UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS DIN GALAȚI”

FACULATEA TRANSFRONTALIERĂ
ŞTIINŢE UMANISTE, ECONOMICE ŞI INGINEREŞTI

Programul de master
Literatura română şi dialog pluri-identitar:
paradigme culturale şi didactice contemporane

REFERAT
ştiinţifico-didactic cu tema

“CULTURA ȘI COMUNICAREA
INTERCULTURALĂ”

Realizat:Svetlana Lupan,
studentă masterandă,
anul I de studii 2017-2018

Verificat:Dr.hab.conf.univ. Petrovschi Nina

Chişinău, 2017
CUPRINS
1
Introducere ……………………………………………………………….3
Argumentarea …………………………………………………………….3 – 4
Corelarea noţională ……………………………………………………….4
Justificarea ştiinţifico-didactică …………………………………………...5 – 8
Concluzii generale şi recomandări…………………………………………9 - 11
Bibliografie ………………………………………………………………..

Întroducere. Comunicarea semnifică baza unei societăți, este baza dialogului uman în orice
condiție a vieții. Comunicarea este o nevoie socială. Prin comunicare se realizează eficient toate
2
chestiunile unei persoane/ etnităţi. Comunicarea este o formă de comportament uman, ce apare din
nevoia de a relaţiona și a interacţiona.Prin comunicare reușim să ne înţelegem mai mult sau mai puţin
eficient cu semenii. Actul comunicaţional poate conduce la relaţii de armonie, colaborare sau,
dimpotrivă, la dispute ori conflicte, atunci când este denaturant.
Trăind într-o societate multinaţională, e important ca fiecare din noi să fim cointeresaţi în a-l cunoaşte
şi a-l descoperi pe acela care trăieşte lîngă noi – de a-i cunoaşte cultura, obiceiurile, tradiţiile specifice
culturii date, bucatele tradiţionale, portul naţional... Pentru a-l cunoaşte e nevoie de o comunicare
eficientă între reprezentanţii diferitor etnii. O comunicare eficientă ne ajută să inţelegem mai bine o
persoană sau o situaţie şi ne permite să rezolvam diferite probleme pe care le întîlnim. La prima vedere
pare simplu să comunici, majoritatea problemelor cu cei din jurul nostru pornesc de la deficienţele de
comunicare.
Argumentarea. Scopul acestui material este de a explora elementele principale ale procesului
de comunicare interculturală. Obiectivele urmărite sunt:
• Înțelegerea elementelor specifice comunicării intercultural;
• Explorarea procesului de comunicare în context intercultural;
• Identificarea unor tipare comportamentale și de comunicare specific medului de afaceri internațional;
• Identificarea barierelor în comunicarea intercultural;
Mulţi oameni ştiu ce înseamnă actul comunicării până în momentul în care sunt nevoiți să o
definească. Comunicarea umană este relaţia dintre oameni şi se bazează nu doar pe instrumentul
specific speciei umane (limbajul), ci este un proces care se construieşte cu emoţii, sentimente, atitudini
şi interese. Comunicarea generează mai mult comuniune interumană și un ansamblu de de relaţii decât
o cantitate de informaţii.
Oamenii comunică prin stimuli care poartă mesaje. O dată emis şi recepţionat, mesajul aparţine,
atât celui care a transmis, cât şi celui care a receptat. Comunicarea umană este un proces tranzacţional,
în care se schimbă semnificaţii, idei, dar şi energii, emoţii, sentimente sau chiar bunuri, fie de la un
individ la altul, fie către un grup restrâns, fie către publicul larg.
Obiectivul comunicării umane este acela de a-l face pe interlocutor să simtă, să gândească sau
să se comporte într-un anume fel. Omul emite stimuli tot timpul, indiferent de context şi situaţie. Omul
nu poate să nu comunice şi o face, indiferent dacă vrea sau nu. Astfel, comunicarea reprezintă procesul
de creare şi transmitere a unui mesaj de la emiţător la receptor.
A comunica eficient înseamnă
• să convingem;
• să ne dezvolţăm gândirea, afectivitatea și personalitatea;
• să ne informăm inteligibil și să înţelegem corect semnificaţia mesajului;
A comunica eficient, putem explora si alte optiuni, care ne ajuta sa inţelegem asa concepte ca:
3
• Ce ție nu-ți place altuia nu face.
• Când primești o palmă, întoarce si celălalt obraz.
• Cel mai deștept cedeaza!
• Vorba dulce mult aduce!
• Vorba bună mult adună!
• Un om inteligent are argumente, nu se ceartă, nu țipă și nu sare la bătaie.
• Un om puternic își întelege și controleaza emoțiile, nu se lasă dominat de ele.
În comunicare eficientă putem folosi și cuvinte magice care fac minuni:
Te rog frumos…
Fii amabil…
Mi-ar plăcea…
Ai putea te rog să…
Avantajele aplicării acestor expresii rezidă în eficientizarea procesului prin care
• comunicarea devine eficientă
• suntem ascultați cu adevărat și cu atenție
• mesajul nostru este mai bine transmis
• putem chiar să-i schimbăm starea celuilalt, din negativa în pozitivă
• castigăm respectul și admirația interlocutorului
• dăm dovadă de calm, înțelepciune, diplomație, tact
• pe termen lung se consolidează o relație de calitate
• ne simțim mult mai bine și mai puternic pentru că nu am căzut în capcana de a răspunde cu rău.
Corelarea naţională. De multe ori ignorăm faptul că oamenii ce aparțin altor culturi diferă de
noi prin religie, statut, luarea deciziilor, atitudinea fată de timp, limbaj non-verbal. Cultura influențează
atât comunicarea verbală (prin intermediul limbii vorbite), cât și comunicarea nonverbală. Ea
determină anumite comportamente non-verbale care reprezintă sau simbolizează gânduri, sentimente,
stări specifice ale comunicatorului. La nivel de individ și de subculturi (fac parte dintr-o cultură-
mamă) apar anumite diferențe, care determină tipuri de comportament ce sunt înrădăcinate în fiecare
membru și pot duce la perturbații în comunicare, în special în domeniul afacerilor internaționale. În
statele unde este dezvoltat contextul cultural ,comunicarea se realizează pe cale orală , avănd la bază
conduita morală, cultura generală acumulată, puterea de convingere ,mai pe scurt , calitatea de om în
ansamblu.. Contează însa și reputația organizației în cadrul comunității bazată pe modul în care ea face
afaceri, crearea relației de comunicare înainte de discutarea afacerilor, îndeplinirea unor ritualuri legate
de procesul de cunoaștere.
Justificarea ştiinţifico-didactică. Negociatorii, managerii, oamenii de afaceri din aceste țari
vor dori să cunoască modul de găndire al partenerilor de discuții și organizația din care fac parte
4
acestia.O comunicare eficientă în domeniul managementului are la bază o perioadă îndelungată și
puterea de a astepta. Promisiunile făcute se respectă nu atât de frica legii, cât pentru păstrarea bunei
reputații personale, a familiei și a firmei.Comunicarea în statele cu un context cultural mai puțin
dezvoltat este exact invers. Accentul se pune pe comunicarea în scris, pe documentația scrisă, pe
discutarea amănunțită înca de la inceput a tuturor aspectelor. Contează doar ceea ce se poate dovedi
prin scris și prin lege. Falimentul sau insuccesul nu sunt o rusine sau o întamplare și se acordă mai
multe șanse firmelor care incearcă și nu reusesc. Atunci când contactăm o persoana aparținând unei
alte culturi și ăncercăm să comunicăm și să negociem cu ea, apare ceva nou. Apare un tarâm de
graniță, numit "cultura de schimb" (S.Prutianu,1998). Cultura de schimb un ansamblu insuficient
definit de reguli, conduite, obiceiuri, tradiții, cutume, tabu-uri si tendințe comportamentale specifice
unei culturi, pe care nici una din parți nu le va mai respecta cu exactitate. De exemplu, dacă cineva
poartă negocieri și face afaceri cu un japonez, nu trebuie sa devină japonez. Totuși contractele pot fi
mai fructuoase daca se aprecieză și respectă cultura japoneză, însă nu trebuie să se renunțe la valorile
esențiale ale culturii proprii, ci să caute să înțeleagă și să asimileze ceva din tradiția culturală a
partenerului. Mesajul non-verbal este unul dintre cele mai puternice,după cuvântul scris și oral,mesaje,
deoarece poate fi subliminal și interperetativ.Semnificația lui este diferită în funcție de cultură, zona
geografică, statut social etc. De exemplu gestul de a da din cap poate avea semnificații contradictorii în
țări și culturi diferite (în Bulgaria, de pildă, a da din cap de sus în jos înseamnă NU, iar a clătina din
cap de la dreapta la stanga înseamna DA, la turci, se semnalizează "NU" lăsand capul pe spate, cu
ochii închiși).
Cele mai obișnuite mesaje non-verbale sunt gestica si mimica. În acest sens găsim numeroase
exemple în toate culturile de pe glob Bratul drept încordat, cu pumnul închis, strângând cu cealaltă
mană încheietura antibrațului, constituie o insultă sexuală, la noi. Același gest, în Austria, în Tunisia și
