RELATIA DINTRE ETICA SI MORALA

Etimologie
Se spune că etica este știința moralei. 1
Etica şi morala sunt cuvinte cu surse lingvistice diferite. Etica provine din limba greacă
(ethos, care se traduce în româneşte prin cuvintele morav, obicei, caracter), iar morala din limba
latină (mos, moris, care se traduce tot prin obicei, morală) 2. Etica este morala elaborată de
filosofi, ca filosofie morală, cu un pronunţat caracter teoretic, fiind o cunoaştere conceptuală a
moralităţii istorice și prin a cărei încălcarea (atunci când iese la iveală respectiva încălcarea a
eticii), se poate ajunge la căinţă.3 Potrivit lui Aristotel, ar putea fi tradus ca o filozofie a
obiceiurilor.
Definirea conceptelor
Etica este, spre deosebire de morală, un discurs normat, dar neimperativ, sau doar cu
imperative ipotetice, care rezultă din opunerea Binelui faţă de Rău, considerate a fi valori
relative.4
O poziție etică poate intra în conflict cu codurile morale și valorile anumitor societăți: de
exemplu, dacă trebuie să trăim în țări care acceptă pedeapsa cu moartea și nu împărtășim ideea
unei astfel de pedepse.
Influente si dinamica
Principiile etice după care este ghidat Occidentul sunt puternic influențați de valorile
iudeo-creștine și greco-latine. In alte regiuni ale lumii, precum China, India sau țările
musulmane, există influențe confucianiste, budiste, islamice sau hinduse. Cu toate acestea, toți
au în comun preocuparea pentru o viață bună.
În acest sens, s-ar putea spune că etica este constantă, nu se schimbă de obicei în timp și
reglementează comportamentul uman de la fiecare persoană și de la propria conștiință.

