Suport de curs –protectie si securitate in munca

M.I. Nina Podarascu

Curs 1

PROTECŢIE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ

Protectia muncii face parte integranta din procesul de muncă şi are ca scop asigurarea
celor mai bune conditii de munca, prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor
profesionale.
Obligatia si raspunderea pentru realizarea depina a masurilor de protectia muncii o au cei
ce organizeaza, controleaza si conduc procesul de munca.

1.PRECAUŢII UNIVERSALE (PU)

Conceptul de PU se refera la: măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii
HIV;HBV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sangvină în timpul actului
medical.
Scopul aplicarii PU constă în prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere
sangvină la locul de muncă al personalului

Reguli de bază în aplicarea Precauţiilor Universale:

1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;

2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu
HIV,HBV,deoarece:
- cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, HBV sau alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici
şi nu-şi cunosc propria stare de portaj;
- testarea sistematică pt. HIV HBV s-a dovedit neeficientă şi chiar mai mult, o încălcare a
drepturilor omului la viaţa privată.
3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după
utilizare.
Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerat la
RISC:
- sânge;
- lichid amniotic, pericardic, peritoneal, pleural, sinovial, LCR;
- sperma, secreţii vaginale;

1
- ţesuturi; orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.

Aplicarea precauţiilor universale se referă la:

1. utilizarea echipamentului de protecţie: mânuşi, halate, mască;

2. spălarea mâinilor;
3. prevenirea accidentelor la locul de muncă (evitarea obiectelor ascuţite, acele vor fi
adunate în recipiente speciale; decontaminarea şi dezinfecţia instrumentarului; atenţie
sporită în cabinetele stomatologice, laboratoare clinice);

4. în caz de inoculare percutantă accidentală. înţepătură, tăietură:

- spălarea cu jet de apă 5 min;

- aplicarea de antiseptice, dezinfectante, spălare cu apă şi săpun sau detergent
Expunerea mucoaselor:
- clătirea gurii cu apă curată;
- clătirea mucoaselor oculare cu apă curată sau ser fiziologic.
Raportarea evenimentului medicului personalului imediat după expunere

Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personal

medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice:

I. contact permanent, inevitabil, consistent;

II. contact imprevizibil, inconstant;
III. contact inexistent;
Pt. categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiile universale.
Pentru cele din categoria a IlI-a sunt suficiente precauţiile obişnuite.

2
 1. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT,
COMPLET, CORECT

1.1. Definiţie "echipament de protecţie": bariera între lucrător şi sursa de infecţie,

utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie.
1.2. Categorii de bariere utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale:

- 1.2.1. MANUŞI (când le utilizam):

a).anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte
lichide biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi umane;
- abord venos sau arterial,
- recoltare de LCR;

- contact cu pacienţi care sângerează, au plăgi deschise, escare de decubit,

- manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curăţirii,
decontaminării.

b) felul mănuşilor

- de uz unic : chirurgie; examinare internă;

- sterile

- intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori
sunt necesare mănuşi duble;
- abord vascular prin puncţie;
- tegument pacient cu sol. de continuitate;
- manipularea unor materiale potenţial contaminate;

- nesterile: curate

- examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există o recomandare

contrară;
- reutilizabile
o manipularea de materiale contaminate;
o curăţenie, îndepărtare de produse biologice contaminate
- de uz general, menaj, de cauciuc: activităţi de întreţinere, care implică un contact cu
sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate: colectare materiale
contaminate, curăţire şi decontaminare instrumentarului, material moale, suprafeţe
contaminate.

3
 c) mod de folosire

- schimbare după fiecare pacient;

- după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi, după care acestea se îndepărtează,
prinzând marginea primeia prin exterior, aruncând-o în containerul pentru colectare;
- după îndepărtarea mănuşilor, se spală din nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănuşile nu
prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate.

1.2.2. HALATE OBIŞNUITE

- in timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale.

1.2.3. ŞORTURI, BLUZE; IMPERMEABILE - completează portul halatelor atunci când

se produc stropi, picături, jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, protejând
tegumentele personalului medical.

1.2.4. MASCA protejează:

- tegumentele;
- mucoasele bucală, nazală ale personalului medical prestator.

1.2.5. PROTECTOARE FACIALE (ochelarii, ecran protector), protejază:

- tegumentele;
- mucoasele: bucală, nazală, oculară;

1.2.6. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejează mucoasa bucală în timpul

instituirii respiraţiei artificiale;

1.2.7. BONETE - simple (textile) sau impermeabile;

1.2.8. CIZME DE CAUCIUC.

4
 Curs 2 – protectie si securitate in munca
M.I. Nina Podarascu

2. SPĂLAREA MÂINILOR ŞI A ALTOR PĂRŢI ALE TEGUMENTELOR:

Este cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării, a diseminării
agentilor microbieni
Este cea mai importantă procedură pentru prevenirea infectiei
intraspitalicesti deoarece mâna este principala cale de transmitere.

Se face:

- la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă;

- la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi;
- înainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie la bolnavii cu mare receptivitate
- înainte şi după aplicarea unui tratament;
- înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive;
- după scoaterea mănuşilor de protecţie;
- după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;
- înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate peros;
- după folosirea batistei;
- după folosirea toaletei;
- după trecerea mâinii prin păr;
- după activităţi administrative, gospodăreşti.

Procedura:
- îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări) a ceasurilor;
- unghii îngrijite, tăiate scurt;

- utilizare de apă curentă, săpun, periuţă pentru spălarea obişnuită;

- doua sapuniri consecutive timp de 2 min.pe toata suprafata mainii si in spatiile
interdigitale, se usuca mana cu prosop de unica folosinta.

- în cazuri de urgenţa este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al săpunului, dar

nu ca rutină

5
 Spălare de decontaminare a mâinii

- în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor;

- după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunosupresie
severă
- înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale, schimbarea pansamentelor
termometrizare intrarectală, clisme, toaleta lehuzei;
- după efectuarea toaletei bolnavului la internare;
- după manipularea şi transportul cadavrelor;
- înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice,ORL
stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevră care implică
abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie - mănuşi);
- după uscare se aplică de 2ori câte 5 ml de sol antiseptica, după care nu se mai
usucă mâna.

6
 Spălarea şi dezinfecţia mâinilor şl portul mănuşilor de unică utilizare este
obligatorie în următoarele situaţii

- recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator sau alte scopuri;

- efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare;
- la orice manevre prin care se vine în contact cu sânge, secreţii şi excreţii ale asistaţilor;
- examenele şi tratamentele stomatologice;
- tuseul vaginal, tuseul rectal;
- sondaje., cateterizări vezicale;
- tubaj gastric, duodenal, alimentarea prin gavaj;
- intubaţie oro-traheală;
- endoscopie;
- toate intervenţiile chirurgicale;
- asistarea naşterilor;
- aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale.

Ştergerea şi uscarea este obligatorie

- cu hârtie prosop;
- prosop de unică întrebuinţare;
Spalarea chirurgicală a mâinilor
Spalarea chirurgicala pe langa procedura standard, include dupa umezire cu apă
sterilă, sapunire si clatire, o frecare cu perie sterila si sapun lichid antiseptic, a unghiilor
timp de 30” pentru fiecare mana urmata din nou de clatire. Se continua cu o noua
sapunire , clatire si dezinfectie cu solutie antiseptica prin aplicare si frecare pana la
patrunderea completa in tegument. Uscarea finala a mainilor se face prin stergere cu
prosop steril incepand cu degetele si terminand cu coatele sau prin expunerea la aer cu
ţinerea mâinilor în sus. Abia apoi se pot pune mănuşile necesare procedurilor sterile.
Procedura este lunga de aproximativ 5-10’, greoaie, motiv pentru care s-a propus o
varianta scurta care include sapunire, clatire, uscare si dezinfectie cu 2 tipuri de solutie
antiseptica, urmată de punerea mănuşilor sterile.
Metodă alternativă – mai rapidă (pentru tehnica antiseptica si chirurgicala), utilă în
urgenţe şi în spaţii ce nu permit spalarea mâinilor (ambulanţe) consta in frecarea
mainilor cu soluţii antiseptice timp de 15 sec. inainte si între manevre, cu condiţia ca
anterior să se fi practicat o spălare simplă sau aseptică de 2-3 min. şi ca frecarea cu
antiseptice să nu se efectueze pe mâini murdare de substanţe organice.

