorganismelor (dar
şi a substanţelor chimice sau radioactive) pe suprafeţele
inerte (obiecte) sau ale organismului uman, iar în cazul
acestuia, în absenţa reacţiilor tisulare locale sau imune.
 Starea de purtător semnifică găzduirea şi eliminarea
microorganismului patogen de pe învelişurile sau din
cavităţile organismului persoanelor aparent sănătoase.
Transmiterea microorganismelor

Se poate realiza pe mai multe căi:

1. Direct (prin contactul direct între purtător şi receptor);

2. Indirect (prin contactul receptorului cu suprafeţe contaminate);

3. Prin intermediul vectorilor (insecte ce pot transmite diverse

maladii);

4. Prin intermediul vehiculelor contaminate (medicamente, lichide,

nutrienţi).

\
 Lanţul de transmitere

Personal medical

Suprafeţe inerte contaminate Pacient

 Personalul medical

Risc major de contaminare!

14
Atenţie la igiena mâinilor!

 Vector principal de transmitere al

infecţiilor nozocomiale.
 Personalul medical este vectorul
principal în transmiterea germenilor :
 Intre pacienţi
 Mediul spitalicesc
 Vehicularea germenilor nozocomiali -
asociaţi îngrijirilor medicale = germeni
multirezistenti:
o In mediul spitalicesc
o Exterior: anturaj, familie, mediul
extraspitalicesc
 Igiena corectă a mâinilor → la
↓incidenţei infecţiilor
Mâinile ca vectori

Pacient Nou pacient

Vector
colonizat sau colonizat sau
infectat infectat
 Procedurile de decontaminare a mâinilor în
funcţie de nivelul de risc

 I. Risc minim - spălare simplă a mâinilor:

In următoarele situaţii:
- la începutul şi la sfârşitul programului de lucru
- la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi
- înainte şi după examinarea de rutină a fiecărui bolnav
- după scoaterea mănuşilor sterile sau nesterile
- după scoaterea măştii folosite la locul de muncă
- înainte de distribuirea alimentelor
- înainte de distribuirea medicamentelor administrate per os
- după folosirea batistei, după trecerea mâinii prin păr
- înainte şi după efectuarea curăţeniei
- când mâinile sunt vizibil murdare
- după utilizarea grupului sanitar (WC)
II. Nivelul de risc intermediar: Spălarea igienică a mâinilor
Se poate face în două modalități:
a) spălare cu apă şi săpun lichid, urmată de dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare
cu un produs antiseptic, de regulă pe bază de alcooli
sau
b) dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare cu apă şi săpun antiseptic

Scopul: distrugerea florei microbiene tranzitorii şi reducerea celei rezidente de pe

mâini.
Indicaţii:
-înainte de efectuarea unei proceduri invazive
-înainte de efectuarea puncţiei venoase, a tratamentelor parenterale
-înaintea manipulării dispozitivelor intravasculare, tuburilor de dren pleurale sau
similare
-între manevrele efectuate succesiv la acelaşi pacient
-înainte şi după îngrijirea plăgilor şi efectuarea pansamentelor
-înainte de contactul cu un pacient izolat profilactic, imunosupresat, cu receptivitate
crescută
-după acordarea îngrijirilor la bolnavii septici,
-după contactul cu un pacient infectat şi/sau cu obiectele din salonul acestuia
-după toate manevrele potenţial contaminate
-după îndepărtarea echipamentului de protecție
-după orice contact accidental cu sânge sau cu alte lichide biologice.
III. Nivelul de risc înalt: Spălarea chirurgicală cu săpun antiseptic și
apă sterilă, urmată de dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin frecare
cu produs antiseptic pe bază de alcooli
Scopul: distrugerea florei microbiene tranzitorii de pe mâini şi reducerea
celei rezidente.
Indicaţii:
- înainte de toate intervenţiile chirurgicale, obstetricale;
- înainte de montarea şi îndepărtarea cateterelor centrale;
- înaintea efectuării puncţiilor rahidiene, amniotice, etc.;
- înaintea tuturor manoperelor care necesită o asepsie de tip chirurgical.
Produse necesare:
- apă sterilă/microfiltrată bacteriologic;
- săpun antiseptic lichid;
- produs antiseptic hidroalcoolic;
- perii sterile.
Amintiţi-vă cele 5 momente importante pentru
igiena mâinii
1 Inainte de Când? Spală mainile inainte de contactul cu pacientul
contactul cu De ce? Pentru a proteja pacientul de germenii periculosi aflati pe mainile tale
pacientul

2 Inainte de Când? Spala mainile imediat inainte de procedurile aseptice

procedurile De ce? Pentru a proteja pacientul de intrarea in corpul sau a germenilor
aseptice periculosi, inclusiv a celor de pe propria piele

3 Dupa riscul de Când? Spala imediat mainile dupa riscul de expunere la lichide corporale (iar
expunere la apoi arunca manusile)
lichide De ce? Pentru protectia ta si a campului de tratament fata de germenii periculosi
corporale ai pacientului.
4 Dupa contactul Când? Spala mainile dupa contactul cu pacientul sau cu obiectele din preajma
cu pacientul inainte sa parasesti perimetrul acestuia.
De ce? Pentru protectia ta si a campului de tratament fata de germenii periculosi
ai pacientului.
5 Dupa atingerea Când? Spala mainile imediat dupa atingerea oricarui obiect sau mobilier aflat in
obiectelor din apropierea pacientului, chiar daca pacientul insusi nu a fost atins.
jurul De ce? Pentru protectia ta si a campului de tratament fata de germenii periculosi
pacientului ai pacientului
SPĂLAREA CORECTĂ

 Spălarea mâinilor se face utilizând apă şi săpun şi

nu este un substitut pentru dezinfecţia mâinilor
 Dezinfecţia mâinilor se face prin spălare sau
frecare utilizând un produs antiseptic. Se
utilizează un dispenser pentru aplicarea
produsului
 Spălarea se face conform indicaţiilor specificate de
producător pe eticheta produsului
Echipamente
Cum dezinfectăm mâinile?
Bijuteriile şi manichiura
 Echipament de protecţie
 Definiţie:
Barieră între personalul medico-sanitar: sursa de infecţie,
utilizată în timpul activităţilor care presupun riscul contaminării.
• Factori care influenţează alegerea echipamentului:
- cunoaşterea metodelor de lucru utilizate;
- anticiparea posibilului risc de expunere:
o proiecţie sau contact direct;
o pacientul sursă;
o durata procedurilor;
o profilul activităţii.
 Echipament de protecţie

 Mănuşi - protecţia mâinilor

 Halate - protecţia tegumentului sau a
hainelor
 Măşti - protecţia feţei
 Ochelari - protecţia ochilor
 Protectoare faciale – protecţia feţei,
ochilor.
 Mănuşi
Caracteristici:
vinil sau latex;
sterile sau nesterile;
a se limita posibilitatea contaminării prin contact în scopul
protejării propriei persoane, a celorlalţi, a mediului;
Mănuşile medicale trebuie:

o păstrate în pachetul/cutia originală până la folosire

o să fie disponibile la punctul de îngrijire a pacientului
o să fie folosite numai dacă sunt integre
mănuşile se vor schimba dacă sunt foarte murdare;
colectare în containere adecvate;
nu se va folosi aceeaşi pereche de mănuşi de mai multe ori!
 Utilizarea mănuşilor
 Scop:
 utilizare în timpul manevrelor de îngrijire a bolnavului;
 manipularea lichidelor biologice potenţial contaminate;
 contactul cu tegumente ce prezintă soluţii de
continuitate;
 decontaminarea suprafeţelor.

