Captarea atentiei

8 tehnici pentru captarea atentiei publicului

Umorul
Motivul pentru care există milioane de site-uri, reviste sau pagini pe Facebook cu filmulețe și
poze amuzante sau cu bancuri, comedii, caricaturi și parodii este simplul fapt că umorul
captivează. Atrage atenția majorității oamenilor. Nu vi se întâmplă uneori, ca tentați fiind pe o
pagină web de o poză hazlie sau vreun banc, să pierdeți o oră, două dând din una în alta fără să
simțiți trecerea timpului?

Glumele sunt o soluție la îndemână, ușor de folosit atât în introducere cât și pe parcursul
seminarului. În general ele au darul de a induce o stare de relaxare în rândul audienței, atrăgând
dupa sine și bunăvoința acesteia. De asemenea, umorul poate câștiga atenția, întrucât a începe să
vorbești despre ceva serios într-un registru neserios nu este văzut ca ceva uzual. Atunci când
facem o glumă este de dorit ca aceasta să aibă legătură cu subiectul, fără însă a fi deplasată,
agresivă, discriminatoare, țintită către public sau să intre în contradicție cu ce vom spune mai
departe. Totodată umorul este bine venit atunci când este de calitate și natural. Dacă prietenii
noștrii ne privesc lung și întrebător după ce le spunem un banc poate ar fi indicat să ne abținem și
în sală.

Naturaletea

De altfel a fi natural în fața publicului este o calitate inestimabilă a unui orator, apreciată de
public și invidiată de colegii de breaslă. De multe ori, cea mai mare provocare a cursului de
Formare de Formatori constă în a-i ajuta pe participanți să redevină ei înșiși în fața unui grup de
cursanți. Este lesne de înțeles că o persoană care nu pare a fi confortabilă cu postura în care se
află, care pare că a îmbracat o haină ce nu i se potrivește, va deveni imediat neinteresantă și va
pierde atenția. Reversul, o persoană care este naturală și pare din peisaj inspiră entuziasm,
încredere și competență. Exact genul de persoană pe care te aștepți să o întâlnești în acest
context. Tipicul de om carismatic și captivant ale cărui cuvinte le soarbe toată lumea. Nu
încercați să căutați uniforma de trainer întrucât ea nu există. Veți face aceeași greșeală precum
comerciantul care îmbracă haina de vânzător și uită că și el este, deseori, client făcând greșeli pe
care el însuși nu le-ar trece cu vederea altcuiva.

Curs Formare de Formatori

Limbajul non-verbal

Gesticulatul sau plimbatul prin sală nu este doar o metodă eficientă de a scăpa de emoțiile
negative. Limbajul non-verbal are un rol foarte important și în captarea și menținerea atenției.
Încercați să vă concentrați să citiți o carte în timp ce o persoană se plimbă haotic prin cameră și
veți înțelege perfect de ce. Statisticile arată că o persoană poate să își păstreze concentrarea la
cote înalte cel mult 10 minute. Iar asta atunci când este odihnit, nu dupa a treia oră de curs. Dacă
nu este distras cu ceva cât mai repede va intra imediat într-o stare de letargie și își va aminti
brusc de vacanța în Turcia sau de apropierea Paștelui. Plimbatul moderat, gesturile care
focalizează atenția către flipchart sau proiector grimasele etc. nu sunt doar bine venite ci chiar
indicate atât timp cât vin să susțină cele spuse nu să le contrazică inducând astfel confuzia.
Totodată, o poziție deschisă, orientată către auditoriu, fără gesturi nervoase și ticuri non verbale,
chiar daca nu va capta atenția în sine, va contribui la menținerea ei. O postură închisă sau
percepută ca amenințătoare va avea darul de capta atenția mai eficient însă o va îndrepta, mai
mult ca sigur, acolo unde nu ne dorim.

Limbajul paraverbal

Trecând din registrul subtil către cel mai puțin subtil trebuie să zăbovim și asupra formei
paraverbale a comunicării întrucât aceasta se dovedește a fi una dintre cele mai utile metode de
captare a atenției. Un orator abil trebuie să aibă în tolbă cunoștințele necesare pentru a mânui cât
mai eficient: tonul, ritmicitatea vorbirii, accentul, viteza, claritatea și volumul. Fiecare dintre
acestea poate fi un instrument de captare a atenției. În mod uzual, limbajul paraverbal trebuie
calibrat la cel al auditoriului. Dacă în sală majoritatea cursanților vorbesc la un volum mai
ridicat, atunci și noi trebuie să încercăm același lucru. Tipul acesta de acțiune contribuie la
sentimentul ascultătorului de identificare cu vorbitorul. Și cum am putea să ignorăm pe cineva
care ne seamănă. Ar fi nepoliticos. Pe de altă parte, orice iese din tiparele așteptate poate folosi,
pe termen scurt, la captarea atenției auditoriului. Nici o trecere bruscă de la un volum ridicat la
șoaptă nu este chiar de ignorat, nu?!