7
 Curs 3
M.I. Nina Podarascu
3. PREVENIREA ACCIDENTELOR ŞI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE
PROFESIONALĂ

EXPUNEREA PROFESIONALA

- prin inoculări percutante: înţepare;tăiere;

- contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate;
- contaminarea mucoaselor;
- în timpul:
- efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite;
- manipulării de produse biologice potenţial contaminate;
- manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare, după utilizarea în activităţi care
au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate.
- prin intermediul:
- instrumentelor ascuţite;
- materialului moale;
- suprafeţelor, altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare; reziduurilor din
activitatea medicală
METODE DE PREVENIRE

a) obiecte ascuţite:

-reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;

-colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere,
amplasate la îndemână şi marcate corespunzător, pentru:
-pregătire în vederea utilizării;
-distrugere;
-evitarea recapişonării, îndoirii, ruperii acelor utilizate.

b) lenjerie:

- manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial

contaminate cât mai puţin posibil;
- sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit, în spaţii special destinate;
- colectarea în saci impermeabili, marcaţi în mod corespunzător;
- evitarea păstrării lor îndelungate, înainte de prelucrare;
8
- asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare;

c) curăţenie şi decontaminare

* folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge, alte lichide biologice;

* decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene, îndepărtarea cu hârtie absorbantă care
se colectează în containere sau saci de plastic marcate;
* dezinfecţie cu soluţie germicidă;
* uscarea suprafeţei prelucrate;
* folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei, sterilizării, decontaminării
echipamentului medical, a pavimentelor, pereţilor, mobilierului, veselei, sticlăriei,
tacâmurilor:

d) reziduuri infectante

- neutralizare prin ardere sau autoclavare;

- colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferenţierea clară prin culoare
etichetare;

e) igiena personală

- spălarea mâinilor ;
- spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potential
contaminate, sau cu materiale potenţial contaminate;
- evitarea activităţilor cu risc de expunere:
-existenţa de leziuni cutanate;
-prezenţa unui deficit imunitar;
-graviditate;

f) asistenţa de urgenţă, principii

-
viaţa pacientului este preţioasă;
- obligatorie aplicarea precauţiunilor universale; chiar şi în situaţii imprevizibile, se
vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor universale,

SERVICIILE DE STOMATOLOGIE utilizează:

- masca;
- ochelari, ecran protector,
- mănuşi,
- halat şort impermeabil când se anticipează producerea:

9
- pansamentelor;
- sânge;
- salivă cu urme vizibile de sânge;
-alte recomandări:
-sistem de aspiraţie rapidă;
-poziţia adecvată a scaunului;
-
instrumentar:
-corect utilizat;
-corect colectat, spălat, decontaminat şi/sau dezinfectat.

SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ utilizează:

-
mască, ochelari, ecran protector, mănuşi, halat, şorturi impermeabile, cizme, bonete;
■ decontaminare după efectuarea necropsiilor:
-instrumentar; suprafeţe, mobilier.

LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE

Regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu:
-
colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate, care să
împiedice răsturnarea, vărsarea, spargerea;
-
evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare;
-
utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului:
-mănuşi;
-mască, ochelari de protecţie, ecran protector;
- halat, şort impermeabil, bonetă;
■ spălarea atentă a mâinilor ;
* utilizarea de echipamente de pipetare automate
* atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator;
* curăţenia, dezinfecţia, sterilizarea în mod corect, standardizat;
■ instrumentarul contaminat, colectare, decontaminare:
chimică; fizică - ardere; autoclav;
■ aparatura defectă - decontaminare înainte de reparare;
■ la terminarea activităţii, echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi
îndepărtarea în vederea prelucrării;
■ amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare.
CURS 4- protectie si securitate in munca

10
 4. ATITUDINEA ÎN CAZUL EXPUNERILOR PROFESIONALE CU
PRODUSE BIOLOGICE CARE FAC OBIECTUL PRECAUŢIUNILOR
UNIVERSALE

INOCULARE PERCUTANTĂ - înţepătură, tăietură:

-spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute;
-aplicarea de antiseptice, dezinfectante, spălare cu apă şi săpun sau detergent.

EXPUNEREA MUCOASELOR:

- clătirea gurii cu apă curentă (gargarisme);

- clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic.

RAPORTAREA EVENIMENTULUI:

-medicului personalului;
- imediat după expunere;
- înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă identificarea);
- înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus: momentul, felul expunerii,
primul ajutor.

MEDICUL PERSONALULUI decide:

■ asupra personalului;
■ asupra pacientului.
■ testare privind statutul imunitar şi infecţios (HBV, HIV) în dinamică;
■ urmărirea clinică, profilaxie (vaccin HBV), tratament complicaţiiale expunerii.
Dacă pacientul refuză testarea, sau dacă sursa expunerii este imposibil de identificat:
- consiliere pretest-persoanal;
- testare în dinamică, urmărirea clinică.
Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor adresa Inspectoratului de
Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă, dacă nu au acces la medicul personalului sanitar
din unităţile de stat.

Întreaga asistenţă acordată persoanelor implicate în expunerea profesională se va

desfăşura numai pe bază de consimtământ şi confidenţialitate, cu asigurarea
documentelor medicale.
Personal infectat cu HIV:

11
 -
respectarea drepturilor omului;
-
schimbarea locului de muncă, având acordul celui infectat, sau la cererea acestuia când:
- se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii;
- este necesară protecţia sa medicală;
-conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă.

Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de person

medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice.

I. - contact permanent, inevitabil, consistent;

II. - contact imprevizibil, inconstant;
III. - contact inexistent.
Pentru categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiunile
universale

Pentru cele din categoria a IlI-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite.

INFECŢIA INTRASPITALICEASCĂ SAU NOSOCOMIALĂ

Definiţia: Infectia intraspitaliceasca (nosocomiala) este infectia contactata in spital sau in alte
unitati sanitare si se refera la orice boala datorata micro-organismelor, boala ce poate fi
recunoscuta clinic sau microbiologic, care afecteaza bolnavul, datorita internarii lui in
spital sau ingrijirilor primite, fie ca pacient spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie
personalul sanitar datorita activitatii sale, indiferent daca simptomele apar, sau nu, in timp
ce persoana respectiva se afla in spital.

Definitia infectiei nosocomiale se bazeaza pe date clinice, date de laborator si alte teste de
diagnostic. Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza informatiilor
din foaia de observatie a pacientului, si alte evidente din salon sau unitate.
Pentru ca o infectie sa fie dovedita nosocomiala, trebuie sa nu existe dovada ca infectia era
prezenta sau in incubatie, in momentul internarii in spital. Trebuie considerate ca
nosocomiale si infectiile dobandite in spital dar dignosticate dupa externare.
Nu se considera infectie nosocomiala, infectia asociata cu o complicatie sau o extindera a unei
infectii prezente la internare daca nu s-a schimbat agentul patogen, sau daca semnele nu
arata o noua infectie.

12
 Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datoreaza spitalizarii sau
ingrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitatile sanitare.

Sursele din care provin infecţiile intraspitaliceşti sunt numeroase. Ele se pot
schematiza în felul următor:
 Purtători de germeni aparent sănătoşi din rândul personalului medico-sanitar,
elevilor şi studenţilor veniţi în practică şi vizitatorilor.
 Bolnavii din salon, internaţi pentru cauze diverse chirurgical şi care pot fi purtători
de boli grave ca: hepatita, febra tifoidă, gripa, SIDA şi altele.
 Însoţitorii bolnavilor internaţi care ies şi intră în spital putând aduce cu ei cei mai
variaţi germeni (gripă).
 Instrumentar sau alte soluţii injectabile contaminate datorită nerespectării regulilor
de asepsie.
 Lenjeria intimă şi de pat, saltelele şi păturile fiind mai greu de dezinfectat.
 Aeroflora din saloane la care nu s-a executat dezinfecţia ciclică obligatorie.
 Dezinfecţia incorectă a ploştilor, urinarelor, tăviţelor renale, veselei şi tăcâmurilor.
 Efectuarea incorectă a unor tehnici chirurgicale cum sunt: injecţiile, perfuziile,
cateterele prelungite, care pot provoca infecţii locale sau generale (hepatita
epidemică, SIDA ş. a).
 Efectuarea unor sondaje urinare infectante prin toaleta incompletă a organelor
genitale murdare, lipsa de mănuşi sterile sau sonde sterilizate incomplet.
 Aglomeraţia în saloane, săli de pansamente, săli de aşteptare.
 Lipsa de saloane septice pentru izolarea bolnavilor cu supuraţii şi dezinfecţia
incorectă a blocurilor operatorii şi sălilor de tratamente.
 Circuite deficitare în spital care permit intersectarea hranei cu rufele murdare,
bolnavii şi aparţinătorii, datorită lipsei de lifturi sau de personal care le deservesc.
 Rezistenţa scăzută a unor bolnavi cu afecţiuni care le micşorează puterea de
apărare contra infecţiilor (afecţiuni imuno-depresoare).
 Tratamente cu substanţe imuno-depresoare (citostatice, iradieri terapeutice sau
corticoterapii).
 Abuz de antibiotice care selectează flora microbiană cea mai virulentă, strică
echilibrul biologic şi favorizează apariţia micozelor (candidoze).

