Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub

formă de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise între doi indivizi, numiți
interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor.
Conceptul de « comunicare » este strâns legat de existența noastră ca oameni, iar apoi ca
societate, datorită faptului că ființele umane și comunicarea sunt interdependente.
Fără comunicare și limbaj, noi ca ființe sociabile, ce interacționăm și relaționăm în cea
mai mare parte, sau chiar în totalitate prin intermediul actului comunicării, viața noastră pe Terra
ar fi inutilă, de prisos.
Comunicarea face posibilă coexistenţa oamenilor. Salutul sau un gest prietenesc sunt
forme simple de a stabili un contact cu ceilalţi.Comunicarea este cea care asigură dispoziţii
emoţionale şi intelectuale asemănătoare, moduri similare de a răspunde la aşteptări şi cerinţe.În
societatea contemporană, comunicarea a devenit prioritară şi este văzută foarte des ca fiind o
temă centrală de dezbatere dar şi o necesitate acută pentru fiecare.
Comunicarea nu este un simplu proces de transmitere ; este un act social care are
întotdeauna un obiectiv şi bineînţeles o finalitate. Este un proces specific fiinţei umane. Fiinţa
umană trebuie să comunice pentru a se dezvolta, pentru a progresa, respectiv comunicarea
dezvoltă personalitatea unui individ, îi lărgeşte sfera de cunoaştere şi de interacţiune, ajută la
conturarea de opinii, idei, atitudini.
Comunicarea este pionul relaţiilor sociale ditre oameni. Indiferent de context, ne vom
confrunta cu situaţii de a comunica. Nu trebuie să ne ferim de conversaţii, dezbateri, discuţii
simple. Exersarea comunicării este primul pas către o comunicare perfect normală.Fără actul
comunicării nu ni se poate răspunde nevoilor noastre, nu putem beneficia de lămuriri, sau
conversa cu cineva drag. Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne
naştem, noi învăţăm să comunicăm. De aceea trebuie să studiem ce învăţăm ca să putem folosi
cunoştinţele noastre mai eficient. Orice comunicare implică creaţie şi schimb de înţelesuri.
Relațiile dintre oameni în cadrul unei organizației și, în general, în viață depind de cât de
bine comunică reciproc. Pentru a avea o comunicare de succes, este necesar ca expeditorul să
transmită mesajul într-un mod pe care destinatarul îl va înțelege. Destinatarul, pe de altă parte,
trebuie să dispună de abilitățile de comunicare, iar acest lucru se referă în mare măsură la
bunăvoința lui de a asculta. Adesea, în viață, dar și la serviciu, ne împiedică nerăbdarea, graba,
atitudinile negative, stereotipurile, prejudecățile, dar și caracteristicile propriei personalități.
 Comunicarea verbală este o componentă a comunicării orale. Este baza tuturor relațiilor
pe care le stabilim cu cei din jurul nostru, un concept dezbătut de-a lungul timpului de specialiști
și are multiple definiții în funcție de cei care au încercat să înțeleagă istoria ei și modul în care ne
impactează felul în care comunicăm.
Comunicarea verbală are un rol primordial atât din punctul de vedere al segmentului de
negociere pe care îl ocupă cât și din punct de vedere al conținutului. Comunicarea verbală
permite un joc logic al întrebărilor și al răspunsurilor într-o derulare flexibiăa, spontană, lucru
care nu este posibil atunci când negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin această
comunicarea au fost realizate o serie de activități precum obținerea și transmiterea de informații,
elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii.
Comunicarea scrisă este tot o comunicare verbală, pentru că se bazează tot pe limbajul
cuvintelor, doar ca expresia sonoră din oralitate este înlocuită cu expresia grafică a cuvântului
scris.Astfel, comunicarea verbală este ceea ce se comunică prin rostirea şi descifrarea înţelesului
simbolic al cuvintelor.Scrisul a îmbrăcat la început forma pictografică.Cu timpul s-a perfecţionat
şi transformat ulterior în scrieri cu litere de alfabet. Limbajul scris constituie una dintre cele mai
importante şi mai revoluţionare cuceriri dobândite de oameni, în procesul muncii şi în condiţiile
convieţuirii în societate. El joacă un rol deosebit în păstrarea şi răspândirea ştiinţei şi a culturii în
precizarea şi realizarea diferitelor raporturi sociale.