1
Ion Hirghiduș, Etica profesiei de sociolog, Editura Universitas, Petroșani, 2006, p.2.
2
Tănase Sârbu, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii Academice „Matei Teiu Botez”, Iaşi,
2005, pp.37-38.
3
Ibidem, p. 40.
4
Ibidem, p. 42.
 Etica este ansamblul regulilor de conduită rezultate pe baza distincţiei dintre bine și rău,
pe care o comunitate dată le accesptă în timp ce morala este un ansamblu de principii de
dimensiune universal-normativă, bazate pe distincţia dintre bine şi rău.5
Deontologia, etimologie si specificatii
Deontologia este parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități
profesionale.6 Etimologic deontologia provine din gr. logos (ştiinţă) şi deon, deontos
(desemnează ceea ce este de făcut, ceea ce trebuie să fie făcut). O dată cu evoluţia gândirii, s-a
cristalizat treptat cuplul “este – nu este” şi “trebuie – nu trebuie”7.
Deontologia reprezintă `o teorie normativă cu privire la alegerile morale, necesare,
interzise sau permise. Eticile deontologice au un caracter universalist și în general negativ`8.
In filosofia lui Kant găsim este evidențiat faptul că lipsa de libertate a omului, care se lasă
supus constrângerilor, atunci când face binele sau răul neagă responsabilitatea morală. Cel ce
acţionează prin convenţie, imitaţie sau interes nu se comportă moral. Astfel vorbimde două
poziții extreme autonomismul şi heteronomismul moral. Valorile morale implică conclucrarea
continuă a libertăţii şi voinţei cu înţelegerea nenumăratelor constrângeri şi condiţionări ale vieţii
omului. Una din marile teme ale filosofiei morale este raportul dintre absolutismul şi relativismul
moral. Absolutismul moral este considerat a fi o caracteristică a eticilor religioase. Unul dintre
reprezentanţii eticii religioase, rusul Nikolai Losski (1870-1965),care şi-a petrecut peste 40 de
ani în exil, în SUA, a arătat în lucrarea Condiţiile binelui absolut (3) că binele în sens creştin se
constituie prin “bucuria întru Dumnezeu, trăită de sfinţi şi mistici, iar după modelele acestora şi
de către credinciosul de rând“. Această bucurie este asociată de convingerea că lumea poate
întrupa în ea binele, că ea este creată pentru a participa la perfecţiunea dumnezeiască absolută.
5
Ibidem, p21.
6
Florin Marcu și Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Editură: Editura Academiei, București
1986, s.v. deontologie.
7
Immanuel Kant, Critica raţiunii pure, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 449
Binomul Este – Trebuie. Acest cuplu terminologic “este” – “trebuie” a fost amintit de către Aristotel în
Metafizica, și reluat într-o formă mai explicită de Kant în Critica raţiunii pure, în capitolul despre
Antinomii. Kant consideră că între Natură şi Viaţa morală, cultură – există o prăpastie, sunt ca două sfere
care nu se intersectează: “Trebuie (Sollen) exprimă un fel de necesitate şi de legătură cu principiile, care
nu mai apare de altfel în întreaga natură. Intelectul nu poate cunoaşte din natură decât ceea ce este, a
fost sau va fi. Este imposibil ca ceva în natură să trebuiască (soll) să fie altfel decât este de fapt în toate
aceste raporturi de timp; ba chiar trebuie (Sollen) nu are absolut nici un sens, dacă avem înaintea
ochilor numai cursul naturii. Noi nu putem întreba: ce trebuie (soll) să se întâmple în natură; după cum,
nu putem întreba: ce proprietăţi trebuie (soll) să aibă un cerc, ci numai: ce se întâmplă în natură sau ce
proprietăţi are cercul”
8
Antonio Sandu, Etică profesională și transparență în administrația public, Suceava, 2019, p.17
Acest sentiment îl înalţă pe om la rang de existenţă divină, dar nu fără un efort permanent de a se
sustrage ademenirilor satanice ale răului.9
Deontologiei îî sunt atribuite următoarele semnificaţii10:
1. „Cod al moralei profesionale, al principiilor şi normelor morale specifice pe care le
implică exercitarea unei anumite profesii (poate fi un cod scris sau transmis prin
tradiţie, pe cale orală şi acceptat tacit de către toţi practicanţii unei profesii, de ex.: Jurământul lui
Hipocrate).
2 . Sensul, cu care a folosit pentru prima oară noțiunea de deontologie J Bentham și
anume: disciplină al cărei scop ar fi evaluarea preliminară a consecinţelor unei acţiuni, pentru a
putea stabili, în funcţie de cantitatea de plăcere sau durere pe care aceaacţiune o procură, dacă ea
merită sau nu să fie îndeplinită (un sens utilitarist11).
3. În sens larg, deontologia, în calitate de componentă de bază a conştiinţei morale, este
o parte a eticii care se ocupă cu studiul datoriei morale, al originii, naturii şi formelor acesteia”.
Într-un sens restrâns, deontologia însumeamză regulile după care se ghidează o
orgnaizație, o instituție sau o parte a acestia prin intermediul asociațiilor profesionale care devin
instanţa de elaborare, aplicare şi supraveghere a aplicării acestor reguli. Astfel definim
deontologia ca moralitatea care exprimă ceea ce ar trebui să facem dacă am fi raţionali,
binevoitori, imparţiali, bine intenţionaţi.12
Morala profesionala
Fiecare morală profesională este opera unui grup profesional. Cu cât grupul este mai bine
constituit cu atât regulile morale proprii sunt mai numeroase şi au o mai mare autoritate.
Contactul profesional este de o mare importanţă. Frecvenţa şi stilul acestuia favorizează
comunicarea, schimbul de idei şi opinii comune. Întotdeauna coerenţa grupului este manifestă şi
asigurată de manieră proprie de organizare. Cu cât grupul profesional are mai multă consistenţă
şi este mai organizat cu atât morală profesională va fi mai dezvoltată şi va funcţiona la un nivel
avansat. Cu cât un grup social profesional este mai răspândit cu atât are o mai mare nevoie de un