Așa cum semnele de punctuație dau, sau schimbă, sensul unui enunț, în același mod și limbajul
paraverbal poate susține, schimba sau contrazice mesajul verbal luându-i chiar prim planul
acestuia de multe ori. Cum spui poate fi de multe ori mai atractiv decât ce spui. Vorbind cu o
voce monotonă cu participanții veți realiza o prezentare plictisitoare însă printr-o ritmicitate
adecvată puteți transmite entuziasmul vostru și cuceri audiența.

Povestea

Povestea și metafora sunt pentru formator precum nicovala și ciocanul pentru fierar. Fără aceste
două elemente eficiența trainingurilor ar scădea considerabil. Fără o poveste bună serialele ar
înceta să mai existe. Nimeni nu ar putea trece peste frustrarea creată la finalul unui episod dacă
nu ar exista curiozitatea și anticiparea unei povești bune duse la final. În mod similar trainer-ul
poate folosi o tehnică numită povestea în poveste în poveste. Se începe o poveste, înainte de
punctul culminant se trece brusc la o a doua și chiar înainte de a o duce la bun sfârșit se trece la o
a treia urmând apoi să fie terminate fiecare în ordine inversă. O tehnică ceva mai greu de stăpânit
dar cu efect garantat. Opriți-vă totuși la trei povești. Suspansul ar putea deveni anxietate și
serialul nostru ar putea deveni un soi de Tânăr și neliniștit. Iar neliniștea participanților este de
evitat în training.
Intercalarea este, de fapt, o idee bună în general în training. Alternarea metodelor de expunere cu
jocuri și activități, a materialelor, a suportului media cu expunerea etc. Monotonia este dușmanul
principal al atenției.

Deasemenea introducerea unor povești legate de domeniul de interes sau de lucru al publicului
sunt tot atâtea ocazii de a atrage atenția și a menține interesul pentru prezentare. Exemplele
personale sunt de asemenea de natură să stârnească curiozitatea. La fel și datele statistice.
Aparent avem o înclinație înăscută pentru numere și semnificația lor. Pe unii îi confuzează ,iar pe
alții îi incită. Ambele variante sunt satisfăcătoare.

Intrebarile

Ce poate capta și menține atenția mai bine decât cineva care ți se adresează? E necesar un efort
supraomenesc pentru a-l ignora. Gândiți-vă cât de greu este să vă concentrați la partida de
solitaire când vă vorbește șeful. Iar totul devine insuportabil atunci când, colac peste pupăză, ni
se cere și părerea. Nimic nu menține vie atenția ca interactivitatea și nimic nu provocă
interactivitate precum o serie bună de întrebări.

Totuși această metodă, pe cât de eficientă este, pe atât de multă groază stârnește în majoritatea
trainerilor începători. Dacă am primi un leu pentru fiecare persoană care ne întrreabă “Și dacă nu
mi se răspunde la întrebare?” am ține cursurile în Bahamas. Sigur că perspectiva de a adresa o
întrebare și a primi doar propriul ecou drept răspuns este la fel de tentantă precum o plimbare
prin ploaie în noiembrie. Acest lucru este totuși foarte ușor de evitat.

Dacă nu primiți răspuns la o întrebare cauza este, de regulă, una dintre următoarele: întrebarea
este prea ambiguă, prea grea, prea ușoară sau nu ai lăsat suficient timp de gândire. Remediul
pentru ultima variantă este evident – acordă câteva secunde de gândire după fiecare întrebare.
Liniștea este lungă și apăsătoare doar pentru voi. Cursanții o vor găsi absolut utilă. Și apoi cui îi
place un om care răspunde singur la propriile întrebări.

Încercați să puneți întrebări din aproape în aproape pentru a evita o întrebare prea dificilă și
oferiți indicii atunci când ajungeți în impas. Acordați o importanță mai mare întrebărilor deschise
decît celor închise. Acestea încurajează discuția și participanții să-și exprime părerile. Nu vă
descurajați dacă primiți un răspuns greșit. Vedeți acest lucru ca pe o oportunitate de a crea mai
multă interactivitate implicând mai mulți participanți cerând păreri. Evitați deasemenea
întrebările multiple! Veți primi răspuns doar la ultima.