 Utilizarea mănuşilor este recomandat pentru două motive:

 1) pentru a reduce riscul de contaminare a mâini cu sânge şi
alte fluide ale corpului;
 2) pentru a reduce riscul de diseminare a germenilor în mediu
şi de transmitere de la personal la pacient şi vice-versa, precum
şi de la un pacient la altul.

Prevenirea contaminării mâinilor este considerată importantă

deoarece spălarea sau antiseptizarea mâinii nu pot elimina toţi
potenţiali agenţi patogeni, atunci când mâinile sunt puternic
contaminate.
Situaţii care necesită utilizarea de
mănuşi
INDICAŢIE DE MĂNUŞI STERILE
- orice proceduri chirurgicale sau vaginale;
- proceduri vasculare de acces (linii centrale).

INDICAŢIE DE MĂNUŞI NESTERILE

- manopere pentru atingerea de sânge, fluide corporale, secreţii,
excreţiile şi elemente vizibil murdare de fluidele corporale
 EXPUNEREA DIRECTĂ PACIENT: contact cu sânge; contact cu
muscoase şi cu pielea non-intactă; prezenţa unui pacient cu
boli extrem de infecţioase şi periculoase; epidemii sau situaţii
de urgenţă, întreruperea linie venoasă; examinare pelviană şi
vaginal;
 EXPUNEREA INDIRECTĂ LA PACIENT: golirea unor recipente
cu lichid de vărsătură, ploşti urinare, recipiente cu material
organic; manipularea/curăţarea instrumentelor; manipularea
deşeurilor; curăţarea scurgerilor de fluide corporale.
 Situaţii care nu necesită
utilizarea de mănuşi
 NU sunt indicate (cu excepţia precauţiilor universale)
când NU există potenţial de expunere la sânge sau
lichide biologice
 DIRECT PACIENT: luarea tensiunii arteriale, puls
temperatură, preparate injectabile SC şi IM;
transportul pacientului; îngrijiri medicale pentru ochi
şi urechi (fără secreţii); orice manipulare linie
vasculare în absenţa unor scurgeri de sânge.
 EXPUNERII INDIRECTE PACIENT: utilizând telefonul,
scriptologie în fişa pacientului, administrare de
medicamente pe cale orală; distribuirea sau colectarea
tăvi cu alimente pacientului; îndepărtarea şi
înlocuirea lenjeriei de pat pentru pacient etc;
Tehnica utilizării mănuşilor

NU DA
Halate
 Scop:
- utilizare în timpul manevrelor de îngrijire a bolnavului
- contactul tegumentelor neacoperite/hainelor cu lichide
biologice potenţial contaminate
 Caracteristici:
-impermeabile, de unică utilizare sau refolosite spălate
sau sterilizate,
- în caz de pericol de proiecţie se vor utiliza şorţuri
impermeabile.
 Măşti
 Scop:
- protecţia feţei pentru prevenirea aspiraţiei sau
înghiţirii lichidelor contaminate
 Caracteristici: să acopere integral nasul şi cavitatea
bucală.
Ochelari: transparenţi, etanşi
Protectoare faciale: suficient de mari
COD DE PROCEDURĂ PENTRU
GESTIONAREA DEŞEURILOR REZULTATE
DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ
ETAPELE GESTIONĂRII DEŞEURILOR

ELIMIN
AREA

TRATAREA

VALORIFICAREA

TRANSPORTUL

DEPOZITAREA

COLECTAREA
CLASIFICAREA DEŞEURILOR
Înţepătoare- tăietoare care nu au intrat în contact
cu material potenţial infecţios

Deşeuri infecţioase: înţepătoare-

tăietoare, material moale
18 01
Deşeuri 01
anatomopatologice
18 01 18 01
02(03)* 03* Îmbrăcăminte şi lenjerie
necontaminată, aparate
gipsate

Medicamente (altele 18 01 DEŞEURI

18 01
decât citotoxice şi
citostatice)
09 04

Chimicale periculoase:
acizi, baze, solvenţi,
18 01 18 01 soluţii fixatoare, de
developare
08* 06*
18 01
Medicamente
citotoxice şi 07
citostatice Chimicale nepericuloase:
dezinfectanţi, antiseptice
 TIPURI DE DEŞEURI

Deşeuri înţepătoare-tăietoare (18 01 01)

obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01 03*)
 Deşeurile înţepătoare-tăietoare: ace, ace cu fir, catetere,
seringi cu ac, branule, lame de bisturiu, pipete, sticlărie de
laborator ori altă sticlărie spartă sau nu etc. de unică
folosinţă, neîntrebuinţată sau cu termen de expirare depăşit,
care nu a intrat în contact cu material potenţial infecţios COD
18.01.01
 În situaţia în care deşeurile mai sus menţionate au intrat în
contact cu material potenţial infecţios, inclusiv recipientele
care au conţinut vaccinuri, sunt considerate deşeuri
infecţioase şi sunt incluse în categoria 18 01 03*.
 În situaţia în care obiectele ascuţite au intrat în contact cu
substanţe/materiale periculoase sunt considerate deşeuri
periculoase şi sunt incluse în categoria 18 01 06*.
Recipientul destinat colectării
deşeurilor înţepătoare-tăietoare

 să fie marcat şi etichetat în limba română cu

următoarele informaţii: tipul deşeului colectat,
pictograma „Pericol biologic“, capacitatea
recipientului (l sau kg), modul de utilizare, linia
de marcare a nivelului maxim de umplere, data
începerii utilizării recipientului pe secţie,
unitatea sanitară şi secţia care au folosit
recipientul, persoana responsabilă cu
manipularea lui, data umplerii definitive.
Deşeurile anatomo-patologice (18 01 02
fragmente şi organe umane, inclusiv recipiente de
sânge şi sânge (cu excepţia 18 01 03*)

 Deşeurile anatomo-patologice constând în

fragmente din organe şi organe umane, părţi
anatomice, lichide organice, material biopsic
rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi
obstetrică (fetuşi, placente etc.), părţi anatomice
rezultate din laboratoarele de autopsie,
recipiente pentru sânge şi sânge etc. Toate
aceste deşeuri sunt considerate infecţioase şi
sunt incluse în categoria 18 01 03*.
Deşeurile anatomo-patologice

 Recipientele vor fi etichetate cu următoarele

informaţii: tipul deşeului colectat, pictograma
„Pericol biologic“, capacitatea recipientului (l sau
kg), modul de utilizare, linia de marcare a nivelului
maxim de umplere, data distribuirii recipientului
pe secţie, unitatea sanitară şi secţia care au folosit
recipientul, persoana responsabilă cu manipularea
lui.
Deşeuri infecţioase (18 01 03* deşeuri ale căror
colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri
speciale privind prevenirea infecţiilor)