9
Tănase Sârbu,op.cit pp. 133-134.
10
Dicţionar de filozofie, Editura Politică, 1978, p. 189.
11
Utilitarismul – ca derivaţie a Pozitivismului – pleacă de la experienţă şi de la fapte. Dar aici, fiind vorba
de o disciplină normativă, experienţa devine experienţă morală, iar faptele sunt înfăptuiri umane.
12
Mihaela Miroiu, Gabriela Blebea Nicolae, Introducere în etica profesională, EdituraTrei, Bucureşti,
2001, p. 11
set de reguli. Activitatea unei profesiuni nu poate fi reglementată în manieră eficace decât de un
grup proxim care să cunoască bine funcţionarea, nevoile, toate particularităţile şi bineînţeles care
să poată urmări în timp evulotia acesteia. Asta ar fi ceea ce numim corporaţii, asociaţii
profesionale.
Delimitari conceptuale ale eticii si moralei. Exemple
`Etica are ca domeniu predilect de cercetare comportamentul moral. Până în perioada
contemporană, cei doi termeni, de etică şi de morală, s-au suprapus semantic. Începând cu
mijlocul secolului al XX-lea, termenul de etică este folosit din ce în ce mai des pentru a desemna
comportamentele acceptabile la nivel colectiv, profesional, dar nu numai, în timp ce termenul de
morală rămâne să denumească tot un comportament acceptabil, dar la nivel individual.`13
Etica este căutarea binelui, a împlinirii personale în armonie cu alte ființe umane și
implică o relație dinamică între valorile noastre și cele ale societății în care trăim. Una dintre
definiții este cea a lui Aristotel, în Etica pentru Nicómaco, în care afirmă că fericirea este scopul
final al fiecărei ființe umane, iar etica ne învață cum să o atingem. Pentru gânditorii
contemporani, precum Fernando Savater, acesta continuă să fie scopul eticii. Etica încearcă să
răspundă în teorie și în practică la întrebarea cum ar trebui să trăim și, din punct de vedere
academic, ramura filosofiei studiază principiile morale, ceea ce este bine și rău.
Morala tinde să fie normativă, să se reflecte în reglementări și interdicții, cum ar fi unele
dintre preceptele colectate în textele iudeo-creștine, cum ar fi cele Zece Porunci.
Normele de comportament, valorile precum onestitatea, discreția în actorie și îmbrăcare,
respectul pentru autoritatea civilă și respectarea normelor religioase fac parte din moralitate.
Morala poate cuprinde chiar și aspecte ale dietei zilnice și igienei personale, cum ar fi
interzicerea totală sau parțială a consumului anumitor alimente (în culturile musulmane și
ebraice, de exemplu).
La nivelul perceptiei publice a acestor concepte, la nivelul simtului comun, diferența
dintre etică și morală este foarte neclara pentru cei mai multi oameni. La o prima vedere, cei doi
termini pot parea a fi concepte sinonime. În general, majoritatea oamenilor consideră morala și
etica drept simțul binelui și al răului. Aceasta este o definiție foarte simplă și generală, care nu
captează diferențele individuale. Subliniem in acest context faptul ca etica se face vizibila prin
codurile de conduită care au fost aprobate și practicate de indivizi într-o societate, in timp ce
13
Antonio Sandu, op.cit.,pp.17
morala ar putea fi privita ca simțul individual al binelui și al răului. Această diferență dintre cele
două derivă din faptul că etica este convenită colectiv, în timp ce morala diferă de la un individ
la altul.
Etica sau atitudinea etică se referă la respectarea codurilor de conduită acceptate social.
În fiecare societate, se așteaptă ca persoanele să se comporte într-o manieră particulară. Etica
dictează aceste coduri de conduită pentru indivizi.
Procesul de socializare implica si interiorizarea normelor sociale si implicit cerintele
etice precum si dezvoltarea in timp a unor judecati morale in contextual cultural in care este
educat. Pe măsură ce copilul crește, copilul se obișnuiește cu aceste cerințe etice ale societății
prin procesul de socializare. Uneori, educația formală și informală a unui copil este, de
asemenea, importantă pentru a oferi copilului o conștientizare a eticii. Cu toate acestea, etica nu
este universală. Un model de comportament considerat etic, drept și aprobat de o societate nu
este neaparat aprobat si de o alta societate cu o cultura diferita. Să luăm un exemplu în
înțelegerea acestui fenomen.
- `Avortul este un subiect care a fost considerat tabu cu câteva decenii în urmă. Există religii
în întreaga lume care o consideră și ca un păcat împotriva umanității chiar și astăzi. Cu
toate acestea, pentru a oferi părinților capacitatea de a-și limita familia și, de asemenea, de
a controla populația în plină expansiune care exercită presiuni asupra resurselor, avortul a
fost legalizat în multe țări. Dacă cineva dintr-o țară care a legalizat avortul decide să facă
un avort, este aprobat în ochii legii și poate fi chiar etic în ochii societății. Cu toate acestea,
în unele țări, avortul este considerat o infracțiune, deoarece se angajează în uciderea unei
alte ființe umane. În aceste țări, avortul este nu numai etic, ci și o infracțiune penală. Acest
lucru subliniază faptul că contextul joacă un rol semnificativ atunci când vorbim de etică.`
Morala se referă la sensul individual cu privire la ce este bine și rău. Moralitatea este
internalizată de un individ prin creșterea lui. Familia, religia și chiar societatea în general au un
rol extraordinar în dezvoltarea acestei dimensiuni . Să luăm același exemplu de avort.
Chiar dacă o țară legalizează avortul, poate există oameni care consideră că este imoral să
ucidă un făt, deoarece ei cred că este echivalent cu uciderea.Aici diferența dintre morală și etică
devine transparentă. Etica este ceea ce o societate consideră a fi bună sau aprobată, în timp ce
moralul este un sistem de credințe personal care se află la un nivel mult mai profund.
 Putem spune ca subiectele controversate ar putea sublinia destul de bine diferența dintre
etică și morală. Controversa arata ca sunt cel putin doua tabele in care fie cultural fie ideologic
exista diferente ideologice. Astfel cele mai bune exemple de conflicte între etică și morală sunt
cele care apar în jurul unor probleme precum avortul, pedeapsa cu moartea, sexualitatea,
libertatea de exprimare etc. Un alt exemplu in acest sens ar putea fi cel legat de homosexualitate.
- Există multe țări în care societățile au acceptat în cele din urmă că există persoane care au
tendințe sexuale față de același sex și chiar au făcut dispoziții în sensul că astfel de
persoane nu sunt discriminate. Aceasta înseamnă că societățile au considerat etic și legal să
se angajeze în homosexualitate. Cu toate acestea, există foarte multe persoane în aceste
societăți, care sunt afectate de aceste decizii la nivel statal deoarece in judecata proprie,
ancorata in spiritualitate sau cultura homosexualitatea contravene morale, astfel nu pot
accepta cu usurinta aceste comportamente sau chiar sunt împotriva unor astfel de
comportamente, deoarece consideră că este imoral să se deda la homosexualitate și se
abate de la ea. Acest lucru evidențiază faptul că, în timp ce etică se referă la viziunea
societală globală, moralul se referă la viziunea individuală.
In concluzie rezumam succint prin a pune fata in fata etica si morala.
Etica cunoaste mai multe niveluri de analiza14
- etica interindividuală, cand individul este in cautarea bunastarii, a unei vieți
mai bune ,
- viaţa social, unde ne întâlnim cu datoriile şi obligațiile persoanei, a
individului,
- înțelepciunea practică (Aristotel, 1998), partea dinamica și care solicita soluții
pentru problemele tragice ale vieții cotidiene.