În raport cu celelalte tipuri de comunicare, comunicarea prin scris oferă o serie de avantaje, dar
şi dezavantaje:
o Avantajele comunicării în scris:
- oferă posibilitatea organizării mai clare a conţinutului informaţional, prin revenirea şi
îmbunătăţirea succesivă a textului;
- poate fi oricând consultat şi confruntat cu ceea ce s-a precizat a se executa;
- asigură condiţii pentru o argumentare largă a celor înscrise;
o Dezavantaje comunicării în scris:
- nu realizează legătura directă între interlocutori;
- îi lipseşte puterea de influenţare a cuvântului vorbit;
- nu permite conexiunea inversă imediat, ci numai cu un anume decalaj în timp;
- lipseşte pe interlocutori de informaţia emoţională pe care le asigura schimbul mesajelor
orale;

2
 Fiecare dintre noi cu siguranță se întreabă cum folosim inflexiunile vocii pentru a
transmite ideile și informațiile, cum ținem sub control frecvența, volumul, nivelul și pauzele în
vorbire sau cum folosim vocea în așa fel încât să creăm interes. Răspunsul acestor întrebări este
relatat în cele ce urmează:
o Nu se se poate vorbi pe o frecvență standard valabilă pentru orice cuvântare,
trebuie să luăm în considerare următorul lucru: oamenii pot asculta de 4-5 ori mai repede decât

frecvența normală de 120 cuvinte pe minut. Dacă vorbim prea repede, cuvântul va fi neânțeles ,
iar dacă vorbim prea încet, va avea de suferit semnificația. Daca nu variem frecvența, putem
pierde atenția auditoriului. O frecvență mai mare denotă emoție sau o acțiune rapidă, neasteptată,
iar o frecvență mai joasă denotă calm sau oboseală.Deci folosim acea frecvență ce conferă
măreție prezentării pe care o facem.
 Volumul reprezintă o altă tehnică verbală , daca este posibil, cercetăm în prealabil
sala sau camera unde vom vorbi. Verificăm dacă cineva din spatele ei ne poate auzi. Fixăm
volumul potrivit. Când sala va fi plină, va trebui să vorbim mai tare pentru că mulțimea va
absorbi sunetul.
o Tonul poate fi superior și inferior pe scala vocii. Folosim un ton convenabil, apoi
îl micșorăm sau îl mărim pentru a obține efectul necesar.Într-o frază putem folosi o inflexiune
crescanda spre a exprima o doză de siguranță și o inflexiune descrescandă pentru nesiguranță.
o Pauza ne dă timp să ne reglăm respirația, iar auditoriul are timpul necesar să ne
culeagă ideile. Nu ne grăbim niciodata în discurs sau prelegere academică: facem pauze, astfel
încât auditoriul să ne înțeleagă spusele.
Cuvintele trebuie să fie bine alese, exacte și potrivite cu ideile pe care le exprimă, să
fie logic înlănțuite pentru a putea fi înțelese înca odată, de asemenea se va avea grijă să fie
evitate cuvintele sau expresii cu mai multe înțelesuri, regionalismele, claritatea stilului este
asigurată când se folosesc propozitii și fraze scurte.
Stilul comunicarii trebuie să aiba în vedere un ton și mod deosebit de exprimare,
cuviincios, respectuos și demn, iar în cazul unor nemulțumiri apărute în discuție trebuie să
predomine politețea, buna cuviință și demnitatea.
Simplitatea și naturalețea - acest principiu constă într-o exprimare directă, firească
și lipsită de exagerări.