Deşeurile infecţioase, respectiv deşeurile care conţin sau au venit

în contact cu sânge ori cu alte fluide biologice, precum şi cu
virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor,
perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conţinut sânge sau
alte fluide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte
materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte
materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material
plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite,
scutece care provin de la pacienţi internaţi în unităţi sanitare cu
specific de boli infecţioase sau în secţii de boli infecţioase ale
unităţilor sanitare, cadavre de animale rezultate în urma
activităţilor de cercetare şi experimentare etc.
Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt obiecte ascuţite
identificate prin codul 18 01 03*

 Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât şi

sacii sunt marcaţi şi etichetaţi în limba română cu următoarele
informaţii: tipul deşeului colectat, pictograma „Pericol
biologic“, capacitatea recipientului (l sau kg), modul de
utilizare, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data
începerii utilizării recipientului pe secţie, unitatea sanitară şi
secţia care au folosit recipientul, persoana responsabilă cu
manipularea lor, data umplerii definitive.
 Pubelele cu pedală şi capac trebuie să fie inscripţionate cu
pictograma „Pericol biologic“. eticheta cu tipul de deşeu
infecţios, secţia unde este folosit recipientul.
Deşeurilor menajere (corespund codului 18 01 04)
şi care nu prezintă un risc major pentru sănătatea
umană şi pentru mediu.

 Ele rezultă din activitatea serviciilor medicale

tehnico - medicale, administrative etc. Aceste
deşeuri se îndepărtează la fel ca deşeurile
menajere. Sunt incluse următoarele categorii:
Îmbrăcăminte necontaminată, aparate gipsate,
lenjerie necontaminată, deşeuri rezultate după
tratarea/decontaminarea termică a deşeurilor
infecţioase, recipiente care au conţinut
medicamente, altele decât citotoxice şi citostatice
etc.
 COLECTAREA DEŞEURILOR

Infecţioase

Farmaceutice
Tăietoare-
înţepătoare

Chimice

Deşeuri
nepericuloase
Deşeurile medicale...

 Atenţie la colectarea
corectă:
 Deşeuri menajere
 Deşeuri medicale
înţepătoare
 Deşeuri medicale
neînţepătoare
 Afiş pe perete în
dreptul acestor
recipiente
MANIPULAREA DEŞEURILOR

AŞA NU !
MANAGEMENTUL CAZULUI DE
ACCIDENTARE PRIN EXPUNERE LA SÂNGE
ŞI PRODUSE BIOLOGICE (AES)

Modalităţi de prevenire şi control al riscului:

 Profilaxia primară
 Precauţiuni universale
 Precauţiuni speciale/Vaccinarea anti VHB
Accidente în timpul folosirii containerelor

 La introducerea obiectelor ascuţite:

 Containere prea mici;
 Deschiderea prea strâmtă.
 La nerespectarea regulilor de folosire:
 Container prea plin;
 Container instabil;
 Detaşarea manuală a acului de seringă.
Criterii în alegerea containerelor
 Rezistent la obiecte ascuţite, impermeabil;
 Rezistent şi etanş la cădere;
 Nu prea mici (umplere rapidă);
 Mărime şi structură adaptate la tipul şi cantitatea obiectelor
ascuţite aruncate;
 Nivel al umplerii observabil cu ochiul liber;
 Manevrabilitate corespunzătoare;
 Etanşare definitive;
 Accesibil financiar.
Consideraţii organizatorice privind îndepărtarea
deşeurilor sanitare
 O persoană responsabilă pentru:
 Verificarea existenţei containerelor
 Verificarea nivelului de umplere
 Colectarea containerelor pline
 Plan de îndepărtare a deşeurilor medico- sanitare
 Referitor la transport
 Referitor la neutralizare
 Informarea personalului acolo unde este necesar
Măsurile standard care se impun
în prevenirea AES (1)
1. Spălarea mâinilor imediat după contactul cu
sânge sau produse biologice contaminate cu
sânge.
2. Purtarea mănuşilor în caz de contact cu:
 un produs biologic;
 leziune cutanată sau mucoasă;
 echipament contaminat;
 deşeuri medicale.
Şi, sistematic, în caz de afecţiuni dermatologice ale
mâinilor personalului.
Măsurile standard care se impun
în prevenirea AES (2)
3. Protejarea oricărei plăgi cu pansament;
4. Atenţie la procedurile invazive sau manipularea unor
echipamente potenţial periculoase;
5. Interzisă îndoirea sau recapişonarea acelor contaminate,
niciodată nu se desprind din seringă cu mâna;
6. Evacuarea imediată a instrumentelor tăietoare, înţepătoare în
recipiente speciale;
7. Evitarea expunerii la proiecţii: utilizarea de mască, ochelari,halat
atunci când este necesar;
8. Decontaminarea imediată a echipamentului şi suprafeţei.
Aceste reguli de bază trebuie completate cu măsuri specifice
fiecărei specialităţi medicale şi folosirea echipamentului de
protecţie corespunzător.
 Profilaxie primară în AES
a. Chirurgie
o purtarea a două perechi de mănuşi
o purtarea bonetei, a măştii sau a ochelarilor de protecţie
o respectarea riguroasă a corectitudinii manoperelor în timpul suturii unei plăgi
o recurgerea pe cât posibil la metode chirurgicale non-invazive – Laparoscopie,
etc.
b. Laboratoare
o transportul prelevatelor în flacoane sau tuburi ermetice
o interzisă pipetarea cu gura
o utilizarea mănuşilor, a măştii, ochelarilor, echipamentului impermeabil, pentru
diminuarea riscului legat de proiecţia pe mucoase sau tegumente
o reducerea sticlăriei în favoarea materialelor necasante, etc.
c. Stomatologie
o utilizarea mănuşilor, a măştii, ochelarilor şi şorţului impermeabil
o folosirea unor aspiratoare rapide pentru reducerea posibilităţii stropirii
o instrumentarul manual va fi sterilizat după fiecare pacient
 Vaccinarea anti-VHB

 Modalităţi de vaccinare (conform

calendarului national-0, 2, 4, 11 luni)
 Pentru vaccinarea după vârsta de 25 de ani,
o dovadă care să indice status-ul imunitar
referitor la atc antiHBs
 Rapelul obligatoriu:
- priveşte numai personalul medico-
sanitar expus riscului
- evaluare prin specialistul epidemiolog
 Vaccinare

 Eficacitate pe termen lung

• Titrurile atc. anti HBs coboară sub
10mUl/ml la 30-50% dintre adulţi în primii 8-10
ani după vaccinare
• Expunerea la VHB determină un răspuns
anamnestic care previne apariţia infecţiei cu VHB
• Memoria imunologică rămâne intactă pentru cel
puţin 20 de ani după vaccinare
• Infecţia cronică cu VHB apare extrem de rar la cei
care au răspuns imunologic la vaccin
Managementul cazului de AES