Curs Formare de Formatori

Privirea

Ați auzit vreodată expresia “Privirea lui/ei mă frigea”? Poate că privirea cuiva nu frige însă cu
siguranță avem abilitatea naturală de a simți când suntem observați. Astfel, de felul în care un
trainer reușește să cuprindă întreaga sală cu privirea, creând fiecăruia senzația că i se vorbește
personal, poate depinde și gradul de atenție al participanților. Contactul vizual deschide un canal
de comunicare între oameni. Ajută la stabilirea şi construirea raportului cu particpanţii. Timpul
pentru acest contact este de 1-3 secunde pe persoană. Încercaţi să nu lăsaţi ochii rătăcind prin
sală. Încercaţi să-i focalizaţi pe un cursant, dar nu prea mult încât să faceți acea persoană să se
simtă stânjenită, doar suficient pentru a o implica în prezentare.

Când faceţi o prezentare, nu vă uitaţi la auditoriu ci vedeţi-l. Căutaţi persoanele şi fiţi sigur că vă
uitaţi la ele. Dacă grupul e prea mare pentru a vă uita la fiecare individ separat, uitaţi-vă la
persoane din diferite părţi ale sălii. Persoanele care sunt lângă cele la care vă uitaţi vor crede că îi
vizați pe ei, astfel mai mulți cursanți vor intra în cercul vostru vizual.

Pauzele

Un lucru ar fi bine de notat totuși. Nimeni nu poate susține un nivel ridicat de atenție pentru o
perioadă îndelungată. Nici trainer-ul, nici publicul. Este nevoie de o perioadă de ventilare oricât
de plăcută sau interesantă ar fi o prezentare. Astfel pauzele sunt mereu binevenite și utile în
economia captării și mai ales menținerii atenției. În funcție de dificultatea și de gradul de efort pe
care îl vor depune cursanții este indicat să luăm o pauză de 10-15 minute după fiecare oră, oră și
jumătate de curs.

Statisticile arată ca cel mai indicat ar fi să ne concentrăm pe supă și desert. Audiența tinde să
rețină mai bine începutul și finalul unei prezentări. Când te așezi la masă, dacă supa nu este
gustoasă îți piere pofta și vei privi cu suspiciune restul felurilor. La fel, desertul trebuie să fie
delicios pentru că acela este gustul cu care te ridici de la masă Dacă nu obținem atenția de la
primele propoziții ne va fi mai greu să o câștigăm mai târziu. Dacă nu lăsăm un gust plăcut la
final, cursanții vor pleca cu ideea că a fost o sesiune plictisitoare.

Inamicii atenției sunt, deci, plictiseala, seriozitatea extremă și rigiditatea, lipsa mișcării și a unui
limbaj non-verbal adecvat mesajului, un discurs monoton, lipsa interactivității, privirea evazivă
și oboseala. Rețeta succesului nu este complicată – ungeți tava cu câteva povești și metafore
așezați un strat bun de naturalețe, presărați umor fin, adaugați 10-15 grame de pauză la un
kilogram jumătate de curs, amestecați un limbaj al corpului echilibrat și elocvent cu un limbaj
paraverbal variat și condimentați cu întrebări deschise și închise după gust. Dați la cuptor și nu
uitați să stați cu privirea pe tavă până se coace. Poftă bună!

Urmând rețeta de mai sus vă asigurați că ochii, dar mai ales mintea, cursanților sunt ațintite spre
voi. Acum că știm cum să facem să fim ascultați mai trebuie doar să găsim acele informații care
să merite toată această atenție. Dar despre asta în episodul următor…

Curs Formare de Formatori

FOLOSIREA LIMBAJULUI VERBAL

Tehnicile care folosesc limbajul verbal sunt destul de limitate, cu toate ca la prima vedere pare
mai facil sa se atraga atentia prin ceea ce se spune. Ele pot fi utilizate cu precadere in partea
introductiva.

Glumele sunt o solutie usor de folosit in introducere, intrucat ele induc o stare de relaxare in randul
audientei, atragand dupa sine si bunavointa acesteia. De asemenea, se castiga atentia, intrucat a
incepe sa vorbesti despre ceva serios intr-un registru hazliu nu este ceva uzual. In cazul in care
vorbitorul isi incepe discursul cu o gluma, este de dorit ca aceasta sa aiba legatura cu subiectul,
fara insa a fi deplasata, agresiva sau sa intre in contradictie cu ce va spune.