Relațiile dintre oameni în cadrul organizației și, în general, în viață depind de cât de bine
comunică reciproc. Pentru a avea o comunicare de succes, este necesar ca expeditorul să
transmită mesajul într-un mod pe care destinatarul îl va înțelege. Destinatarul, pe de altă parte,

3
trebuie să dispună de abilitățile de comunicare, iar acest lucru se referă în mare măsură la
bunăvoința lui de a asculta.
Comunicarea verbală în cadrul organizației este cea care se desfășoară prin schimbul de
cuvinte și mesaje corespunzătoare, în mod verbal și scris. Atunci când se comunică cu alte
persoane, mesajul trebuie să fie clar, să aibă structură corespunzătoare și să fie adaptat persoanei
căreia îi este destinat.Pentru eficiența comunicării verbale, trebuie utilizate expresii cunoscute, în
timp ce utilizarea termenilor profesionali se recomandă numai atunci când suntem siguri că
cealaltă parte implicată în comunicare va înţelege mesajul trimis.
Comunicarea de afaceri reprezintă un proces în care expeditorul și destinatarul fac
schimb de mesaje verbale și nonverbale în contextul unei organizări formale.Realizarea cu
succes a obiectivelor de afaceri vor depinde în mare măsură de o bună comunicare de afaceri,
mai precis de codarea și decodarea cu succes a mesajelor dintre angajați, superiori și
subordonați/management și alți angajați.
Orice organizaţie nu se defineşte numai prin produsele şi/sau serviciile sale ci şi prin
abilitatea de comunicare a angajaţilor săi şi a echipei manageriale. Pentru managerul de succes
comunicarea este o stare de spirit şi un instrument; el petrece 75 – 95% din timp vorbind,
ascultând, scriind şi citind, deci comunicând. Cu cât poziţia managerului în structura ierarhică
este mai înaltă, cu atât acest timp este mai lung. Şi nu numai atât, însăşi urcarea managerului pe
treptele ierarhice ale profesiei sale, fapt care confirmă succesul, este determinată de abilitatea lui
de a comunica eficace şi eficient. Comunicarea managerială este un factor de competitivitate şi
un avantaj strategic al unei organizaţii. Organizaţiile sunt percepute în lumea contemporană ca
entităţi ce se manifestă la toate nivelurile societăţii, fie că ne referim la familie, stat, instituţii,
firme, asociaţii, partide sau alte modalităţi de interacţiune umană. Comunicarea eficace şi
eficientă este singura cale prin care oamenii îşi pot corela în mod sinergic eforturile pentru a
realiza obiectivele organizaţiei pentru performanţe. La nivelul oricărei structuri organizaţionale
managerii desfăşoară o serie de activităţi care ţin de management tradiţional: planifică,
organizează, iau decizii, controlează; de asemenea, ei administrează şi conduc resursa umană:
motivează, îndrumă, sfătuiesc, soluţionează conflicte, angajează, perfecţionează şi instruiesc
personalul din subordine; formează şi întreţin relaţii cu persoane.
Comunicarea nonverbală reprezintă comunicarea care nu se exprimă prin cuvinte. Atunci
când se lasă la o parte elementele nonverbale în comunicarea orală, ea nu ar fi completă.
Comunicarea nonverbală se referă la gesturi, expresii faciale, tonul vocii, contactul vizual
sau lipsa acestuia, limbajul corpului, postura și alte moduri în care oamenii pot comunica fără a
folosi cuvinte.

4
 Comunicarea nonverbală este prezentă chiar și în timpul unei convorbiri telefonice. În
cercetările în care s-a examinat relația reciprocă dintre cea verbală și nonverbală, s-a ajuns la
concluzia că procentul comportamentului nonverbal în comunicarea zilnică variază de la 65% la
93%, în timp ce în comunicarea de natură emoțională poate fi de aproape 100%.
Semnele nonverbale presupun forme de acțiune conștientă și inconștientă, dar și
caracteristici fizice prin care individul lasă o impresie în mediul înconjurător. Caracteristicile
fizice ale vorbitorului și „discursul fără cuvinte” au o influență importantă asupra creării opiniei
destinatarului despre vorbitor, chiar şi înainte de începerea interacțiunii orale. Uneori, în
comunicarea de afaceri este bine și necesar să înțelegeți interlocutorul înainte de adresarea
verbală.