 Declarare
 Măsuri de urgenţă
 Evaluarea riscului persoanei expuse şi a
sursei
 Circuitul persoanei cu AES
 Supravegherea persoanei cu AES
 Atitudinea în caz de AES
1. întreruperea îngrijirii cu asigurarea securităţii pacientului
2. persoana accidentată anunţă imediat cadrul medical
superior din secţia respectivă
Asigurarea îngrijirilor de urgenţă
 În caz de expunere cutanată și percutanată:
- se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte
- (percutanată) se utilizează un antiseptic, timp de contact
minimum 5 minute: soluţie clorigenă diluată 1/10, alcool
de 70°, compus iodat în soluţie dermică
Atenţie! Interzisă sângerarea deoarece poate crea
microleziuni care pot accelera difuziunea virusului.
• În caz de expunere a mucoaselor: spălarea abundentă
timp de cinci minute cu ser fiziologic sau apă.
 Atitudinea în caz de AES

3. investigarea persoanei asistate şi a persoanei

accidentate pentru HIV şi adoptarea unei atitudini
corespunzătoare
4. investigarea statusului VHB a pacientului sursă,
evaluarea imunităţii faţă de VHB a persoanei
accidentate
5. investigarea statusului VHC a pacientului sursă şi a
persoanei care a suferit AES
Concentraţia VHB în lichidele biologice
Scăzută
Crescută Moderată /nedetectabilă
—

Sânge Spermă
Urină

Secreţie vaginală Fecale

Ser
Transpiraţie
Salivă
Exsudate Lacrimi

Lapte uman
Vaccinarea anti VHB
Dacă pacientul sursă este VHB pozitiv:
- şi persoana accidentată a fost vaccinată complet, se recomandă testarea
Ac HBs; dacă titrul Ac HBs este peste 10 mUI/ml, persoana accidentată
este protejată şi nu este la risc;
- şi persoana accidentată nu a fost vaccinată sau a fost vaccinată
incomplet sau dacă nu se poate determina rapid titrul Ac HBs, se
administrează o doză de vaccin, stabilindu-se ulterior titrul Ac HBs.
a. dacă titrul Ac HBs este mai mare de 10 mIU/ml se întrerupe
vaccinarea.
b. dacă titrul Ac HBs este mai mic de 10 mIU/ml se continuă vaccinarea
cu schema de urgenţă (0,1,2 luni şi rapel la 12 luni).
 Dacă pacientul sursă este VHB negativ:
- şi persoana accidentată a fost vaccinată complet, se recomandă testarea
Ac HBs;
- şi persoana accidentată nu a fost vaccinată se recomandă vaccinarea
împotriva hepatitei B după schema obişnuită (0,1,6 luni)
PREVENIREA AES

AŞA NU ! AŞA DA !

Echipament
de
protecţie

Înţepătoarele/
Protejarea
tăietoarele se MĂSURI DE
plăgilor cu
evacuează PREVENIRE
pansament
imediat !

Nu se îndoaie
sau
recapişonează
acele !
 MĂSURI DE
DECONTAMINARE
 Acţiuni cu caracter combativ
Măsurile care se iau într-un focar sunt cuprinse în planul complex de
combatere a bolii transmisibile.
 1. depistarea cazurilor de boală infecţioasă
 2. clarificarea diagnosticului
 3. izolarea cazurilor şi tranportul bolnavilor cu BT de la
locul depistării la locul izolării
 4. înregistrarea şi raportarea cazurilor
 5. ancheta epidemiologică în focarul BT
 6. măsuri de decontaminare în focar
 7. măsuri de imunoprofilaxie în focar
 8. măsuri faţă de contacţi, suspecţii, purtători,
convalescenţi
 9. măsuri de educaţie pentru sănătate în focarul de BT
 Definiţii
 Septic înseamnă contaminat sau infectat cu
microbi patogeni.
 Aseptic înseamnă lipsit de microbi patogeni,
condiţionat patogeni, saprofiţi.
 Asepsia reprezintă un complex de tehnici şi
manopere care împiedică pătrunderea
microorganismelor într-un substrat steril.
 Antisepsia reprezintă decontaminarea
tegumentelor, mucoaselor, plăgilor cu ajutorul
substanţelor antiseptice prin care se reduc
semnificativ microorganismele la aceste nivele.
 Curăţenia
 etapa preliminară obligatorie, permanentă
şi sistematică în cadrul oricărei activităţi
sau proceduri de îndepărtare a murdăriei
(materie organică şi anorganică) de pe
suprafeţe (inclusiv tegumente) sau obiecte,
prin operaţiuni mecanice sau manuale,
utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici,
care se efectuează în unităţile sanitare de
orice tip, astfel încât activitatea medicală să
se desfăşoare în condiţii optime de
securitate;
Dezinfecţia

 Procedura de distrugere a
microorganismelor patogene sau nepatogene
de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente),
utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici;
 este procedura care aplică numai după
curăţare.
Reguli generale de practica corectă a dezinfecţiei

 Personalul care realizează dezinfecţia este periodic

instruit cu privire la noile proceduri de dezinfecţie
şi la noile produse dezinfectante;
 Fiecare încăpere în care se realizează dezinfecţia
este dotată cu un grafic zilnic orar în care
personalul medical să realizeze înregistrarea
tipului operaţiunii, ora de efectuare şi semnatură;
 Aceste persoane trebuie să cunoască în orice
moment denumirea produsului, data prepararii
soluţiei de lucru, tipul de acţiune şi concentraţia
soluţiei.
 Dezinfecţia
 dezinfecţie de nivel înalt - procedura de
dezinfecţie prin care se realizează distrugerea
bacteriilor, fungilor, virusurilor şi a unui număr
de spori bacterieni până la 10-4;
 dezinfecţie de nivel intermediar (mediu) -
procedura de dezinfecţie prin care se realizează
distrugerea bacteriilor în formă vegetativă,
inclusiv Mycobacterium tuberculosis în formă
nesporulată, a fungilor şi a virusurilor, fără
acţiune asupra sporilor bacterieni;
 dezinfecţie de nivel scăzut - procedura de
dezinfecţie prin care se realizează distrugerea
majorităţii bacteriilor în formă vegetativă, a unor
fungi şi a unor virusuri, fără acţiune asupra
micobacteriilor, sporilor de orice tip, viruşilor
fără înveliş şi a mucegaiurilor.
 Asepsia
 Totalitatea mijloacelor aplicate in scopul îndepartării si
distrugerii agentilor infectioşi de la nivelul tegumentelor
şi mucoaselor intacte sau lezate
 Asepsia medicală – metoda de mentinere in stare
necontaminata a elementelor de mediu cu care vine in
contact pacientul in unitatile medicale;
 Asepsia chirurgicală – metodă pt a impiedica apariţia
MO la nivelul tuturor elementelor care pot veni in contact
cu o plaga sau o solutie de continuitate tegumentară sau
mucoase.
 Trebuie asigurată:
 Igiena şi dezinfecţia corespunzătoare a mâinilor;
 Se supravegheaza portajul de germeni;
 Se asigură în limite admise încărcătura microbiană.
 Decontaminarea
Poate fi profilactică (preventivă) sau combativă.
Decontaminarea profilactică - ansamblul de metode
de inactivare a germenilor proveniţi de la izvoare
necunoscute în medii sau pe suporturi materiale cu risc
crescut de contaminare. Se folosesc metode cu spectru
cât mai larg de acţiune.
Decontaminarea combativă - în focarul de Boală
Transmisibilă. Se face printr-un ansamblu de metode
care inactivează ag. patogeni eliminaţi în focar de către
bolnavi, purtători, convalescenţi, contacţi. Se practică pe
elementele de mediu sigur contaminate. Metodele sunt
ţintite.
 Dezinfecţia în focar