Prezentarea atipica este o alta modalitate de castigare a atentiei si bunavointei. Intr-o lume
obisnuita cu formula clasica "Buna ziua! Ma numesc..." orice alta modalitate de prezentare iese in
evidenta, atragand interesul celor care asculta. Chiar si modificarea formulei de salut cu arhaicul
"Ziua buna!" starneste senzatia de nou, fara a deranja. La fel ca si in cazul glumelor, nu este indicat
ca prezentarea sa fie ostentativa, pentru ca atrage antipatie.

Parasirea subiectului este o tehnica folosita de vorbitorii care au experienta. Daca in timpul
cuvantarii cel care vorbeste "uita" pentru un moment ce are de gand sa spuna, trecand la cu totul
altceva, interesul publicului va fi recastigat. Este suficient ca un membru al auditoriului sa fie luat
ca martor("Sunt convins ca si domnisoara blonda din randul al treilea este de acord ca...") pentru
castigarea interesului. Experienta este necesara deoarece cea mai mica depasire a limitei, poate
provoca un efect invers celui dorit.

FOLOSIREA LIMBAJULUI NONVERBAL

Avand in vedere ca are mai multe elemente care il compun, limbajul nonverbal ofera mai multe
posibilitati de captare a atentiei. Orice gest socant, orice inflexiune a vocii sau rupere de ritm atrag
atentia.

Gestica ofera nenumarate cai de captare a atentiei. O simpla bataie din palme sau pocnirea din
degete sunt gesturi care nu sunt intalnite in mod uzual la un vorbitor. Din acest motiv, ele au rolul
de a aduce un lucru nou, atractiv. In momentul folosirii gesturilor pentru a atrage atentia trebuie sa
se ia in calcul si ceea ce se spune in acel moment, pentru a nu crea contradictii. De asemenea, este
important ca gestul sa nu fie exagerat, ostentativ sau jignitor.

Mimica poate fi un element important atat pentru captarea atentiei cat si pentru pastrarea acesteia,
mai ales atunci cand publicul este suficient de aproape pentru a observa trasaturile vorbitorului. O
incruntare usoara sau un rictus lejer trezesc interesul, chiar daca in mod uzual nu sunt lucruri de
dorit intr-un discurs. Tocmai lipsa de dezirabilitate le face sa fie atractive, insa orice accentuare a
lor poate starni nervozitate si reactii adverse.
Ruperile de ritm ofera posibilitati mari de atragere a publicului. Fara a interveni brusc, ele
accentueaza importanta anumitor parti ale discursului. Schimbarea de ritm se face treptat pentru a
nu deranja, dar nu foarte lent, pentru a putea fi perceputa.

Cresterea sau scaderea volumului este una dintre cele mai usoare posibilitati de captare a
atentiei. Fara a cadea in extreme (publicul trebuie sa auda tot ce se spune, dar nu trebuie agresat
prin strigate) vorbitorul poate accentua ceea ce este important.

Tonul folosit este, de asemenea, o arma a vorbitorului. Intreruperea momentelor de vorbire pe un

ton entuziast cu momente in care este folosit un ton calm atrage atentia asupra acestora din urma.
Similar se intampla cu oricare intercalare de tonuri, accentul fiind pus pe vorbirea pe un ton diferit
de cel pe care vorbitorul il utilizeaza in mod uzual.

Momentele de tacere capteaza atentia intr-un mod specific. O pauza bine calculata are rolul de a
trezi in randul publicului o usoara neliniste, intrucat pentru moment se da senzatia de pierdere a
controlului. Important este ca in aceste momente de pauza auditoriul devine curios, dorind sa stie
ce se intampla. Este esential ca pauza sa nu fie prea lunga pentru a nu induce sentimentul de
nesiguranta, dar nici prea scurta pentru a trezi curiozitatea si sentimentul ca ceva urmeaza sa se
intample.

Este important de retinut ca strategiile de captare a atentiei pot fi folosite si impreuna, acest fapt
crescand marja de siguranta a atingerii scopului propus. De asemenea, ele au doar rolul de a
accentua anumite momente. Utilizarea exagerata a acestor tehnici risca sa provoace senzatia
de agresivitate.

Material realizat de IOAN Mihalcea,

Consultant Asociatia de Comunicare Ethos