în țările scandinave, indica forța masculină, adică este un fel de a omagia și nu are nimic obscen.
Relația femeie-bărbat, una dintre cele mai controversate relații ale omenirii, înca din epoca lui Homo
Sapiens. Femeia avea un statut bine definit în societatea preistorică, era inferioară bărbatului, menirea
ei fiind, în principal de a perpertua specia. Evoluția omenirii a dus la schimbarea relației femeie-bărbat.
Deși în secolul XXI se vorbește de egaliatea între sexe, în unele culturi mai există aceasta diferență
între femeie și bărbat. Spre exemplu, intradiția musulmană să privești o femeie în ochi e o jignire, în
țările occidnetale, în timpul unei conversații dacă nu privește interlocutorul în ochi, denotă timiditate
sau plictiseală. A deschide ușa pentru a lăsa să treacă o femeie cu rang ierarhic înalt, înainte de intrarea
într-o ședință de consiliu de administrație, poate fi considerat un gest ofensator, în mediile de afaceri
occidentale. Comunicarea se poate distorsiona prin încredere/neîncredere , asociate vîrstei, studiilor,
calificării, sexului, statutului social. Din aceste puncte de vedere, problemele care se ridică privesc
gradul de importanță pe care îl au factorii subiectivi în comunicarea interculturală. Într-un dialog cu un
5
musulman fundamentalist, de pildă, nu se va putea trece ușor peste argumentele de ordin religios. A le
aduce în discuție, poate fi o greșeală care să ducă la un conflict. Tot în țările islamice, atunci când
mergi la cumăaăaturi într-un bazar sau piață, nu este politicos dacă nu negociezi. Dacă oferi prețul
cerut inițial ești considerat un om fară putere de convingere. În cultura asiatică , în scriere nu poate
avea decât caracter oficial. Este, întotdeauna, de foarte mare importanță și luată foarte în serios.
Americanii sunt mult mai neconvenționali, din acest punct de vedere. Europenii, la fel. Există
corespondenta de afaceri purtata formal, cu respectarea unor canoane precise, dar exista si o
corespondența informală legată de afaceri. Actele oficiale specifice popoarelor latine accentuează stilul
politicos și răman la nivelul unor concepte generale, imprecise. Documentele germane, de exemplu,
sunt concise, sobre și cu un grad ridicat de detaliere. În Japonia , scrierile de acest gen trebuie realizate
cu mult tact si multă strictețe, iar acodările onorurilor se fac cu mult fast.În țările germanice se ține
mult la titlul de "Doctor". Acolo problema de onoare este rangul și numele.În Nordul Americii se
folosește o singură semnatură în timp ce in Europa doua. Mediul politic și religios. Acest aspect ridică
numeroase întrebări: anumite grupuri, separate pe criterii politice sau religioase, pot sau nu să lucreze
impreună? Care sunt zilele de sărbătoare în care nu se fac afaceri în tara sa? Aceste întrebări privesc
toate culturile. In Spania, spre exemplu, de Paste, de sarbatorile nationale (Santa Lucia) sau alte
sărbători religioase nu se fac afaceri decât, ca excepție, în micul comerț stradal. La fel se întamplă și în
alte țări Europene sau din America Latină unde religia fundamentală este catolicismul. De sărbătoarea
Sabatului, în cultul mozaic, sau cea a Ramadanului, în lumea islamica toate restaurantele se închid.
Respectul, la fel ca și în exemplele de mai sus, depinde de aria culturală. Poate fi indicat prin daruri,
prin tăcere, prin respectarea distanței, a orelor de rugăciune sau siesta, prin gesturi specifice, prin
contact vizual, prin postură, etc. Cum se respectă vârsta în Turcia? Daca vrei să-i arăți unui om mai în
vârstă respectul, fie ca ești femeie sau barbat, îi săruți mâna și o duci la frunte. În cultura occidental
femeile nu ăarută mâna bărbaților, doar în cazul în care aceștia fac parte din ierarhia religioasă
Prejudecățile. Acest punct de vedere, se referă la ce suntem nevoiți să facem pentru a modifica și
corecta părerile pe care alte popoare și culturi și le-au format, în mod eronat. În țările occidentale,
românii sunt văzuți ca fiind nu tocmai loiali și harnici din fire. Aceasă prejudecată s-a format citind
ziarele și observând țiganii români care au migrat în aceste țări și supraviețuiesc din cerșit și tâlhării.
Românii, percep poporul american ca fiind băutor, fumător, jucător de jocuri de noroc.. În realitate, nu