Clasificarea infecţiilor nosocomiale:

1.Infecţia de plagă chirurgicală
2. Infecţia sangvină primară (confirmată în laborator prin hemocultură ( infecţia în sânge)
13
3. Pneumonia
4. Infecţia tractului urinar ( în urma unei sonde)
5. Infecţia osteoarticulară ( la nivelul oaselor şi articulaţiilr) se numeste- osteomielită- osoasă;
-bursită- a articulaţiilor
6. Infecţia sistemului cardio-vascular
7. Infecţia SNC
8. Infecţia urechilor, nasului, ochilor, farigelui şi a cavităţii bucale
9. Infecţia aparatului digestiv( Hepatita A)
10. Infecţia tractului respirator inferior( Bronşita)
11. Infecţia aparatului de reproducere (Endometrita- efectul secunadra al avorturilor, sau după
naştere)
12. Infecţia pielii şi a ţesurilor moi (Escarele de decubit )
13. Boli infecţioase de origine virală cu transmitere aerogenă sau transmitere parenterală( pe cale
sangvină care ocoleşte tubul digestiv)

nfectiile intraspitalicesti sunt de natura infectioasa si se impart in 2 mari categorii:

A. Boli transmisibile contactate in spital si determinate de germeni patogeni

B. Infectia cu germeni conditionat patogeni, care apar la grupuri cu rezistenta scazuta la infectii (nou
nascuti, varstnici, bolnavi cronici sau cu defecte imune).

Pentru prevenirea infectiilor intraspitalicesti masurile care se iau, tin seama de cauza, fracventa,
gravitate si particularitati clinico-epidemiologice.
Transmiterea infectiei se face de la om la om si este un proces tip lant, ce prezinta 6 verigi.
Fiecare etapa a lantului depinde de succesul realizarii etapei precedente. Daca se reuseste ruperea
acestui lant, boala nu se mai propaga. Soliditatea lantului depinde de soliditatea verigilor
sale.

14
PREVENIREA INFECŢIILOR NOSOCOMIALE

15
 Dintre măsurile de prevenire şi combatere, fac parte:
- controlul riguros al modului în care se efectuează asepsia instrumentarului şi
materialelor sanitare;
- dezinfecţia ciclică obligatorie a blocului operator, sălilor de tratamente şi saloanelor;
- respectarea circuitelor corecte pentru bolnavi, alimente, rufe curate şi rufe murdare, etc;
- purtarea uniformei regulamentare şi comportamentul igienic al personalului, bolnavilor şi
aparţinătorilor, precum şi a elevilor şi studenţilor care fac stagii în unităţile sanitare;
- efectuarea controalelor periodice pentru depistarea purtătorilor de germeni la personalul
medico-sanitar, elevi, studenţi şi aparţinătorilor bolnavilor
- educaţia sanitară a bolnavilor, aparţinătorilor şi vizitatorilor care intră în unităţile
sanitare.

Prevenirea infectiilor nosocomiale este un obiectiv permanent al intregii activitati a spitalului, si se

realizeaza in principal prin:
1. Masuri de igiena spitaliceasca
- conditii de cazare
- microclimat
- alimentatie
- aprovizionare cu apa
- indepartarea reziduurilor
- sterilizare
- curatenie si dezinfectie
2. Alegerea procedurilor de tratament cu risc minim de infectie
3. Aplicare tehnicilor aseptice, a masurilor antiseptice si utilizarea judicioasa a antibioticelor
Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de infectia
microbiana si este realizata prin curatenie si sterilizare.
Antisepsia este o metoda curativa care lupta impotriva infectiilor, prin utilizare de antiseptice.
4. Aplicarea exacta si prompta a potentialului infectios si receptivitatii bolnavilor, prin aplicarea
masurilor de izolare a surselor si de protectie a receptivilor.
5. Supravegherea clinica a bolnavilor pentru depistarea infectiilor nosocomiale si a celorlalte boli
infectioase, supravegherea satarii de sanatate a personalului, aplicarea masurilor de
control, asigurarea informarii epidemiologice, a inregistrarii analizei si a raportarii
cazurilor.
6. Asigurarea pregatirii profesionale corespunzatoare a intregului personal a spitalului.

16
Scopul principal al activitatii de prevenire si control a infectiilor nosocomiale este diminuarea
transmiterii parenterale, pe cale sanguina a HIV si HBV, evitarea izbucnirii
epidemiilor si reducerea mortalitatii prin aceste infectii.
Un loc important in activitatea asistentului medical trebuie sa-l ocupe prevenirea si controlul
infectiilor nosocomiale, mai ales in sectiile de copii, care au rezistenta minima.

Atributiile asistentului medical privind prevenirea infectiilor intraspitalicesti

1. Anuntă imediat asistenta sefă privind deficientele: de igienă, alimentare cu apă,

instalatiile sanitarea, încălzire.
2. Respectă permanent si răspunde de aplicarea regulilor de igienă cât si a regulilor de
tehnică aseptică în efectuarea tratamentelor prescrise.
3. Pregăteste materialele pentru sterilizare si respectă conditiile de păstrare a sterilelor si
utilizarea lor( în limita termenului de valabilitate, sterilizarea fiind valabilă 24 ore)
4. Răspunde de curătenia saloanelor, controlează igiena însotitorilor si face educatie
sanitară
5. Ajută la păstrarea igienei personale a bolnavilor, în sectiile de copii- asigură
schimbarea scutecelor si înfăsatul
6. Pregăteste saloanele pentru dezinfecţia periodică împreună cu personalul din
subordine
7. Respectă măsurile de izolare stabilite
8. Declară imediat asistentei sefe orice îmbolnăvire acută pe care o prezintă, precum si
bolile transmisibile apărute la membrii familiei sale
9. Supraveghează si ia măsurile de respectare a normelor de igienă de către vizitatori
10. Efectuează schimbarea la timp a lenjeriei de pat si de corp a bolnavilor, precum si a
lenjeriei din sălile de tratament si consultatii
11. Asigură sau efectuează personal punerea plostilor bolnavilor imobilizati, transportul,
curătenia si dezinfecţia recipientelor respective.
12. Supraveghează mentinerea conditiilor de igienă si a toaletei bolnavilor imobilizati
13. Asigură curătenia si dezinfecţia aparaturii pe care o are în dotare.
14.Supraveghează curătenia si dezinfecţia mâinilor precum si portul echipamentului de
protectie de către infirmiere, în cazul în care acestea sunt folosite la transportul si
distribuirea produselor alimentare, bolnavilor imobilizati sau a copiilor.

17
 15. Asistenta medicală care lucrează în serviciul internări răspunde si după caz
efectuează prelucrarea sanitară a bolnavilor internati.

Măsuri ce determină întreruperea lantului infectios.

1.Respectarea regulamentului privind circuitele functionale ale spitalului.

Circuitul functional reprezinta sensul de circulatie in interiorul unitatilor sanitare a persoanelor,
materialelor, alimentelor, lenjeriei si instrumentelor.
1. Circuit septic - Este sensul de circulaţie care indică introducerea germenilor patogeni,

generatori de infecţii, în interiorul unităţilor sanitare.

2. Circuit aseptic -.Este sensul de circulaţie ce asigură condiţii de protecţie împotriva
infecţiilor, în interiorul unităţilor sanitare.
Unităţile sanitare funcţionează pe baza separării circuitelor septice fată de cele aseptice.
Scop: cunoaşterea componentelor şi sensului de circulaţie (de desfăşurare) pentru:
circuitul intrare/ieşire a personalului, circuitul de primire a bolnavilor în spital; circuitul
lenjeriei, alimentelor şi veselei, circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor,
circuitul vizitatorilor.
1. Circuitul de intrare al personalului: exterior - dulapuri pentru haine de oraş -
cabine duşuri şi spălătoare - dulapuri pentru îmbrăcămintea de protecţie - spre secţie.
2. Circuitul de primire al bolnavilor în spital: exterior - sala de aşteptare –
Înregistrare- dezbrăcare, consultare - îmbăiere (deparazitare), îmbrăcare + magazia pt.
rufe curate – transfer- internare în secţie.
3. Circuitul lenjeriei: cărucior pt. adunarea lenjeriei murdare, introducerea lenjeriei
în saci dublati cu pânză impermeabilă - transportul lenjeriei murdare - spălătorie
(dezinfectare, spalare, uscare, călcare, magazia de rufe curate - distribuirea lenjeriei
curate în saloane).
4. Circuitul alimentelor şi veselei: oficiul alimentar al secţiei - se pun alimentele în
colective - apoi porţionare - se pun pe farfurii şi pe cărucior şi se repartizează la bolnavi -
ape adună resturile alimentare şi se aruncă la ghena de gunoi.
5. Circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor: instrumente utilizate -
camen recepţionare a instrumentelor - camera pentru curăţire mecanică şi chimică a
instrumentelor fol
- camera de sterilizare - depozitarea instrumentelor - instrumentele sterile se vor repartiza
dt ghişeul de eliberare.

