Tema : Cultura discursului oral

Cuprins

1. Introducere..........................................................................3
2. Reguli în pregătirea discursului.........................................4-5
3. Realizarea sensului unui discurs........................................6-8
4. Finalizarea discursului ........................................................9
5. Concluzie............................................................................10
6. Bibliografie.........................................................................11

2
 Introducere

Un discurs este o cuvântare publică în care o persoană vorbește în fața altora. Discursul
poate fi improvizat sau mai mult sau mai puțin pregătit.
Discursurile sunt ținute cu diferite ocazii. Ele pot fi instituționalizate precum discursurile
de mulțumire sau pot să nu aibă o temă predeterminată. Discursul poate fi ținut pe stradă, într-o
încăpere, într-un context mai mult sau mai puțin formal.
Specialiştii în artele vorbirii în public spun că “degeaba dai spre vânzare produse sau
servicii, dacă nu ştii să vorbeşti despre ele”. Felul în care comunici despre acestea înclină balanţa
spre garanţia succesului, nu doar pentru că te poziţionează drept expert în domeniul tău, ci mai
ales pentru că publicul adoră să înveţe de la cei mai buni.
Daca incepi discursul cu lucruri plictisitoare și poți risca astfel ca cei din sală să te
eticheteze ca fiind neinteresant. Chiar dacă te redresezi pe parcurs și ai un discurs excelent, ai
pierdut din start o parte importantă din public.
De aceea e bine să deschizi discursul tău cu un citat, o întrebare, o curiozitate din domeniul tău
sau alte introduceri foarte bune pe care le poți găsi în cărți sau articole .
Pentru ca un discurs să fie interesant, nu ar trebui să lipsească povestirile. Ele au o magie
aparte. Atrag publicul și îl poartă pe firul întâmplărilor.
Povestirile pot fi din propria experiență, din întâmplările prietenilor sau chiar din cărți. Fără
îndoială publicul va aprecia sinceritatea și va empatiza împreună cu tine. Toate acestea au un
efect deosebit asupra publicului.
Capacitatea de a ține un discurs în public este o adevarată artă, pe care însă nu toți o
stăpânesc. Atunci când prezinți un discurs, nu te preface că ești un expert în ale vorbitului în
public, nimeni nu te va asculta dacă arăți că tu le știi pe toate, chiar dacă majoritatea nu stapânesc
subiectul la fel de bine ca tine.
Orice discurs care depășeste 30 minute fără pauză este un discurs sortit eșecului. Dacă ai
pregătit bine subiectul în 30 minute poți vorbi sufucient ca să îl acoperi , acest timp este deajuns
pentru a determina publicul să ia o decizie.
Indiferent de natura discursului tău, fie că vorbim de un speech demonstrativ, umoristic,
informativ, motivațional, de dezbatere, de cercetare, de convingere, de ocazii speciale –
pregătirea este etapa cheie în succesul oricărui public .

3
 Reguli în pregătirea discursului
Cel mai important lucru înainte de a vă pune ideile pe hârtie este să cunoașteți mediul și
audiența în fața căreia veți sustine discursul. Orice activitate de comunicare implică transmiterea
directă a unei informații către un public mai mult sau mai puțin numeros. Fie că este vorba de
lansări de produse, evenimente mass-media sau prezentări, persoana desemnată pentru a
comunica trebuie să facă față provocării de a susține un discurs public. Nu ne vom referi aici la
inevitabilele emoții ale celor mai puțin exeperimentați, ci la modul în care redactăm și susținem
un discurs pentru a avea impactul dorit asupra audienței. Mai jos descriu câteva puncte de în
realizarea unui discurs:

1.Determină/Studiază publicul - urmează să prezinți un discurs în fața clasei, la

interviu, la ședință sau la un eveniment. Acest prim pas este important pentru captarea atenției
publicului și relevanței subiectului cu oamenii din sală. Cunoaște-ți publicul și vei reuși să alegi
și să transmiți mesajul direct.
2. Alege subiectul discursului după scop - care este scopul pe care vrei să îl atingi la
sfârșitul discursului? Este esențial să folosești un limbaj adaptat publicului tău, după vârstă,
interes, activitate etc, astfel tinde să îți alegi subiectul potrivit în dependență de ce vrei să
transmiți publicului.
3. Informează-te - odată ce ai ales subiectul pentru discursul tău, caută informații. Un
om informat este un om înarmat. Astfel nu doar vei cunoaște despre ce vorbești dar și vei putea
ușor răspunde la întrebările din sală.
4. Structurează informația - scopul este să prezinți informatia publicului într-un mod
structurat, că haosul nu te ajută. Acest pas este unul din cele mai importante care îți permite să îți
realizezi scopul propus la început. Să fii sigur că nu uiți discursul acolo în față, când informația
din capul tău e val vârtej. Structurează cap – coadă discursul tău și nu te lăsa în bătaia vântului.
5. Repetă discursul - ai un discurs deja la acest pas, dar până a-l prezenta, fii sigur că îl
știi, că te încadrezi în timp. Repetă de mai multe ori și cronometrează timpul. Astfel vei cunoaște
cum te comporți în fața publicului, ce ai reținut, ce trebuie să mai înveți. Nu te baza pe ideea “eu
l-am făcut, eu îl știu”.

Limbajul non verbal este responsabil pentru 75% din rezultatul prezentării tale. Iată
câteva reguli ce trebuiesc respectate:

Ideile transmise trebuie să fie clare, organizate logic, transmise cu o dicţie corectă, pentru
a avea siguranţa că publicul receptează corect mesajul. Trebuie să ne adaptăm la particularităţile
4
celor care te ascultă, să ținem cont de pregătirea şi vârsta lor.Viteza de vorbire trebuie să fie
adecvată tipului de discurs pe care îl ţii; o viteză prea mare poate sugera faptul că te grăbeşti să
termini discursul, în timp ce o viteză prea mică duce la pierderea interesului auditoriului şi
instalarea plictiselii Nu te grăbi , un discurs captivant este acela în care nu faci altceva decât să
fii tu.

Volumul vocii trebuie să varieze în funcţie de numărul de ascultători dar şi de momentele

discursului: e indicat ca la începutul şi sfârşitul discursului să vorbeşti mai tare pentru a sublinia
obiectivele şi concluziile. Un volum ridicat pe tot parcrsul discursului poate sugera devalorizarea
auditoriului, în timp ce un volum în permanenţă scăzut dă impresia de pasivitate ori lipsă de
încredere în sine.
Ritmul vorbirii trebuie şi el sa difere: dacă atunci când prezinţi ideile principale trebuie să
vorbeşti mai rar pentru o mai bună fixare a acestora, în restul discursului ritmul poate să crească.
Daca nu variezi puţin ritmul vorbirii, discursul va fi unul plat şi publiul se va plictisi
Abiliatea de a folosi corect cuvintele nu e suficientă, astfel că pentru a transmite corect un
mesaj foloseşti şi anumite gesturi, mimică, postură, etc. Trebuie sa fii atent la acest aspect
deoarece este posibil ca acesta să contrazică ceea ce spui şi să creeze confuzie. De asemenea, nu
e indicat să exagerezi cu mimica ori gesturile şi să te comporţi cât mai natural posibil.
Contact vizual - deşi din cauza emoţiilor tindem să evitam menţinerea unui contact vizual
cu publicul, în lipsa acestuia scad atât încrederea auditoriului cât şi interesul.
Braţele – trebuie ţinute deschise şi relaxate, pentru a dezvălui o atitudine pozitivă şi o
invitaţie la sinceritate. Jocul cu pixul sau alte obiecte aflate la îndemană trădează emoţiile şi arată
nerăbdarea.

În rostirea discursului trebuie să se acorde toată atenţia momentului începerii expunerii.