Mesajele nonverbale sunt de obicei declarații despre răspunsul imediat. Ele exprimă
adesea emoțiile și dezvăluie atitudinile oamenilor care sunt aproape unul de altul. Mesajele
nonverbale caracterizează cuvintele folosite de oameni și, deoarece sunt mai puțin sub controlul
conștiinței, pot chiar trăda discrepanța dintre cuvinte și adevăratele sentimente. Mișcările capului
și expresiile faciale dau cele mai multe informații despre tipul de emoție exprimată, iar poziția
corpului și încordarea mușchilor dezvăluie intensitatea sentimentelor. Contactul vizual este
important în mod special pentru a semnala schimbările ce intervin în interacțiunile de durată. De
asemenea, reciprocitatea contactului vizual poate semnala dorința ca contactul dintre persoane să
crească.
Abilitățile de comunicare nonverbală pot crea o impresie pozitivă sau negativă. Brațele
încrucișate pot părea defensive. Poziția slabă poate părea neprofesională. O privire în jos sau
evitarea contactului vizual poate afecta faptul că o persoană este văzută ca fiind
încrezătoare.Când o persoană este intervievată pentru o slujbă sau participă la o întâlnire de
afaceri, comunicarea sa nonverbală este aproape la fel de importantă ca răspunsurile sale verbale.
Alegerile vestimentare, coafura sau alte elemente corelate cu aspectul fizic sunt, de asemenea,
considerate un mijloc de comunicare nonverbală. Este cert că trebuie să acordăm atenţie modului
în care ne îmbrăcăm şi că prin aceasta comunicăm ceva celor din jur. Cu atât mai mult cu cât este
o componentă a comunicării nonverbale pe care o putem controla relativ uşor. Îmbrăcămintea
trebuie să fie adecvată activităţii pe care o efectuăm. Totul trebuie să fie curat şi călcat. Este
foarte important să te îmbraci potrivit slujbei pe care ţi-o doreşti.
Cercetările privind psihologia culorilor au demonstrat, că diferitele culori pot evoca
diferite stări de spirit, de exemplu persoanele ce poartă culoarea roșie sunt considerate ca fiind
sentimentale, culoarea verde te descrie ca fiind un om ce îi plac schimbările, culoarea portocalie
te caracterizează ca fiind hotărât iar cea neagră ca fiind bine organizat. Fiecare nuanță defineşte
personalitatea omului, culorile calde favorizează comunicarea, cele reci o inhibă.
5
 Comunicarea nonverbală îndeplinește funcții multiple cum ar fi:
 Exprimarea emoțiilor - emoțiile sunt un răspuns al organismului la ceea ce se întâmplă în
jur,
dar și un mijloc de a genera reacții din partea celorlalți. Fără comunicarea emoțiilor, viața socială
nu ar fi posibilă. Și nici n-am mai fi oameni, ci roboți.
 Structurarea interacțiunilor – chiar înainte de a începe o interacțiune, indiciile nonverbale
determină modul în care va avea loc aceasta; ce rol va juca fiecare în ea, cât de formală este.
 Comunicarea şi managementul relaţiei – prin canalele nonverbale se transmit informaţii care
definesc natura unei relaţii interpersonale: cât de mult se plac doi oameni, cât de multă încredere
au unul în celălalt, cine este dominant şi cine submisiv .
 Managementul impresiei – vizează acele strategii pe care comunicatorii le folosesc pentru a
apărea în ochii celorlalți cât mai credibili, mai plăcuți încercând să capete cât mai multă influență
socială. Îndeosebi oamenii politici se folosesc de managementul impresiei, pentru a câștiga
voturile cetățenilor. Ei sunt consiliați de experți în imagine, și nici culoarea la pantofi nu și-o
aleg singuri.