18
 6. Circuitul vizitatorilor: vizitatori - primire de halate - papuci - vizita la bolnav în
stabilite - ieşirea vizitatorilor.

EVIDENŢA ŞI MIŞCAREA BOLNAVILOR IN SPITAL

Primirea bolnavului la biroul de internări

Păstrarea efectelor bolnavului (haine, dezinfectare, deparazitare), păstrarea
documentelor bolnavului.
Primirea bolnavilor internaţi şi repartizarea lor în secţia cu paturi de către sora de salon
(bolnavul este ajutat să-şi aranjeze obiectele personale, va cunoaşte regulamentul de
ordine interioară, i se vor explica investigaţiile ce i se vor face.
Întocmirea condicii de evidenţă a mişcării bolnavilor în secţie (zilnic se totalizează
numărul intrărilor şi ieşirilor, numărul bolnavilor în saloane şi nr. paturilor libere). Foile de
observaţie se vor păstra într-o mapă în fiecare salon.
Completarea datelor generale ale foii de observaţie şi a documentelor de mişcare ale
bolnavilor: foaia de observaţie, biletul de trimitere cu care este internat bolnavul,
eliberarea biletului de ieşire, a scrisorii medicale.
Organizarea şi efectuarea ieşirii sau transferului unui bolnav.
Organizarea şi luarea măsurilor corespunzătoare în caz de deces (pregătirea
documentaţiei, se anunţă administraţia spitalului pentru a anunţa aparţinătorii,
transportarea cadavrului, bolnavul decedat va fi scos din evidenţele clinicii.
Predarea şi preluarea serviciului: predarea în scris a datelor privitoare la fiecare bolnav
(data şi ora schimbului, numărul salonului, numărul patului, numele şi prenumele
bolnavului, diagnosticul,
starea acestuia, tratamentul, sarcinile legate de recoltare), predarea verbală la patul
bolnavului.

Măsuri ce determină întreruperea lantului infectios.

2. Curătenia si dezinfecţia în unitătile medicale

19
 Curăţenia - metodă de decontaminare care asigură îndepărtarea microorganismelor de
pe suprafeţe, obiecte, tegumente, odată cu îndepărtarea prafului şi a substanţelor
organice (care sunt suport nutritiv pentru microbi). Prin aplicarea ei corectă se obţine o
decontaminare de 95 - 98%. foarte apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie.
Această metodă se aplică înaintea metodelor de dezinfectie si sterilizare.
Curătenia începe întotdeauna cu spatiile curate, se face zilnic si ori de câte ori este
nevoie.

Metode generale de efectuare a curăţeniei

1. Spălarea - se îndepărtează prin udare, (concomitent cu procedurile mecanice),

pulberile şi stanţele organice. Se realizează prin folosirea de apă caldă şi substanţe
tensioactive. Apa caldă la aprox 45- 55°C, are putere de spălare superioară apei reci
(dezavantaj: poate coagula proteinele la peste 55*C ). La apa caldă se adaugă carbonat
de sodiu 1-2%, săpun sau detergenţi anionici sau produse avizate de MS.
Spălarea poate fi:
- simplă - în igiena individuală, spălarea mâinilor, curăţenia pavimentelor,
mobilierului
- asociată cu un ciclu de dezinfecţie prin căldură umedă (ex. folosind maşini de
spălat pentru lenjerie, veselă, program inclus de spălare şi dezinfecţie) şi se completează
cu dezinfecţie chimică cu produse avizate de MS (ex. suprafeţe în blocuri operatorii, de
naştere, suprafeţe de lucru în laborator).
2. Ştergerea umedă a suprafeţelor (lambriuri, mobilier) pt. îndepărtarea
microorganismelor. Se practică pt. întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări. Se
folosesc lavete (ştergătoare) + sol. avizate de MS ca detergent, dezinfectant.
3. Aspirarea - curăţenia prin aspirare cu aspiratoare cu proces umed.
4. Metode combinate - pt. pavimente şi mochete.
5. Alte metode de curăţenie - periatul.
6. Aerisirea - Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi se asociază întotdeauna cu
aerisirea.
Curăţenia se practică ca metodă de decontaminare profilactică: în bolile infecţioase cu
transmitere aeriană (rujeolă, rubeolă, varicelă) aerisirea este singura metodă de
decontaminare în focar.

Produse utilizate pentru efectuarea curăţeniei

1. Săpunuri

Săpun tare - pt. suprafeţele cu ceramică, ulei. oţel inoxidabil.

20
 Săpun moale (săpun negru) - curăţare grosieră (mozaic, gresie).

2. Detergenţi

Detergenţi neutri - detergenţi lichizi, universali pt. paviment, mobilier, veselă, etc.
Detergenţi alcalini (decapanti) - pt. spălarea zilnică a pavimentelor sau întreţinere de
fond.
Detergenţi acizi sau detartranţi - curăţarea depunerilor de piatră.
Detergenţi dezinfectanti sau detergenţi cationici - au proprietatea de curăţare şi
dezinfectare.
3. Abrazive - pt. suprafeţele dure, obiecte sanitare, pavimente.
4. Produse pentru lustruit - de ceruire.

Reguli pentru utilizarea produselor de curăţenie

- folosirea doar a produselor avizate de MS;

- respectarea recomandărilor producătorului,
- respectarea regulilor de protecţie a muncii;
- închiderea ermetică a recipientelor;
- nu se amestecă produsele si nu se schimba din ambalajul original.

Depozitarea produselor şi ustensilelor de curăţat se va face în spaţii cu:

 paviment uşor de curăţat;

 cu aerisire naturală;
 cu iluminat corespunzător;
 gradul de umiditate optim.

Reguli de întreţinere a ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţeniei:

- zilnic, după curăţirea spaţiului de lucru, la sfârşitul zilei de lucru se vor curăţa şi
dezinfecta ustensilele de lucru;
- personalul care efectuează curăţenia şi dezinfecţia materialului va purta mănuşi
- dezinfecţia se va face cel puţin o dată/săptămână

3. DEZINFECTIA

21
O metoda de decontaminare prin care se urmareste distrugerea in proportie de 99–99,99% in mediul
fizic inconjurator a formelor vegetative ale microorganismelor, in scopul prevenirii infectiei
si a bolilor transmisibile, fiind o punte de legatura intre asepsie si antisepsie.

Dezinfectantul – Substanta chimica care poate distruge unele microorganisme patogene.

Solutia dezinfectanta este un amestec de lichid bactericid, constituit din doua substante: una dizolvata
si una dizolvanta.
Dezinfectantul se aplica in cazurile in care curatenia nu elimina riscul de raspandire a infectiei iar
sterilizarea nu este necesara.
n orice actiune de dezinfectie trebuie sa se aplice metode de protectie a muncii, pentru a preveni
accidentele si intoxicatiile.
Dezinfectia se poate realiza prin metode fizice si chimice

Metode fizice

1. Prin caldura uscata – flambarea si incinerarea

2. Prin caldura umeda – pasteurizarea si fierberea
3. Cu raze ultraviolete
Prin caldura uscata
Flambarea– Utilizata in laboratoare pentru anse, interzisa pentru instrumentarul chirurgical, fiind
ineficace.
ncineararea – Utilizata pentru obiecte contaminate, fara valoare si reziduuri septice de la sali de
operatie si tratament, piese anatomice rezultate din interventii chirurgicale, cadavre si
cadavre de animale din laboratoarele de cercetare. De asemenea in cuptoare speciale se
incinereaza si obiecte de unica folosinta (seringi, ace, perfuzii, manusi)
Prin caldura umeda:
Pasteurizarea – O metoda de dezinfectie a lichidelor la temperaturi cuprinse intre 35-95ºC, la o
durata de expunere variabila cu rezistenta germenilor. Prin pasteurizare sunt distruse 90-
95% din microorganismele patogene. 16.05
Dezinfectarea prin spalare – La temperaturi de 60-95ºC este un proces complex la care pe langa
actiunea caldurii umede se adauga si actiunea detergentilor sau a altor substante, cat si
actiunea mecanica de spalare. Acest procedeu se foloseste la spalarea si dezinfectarea
lenjeriei, veselei, sticlariei de laborator si instrumentarului.
Fieberea – in apa la temperatura de 100ºC, sau utilizarea aburului de 100ºC realizeaza
distrugerea in interval de 10-20 minute, a formelor vegetative de microorganisme