Nu se începe expunerea până când publicul nu şi-a ocupat locurile şi nu este siguri că ascultă.
Preţ de circa 20% de secunde, nu se rostește nici un cuvânt până nu stabilim un contact vizual cu
auditoriul și nu am studiat dintr-o privire organizarea spaţiului dumneavoastră de mişcare,sau nu
am respirat adânc şi nu am găsit poziţia cea mai comodă în faţa celor care aşteaptă să înţeleagă
cuvintele.
Pentru a fi sigur că discursul va rămâne în memoria ascultătorilor, trebuie să alegem cu
atenție toate cuvintele.Trebuie să identificăm care este scopul discursului iar ca răspuns trebuie
să fie indicate acțiunile pe care le vom întreprinde pentru ca publicul să le realizeze după ce vor
asculta discursul. Când stabilim ce rezulta obținem, atunci va fi mai ușor să planificăm finalul
discursului, care îi va determina pe ascultători să acționeze după așteptările propuse.

5
 Realizarea sensului unui discurs
Întotdeauna trebuie să pregătim o variantă lungă și una foarte scurtă a discursului.
Varianta scurtă ne va ajuta să ne dăm seama care sunt ideile noastre importante și va reprezenta
scheletul sau structura discursului. Există mai multe moduri posibil de a prezenta un text: poate
fi întâi memorat și apoi expus, poate fi citit în întregime, poate fi prezentat în liber sau putem
folosi câteva notițe sau un plan pe care le/îl consultăm atunci când simțim că nu mai știm cum să
continuăm. Memorarea unui întreg discurs este dificilă și riscantă deoarece putem să uităm ce
avem de spus când susținem discursul. Citirea discursului nu este recomandată deoarece se
pierde în mare parte contactul cu publicul și, ca atare, riscăm să pierdem atenția publicului. De
asemenea, în acest caz nu mai putem gesticula adecvat și nu ne putem adapta comportamentul
non-verbal și conținutul discursului la reacția publicului. Dacă totuși alegem să citim discursul,
atunci este bine să folosim semnele de punctuație și alte structuri cum ar fi virgule, paragrafe,
sfârșitul unui paragraf , pentru a putea ridica ochii de pe foaie și a ne uita direct și lung în ochii
celor pentru care vorbim. Cel mai puțin riscant și mai eficient mod de a susține un discurs este că
ne pregătim un plan al discursului pe care să-l putem folosi dacă ne încurcăm sau dacă uităm
anumite informații Orice discurs este bine să aibă 3 parți specifice:

1.Introducere
 Salutăm publicul şi ne prezentăm - natura discursului depinde de auditoriu. Dacă este mai
numeros și cadrul discursului este mai oficial, atunci și discursul trebuie să conțină anumite
elemente formale de exemplu:(”Bună ziua, doamnelor și domnilor! Sunt Ion Andrei și astăzi aș
dori să vă vorbesc despre…”). Dacă publicul este format numai din câteva persoane familiare,
atunci discursul poate și chiar trebuie să fie mai puțin formal (”Salut tuturor! M-am gândit mult
la ce aș vrea să vă prezint astăzi, anume…”). Ca atare, în funcție de context, putem începe
salutând publicul într-un mod mai oficial sau mai familiar.
 Captăm atenția publicului - putem începe povestind o întâmplare sau un caz celebru (sau
chiar o experiență personală). Oamenii sunt mereu atenți când povestim ceva; o poveste
interesantă atrage mereu atenția. Sau prezentăm o statistică interesantă: ”Știați că industria
producătoare de carne produce mai multe gaze cu efect de seră decât toate transporturile la nivel
mondial și că, de asemenea, renunțând la consumul de carne mai degrabă decât la folosirea unei
mașini personale producem mai puține gaze cu efect de seră?”. Sau putem să începem cu o
glumă ori prezentând câteva imagini sau un scurt film.