Limbajul corpului este utilizarea comportamentului fizic, a expresiilor și gesturilor pentru
a comunica nonverbal și este adesea instinctiv mai degrabă decât conștient. Toate
comportamentele noastre nonverbale – trimit mesaje interlocutorului. Ele pot liniști oamenii, pot
construi încredere sau pot jigni și submina ceea ce încercăm să transmitem. Chiar și atunci când
tăcem, comunicăm în continuare nonverbal. Limbajul corpului este unul natural, inconștient, care
transmite adevăratele sentimente și intenții, oamenii vor alege probabil să creadă mesajul
nonverbal.
Putem construi relații mai puternice și mai împlinitoare dacă ne îmbunătățim modul în
care înțelegem și folosim comunicarea nonverbală.Indiciile de comunicare nonverbală – felul în
care ascultăm, privim, ne mișcăm, reacționăm -transmit sinceritate, dacă ne pasă sau nu și cât de
buni ascultători suntem

Menținerea contactului vizual - trebuie stabilit contactul vizual atunci când se vorbește cu alte
persoane. Când se stabilește un contact vizual direct, acesta arată celeilalte părți interesul acordat
față de ceea ce spune. Dacă trebuie să se facă o prezentare la locul de muncă, se stabilește un
contact vizual cu publicul. Asta le va spune oamenilor că vorbitorul este încrezător în ceea ce
prezintă. Efectuarea unui contact vizual direct oferă celorlalți confortul necesar pentru a
comunica cu persoana în cauză. Este nevoie de atenție, totuși, pentru ca încercările de contact
vizual să nu se transforme într-o privire neâncetată.

6
 Privirea constituie un întreg vocabular, ale cărui cuvinte dobândesc înţelesuri nebănuite,
integrate în contexul gesticii şi vorbirii noastre. Privirea ne reprezinăa pe fiecare, cu punctul
nostru de vedere, cu sentimentele şi aspiraţiile noastre. Examinând "atitudinea" ochilor se poate
identifica o întreagă psihologie a privirii. În relaţiile interpersonale privirea exprimă o largă
paletă de emoţii şi sentimente, unele pozitive, altele negative, precum şi trăsături
temperamentale.Unii cercetători folosesc privirea pentru a determina cât de sinceră este o
persoană. În mod normal, contactul vizual stabil reprezintă un semn că persoana spune adevărul
și este de încredere.
Folosirea expresiilor faciale sunt de obicei universale, ceea ce înseamnă că transmit
același mesaj la nivel global. O persoană încruntată este de obicei supărată. Oferirea unui zâmbet
creează o atmosferă călduroasă şi prietenoasă. Ridicarea sprancenelor si inclinatul capului
inseamna curiozitate .
A fi conștient de ton și sunete , ele pot informa oamenii despre furie, frustrare sau
sarcasm. Este importantă evitarea oftatului repetat sau vorbitul cu o voce puternică.
Oamenii pot comunica prin atingeri îşi strâng mâna , se bat pe umăr , se îmbrăţişează.
Apropierea fizică dintre două persoane poate fi utilizată în diverse situaţii pentru a comunica
mesaje nonverbale.
Orcine are nevoie de spaţiu fizic , iar necesitatea distanţei dintre două persoane diferă în
funcţie de cultură de sitaţie şi de natura relaţiei.Distanţa dintre oameni într-o situaţie socială
dezvăluie adesea informaţii despre tipul de relaţie între persoanele implicate.
1. Intimitatea fizică variază între 18-46 de centimetri, şi este rezervată pentru îndrăgostiţi,
copii, membrii familiei şi prieteni foarte apropiaţi.
2. Distanţa personală începe de la aproximativ lungime de braţ distanţă 46 cm de
persoană şi până la aproximativ 122 centimetri distanţă. Acest spaţiu este utilizat în conversaţiile
cu prietenii, cu asociaţii, şi în discuţiile de grup.
3. Distanţa socială - 1,2 m - 2,4 m distanţă și este rezervată străinilor, grupurilor nou
formate şi noilor cunoştinţe.