22
 patogene, precum si a unor forme sporulate mai putin rezistente la temperaturi
ridicate.
Fierberea alimentelor este una din metodele curente de profilaxie a bolilor transmisibile cu
poarta de intrare digestiva. In anumite cazuri pentru prevenirea acestor boli, apa de
baut se consuma fiarta, racita si aerata.
In absenta masinilor de spalat cu ciclu de dezinfectie prin caldura, fierberea este indicata pentru
dezinfectarea lenjeriei, tacamurilor si veselei.
Fierberea la temperaturi de peste 100ºC se poate obtine prin adaosul unor substante care
ridica punctul de fierbere.
Dezinfectia cu fierul de calcat – se face prin caldura umeda care completeaza
decontaminarea lenjeriei, distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor in 5-10
secunde si a sporilor. Metoda este aplicabila pentru tesaturile care suporta acest
tratament si este eficace daca tesatura tratata este umezita uniform.
Cu raze ultraviolete:
Dezinfectia cu ultraviolete – se foloseste la dezinfectarea suprafetelor de laborator, sali de operatii
si alte spatii inchise, pentru completarea masurilor de curatenie si dezinfectie chimice. Se
utilizeaza lampi care pot fi fixe sau mobile.
Spatiul in care se utilizeaza trebuie sa fie perfect curat, temperatura mediului sa fie intre 15-30ºC, iar
umiditatea de maxim 60%. Numarul lampilor necesare se calculeaza in functie de debitul
de aer dezinfectat de fiecare aparat. Nu este permisa expunerea persoanelor la radiatia
directa a lampilor cu ultraviolete.
Metode chimice:
Dezinfectia prin mijloace chimice – au un rol bine definit in ansamblul de prevenire si combatere a
bolilor transmisibile, in aplicarea masurilor de dezinfectie si impune respectarea unor
criterii care conditioneaza eficienta lor:

o factorii care influenteaza comportarea dezinfectantelor chimice

o criteriile de alegere ale dezinfectantelor si regulile generale de utilizare a lor

Criteriile de alegere sunt:

- spectrul si puterea germicida
- numarul initial de bacterii de pe suportul de tratat
- natura suportului, temperatura, concentratia, volumul, Ph-ul, timpul, eficacitatea, usurinta
de preparare, economicitatea

23
Regulile generale de utilizare:

 dezinfectia profilactica completeaza curatenia dar nu o suplineste si nu poate

inlocui sterilizarea
 eficienta dezinfectiei este conditionata de o curatenie riguroasa prealabila
 dezinfectia chimica se aplica numai in cazurile in care nu se poate practica
dezinfectia prin caldura umeda
 - in dezinfectia chimica se utilizeaza un numar redus de dezinfectante cu spectru
larg bactericid si virulicid
 in preparea si utilizarea dezinfectantelor sunt necesare cunoasterea exacta a
concentratiei in substanta activa, folosirea de recipiente curate si utilizarea solutiilor
in ziua respectiva
 pentru dezinfectia in focar se utilizeaza dezinfectante cu actiune asupra agentului
specific
 utilizarea dezinfectantelor se face in conditii de protectie a muncii care sa previna
accidentele si intoxicatiile

DEZINFECTANTE:
Cloramina B – contine 20-25% clor activ si este o pulbere cristalina alba sau foarte slab galbuie, cu
miros de clor, gust amar si neplacut.
Este solubila in alcool, glicerina, incalzita se descompune cu explozie.
Are efect bactricid si virulicid, indicata in dezinfectia suprafetelor si obiectelor pentru pavimente,
lenjeriei de corp si de pat, jucarii si obiecte de sticla, vesela si termometre. Solutia de
cloramina se schimba la 12 h. Se mai poate folosi ca antiseptic pentru dezinfectia
mainilor.

Tinctura de iod si betadina – solutii ce elibereaza iod care are o toxicitate redusa si o actiune
germicida cu spectru larg, efectul instalandu-se rapid. Se utilizeaza pt tegumente.

Formolul – o solutie transparenta, incolora, cu miros intepator care se amesteca in orice proportie cu
apa si alcoolul.
Are un spectru larg bactericid, virulicid, si fungicid.
Timpul de actiune in operatiuni este de 6-24h.
Este folosit in special pentru conservare in recipiente bine astupate si pastrate la o temperatura de
sub 10ºC.

24
Toxicitatea sa este foarte mare si poate da frecvent intoxicatii.
Simptome ale intoxicatiei:
iritatia mucoaselor, tulburari de vedere, migrene, senzatia de constrictie toracica, palpitatii, edem
sau spasm glotic.

Metodele folosite in dezinfectia cu formol sunt pulverizarea si vaporizarea sau inmuierea:

Pulverizarea – o metoda usor de aplicat dar slab eficienta.

Pentru a realiza o pulverizare corespunzatoare, trebuie respectate urmatoarele masuri:
Etanseizarea incaperilor, incalzirea lor la 22ºC, umiditatea de 80-90% iar cantitatea de solutie
sa fie de 40-60ml/m²

Vaporizarea – se efectueaza cu un aparat de formolizare si se impun urmatoarele masuri:

Stabilirea volumului incaperii, etanseizarea usilor si ferestrelor, acoperirea prizelor, protejarea
aparatelor electronice, asezarea saltelelor si pernelor suspendate sau oblic.
Pregatirea aparatelor se face in exterior iar teava de iesire a vaporilor se introduce prin orificiul
cheii. Aparatul se mentine in functiune pana se evapora cantitatea de formol
necesara. Incaperea ramane inchisa 6-24h, iar dupa acest interval se deschid usile
si ferestrele, se aeriseste 2-4h.

Dezinfectia prin inmuiere – solutia de formol poate fi folosita si la dezinfectia prin inmuiere, insa
in mod obisnuit se folosesc preparate pe baza de formol.

NITRAT DE ARGINT – Substanta ce se prezinta sub forma de cristale alb-negricioase, iar solutia de
nitrat de argint se prepara punand 1g de pulbere in 100ml de apa distilata. In solutie
concentrata este toxic iar in concentratie mai mare de 2-3% este caustic.
ACIDUL BORIC – Se gaseste sub forma de cristale mici si se intrebuinteaza ca atare sau sub forma
de solutie 2-4%. Este un antiseptic slab, care se utilizeaza mai ales pentru combaterea
infectiilor cu bacilul piocianic. Prezenta acestui bacil este recunoscuta in plaga dupa
culoarea verde pe care o au compresele imbibate cu puroi.

25
DEZINFECTIA TEGUMENTULUI

Este o etapa obligatorie inaintea executarii unor tehnici precum injectii, punctii, si interventii
chirurgicale. In functie de tehnica executata dezinfectia este de tip 1, 2 sau 3.

TIP 1 – se face in cazul unui risc redus de infectie. Este indicata in infectia intradermica, subcutanata,
intravenoasa si in recoltarile de sange.
Tehnica – se aplica dezinfectant pe piele cu un tampon imbibat, durata de actiune fiind de 30sec.

TIP 2 – se aplica in cazul unui risc mediu de infectie. Este indicata in cateterizarea venelor in vederea
perfuziei continue, injectia intramusculara si recoltarea sangelui pentru hemocultura.

26
Tehnica – se curata pielea cu tampon imbibat in dezinfectant apoi cu un tampon steril, efectuandu-se
inca odata acelasi procedeu. Durata de actiune este de 30sec.

TIP 3 – se aplica in cazul unor infectii de risc mare si este indicata in interventii chirurgicale si punctii.
Tehnica – se curata pielea cu apa si sapun, se epileaza si se degreseaza, se aplica dezinfectantul de
2 ori la interval de 2,5 minute. Durata totala de actiune este de 5 minute. Persoana care
executa dezinfectia de tip 3 poarta manusi sterile.

CURATENIA GENERALA SI DEZINFECTIA CICLICA A SALOANELOR

consta in spalarea cu apa calda si detergent lichid dezinfectant, a ferestrelor, usilor, lambriurilor,
mobilierului si pavimentului.
Dezinfectia se face prin pulverizare si stropire a suprafetelor mobilierului, saltelelor, paturilor,
pernelor, cu solutie de formol sau alte dezinfectante. Curatenia si dezinfectia curenta
consta in indepartarea prafului si a reziduurilor solide si se face prin metode care evita
impurificarea aerului.
Spalarea pavimentului se face cu apa calda si detergent folosind 2 galeti, una pentru solutie curata si
alta in care se descarca. Spalarea se face cel putin de 2 ori pe zi, sau ori de cate ori este
nevoie.
Mobilierul se curata cu carpe curate, umezite in solutie de dezinfectant care vor fi schimbate la
fiecare salon. Este interzisa folosirea pentru curatenia mobilierului a carpelor si
recipientelor intrebuintate la curatenia pavimentului. Dupa efectuarea curateniei, galetile
se spala si se dezinfecteaza cu solutii clorigene si se tin uscate pana la urmatoarea
utilizare.
Chiuvetele se intretin prin spalare cu apa si detergent.

CURATENIA SI DEZINFECTIA BLOCURILOR OPERATORII SI A SALILOR DE NASTERE

La sfarsitul programului operativ se face stergerea lampii scialitice cu o bucata de panza

curata inmuiata in solutie dezinfectanta.
Mobilierul se curata cu apa si detergent iar dupa uscare se sterge cu o panza inmuiata in
dezinfectant.
Salile de operatie si salile de nastere se curata si se dezinfecteaza dupa fiecare operatie sau nastere.
Dezinfectia ciclica se face saptamanal in ziua de repaus a salii prin formolizare sau cu
alte dezinfectante.