6
 Precizăm cât mai clar - după momentul de captare a atenției, care este subiectul discursului
despre ce vorbim. Ex: ”Astăzi vă voi vorbi despre încălzirea globală provocată de consumul,
la scară globală, de carne”.
 Prezentăm o hartă a discursului - prezentăm rezumat în câteva fraze de exemplu : ”Voi
începe prin a vă prezenta câteva statistici interesante care arată că oamenii consumă, pe cap de
locuitor, din ce în ce mai multă carne și că impactul industriei producătoare de carne asupra
mediului este șocant. Apoi voi explica de ce am ajuns, la nivel global, să consumăm atât de
multă carne. Voi încheia prezentarea mea expunând ceea ce consider a fi soluția cea mai bună:
nu să renunțăm total la consumul de carne, ci să devenim consumatori informați și activi astfel
încât să forțăm o schimbare în cadrul industriei producătoare de carne.”
Putem începe direct prin captarea atenției și abia apoi ne salutăm, ne prezentăm și
expunem clar care este subiectul discursului. De asemenea, putem alege o altă ordine: salutăm,
ne prezentăm, expunem care este subiectul discursului și abia apoi captăm atenția dar efectul
părții ce reprezintă captarea atenției în acest ultim caz poate să fie ceva mai redus.
2. Cuprins
Cuprinsul trebuie să conțină o detaliere a hărții discursului prezentată în
introducere.Trebuie să expunem logic ideile principale, argumentele, informațiile relevante
pentru fiecare idee. Înainte de a trece de la o idee la alta, încercăm să rezumăm măcar într-o frază
ideea principală pe care tocmai am expus-o. Pentru a trece la următoarea idee folosim metode
specifice: întrebări, liste, exemple concrete. Exemplu: ”Dar care sunt oare cauzele crizei
ecologice? Voi enumera trei dintre ele și apoi le voi prezenta în detaliu”.

 Este recomandabil să folosim expresii specifice în trecerea de la o idee la alta. Putem apela
la întrebări (”Dar oare care sunt cauzele tuturor acestor dezastre?”), la liste (”Voi începe vorbind
întâi despre…, apoi despre… și voi termina prezentând…”; ”În primul rând… În al doilea
rând…” ) sau putem folosi structura exemplu-idee (”Gândiți-vă ce se întâmplă când…; ca atare,
cred că trebuie să discutăm și despre…”).
 Discursul e mai bine să fie mai scurt decât lung și plictisitor. Dacă ceea ce am spus a fost
concis dar interesant, atunci cei care ascultă s-ar putea să pună întrebări la sfârșitul prezentării.

3. Încheiere
 În încheiere trebuie să prezentăm iarăși harta discursului și insistăm asupra unei idei ce
reprezintă concluzia noastră. Exemplu: ”Dat fiind toate consecințele consumului de carne asupra
mediului, consider că fiecare dintre noi ar trebui s devină un consumator informat și activ: să se
intereseze cum este produsă carnea, să caute furnizori mici, apropiați de locul în care stăm și care
hrănesc natural animalele. De asemenea, să încerce să consume mai puțină carne și mai multe
7
vegetale. Este important ca încheierea să conțină o frază memorabilă. Exemplu: Mai puțină carne
înseamnă să trăim mai sănătos pe o planetă mai sănătoasă, provocând mai puțină suferința în
jur!” sau ”Tăind mai multe animale ne tăiem singuri craca de sub picioare!”
 Înainte de a încheia, trebuie să mulțumim pentru atenția acordată și să rugăm pe cei care ne
ascultă să ne adreseze, dacă au, întrebări referitoare la prezentare. Este important să ascultăm
întrebările până la capăt. Apoi este recomandabil să facem un compliment (Ex: ”Întrebarea este
interesantă…”). Putem repeta chiar întrebarea și o putem reformula într-un mod care să fie mai
clar pentru public. Dacă întrebarea este mai complexă, atunci trebuie să facem clar faptul că de
fapt sunt ridicate mai multe probleme și că o să răspundem pe rând. Atunci când răspundem este
important să nu divagăm și să răspundem cât mai concis lăsând posibilitatea ca cel care a pus
întrebarea să ne dea un feed-back. În general, cel care a pus întrebarea mulțumește pentru
răspunsul oferit.
 În prezentarea discursului ar trebui să folosim întotdeauna mijloace retorice adecvate,
mijloace care ne asigură că ideile noastre vor fi exprimate în așa fel încât să aibă un impact
puternic și durabil. Iată câtve exemple de astfel de mijloace:
Repetiția - repetăm o propoziție sau un cuvânt de câteva ori.
Regula celor trei termeni - folosim grupuri de 3 expresii.
Regula aliterației - folosi, într-o propoziție expresii ce conțin aceleași sunete.
Analogia - facem comparații puternice și trageți anumite concluzii.