 Dezinfecţia în focar poate fi: continuă (curentă)

sau terminală
 Dezinfecţia curentă are drept scop distrugerea
ag. patogeni în imediata apropiere a sursei de
infecţie pe tot parcursul perioadei de eliminare a
germenilor în mediul extern. Se dezinfectează
produsele patologice, obiecte de uz personal şi
general, dejecte. Se face în cazul izolării la
domiciliu sau în spital;
 Dezinfecţia terminală se face pentru a înlătura
total contaminarea în momentul lichidării
focarului sau la încheierea perioadei de
contagiozitate. Se face o singură dată în max. 24
h: la domiciliu, imediat ce a plecat din focar, la
externare sau la încheierea perioadei de
contagiozitate.
 Metode de dezinfecţie
A. fizice;
B. chimice.

A. Metodele fizice:
 Mecanice;
 prin intermediul radiaţiilor;
 prin căldură.

Metode de dezinfecţie mecanice:

- îndepărtarea agenţilor infecţioşi de pe suprafeţe, din aer etc.
- cuprinde: curăţenia, spălarea, ştergerea, ventilarea încăperilor;
sedimentarea apei, filtrarea aerului; desicaţia: efectul nociv
asupra unor organisme este accentuat de expunerea la
temperaturi scăzute => liofilizare (desicaţie, în vid sau în
mediu de gaz inert) + conservare la -30 .
Metode de dezinfecţie fizice care
folosesc radiaţiile
 radiaţia solară: mijloc natural de decontaminare. Poate fi
completată cu U.V. sau cu infraroşii (deshidratare + încălzire
celulară);
 U.V. - acţiunea antimicrobiană depinde de intensitatea
radiaţiilor şi durata de expunere
 se produc reacţii foto-chimice pe bazele acizilor nucleici =>
alterarea materialului genetic => alterarea unor procese
metabolice esenţiale;
 Au capacitate mică de penetrare (praful, substanţele organice
etc. pot proteja microorg.) de aceea curăţenia înaintea iradierii
este deosebit de importantă;
 se folosesc pt. aer şi pt. suprafeţe netede foarte bine curăţate;
 nu se folosesc pe tegumente, asupra cărora au efect iritativ şi
cancerigen;
 eficiente la max. 1,5 m de sursă.
Metode de dezinfecţie fizice care
folosesc radiaţiile
 radiaţiile ionizante –produc alterarea unor substanţe esenţiale,
blocând procesele de sinteză, inhibând procesele de diviziune
microbiană.
 nu ridică temperatura materialului iradiat;
 au efect bactericid, sporocid, virucid, fungicid;
 au capacitate foarte mare de penetrare;
 cost ridicat datorită precauţiilor necesare;
 se folosesc radiaţi X (folosesc la inactivarea bacteriana, deoarece nu
afectează structura antigenică, şi sterilizarea conservelor
alimentare, sterilizarea instrumentelor şi materialelor care nu pot fi
sterilizate prin căldură, în industria alimentară la distrugerea
larvelor de trichinella din carne, metodă de tratare a seminţelor, pt.
obţinerea de seruri şi vacc).
 ultrasunetele:
- costisitoare;
 numai când celelalte metode nu se pot folosi;
 produc alterări fizico-chimice în structura organismelor;
 se folosesc în industria farmaceutică (pt. medicamente şi vacc.
spitate), industria alimentară, decontaminarea apei, tratarea apelor
reziduale.
Metode fizice care utilizează căldură

 sub acţiunea căldurii se produce

denaturarea substantelor organice, în
primul rând a proteinelor;
 pentru decontaminare se foloseşte
căldura uscată sau umedă.
 Metode care utilizează căldura uscată
 Incinerarea;
 aducere la roşu;
 flambare;
 sterilizare cu aer cald;
 utilizarea fierului de călcat.

 Incinerarea - se foloseşte pt. neutralizarea deşeurilor cu potenţial

infectant.
Deşeurile se împart în 3 categorii: deşeuri cu potenţial infectant
tăietoare şi netăietoare, înţepătoare, asimilabile cu cele menajere. Se
face în crematorii speciale;
(Este singura metodă acceptată de MS pentru deşeuri)
 Aducerea la roşu - se utilizează în lab. de microbiologie pentru acul şi
ansa de platină;
 Flambarea - metodă de protecţie a sterilităţii pt. recipientele în care se
face recoltarea produselor biologice;
 sterilizarea cu aer cald - în aparate de tip Poupinel, la temp. 160 –
180 C°, timp de 30-60-120 min. Se foloseşte pt. instrumentar metalic,
în primul rând netăios, sticlărie de laborator;
 utilizarea fierului de călcat pt. textile - pentru deparazitare.
 Metode care utilizează căldura umedă
 pasteurizarea: încălzirea materialelor la temp < 100 C°, urmată
de răcire bruscă.
Poate fi:
 înaltă, rapidă 80 - 85 C°, 5 min
 medie: 70 - 75 C°, 20 min
 lentă: 60 - 65 C°, 30 min
 se foloseşte mai ales pt. lichide.
 tindalizarea: este o decontaminare fracţionată, se realizează prin
încălzire 56 -65 C°, de 3 ori, la interval de 12 - 24 h. Răcirea după
primele 2 etape este lentă, iar dupa ultima încălzire este bruscă.
Se foloseşte pentru materiale care nu rezistă la temp mai mari,
mai ales în industria alimentară.
 fierberea: se foloseşte doar ca metodă de dezinfecţie de înalt
nivel, trebuie să dureze min. 45 min. Cantitatea de apă trebuie să
acopere materialul pe tot parcursul fierberii; se poate utiliza apă
obişnuită sau distilată; la fierbere se pot adăuga anumite
substante care prin acţiune chimică şi creşterea temp. de fierbere
contribuie la creşterea efectului.
 Metode care utilizează căldura umedă

 utilizarea vaporilor fluenţi: se face în aparate

Koch, se ajunge la 98 - 99 C°, se utilizează numai în
lab. de microbiologie pt mediile de cultură. Vaporii
fluenţi se pot obţine şi în etuve. Etuvarea este o
metodă de dezinfecţie şi deparazitare pt. textile
(pături, saltele), se ating temp > 90 C°.
 utilizarea vaporilor sub presiune: este o metodă
de sterilizare = autoclavare. Se bazează pe
principiul creşterii temp. prin cresterea presiunii la
V constant. In unităţile medicale se folosesc 2 - 2,5
atm. -> 134 C°. Important este să se depăşească 120
C°, temperatură care asigură sterilizarea
(distrugerea inclusiv a sporilor). Periodic se face
verificarea sterilizării, prin metode fizice, chimice,
biologice.
 Sterilizarea