27
n actiunile de curatare si dezinfectie sunt cuprinse atat salile de operatie cat si cele de spalare a
instrumentarului, cele de spalare chirurgicala si echipare sterila.
Aparatura din blocurile operatorii se decontamineaza prin demontarea si curatarea minutioasa si
dezinfectare iar orice piesa care suporta sterilizarea se sterilizeaza.
n saloanele de nou nascuti dezinfectia ciclica se efectueaza dupa evacuarea fiecarui salon in interval
de 10-15 zile.

4. Dezinsectia – reprezinta totalitatea procedeelor de prevenire si distrugere a inmultirii insectelor

care au rol in transmiterea bolilor infectioase (muşte, gândaci, ţînţari)
Dezinsectia profilactica consta in masurile igienico-sanitare a beciurilor, subsolurilor si in masuri
individuale ale personalului pentru a impiedica dezvoltarea insectelor.
Dezinsectia se face prin metode fizice, chimice, si biologice.
Procedee fizice – constau in indepartarea mecanica a insectelor, pieptanarea sau perierea parului,
scuturarea lenjeriei, calcarea cu fierul de calcat, indepartarea resturilor alimentare din
incaperi si depozitarea lor temporara in cutii de resturi alimentare.
Asezarea de plase contra mustelor si tantarilor la ferestre. Astuparea crapaturilor la locurile de
patrundere a tevilor pentru a impiedica patrunderea si adapostirea gandacilor.
Pastrarea alimentelor se face in dulapuri si frigidere bine inchise, in cutii si vase acoperite.
Se va face golirea zilnica a noptierelor de alimente si curatarea lor.

Mijloace chimice – se utilizeaza substante chimice sub forma de pulberi, solutii aerosol, gaze cu
efect imediat sau permanent, 1-2 saptamani sau luni, urmarind distrugerea insectelor.

5. Deratizarea – Prin deratizare se intelege totalitatea procedeelor folosite pentru prevenirea si

distrugerea rozatoarelor, care au rol in transmiterea bolilor infectioase.
Deratizarea profilactica consta in masuri luate inca din constructia cladirilor, pentru a preveni
patrunderea rozatoarelor.
Deratizarea de combatere consta in folosirea de mijloace mecanico-chimice sau biologice.
Procedee mecanice: Folosirea de capcane de diferite marimi, cu momeli alimentare, la care nu se va
lucra direct cu mana, mirosul de om alungand rozatoarele.
Mijloace chimice: Folosirea de substante raticide care omoara pe cale digestiva sau inhaltorie.

GESTIONAREA SI INDEPARTAREA REZIDUURILOR SI DESEURILOR

28
 Reziduurile solide colectate din saloane, sali de tratament, sali de operatie, sali de
nastere, se indeparteaza dupa fiecare interventie si se colecteaza in recipiente
impermeabile marcate cu diferite culori. Spitalele sunt dotate cu crematorii pentru arderea
deseurilor considerate infectate.
Reziduurile lichide se indeparteaza prin reteaua de canalizare.
Resturile alimentare de la pacienti se indeparteaza dupa ce au fost fierte, pentru distrugerea
germenilor patogeni.
Recipientele, containerele colectoare se spala si se dezinfecteaza dupa folosire. Deseurile reciclabile
si curate(hartie, plastic) se aduna in containere speciale.

CODUL DE CULORI PENTRU CONTAINERE

1. GALBEN – Pentru deseuri infectioase compuse din sange precum si totalitatea

materialelor care au venit in contact cu acesta sau alte lichide biologice. Deseuri din
sectiile de hemodializa, instrumentarele intepatoare, taietoare si materiale de unica
folosinta (manusi, seringi, bisturie).
2. VERDE – folosit la deseuri anatomo-patologice si anatomice precum fetusi, placente,
parti anatomice si material biopsic rezultata din blocurile operatorii de chirurgie si
obsterica-ginecologie. Parti obtinute din laboratoarele de autopsii, cadavre de animale
rezultate in urma activitatilor de cercetare si experimentare.
3. ROSU – pentru deseuri cu risc infectios major si pentru cele intepatoare-taietoare, pipete,
ace, seringi, lame de bisturiu, sticlarie de laborator sau alta sticlarie sparta, sau care a
intrat in contact cu material infectat.
4. NEGRU – pentru deseuri nepericuloase, fara risc infectios si cele asimilabile deseurilor
menajere.

29
5. Sterilizarea

Metoda principala de asepsie şi cea mai perfectă care realizează distrugerea microbilor,
a formelor sporuale microbiene, a ciupercilor şi virusurilor, poarta numele de sterilizare.
Metodele de sterilizare sunt de trei feluri, după sursa folosită:
A. Metode fizice:
 -prin caldura:-uscată ( flambarea, Poupinel)
 -umedă ( fierbere, autoclavare)
 -prin iradiere
B. Metode chimice:
 formolizarea
 sterilizarea
C. Metode biologice:
 sulfamide
 antibiotice
 vapori cu Oxietilenă
Sterilizarea este precedată de pregătirea instrumentelor si materialelor.

Clasificarea instrumentelor

30
Pentru acţiuni practice, instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală au
clasificate în trei categorii, după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune
utilizarea acestora
Cele trei categorii sunt:
■ instrumente critice;
■ instrumente semi-critice;
■ instrumente non-critice.
Instrumente critice - sunt cele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul
vascular, instrumente care penetrează pielea sau mucoasele.
Ex.: - bisturie, ace, catetere vasculare, implanturi;
- alt instrumentar chirurgical invaziv.
Necesită sterilizare între utilizări.
Instrumente semi-critice - sunt cele care vin în contact cu mucoasele, cu excepţia
mucoasei periodontale sau cu soluţii de continuitate ale pielii.
Ex.: - endoscoape, laringoscoape, tuburi endotraheale;
- echipament de anestezie şi respiraţie asistată.
Necesită sterilizare sau dezinfecţie de nivel înalt între utilizări:
- termometre orale sau rectale şi
- suprafeţe netede, dure
Necesită dezinfecţie de nivel intermediar până la scăzut între utilizări.
Instrumente non-critice - lenjerie, muşamale, aleze, etc.

Reguli de alegere a procedurilor de dezinfecţie şi sterilizare

- instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile şi instrumentele prin care
curge sânge, trebuie sterilizate înainte de utilizare.
- Instrumentele reutilizabile sau obiectele care vin în contact cu mucoasele trebuie să
fie sterilizate sau dezinfectate de nivel înalt înainte de reutilizare.
- Instrumentele care necesită sterilizare trebuie să fie curăţate înainte, pentru a reduce
gradul de încărcătură bacteriană.

O atenţie deosebită se va acorda suprafeţelor de lucru: suprafeţele pe care se

pregătesc tratamentele injectabile, separate de cele pentru depozitarea probelor
biologice prelevate pentru laborator, trebuie să fie curăţate şi dezinfectate, pentru
evitarea transmiterii germenilor ce recunosc drept cale de transmitere sângele
(virusurile hepatitice B. C şi HIV).

31
Metode de curăţire:

- pt. masa de operaţie, mese instrumentar - ştergere, stropire, pulverizare;

- băiţe pentru copii - ştergere;
- ploşti, oliţe, recipiente pt. colectare de produse patologice - imersie după golire şi spălare
prealabilă, folosind 1 vol. soluţie pentru 1 vol. recipient;
- mobilier, paturi şi noptiere - ştergere, stropire, pulverizare.

Pregătirea în vederea sterilizării instrumentarului medico-chirurgical utilizat cuprinde 8 etape:

1.Sortarea materialelor( critice,non critice, semicritice)
2. Curătarea si decontaminarea- se face imediat după utilizarea instrumentului, se pune in
sol.Thor 0,5% timp de 15 min, apoi se face curătatea propriu-zisă, prin care se elimină
materiile organice cu ajutorul unei perii
3. Clătirea instrumentarului-se face sub jet de apă caldă pentru a elimina orice urmă de
detergent , dezinfectant,sau alte impurităti.
4. Dezinfecţia- se face prin submerjarea instrumentelor în dezinfectant timp de 15 min.
Ex. Lysetol sau Gigasept
5. Clătire- sub jet de apă caldă
6. Uscarea instrumentelor- se face prin stergere individuală (cu ajutorul unor cârpe sau
tifon).
7. Lubrefierea- se face cu ulei de parafină, pe toată suprafata instrumentului
8. Verificarea integritătii si functionalitatea instrumentelor
n urma acestor etape urmează aranjarea în cutii (casolete si truse)
Lamele bisturielor trebuie învelite in vată sau tifon pt protejare.
Cutiile metalice cu instrumente se sterilizează la Poupinel sau Autoclav folosindu-se fiole martor.
Când instrumentele nu se vor mai utiliza o perioadă de timp mai îndelungată, vor fi păstrate în locuri
ferite de umiditate, unse cu un strat subtire de vaselină sau parafină mai ales la îmbinări.