14
Ibidem, p21.
Sintetic : Etica Morala
Standarde legale, Norme sociale și culturale. Diferă de la cultură la cultură
profesionale sau
individuale Principiile etice sunt Declarația Nu minți, fii sincer în viața de zi cu
Universală a Drepturilor zi, respectă regulile.
Omului, Jurământul Hipocratic.
Exemple Un grup de adolescenți care nu O acțiune morală poate fi lipsită de
spun cine a spart o ușă urmează etică. Un avocat care spune că
codul etic al grupului, dar poate clientul său este vinovat nu își
fi văzut ca fiind greșit din punct respectă codul de etică profesional
de vedere moral. pentru a-l apăra, ci acționează
moral pentru a face dreptate.

Bibliografie

1. Antonio Sandu, Etică profesională și transparență în administrația public, Suceava, 2019

2. Dicţionar de filozofie, Editura Politică, 1978,
3. Florin Marcu și Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Editură: Editura Academiei,
București
1986,
4. Immanuel Kant, Critica raţiunii pure, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969,
5. Ion Hirghiduș, Etica profesiei de sociolog, Editura Universitas, Petroșani, 2006,
6. Mihaela Miroiu, Gabriela Blebea Nicolae, Introducere în etica profesională, EdituraTrei,
Bucureşti, 2001.
7. Tănase Sârbu, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii Academice „Matei Teiu
Botez”, Iaşi, 2005
8. C. Monzón, Reflecții asupra eticii și moralei.,2014, Luat de la poblanerias.com.
9. C.Mattingly, J.Throop,Antropologia eticii și a moralității. Revista anuală de antropologie, nr. 47, 2018.
Luată de la annualreviews.org.
10. Declarația universală a drepturilor omului 2020. Luată de pe un.org.
11. Etică aristotelică: etică pentru Nicomah, 2020, Luat de pe webdianoia.com.
12. Etică și morală , 2020. Luată din ucla.edu.ve.
13. Etimologia eticii , 2020,. Luată din etymologies.dechile.net.
14. F. Coelho, Etimologia moralei. 2020, Luat din dictionarydedudas.com.
15. F. Savater , Educația este momentul potrivit pentru etică: la ce bun este etica tinerilor? 2000. Luat de pe
redalyc.org.
16. L. Boff, Morală și etică. 2003, Luată de pe mexicosocial.org.
17. M. C. Rodríguez Aguilar, Despre etică și morală, 2005, Luată din academia.edu.
18. P. Ricoeur, Etică și morală., 1990, Luat de la brunovivas.com.