 operaţiunea prin care sunt eliminate sau

omorâte microorganismele, inclusiv cele
aflate în stare vegetativă, de pe obiectele
inerte contaminate, rezultatul acestei
operaţiuni fiind starea de sterilitate.
Probabilitatea teoretică a existenţei
microorganismelor trebuie să fie mai mică
sau egală cu 10-6
 Sterilizare chimică

 un nivel superior de dezinfecţie care se

aplică cu stricteţe dispozitivelor medicale
reutilizabile, destinate manevrelor
invazive, şi care nu suportă autoclavarea,
realizând distrugerea tuturor
microorganismelor în formă vegetativă şi
a unui număr mare de spori
 Sterilizarea
 Sterilizarea face parte din categoria procedurilor
speciale, ale cărei rezultate nu pot fi verificate integral
prin controlul final al produsului, trebuind să fie
supusă validării, supravegherii bunei funcţionari,
precum şi asigurării unei păstrări corespunzătoare a
materialelor sterilizate.
 Sunt obligatorii controlul permanent al operaţiunilor,
respectarea permanentă a procedurilor stabilite,
precum şi asigurarea conformităţii produselor la
exigenţele dorite pentru spital.
 Obţinerea stării de sterilitate, precum şi menţinerea ei
până la momentul utilizării reprezintă o obligaţie
permanentă a unităţilor sanitare.
 Sterilizarea

 Este interzisă reprocesarea în vederea reutilizării a

dispozitivelor şi materialelor de unică folosinţă;

 Toate dispozitivele medicale şi materialele care

urmează a fi sterilizate trebuie, curaţăte şi
dezinfectate, înainte de a fi sterilizate.
Tipuri de sterilizare
Metode fizice:
 abur sub presiune;
 abur la temperatură şi presiune: - ridicate, scăzute;
 caldura uscată;
 metode combinate fizico-chimice;
 prin plasma;
 cu radiaţii (gamma).
Metode chimice:
 pentru materialele termosensibile;
 cu formaldehidă (dezinfecţie de nivel înalt).
Metode termo-chimice:
 ex etilen oxid.
Organizarea activităţii de sterilizare

 circuitul de colectare, recipientele şi mijloacele de transport pentru

dispozitivele murdare, nesterile;
 asigurarea ariei de curăţare în vederea diminuării încărcăturii
microbiene şi eliminarii încărcăturii organice şi a biofilmului de pe
dispozitivele medicale;
 verificarea stării de funcţionare a aparaturii;
 spaţiul curat pentru inventarierea şi împachetarea dispozitivelor
medicale;
 sterilizarea propriu-zisă şi sistemul de control al procesului;
 procedurile de control şi marcare a produselor finite;
 înregistrarea şi arhivarea datelor privind parcursul procesului, care
este un element de sistem de calitate;
 instruirea personalului.
Organizarea activităţii de sterilizare

Se notează în registrul de sterlizare:

 evidenţa tuturor procedurilor;
 produsul utilizat şi concentraţia de lucru;
 data şi ora preparării soluţiei de lucru;
 ora începerii fiecărui ciclu de sterlizare;
 lista dispozitivelor medicale sterilizate la fiecare procedură;
 ora terminării fiecărei proceduri de sterilizare;
 numele şi semnătura persoanei care a făcut sterlizarea.
Acest produs va fi pus la dispoziţia organelor de control şi
poate constitui proba medicolegală.
Organizarea activităţii de sterilizare

 Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune reprezintă metoda de

elecţie, dacă dispozitivul medical suportă aceasta.
 Sterilizarea se relizează numai cu aparate de sterilizare autorizate
şi avizate conform prevederilor legale în vigoare.
 Presiunea, temperatura şi timpul de sterilizare reprezintă valori de
siguranţă pentru eficienţa sterilizării în funcţie de aparat
 Personalul medical responsabil cu respectarea calităţii
procedurilor de sterilizare va fi instruit şi calificat pentru fiecare tip
de aparat de sterilizat şi va face dovada de certificare a acestui
lucru.
 Instrucţiunile de utilizare pentru fiecare sterilizator se vor afişa la
loc vizibil.
Verificarea sterilizării
La verificarea calităţii sterilizării la sterilizatorul cu abur sub
presiune, care are sistem de înregistrare automată a ciclului de
sterilizare diagrama, se efectuează analiza acesteia:
a) prin compararea cu diagrama-tip furnizată de producător;
b) prin analiza diagramei, urmărind presiunea şi temperatura atinse,
înregistrate pentru fiecare fază a ciclului, în funcţie de programul
ales.

La verificarea calităţii sterilizării la sterilizatorul cu abur sub

presiune care nu are sistem de înregistrare automată a ciclului de
sterilizare, pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se
urmăreşte pe panoul de comandă şi se notează temperatura şi
presiunea atinse pentru fiecare fază a ciclului. In această situaţie este
obligatorie utilizarea indicatorilor biologici (bacteriologici).
 Verificarea sterilizării

 Se verifică vizual integritatea pachetelor ambalate în hârtie

specială sau pungi hârtie plastic, după care se închide
imediat colierul casoletelor.
 Se verifică obligatoriu indicatorii fizico-chimici de eficienţă
ai sterilizării:
a) virarea culorii benzilor adezive cu indicator fizico-chimic
de lipit pe cutii, casolete, pachetele ambalate în hârtie
specială sau imprimate pe punga hârtie plastic;
b) virarea culorii la indicatorii "integratori" plasaţi în
interiorul fiecărui pachet sau într-un pacheţel-test în
fiecare coş, verificându-se temperatura, timpul şi saturaţia
vaporilor.
Verificarea sterilizării

Pentru materialele ambalate în pungi hârtie plastic,

verificarea se poate face prin transparenţa plasticului.
Pentru materialele ambalate în cutii metalice, verificarea
se face prin verificarea pacheţelului-test ataşat la fiecare
coş.
Materialul se consideră nesterilizat şi nu se utilizează când
virarea culorii indicatorilor nu s-a realizat.
Cutiile, casoletele, coşurile, navetele cu pachetele
sterilizate se etichetează notandu-se data, ora,
sterilizatorul cu abur sub presiune la care s-a efectuat
sterilizarea, persoana care a efectuat sterilizarea.
Verificarea sterilizării

In registrul de evidenţă a sterilizării se notează: data şi

numărul autoclavei, atunci când sunt mai multe, conţinutul
pachetelor din şarja şi numărul lor, numărul şarjei,
temperatura şi presiunea la care s-a efectuat sterilizarea,
ora de începere şi de încheiere a ciclului (durata),
rezultatele indicatorilor fizico-chimici, semnătura
persoanei responsabile cu sterilizarea si care eliberează
materialul steril; se ataşează diagrama ciclului de
sterilizare (acolo unde se efectuează înregistrarea
automată), rezultatul testelor biologice, observaţii, data la
care s-au efectuat întreţinerea şi verificarea aparatului.
Verificarea sterilizării

Verificarea calitatii penetrării aburului se realizează

zilnic, înainte de efectuarea primei sterilizări, cu
ajutorul testului Bowie & Dick pentru verificarea
calităţii penetrării aburului.