Sterilizarea la Poupinel

Metoda optima de sterilizare prin caldura uscată se ralizeaza la POUPINEL. Acesta este
un aparat cu pereţi de metal, rezistenti dubli, între care se afla azbest isolator. Sursa de
caldura este electrica şi trebuie sa asigure temperaturi ridicate la care sterilizarea sa fie
realizata. În aparat exista un ventilator care omogenizeaza aerul din interior, pentru a
avea temperatură corectă în toate compartimentele. Pe rafturi se pun cutii cu instrumente
de metal sau de sticla care rezista la temperaturi ridicate. Un termometru la exterior

32
permite urmarirea temperaturii din aparat care trebuie sa atinga 160 grade eficiente după
două ore, 170 grade după o ora şi jumatate sau 180 grade pentru o durata de 45-60
minute de sterilizare. Evident, ca în acest aparat nu se pot steriliza materilale care nu
rezista la asemenea temperaturi. De obicei se sterilizeaza instrumentarul chirurgical sau
de metal.

Avantajul acestei strerilizări constă în faptul că obiectele sunt perfect uscate, după
sterilizare si nu deteriorează obiectele metalice. Ciclul complet de sterilizare are 3 timpi:
- Încălzirea la temperatura indicată pentru sterilizare
- Mentinerea temperaturii realizate în tot timpul indicat
- Răcirea aparatului.
În timpul ciclului de sterilizare este interzis să se deschidă usa aparatului.

Sterilizarea la Autoclav

Autoclavul este un aparat cu pereţi rezistenti pentru a rezista la presiunile mari.

Este prevazut cu o sursa de caldura capabila sa atinga temperaturile dorite amplificate de
presiune. În interiorul autoclavului se gasesc rafturi pe care se aseaza casolete şi cutiile
de instrumente. Casoletele sunt cutiile de metal rotunde, prevazute cu un manson
reglabil care acopera o serie de orificii care permit patrunderea aburilor în interior si care
se inchid după sterilizare pentru a evita patrunderea microbiilor.
Principiul de funcţionare a autoclavului este realizarea de vapori sub presiune prin
incalzirea apei care se afla într-un recipient situat deasupra sursei de caldura. Presiunea
şi temperatura dicteaza timpul necesar pentru o sterilizare corecta.
La exteriorul aparatului exista un manometru care marcheaza presiunea din interior şi un
termometru care arata temperatura.

Raportul dintre presiune şi temperature creşte puterea de sterilizare. Sterilizarea se

realizeaza la o presiune de 2,5 atm. şi o temperatura de 144 grade timp de 30 minute, la
care cei mai rezistenti spori, ciuperci şi virusuri mor.

Pentru controlul eficientei sterilizarii se folosesc teste speciale care contin

substanţe incolore care isi modifica coloarea la temperaturile de 120 grade sau
temperaturile mai crescute. Aceste substanţe se gasesc în flacoane ermetic inchise în
care se introduc în casolete şi cutiile de instrumente. Tubul Brown are trei variatiuni de

33
culori în nuante diferite, în funcţie de temperatura O metoda ingenioasa foloseste
stampile cu soluţii incolore cu amprenta de “steril” care la temperaturea devine vizibila. În
lipsa acestora se pot folosi eprubete inchise cu germeni şi spori care se verifica după
sterilizare în laboratorul spitalulului pentru a vedea eficienta sterilizarii.
Sterilizarea cu vapori de Oxietilenă

Este sterilizarea chimică la rece, care protejează materialele de cauciuc sau

plastic.
Acesti vapori sunt penetranti şi putem introduce pentru sterilizare şi materiale şi
instrumente ambalate. Vaporii patrund prin materiale de plastic, lemn sau hartie.
Se introduc materialele într-o încăpere perfect închisă , se porneste aparatul si se
lasă ca gazele să atingă o presiunede 1-1,5 atm. La atingerea presiunii de 1,5 atm
aparatul se opreste singur.
Usa încăperii se deschide numai după ce gazul a fost evacuat printr-o conductă în
afara clădirii. Materialele sterilizate se ambalează în folii etanse si se pot utiliza începând
cu a doua zi.
Mentinerea sterilizării
Pentru mentinerea sterilizării obiectelor si materialelor este necesar să se asigure
etanseitatea cutiilor cu sterile si păstrarea acestora, până la distribuire într-un loc special
amenajat pentru strile.
Durata de vlabilitatea a sterilelor este de 24 ore cu conditia de a se mentine cutia
închisă, imediat după sterilizare, pe ambalaj sau pe cutii se aplică o banderolă de hârtie ,
care se rupe cu ocazia deschiderii înainte de folosire.
Banderola trebuie să cuprindă următoarele date:
-ziua si ora sterilizării
- data si ora la care expiră valabilitatea sterilizării
- continutul ambalajului
- indicativul persoanei care a sterilizat

Bibliografie
C. Mozes ”Tehnica îngrijirii bolnavului” Editura Medicală București, 1997.
L. Titirca ” Ghid de nursing ”Editura Viata Medicala Româneasca Bucuresti
Legea 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, infiintarea,
organizarea si functionarea Ordinului asitentilor medicali din România cu completarile si
modificarile ulterioare
Legea 46//2003 privind drepturile pacientului
34
O. Marginean ”Lecțiuni de nursing general”Universitatea de Medicina si Farmacie Tg
Mures 2005
Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 560/1999 cuprinzând fisele de atributii pentru asitentii
medicali
Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 984/1994 privind prevenirea si controlul infectiilor
nozocomiale
Ordinul Ministerului Sanatatii 219/2002 Cod de procedura privind gestionarea deseurilor
periculoase
Ordinul Ministerului Sanatatii si familiei nr.185/2003 privind normele tehnice , asigurarea
curațeniei, dezinfecției, efectuarea sterilizării si pastrarea sanatatii obiectelor si
materialelor sanitare in unitatile sanitare de stat si private

35
PROTECŢIA MUNCII ÎN MEDIUL SPITALICESC
1. Noxele profesionale ale activităţii medico-sanitare
2. Îmbrăcămintea de protecţie şi ţinuta asistentei la locul de muncă
3. Profilaxia îmbolnăvirilor profesionale şi protecţia muncii în unităţile medico-sanitare
1. NOXELE PROFESIONALE ALE ACTIVITATII MEDICO SANITARE
Cauze generale

Cauzele generale producătore de accidente şi boli profesionale în munca medico-sanitară sunt:

umezeala; curentul electric; explozia gazelor sub presiune; efortul fizic incorect dozat;
acţiunea substanţelor toxice, caustice, corozive şi inflamabile.

Umezeala
Umezeala apare ca o noxă profesională, în special, în serviciile de balneologie şi hidroterapie,
precum şi în unele ramuri de fizioterapie, dar în condiţii neadecvate de muncă pot apărea
în orice serviciu medico-sanitar, acţionând asupra personalului care se ocupă cu igiena,
îmbăierea bolnavilor şi întreţinerea curentă a spaţiului de spitalizare. Umezeala apare ca
o noxă profesională în toate unităţile spitaliceşti la spălătorii, chiar dacă acestea sunt
mecanizate.
Umezeala provoacă macerarea tegumentelor mâinii, ceea ce favorizează formarea eczemelor şi a
infecţiilor locale.
Dacă umezelii i se suprapune şi o temperatură mai joasă, aceasta va favoriza îmbolnăvirea aparatului
locomotor.

Curentul electric
Curentul electric prezintă pericolul electrocutării. Energia electrică se utilizează în serviciile de:
radiodiagnostic şi radioterapie; explorări funcţionale; electroterapie; electrocauterele;
fierbătoarele şi sterilizatoarele electrice; întreţinerea curentă a spaţiilor de spitalizare şi a
anexelor (aspiratoare de praf, maşini de spălat, maşini de uscat şi călcat lenjeria,
frigidere etc.). Utilizarea incorectă sau în stare defectă poate provoca accidente grave şi
chiar fatale prin electrocutare.

Explozia gazelor sub presiune

Pericolul este foarte mare în: serviciile de anestezie, reanimare, fizioterapie unde se lucrează cu
oxigen, bioxid de carbon şi aer comprimat în butelii, sau cu diferite substanţe anestezice
generale (eter, ciclopropan, protoxid de azot) care sunt inflamabile; oficiile de alimente

36
 pentru reîncălzirea hranei bolnavilor (gaz lichefiat în butelii metalice); staţiile centrale de
sterilizare; autoclavele de la blocurile operatorii şi din laboratoarele de microbiologie.

