Comunicarea in mediul de afaceri

Comunicarea verbala si nonverbala

Comunicare verbala
Comunicarea verbală este poate cel mai evident și înțeles mod de comunicare și este cu
siguranță un instrument puternic în caseta de instrumente de comunicare. Simplu, comunicarea
verbală este schimbul de informații între două persoane folosind cuvinte. Managerii de afaceri
care au abilități de comunicare verbală eficiente pot comunica mai precis cu subordonații lor.
Deși, de obicei, ne concentrăm pe vorbire în timp ce vorbim despre comunicare verbală, este
important să ne amintim că scrisul este și o formă de comunicare verbală.
Comunicarea vorbită poate fi o conversație, o întâlnire sau chiar un discurs. Comunicarea vorbită
este puternică prin faptul că permite introducerea tuturor părților modelului de comunicare
socială. Vă codificați gândurile în cuvântul rostit și căutați publicul pentru a decoda și a lua
mesajul.
În ceea ce privește comunicarea verbală de afaceri, putem vorbi despre anumite direcții de
comunicare în cadrul unei organizații de afaceri și, prin urmare, deosebim comunicarea de
afaceri verticală, orizontală și diagonală.
Comunicarea verticală în cadrul organizației este de cele mai multe ori bidirecțională:
descendentă şi ascendentă. În comunicarea descendentă, informațiile se transmit de la nivelurile
superioare organizaționale spre cele inferioare. În acest mod se direcționează comportamentul
angajaților spre nivelurile inferioare și, în general, astfel se transmit informațiile de natură
instructivă. Informațiile de acest tip sunt ordine, instrucțiuni, reguli, uneori chiar şi pedepse
trimise din partea superiorilor în rândul angajaților din cadrul organizației. Acest tip de
comunicare verticală descendentă se întâlnește adesea în cadrul organizațiilor de afaceri, în
contextul comunicării dintre managementul superior și mediu sau managementul mediu și
inferior, respectiv dintre șeful departamentului și angajații din organizație.
Pe lângă aceste elemente ale comunicării verbale, într-o organizație de afaceri există
şi comunicare orizontală sau laterală. Ea se referă la fluxul de informații dintre unitățile
organizaționale și indivizi, la același nivel ierarhic, ceea ce reprezintă baza pentru o
colaborare, muncă de echipă de calitate și soluționarea problemelor în comun. Cu alte cuvinte,

Plaeasu Mihai, Master Marketing si Comunicare in Afaceri

comunicarea orizontală permite coordonarea și distribuirea activităților în cadrul sectorului
companiei, datorită căruia se majorează calitatea angajării în echipă și a rezultatelor obținute în
cadrul organizației.
În practica de afaceri a companiei, trebuie să menționăm și comunicarea pe
diagonală, care se desfășoară între persoanele care nu se află la același nivel organizațional sau
ierarhic. De exemplu, este vorba despre o interacțiune verbală de tip diagonal, care se poate
desfășura între contabilul organizației de afaceri și directorul artistic din sectorul de marketing.
Acest tip de comunicare este adesea utilizat în afaceri, pe proiecte în care divizarea clasică a
sarcinilor și responsabilităților implică legături deschise și o libertate mai mare de comunicare
între diferite sectoare ierarhice și organizaționale ale companiei. Practica de comunicare
diagonală se întâlnește rareori în companiile cu orânduiri organizaționale clasice și ierarhice.

PRINCIPII PENTRU CRESTEREA EFICIENTEI COMUNICARII

VERBALE

1. Orice individ trebuie sa fie pregatit atat pentu rolul de emitator cat si pentru cel de
receptor, adica emitatorul are in vedere:
 pregatirea atenta a mesajului
 folosirea unei tonalitati adecvate a vocii si practicarea unui debit adecvat de 5 – 6
silabe / secunda , cu interval de separatie de 0,5 secunde intre cuvintele cheie
 verificarea intelegerii mesajului
2. Pregatirea receptorului consta in faptul:
 sa cunoasca ce doreste emitatorul de la el
 sa identifice partile utile din mesaj pe care sa le retina
 sa cunoasca credibilitetea emitatorului
3. Orice receptor trebuie sa se autoeduce pentru a putea “asculta activ” ceea ce inseamna :
 crearea unei stari de spirit favorabila ascultarii
 participarea la discutie
 concentrarea atentiei asupra esentialului