Testul Bowie & Dick trebuie utilizat:

a) zilnic, dacă la autoclav se sterilizează textile;
b) cel puţin o dată pe săptămână, la autoclavele care
sterilizează instrumentar;
c) după fiecare reparaţie a autoclavei.
 Verificarea sterilizării
Controlul eficacităţii sterilizării se realizează cu ajutorul următorilor
indicatori biologici:
Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnaţi pe
suporti de bumbac sub formă de peticele sau fire de aţă în concentraţii de
10 (indice -6) UFC. Aceştia se pun în interiorul unei cutii-test. Cutia-test
se introduce în autoclavă odată cu materialul de sterilizat şi se realizează
ciclul complet de sterilizare. La sfârşitul ciclului, indicatorul biologic este
trimis la laborator, unde este extras, însămânţat şi incubat; citirea se face
la 7 zile
Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnaţi pe
suport şi condiţionat impreuna cu mediul de cultură infiolat. La sfârşitul
ciclului se sparge fiola prin presiune asupra tubului exterior şi se
incubează. Citirea se face la 24 sau 48 de ore.
Controlul bacteriologic al sterilizarii la autoclava cu suspensie de spori
de Bacillus stearothermophyllus în soluţie nutritivă, cu indicator de pH
Verificarea sterilizării

Metodologie:

fiolele-test se introduc în autoclav la diferite

niveluri printre dispozitivele medicale şi materialele
supuse sterilizării la 120 grade C. Se efectuează
sterilizarea la parametrii indicaţi de către
producător (de exemplu, 120 grade C, timp de 30 de
minute);
după sterilizare, fiolele sunt aşezate într-un
incubator de 56 grade C;
citirea rezultatelor.
Verificarea sterilizării

Citirea rezultatelor:
 menţinerea aspectului (culoare, transparenţă) nemodificat arată
o sterilizare corectă;
 virajul la galben al indicatorului de pH şi o uşoară opalescenţă a
conţinutului indică o sterilizare sub parametrii de eficienţă
optimă (au rămas spori viabili, s-au cultivat şi au modificat
aspectul produsului).

Acest test nu este indicat pentru controlul sterilizării la autoclav la

temperaturi mai mari de 120 grade C
 Verificarea sterilizării

 Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în

cutii metalice perforate sau în casolete cu colier este de
24 de ore de la sterilizare, cu condiţia menţinerii cutiilor
şi casoletelor închise.
 Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în
pungi hârtie plastic sudate este de două luni de la
sterilizare, cu condiţia menţinerii integrităţii ambalajului.
 Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în
hârtie specială (ambalaj în două straturi de hârtie, fără
soluţii de continuitate) este de o lună de la sterilizare.
 Evaluarea eficacităţii sterilizării

1. Pentru fiecare ciclu:

a) pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se
urmăreşte pe panoul de comandă şi se notează
temperatura şi presiunea atinse pentru fiecare fază a
ciclului sau se analizează diagrama;
b) se citeşte virarea culorii indicatorului pentru
temperatura de pe banda adezivă; se citeşte virarea
culorii indicatorului "integrator" pentru sterilizatorul cu
abur sub presiune, care controleaza timpul, temperatura
şi saturaţia vaporilor;
 Evaluarea eficacităţii sterilizării

2. Zilnic:
a) se controlează calitatea penetrării aburului cu ajutorul
testului Bowie & Dick;
b) controlul cu indicator biologic (Bacillus
stearothermophyllus) pentru autoclavele din staţiile
centrale de sterilizare sau pentru autoclavele care nu
sunt echipate cu dispozitiv automat de înregistrare
(diagrama).
B. Dezinfecţia prin metode chimice
Se realizează prin utilizarea substantelor biocide.
Dezinfectia prin metode chimice reprezintă principala metodă de
prevenire a infecţiilor în unităţile sanitare

Substanţele utilizate pot fi: microbicide şi microbiostatice.

 substanţele microbicide produc alterări profunde şi ireversibile
la nivelul unor procese metabolice esenţiale ale microbilor;
 substanţele microbiostatice blochează potenţial reversibil doar
procesele de multiplicare microbiană.
Antiseptice - dezinfectante:
 antisepticele sunt substanţe care se pot aplica pe ţesuturi vii;
 dezinfectantele sunt substanţe care se aplică pe substrat lipsit
de viaţă şi în general au acţiune microbicidă.
Clasificarea substanţelor în funcţie de
mecanismul principal de acţiune

 substanţe care modifică permeabilitatea peretelui celular şi a

membranei citoplasmatice: fenolul şi derivaţii, săpunurile şi
detergenţii sintetici (anionici, cationici, amfolitici);
 substanţe care denaturează proteinele microbiene, producând
precipitarea sau coagularea proteinelor structurale sau funcţionale:
subs. acide sau bazice, alcooli (etilic, propilic, izopropilic);
 substanţe care interferează cu grupările active al proteinelor enzime
(blochează sau modifică acţiunea unor enzime microbiene): sărurile
metalelor grele (Cu, Ag, -organice şi Hg - anorganice);
 substanţe oxidante: CI & co. (gazos, var cloros, cloramine, preparate
pe bază de hipoclorit de Na, dicloroizocianurat de Na), I & co.
(tinctură, iodofori -betadina), H2O2.
Dezinfecţia prin metode chimice

Clasificare după tipul organismului, timpul de

contact, concentraţia utilizată, nivel de dezinfecţie:

 sterilizare chimică;
 dezinfecţie de nivel înalt;
 dezinfecţie de nivel intermediar;
 dezinfecţie de nivel scăzut.
Criterii de alegere corectă a dezinfectanţilor

 Spectrul de activitate adaptat obiectivelor (să aibă acţiune

bactericidă, sporocidă, fungicidă);
 Timpul de acţiune;
 In funcţie de secţia în care se utilizează se are în vedere
interferenţa cu alte substanţe: sânge, puroi, materii organice;
 Să aibă remanenţă cât mai mare pe suprafaţă;
 Să fie compatibil cu materialele pe care se utilizează;
 Gradul de periculozitate pentru personal şi pacienţi;
 Să fie uşor de utilizat;
 Să fie stabil în timp;
 Să fie biodegradabil.
Reguli generale de practică corectă a dezinfecţiei

 Eficienţa dezinfecţiei este condiţionată de o riguroasă curăţare

prealabilă;
 Pentru dezinfecţia în focar se utilizează dezinfectante cu
acţiune asupra agentului patogen incriminate;
 Se recomandă utilizarea de cuve cu capac şi grătar;
 Tebuie să se cunoască concentraţia exactă a dezinfectantului
pentru suportul de lucru specific;
 Folosirea de recipiente curate;
 Utilizarea soluţiilor de lucru în cadrul perioadei de stabilitate
şi eficacitate;
 Controlul prin sondaj al produselor dezinfectate şsi soluţiilor
dezinfectate.
Reguli generale de practică corectă a dezinfecţiei