4. Distanţa publică este de peste 2,4 m, utilizată pentru discursuri, prelegeri, şi teatru.
Apropierea pe care ne-o permitem faţă de alte persoane este o altă modalitate de a
comunica. Limbajul spaţiului trebuie interceptat în funcţie de mărime, grad de intimitate,
înălţime, apropiere-depărtare. Fiecare societate are specifică o distanţă considerată optimă pentru
a purta o conversaţie, iar membrii fiecărei societăţi ţin cont de această distanţă. Comunicarea
prin spaţiu trebuie cunoscută pentru a înţelege semnificaţiile acesteia şi pentru a putea valoriza
maximal acest canal de comunicare.

7
 Gesturile sunt, de asemenea, o modalitate de comunicare de informaţii suplimentare. De cele
mai multe ori utilizăm gesturile deliberat, pentru a sprijini şi evidenţia ceea ce spunem. Uneori
însă, utilizăm gesturi fără să ne dăm seama că ne trădează, le facem fără vreo intenţie. Semnale
cum ar fi bătaia nervoasă din picior sau mâinile neastâmpărate îi comunică interlocutorului
nostru cum ne simţim, fără să ne dăm seama. Multe din gesturile pe care le utilizăm sunt învăţate
datorită interacţiunilor specifice culturii în care trăim, acestea însoţesc, mai mult sau mai puţin,
limbajul şi interacţiunea socială în societatea în care evoluăm.
Postura corpului ne oferă informaţii despre atitudine, emoţii, căldură sufletească. O
persoană dominantă tinde să ţină capul înclinat în sus, iar cea supusă în jos. În general, aplecarea
corpului în faţă semnifică interesul faţă de interlocutor, dar uneori şi nelinişte şi preocupare.
Poziţia relaxată, înclinat pe scaun spre spate, poate indica detaşare, plictiseală.
Comunicarea nonverbală poate completa un mesaj, prin ticuri verbale și prin gesturi
comportamentale. Corpul oferă semnale conștiente și subconștiente, iar dacă ceea ce spunem nu
este sincronizat cu limbajul nonverbal, putem transmite un mesaj greșit. Mai jos sunt principalele
motive pentru care comunicarea nonverbală este importantă:
 Ajută pe cei din jur să înțeleagă ce spui – de exemplu, dacă vorbești despre o problemă de
mare importanță pentru tine, expresia facială și gesturile îi ajută pe ceilalți să înțeleagă și
importanța mesajului comunicat. De asemenea, dacă zâmbești sau dai din cap aprobator, le arăți
celorlalți că îi asculți și că ești de acord cu ei;
 Arată că ai încredere în tine – de multe ori, persoanele sigure pe ele transmit acest lucru. Mai
mult, cele care vor să pară mai încrezătoare, de exemplu, la un interviu de angajare, ar trebui să
țină umerii drepți, capul în poziție relaxată și să mențină contactul vizual;
 Te ajută să faci o impresie bună – se crede că persoana din față își face o impresie despre
tine în mai puțin de șapte secunde, uneori, înainte de a spune ceva. De aceea, este important să fii
atent la comunicarea nonverbală.pot spune următoarele - comunicarea verbală și cea non-verbală
reprezintă un ansamblu de acțiuni ce nu sunt contradictorii una cu cealaltă, dar sunt
complementare, ambele merg cot la cot și ajută o ființă umană să interacționeze și să răspundă
altor ființe umane, ambele mijloace de comunicare au drept scop transmiterea de informații.
Comunicarea verbală este, evident, o parte importantă a vieții, deoarece folosim cuvinte
pentru a comunica. Dar te-ai gândit vreodată că un copil mic nu poate folosi limbajul sau
cuvintele pentru a vorbi, el alege semne pentru a-și arăta furia, fericirea și tristețea. În mod
similar, persoanele surde și mute folosesc și limbajul semnelor pentru a comunica cu alte
persoane.
Există, de asemenea, un interes uriaş în procesul de învăţare a comunicării nonverbale
pentru a evita orice gest neintenţionat care ar putea lăsa o impresie negativă asupra privitorilor.
8
Buna învăţare a limbajului corpului este importantă în interacţiune, în orice fel de comunitate
globală.