Plaeasu Mihai, Master Marketing si Comunicare in Afaceri

  ascultare inteligenta in sensul acordarii atentiei asupra pronuntiei timbrului vocii,
gesturilor.
4. Purtarea prietenoasa
 De obicei oamenii cand vin in contact cu altii iau o figura serioasa, oficiala care provoaca
o impresie rece. Sunt rezervati in discutie de aceea este greu sa comunici cu ei.
 Oamenii care zambesc de la prima intalnire si se poarta atat de prietenos incat discutia se
desfasoara de la sine.

Comunicarea nonverbala

Comunicarea nonverbală este un mod de a comunica sentimente sau informații fără a folosi
cuvinte. Funcționează împreună cu comunicarea verbală pentru a crea sistemul nostru de limbaj,
dar există diferențe semnificative între cele două.

Comunicarea non-verbală include:

 Limbajul corpului (postură, gesturi, mișcări)
 Contact vizual
 Tonul și octava vocii tale
 Distanța sau spațiul dintre oameni

Semnele nonverbale pot fi nonlingvistice și paralingvistice. În cele nonlingvistice intră cele

care se asociază cu vorbirea, cum ar fi poziția corpului, mimica, gesticulări, expresii faciale,
mișcări, apropierea, respectiv distanța interlocutorului, dar și hainele. Totuși, pe lângă cele
menționate, precum coduri de comunicare nonlingvistice, recunoaștem: embleme (semne
precum aplauze, adorare etc., care au o însemnătate unică într-o anumită cultură), ilustratori
(semne pe care le utilizăm pentru a ilustra suplimentar mesajele verbale), regulatori (semne
care se utilizează pentru regularizarea comunicării reciproce), adaptoare (semne care servesc la
ajustarea în situația actuală) și expresii de sentimente (se asociază cu anumite condiții
emoționale, respectiv psihologice).

Plaeasu Mihai, Master Marketing si Comunicare in Afaceri

 În comunicarea paralingvistică nonverbală recunoaștem și încadrăm toate acele semne
care sunt tipice pentru vorbire şi care nu au o semnificație exactă a sintaxei. De aceea,
ascultătorul trebuie să acorde atenție şi semnelor însoțitoare asociate cu vocea expeditorului.
Denumirea în întregime a semnelor specifice pentru vorbire, care include pauze în vorbire,
intonația vocii, intensitatea, duritatea etc. este paralimbaj. Unele dintre componentele
paralimbajului sunt – „hmm”, pauze scurte sau chiar bâlbâieli. Pe baza vocii se poate
concluziona starea emoțională curentă și a caracteristicile personale ale expeditorului, care nu
sunt comunicate verbal destinatarului.
Unul din cele mai importante semne ale comunicarii nonverbale este contactul vizual.
Privirea este poate cea mai importantă dintre modalitățile de comunicare nonverbală. Se
recomandă privirea directă, direct în ochi, care denotă un interes ridicat și în același timp
recunoașterea valorilor celuilalt. Aceste lucruri sunt de asemenea dovezile unei dorințe de
cooperare.

Foarte important de știut este că privirea trebuie menținută oarecum la aceeași înălțime. Acest
lucru arată că cei doi comunicatori sunt egali și că nu au nimic de ascuns.

Un alt lucru demn de luat în calcul este dilatarea pupilelor partenerului de discuție în timpul
conversației. Acest lucru indică mulțumire, acord, iar dacă se întâmplă acest lucru se poate trece
la următorul nivel al discuției, intrând în detalii precum costurile afacerii sau alte observații.
Dacă, în schimb, pupilele interlocutorului se mișcorează este un semn că ceva din discuție nu
este pe placul lui și direcția conversației ar trebui schimbată.

Plaeasu Mihai, Master Marketing si Comunicare in Afaceri

Plaeasu Mihai, Master Marketing si Comunicare in Afaceri