 Personalul care realizează dezinfecţia trebuie să fie

periodic instruit cu privire la noile proceduri de
dezinfecţie şi la noile produse dezinfectante (Ex:
substanţele interzise spre comercializare!!! )
 Fiecare încapere în care se realizează dezinfecţia trebuie
să fie dotată cu un grafic zilnic orar în care personalul
medical să realizeze înregistrarea tipului operaţiunii, ora
de efectuare şi semnătura. Aceste persoane trebuie să
cunoască în orice moment denumirea produsului, data
preparării soluţiei de lucru, tipul de acţiune şi
concentraţia soluţiei.
Factori care influenţează dezinfecţia

 Spectrul de activitate şi puterea germicidă

 Natura microorganismelor de pe suportul tratat
 Prezenţa de material organic pe suportul tratat
 Natura suportului care urmează să fie tratat
 Concentraţia substanţelor dezinfectante
 Timpul de contact şi temperatura
 Susceptibilitatea dezinfectanţilor de a fi inactivaţi de alte
substanţe
 Tipul de activitate antimicrobiană
 Efectul ph-ul
 Stabilitatea produsului ca atare
 Dezinfecţia - Etape

1. Dezinfecţia de nivel scăzut urmată de curăţare,

sau curăţare în funcţie de suportul ce urmează să
fie tratat
2. Dezinfecţia de nivel dorit în funcţie de suportul ce
urmează să fie tratat
3. Clătirea
Sterilizarea chimică

 Sterilizarea chimică realizează distrugerea tuturor

microorganismelor în formă vegetativă şi a unui
mare număr de spori în cazul instrumentarului
medical termosensibil;

 Este obligatorie respectarea concentraţiilor şi a

timpului de lucru specificate în
autorizaţie/înregistrare;

 Se realizează cu produse biocide autorizate conform

legislaţiei în vigoare.
 Sterilizarea chimică - Etape

1. Curăţare;
2. Dezinfecţia cel puţin de nivel mediu urmată de clătire;
3. Sterlizarea chimică prin imersie;
4. Clătire cu apă sterilă.
 Clasificarea suprafeţelor, instrumentarului şi
echipamentelor
Critice – care vin în contact cu sau penetrează ţesuturile
moi ale corpului inclusiv sistemul vascular, în mod
normal sterile. Ex: instrumentarul chirurgical,
stomatologic, materialul utilizat pentru suturi, trusele
pentru asistenţă la naştere, echipamentul personalului
din sala de operaţie, câmpurile sterile, tuburi de dren,
implanturi, catetere cardiace şi urinare, dispozitive
intravasculare, endoscoape invazive flexibile şi rigide,
echipamentul pentru biopsie, acele pentru
acupunctură, acele utilizate în neurologie.
 este necesară sterilizarea prin vapori sub presiune,
căldură uscată, oxid de etilenă, aburi la presiune joasă
+ sterilizare ch. (la rece) cu glutaraldehidă 2 %, H202 6
% (stabilizată), acid peracetic cu timp de contact de
câteva h).
Clasificarea suprafeţelor, instrumentarului şi
echipamentelor

Semicritice – care vin în contact cu mucoasele intacte cu

excepţia mucoaselor periodontale, sau cu pielea având
soluţii de continuitate. Ex: incubatoarele pentru copii,
endoscoapele flexibile neinvazive folosite exclusiv ca
dispozitive pentru imagistică, laringoscoape, tuburi
endotraheale, echipament de anestezie şi respiraţie
asistată, termometre, ventuze, vârfurile de la seringile
auriculare, specul nazal, specul vaginal, căzile de
hidroterapie pentru pacienţii cu soluţii de continuitate la
nivelul pielii. Suprafeţele inerte din secţii şi laboratoare
stropite cu sânge şi materii organice.
Clasificarea suprafeţelor, instrumentarului şi echipamentelor
Semicritice

 Trebuie făcută dezinfecţie de înalt nivel, cu

glutaraldehidă 2 %, H2O2 6 % (stabilizată), acid
peracetic cu timp de contact > 20 min. Se poate face
pasteurizare 70 C° - 30 min, după curăţare prealabilă
cu detergent;
 termometre dezinfecţie de nivel intermediar cu
preparate pe bază de R-OH 70 - 90°, contact 10 min;
 suprafeţe (căzi de hidroterapie): dezinfecţie de nivel
intermediar, cu preparate pe bază de R-OH (etilic,
izopropilic), dezinfectanţi fenolici, iodofori,
hipoclorit de Na.
 Clasificarea suprafeţelor, instrumentarului şi
echipamentelor

Noncritice – care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care

vin în contact numai cu pielea intactă a acestuia. Ex:
stetoscoape, ploşti urinare, manşeta de la tensiometre, specul
auricular, cadrele pentru invalizi, suprafeţele
hemodializoarelor care vin în contact cu dializatul, suprafeţele
dispozitivele medicale care vin în contact cu pacientul şi
personalul medical. Suprafeţele inerte cum sunt pavimentele,
pereţii, mobilierul de spital, obiecte sanitare.
Dezinfecţie de nivel intermediar/scăzut. Se pot folosi preparate
pe bază de R-OH, dezinfectanţi fenolici, iodofori, compuşi
cuaternari de amoniu (detergenţi cationici), subs. clorigene.
Timp de contact min. 10 min
Procedeele de dezinfecţie

 pentru dezinfecţia de interior (încăperi):

pulverizare, vaporizare, aerosolizare
(nebulizare)
 pentru instrumentar medical, obiecte de
dimensiuni mici: imersia în soluţie
dezinfectantă;
 pentru obiecte de dimensiuni mari: spălare,
pulverizare;
 pentru dezinfecţia de exterior: pulverizare;
 pentru produse biologice: amestecul cu
substanţă dezinfectantă.
 Produsele antiseptice

Termenul antiseptic se utilizează pentru produsele destinate

dezinfecţiei tegumentelor şi a mâinilor
 Produsul se utilizează numai în scopul pentru care a fost
autorizat;
 Se respectă întocmai indicaţiile de pe eticheta produsului,
inclusiv concentraţia şi timpul de contact;
 Se notează pe flacon data deschiderii şi data limită până la care
produsul poate fi utilizat;
 Se recomandă folosirea produselor care nu necesită diluare şi se
folosesc ca atare;
 Sunt de preferat produsele condiţionate în flacoane cu cantitate
mică.
Produse antiseptice –indicaţii de aplicare

Pentru suprafeţe cutanate sărace în glande sebacee:

 Inainte de efectuarea injecţiilor şi puncţiilor venoase cu un timp
de acţiune de 15 sec.
 Inainte de efectuare puncţiilor articulaţiilor, cavităţilor corpului
şi a organelor cavitare precum şi a micilor intervenţii
chirurgicale cu un timp de acţiune de minim 1 minut

Pentru suprafeţe cutanate bogate în glande sebacee:

 Inaintea tuturor intervenţiilor chirurgicale se aplică de mai
multe ori pe zona care urmează să fie incizată minim 10 minute