Atunci când încheiem discursul, publicul va dori să aplaude. Ei au nevoie de un semnal

clar că în acest moment trebuie să aplaude.Cum să transmitem acest semnal? Unii oameni înțeleg
mai devreme că este sfârșitul discursul, alții – mai târziu. În majoritatea cazurilor, când rostim
ideile-cheie și încetăm să mai vorbim, atunci publicul va tăcea.Ei s-ar putea să nu fie siguri că
este încheiat discursul. Ei vor analiza toate observațiile de la final, nu vor ști ce să facă, până
când cineva nu le va arăta ce trebuie să facă.Peste câteva secunde, care uneori se transformă în
câteva minute, oamenii vor începe să aplaude.Atunci când cineva începe să aplaude, privim acea
persoană, îi zâmbim și spunem: „Mulțumesc!” În final, toți vor aplauda

8
 Finalizarea discursului

Modalităţile pe care le aveţi la îndemână pentru încheierea prezentării sunt urmatoarele

• prezentarea unor concluzii punctuale

• lansarea unor interogaţii prin care să recaptaţi interesul slăbit al publicului
• invitarea publicului de a trece la acţiune în spiritul celor afirmate în prezentare
Conţinutul discursului nu se memorează dar, fraza de început şi cea deîncheiere sunt
bătute în cuie. Chiar dacă pe undeva ne-am bâlbâit sau ne-am încurcat puţin în detalii
sau argumentări, cel puţin să începem şi să sfârşim fără să ne împiedicăm. Astfel, ne vom simţi
mult mai bine şi mai pregătiţi să înfruntăm inevitabilele întrebări. Dacă vreo întrebare adresată
ne pune într-o asemenea încurcătură încât ne dăm seama că nu putem răspunde, este corect şi
elegant să rostim cu sinceritate - mi pare rău, nu ştiu / nu cunosc . Iar dacă ni se adresează o
întrebare care nu are nimic de-a face cu subiectul prezentării noastre, nu trebuie sa ne
simţim obligaţi răspundem

Un discurs fără de motivație nu convinge, nu vinde, nu e memorabil! Motivația

speakerului trebuie să treacă granița delicată dintre motivele oficiale pentru care se află pe acea
scenă, dominate de rolul său, de poziția sa în cadrul unei organizații și motivația personală pentru
care susține acel discurs. Efortul de a face public discursul implică timp alocat pregătirii,
implică poate deplasare în alte locații, emoții .
Foarte mulți prezentatori coboară bucuroși de pe scenă, bucuroși că au finalizat decent un
discurs , foarte puțini însă se supun unui proces minim de auto-evaluare . Acest proces este
important pentru că progresul în public se face în etape, etape în care dacă nu exersezi continuu,
regresezi! Iată câteva întrebări pe care merită adresate într-un moment de auto-evaluare și
sinceritate:

 Cât ai reușit să redai din ceea ce ți-ai propus?

 Cu cât entuziasm ți-ai comunicat mesajele cheie?
 Ai interacționat cu audiența în timpul discursului?
 A fost un mesaj centrat pe „tine/noi”, sau mai degrabă pe „mine/eu”?
 Ai integrat umorul în discursul tău?
 Ai folosit pauzele în discurs în mod corespunzător?
 Ai integrat elemente vizuale în discursul tău? Aceste elemente au adăugat energie la
prezentarea ta?
9
 Concluzie
În concluzie pot spune ca un discurs e despre ei, cei din sală. Cei care și-au luat din
timpul lor ca să te asculte – deci trebuie să faci ca acest efort să merite ! Un discurs reușit
implică efort, emoții dar experiența acumulată este pe măsură. Prezentarea unui discurs nu
reprezintă doar soluție de a ne evidenția în mediul înconjurător dar și de a impresiona
auditoriul.

10
11