Substanţele toxice, caustice, corozive, inflamabile

Substanţele toxice, caustice, corozive, inflamabile prin depozitare, etichetare, mânuire, transport,
spălarea recipientelor incomplet folosite reprezintă surse posibile de accidente şi
îmbolnăviri profesionale. Substanţele pot pătrunde în organism atât pe cale digestivă, cât
şi prin inhalare sau prin piele.

Efortul fizic incorect dozat

Organizarea incorectă a serviciilor medicale, amplasarea lor dispersată, circuitele prea complicate,
sistemele de semnalizare învechite, lipsa ascensoarelor fac ca personalul să parcurgă în
cursul turei de serviciu triplul distanţei acceptabile (4 km).
Ridicarea sau schimbarea de poziţie a bolnavilor imobilizaţi la pat, transportul cu targa sau căruciorul
necesită o tehnică corectă, pentru a nu produce vătămări ale sistemului locomotor a
personalului (febră musculară, discopatii, întinderi de ligamente etc.).

Cauze specifice
Cauzele specifice producătoare de accidente şi boli profesionale sunt: radiaţiile ionizante, razele
ultraviolete, infecţiile de spital, sensibilizarea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte
substanţe chimice, munca cu bolnavii iresponsabili moral şi penal, infecţiile
intraspitaliceşti.

Radiaţia ionizantă
radierea ionizantă este posibilă în serviciile de radiodiagnostic, radioterapie, precum şi în cursul
examinărilor şi al tratamentelor cu izotopi radioactivi. Razele ionizante se cumulează în
organism şi adesea se manifestă numai după o perioadă de activitate sub acţiunea
acestora. Doza tolerantă este cantitatea maximă de raze ionizante pe care organismul o
poate tolera zilnic, timp îndelungat, fără să afecteze sănătatea. Aceasta se controlează
cu ajutorul dozimetrelor. Provoacă afecţiuni ale organelor hematopoietice, glandelor
sexuale, pielii.

Razele ultraviolete
Razele ultraviolete sunt utilizate în serviciile de fizioterapie, precum şi pentru dezinfecţie. Provoacă
afecţiuni ale ochilor şi tegumentelor.

37
Sensibilizarea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte substanţe chimice
Sensibilizarea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte substanţe chimice este foarte frecventă.
Poate fi locală (tegumentele venite în contact cu substanţa) sau generale (erupţii
generalizate, febră, stări deşoc).

Munca cu bolnavii iresponsabili moral şi penal

Munca cu bolnavii iresponsabili moral şi penal impune angajarea asistenţilor medicali cu o condiţie
fizică robustă, specializaţi pentru această muncă.

nfecţiile intraspitaliceşti
nfecţiile intraspitaliceşti reprezintă forma cea mai tipică a riscului profesional în munca cu bolnavii.
Pericolul este deosebit de mare în spitalele de boli infecto-contagioase. Posibilitatea
infecţiilor intraspitaliceşti există însă în orice secţie deoarece bolnavii pot fi purtători de
germeni. Infecţiile intraspitaliceşti se transmit pe cale aerogenă, digestivă, prin contact
direct etc.

2. IMBRACAMINTEA DE PROTECTIE SI TINUTA ASISTENTEI LA LOCUL DE MUNCA

Echipamentul de protecţie al asistentei medicale este obligatoriu şi trebuie să fie menţinut totdeauna
în stareimpecabilă, de curăţenie perfectă (halat, şorţ, bonetă, încălţăminte adecvată
etc.).Peste echipament asistenta medicală va purta o manta groasă (circulaţia între
pavilioane, în curtea
spitalului).

În spitalele de boli infecţioase cu cazuri deosebit de contagioase se utilizează echipamente

speciale deprotecţie (salopetă, ochelari, mască, mănuşi, cizme de cauciuc).
În serviciile de radiologie se utilizează şorţ de cauciuc îmbibat cu săruri de plumb.
În orice activitate cu potenţial infecţios, unde mâna sau mucoasele asistentei medicale pot veni în
contact direct cu sângele sau alte produse biologice sau patologice ale bolnavului va
purta mănuşi de cauciuc de unică folosinţă.
Halatele, măştile şi mănuşile utilizate în timpul intervenţiilor chirurgicale, nu fac parte din
echipamentul de protecţie.
Echipamentul de protecţie în timpul liber, precum şi hainele de stradă în timpul serviciului, se
păstrează în dulapuri strict individuale, aşezate în filtrul de personal. Filtrul de personal

38
 este format din două garnituri de dulapuri aşezate în încăperi separate, despărţite prin
camera de baie.
La intrarea în serviciu, personalul va dezbrăca hainele de stradă în prima încăpere aşezându-le în
dulap, va trece prin camera de baie, iar de aici într-o altă încăpere, unde va îmbrăca
echipamentul de protecţie pe care îl scoate dintr-un dulap.
La părăsirea spitalului sensul este invers. Echipamentul de protecţie are o durată maximă de purtare
de trei zile, însă se schimbă ori de câte ori se murdăreşte sau se mototoleşte, rupe, etc.

3. PROFILAXIA IMBOLNAVIRILOR PROFESIONALE SI PROTECTIA MUNCII IN UNITATILE

MEDICO-SANITARE

Cauzele care pot genera accidente şi îmbolnăviri profesionale în munca de îngrijire a

bolnavilor sunt multiple, însă pot fi evitate dacă se respectă normele generale şi speciale
de protecţie a muncii ale activităţii medico-sanitare.

Măsurile cele mai importante de protecţie a muncii sunt: modul igienic de viaţă; călirea
organismului; purtarea corectă a echipamentului de protecţie. Acestea se completează cu
măsuri prevăzute în legislaţia noastră pentru fiecare persoană care lucrează în cadrul
unităţilor medico-sanitare.

La întreruperea mai lungă de 30 de zile la locul de muncă sau a celor transferaţi li se va

face un instructaj introductiv care se repetă la perioade de 1-6 luni, instructaj numit
periodic. Acest instructaj cuprinde metodele de utilizare a aparatelor, mânuirea şi
transportul substanţelor toxice, caustice etc.
Se va evita munca în condiţii umede şi friguroase.
Aparatele care funcţionează cu curent electric trebuie să fie în perfectă stare de funcţionare, verificate
preventiv la intervale fixe de către un tehnician de specialitate, iar zilnic de către
personalul care le utilizează. Pentru fiecare aparat se întocmeşte o fişă tehnică.

În cursul tratamentelor de electroterapie, cât timp bolnavul este în contact cu electrozii,

este interzisă, atât asistentei cât şi bolnavului, atingerea obiectelor metalice puse pe
duşumea sau a acelora care au contact cu pământul. Orice manoperă cu aparatele
electrice se execută cu mâinile absolut uscate. Se dotează locurile de muncă cu pericol
de incendii, cu extinctoare a căror conţinut trebuie reîmprospătat la termen.

39
 Gazele comprimate în butelii se utilizează numai cu reductoare de presiune, a căror stare
de funcţionare se verifică lunar. Amplasarea buteliilor se face la o distanţă cât mai mare
de sursele de căldură. Oxigenul se înmagazinează în rezervoare tubulare de oţel, cu
pereţi groşi şi rezistenţi, în care este comprimat până la o presiune de 120 atm.

Autoclavele vor fi utilizate numai de către personalul specializat, respectând presiunea şi temperatura
pentru care sunt fabricate.
Aparatele de măsurat presiunea trebuie periodic verificate.

Pentru prevenirea intoxicaţiilor, orice substanţă chimică sau medicamentoasă va fi ţinută în ambalaje
etichetate.

Transvazarea unei substanţe oarecare, indiferent de natura ei, într-un recipient care poartă altă
inscripţie se pedepseşte prin lege.
Manipularea substanţelor corozive se va face numai cu mănuşi, şorţuri şi cizme de cauciuc.

Pentru evitarea efortului exagerat se utilizează ascensoarele şi cărucioarele, iar schimbările de poziţie
ale bolnavului se vor face de către 2-3 persoane.
n timpul radiografiilor, în timpul expunerii filmelor, personalul va ieşi din cameră, expunerea făcându-
se prin telecomandă. Asistenta medicală din acest serviciu va purta obligatoriu dozimetru
prevăzut cu filtre de metal.

Pentru evitarea efectelor razelor ultraviolete în timpul funcţionării lămpilor de cuarţ, asistenta medicală
va purta ochelari de protecţie de culoare fumurie. Asistenta medicală va folosi tehnicile
aseptice în orice manevră cu bolnavul.

Pentru prevenirea infecţiilor transmise prin vectori, bolnavii internaţi vor fi controlaţi şi la nevoie
deparazitaţi înainte de a fi duşi în salon. Periodic sau la nevoie se va face dezinsecţia
sau deratizarea, distrugându-se factorii transmiţători ai multor boli contagioase.
n vederea protejării oraşului de materialul infecţios provenit din spitale, sistemul de canalizare al
spitalului este prevăzut cu un tanc septic, în care se distrug toţi germenii infecţioşi
proveniţi de la bolnavi, săli de operaţii, laboratoare etc.

40