este deloc așa, americani sunt ofensați de fumul de țigară, familiști și au un procent din populație a
alcoolicilor mai scăzut decât în țările europene.
Timpul și spațiul. Comunicăm prin intermediul limbajului, cu ajutorul mâinilor, al expresiilor
faciale, al privirii dar comunicăm și prin modul în care folosim un anumit spațiu. De exemplu, oamenii
politici care țin un discurs apropiați spatial de auditoriu, cu privirea îndreptată spre cei cărora li se
adresează obțin un alt efect decât cei care, să spunem, se plasează la o distanță apreciabilă față de ei,
6
mențin privirea în pamânt, stau cu mâinile în buzunar când își rostec discursul. Referitor la spatialitate,
ne privește, în special, distanța fizică care trebuie respectată între partenerii ce aparțin unor culturi
diferite. Popoarele arabice pot negocia mult mai bine dacă se află mai aproape unii de alții, spre
deosebire de americani, care necesită un spațiu personal mare. „Comunicarea este o dimensiune
centrală a vieţii noastre culturale; fără ea, orice tip de cultură moare. În consecinţă, studiul comunicării
presupune studiul culturii în care este integrată”.
Contextul actual oferă indivizilor posibilitatea de a interacționa cu culturi, civilizații, etnii sau
rase diferite mai mult decât oricând în trecut.
Avangarda acestui fenomen e reprezentată în special de către mediul economic internațional,
cele mai reprezentative companii la nivel global beneficiind de expertiza unor specialiști aparținând
unor continente și culturi diferite. De asemenea, echipele care au în componență persoane aparținând
unor medii cât mai diferite au ocazia să valorifice idei care determină o abordare mai creativă și care
poate genera servicii și produse vandabile la nivel global.
Procesul comunicării prezentat pe scurt mai sus acoperă și ceea ce numim comunicare
interculturală, concept care pe lângă comunicarea propriu-zisă adaugă și pe acela de cultură și
intercultural. Nu vom insista aici pe analiza specifică a conceptului “cultură”, ci vom porni de la
percepția generalizată că ceea ce înțelegem prin cultură face referire la faptul că e un ansamblu
construit de om/societatea umană. Alături de conceptul cultură stau și alte concepte precum
interculturalitate sau multiculturalitate , care definesc interacțiuniea și schimburile între culturi.
Analiza asupra acestor concepte este complexă și putem utiliza anumite întrebări care ne pot
ajuta să explorăm acest fenomen:
• Este cultura neapărat legată de un grup de oameni, sau există „cultura individuală”?
• Care sunt elementele culturii?
• Putem configura o o „hartă culturală” a lumii?
• Este cultura un fapt static? Cultura se schimbă? De ce şi cum?
• Care este legătura dintre cultură şi comportamentul curent al indivizilor și a şi grupurilor?
• Poate cineva să aparțină mai multor medii culturale? Ce implică acest lucru?
Sintagma comunicare interculturală este de dată recentă fiind utilizată pentru prima oară în anul 1959
de către T. H. Hall în lucrarea The Silent Language.
Interacțiunea între oameni aparținând unor culturi diferite nu este o noutate a epocii noastre, dar
amploarea pe care o are azi o transformă într-un fenomen generalizat și o experiență pe care o trăiește
aproape fiecare persoană. Chiar și persoanele care nu călătoresc foarte mult în țări diferite sunt
impactate de acest fenomen global, cel puțin prin interacțiunea cu mass-media sau lumea virtuală.

7
Putem discuta de Comunicare interculturală ca disciplină de studiu și cercetare apărută din nevoia de a
răspunde noilor realități globale și de a oferi sprijin practic în vederea gestionării eficiente a întâlnirilor
care presupun interacțiune între culturi.
Comunicarea interculturală ca știință este fundamentată pe alte discupline precum antropologia,
etnologia, istoria culturii, filosofia culturii, sau lingvistică.
Premisa de la care pornim în abordare subiectului acestui material este aceea că la baza oricărui
tip de comunicare stă pe de o parte ansamblul de cunoștințe, credințe, valori, capacitate de percepție și
analiză care reprezintă bagajul cultural al persoanei +limbajul ca instrument de comunicare specific
umană (limba maternă, alte limbi vorbite).
Putem compara acest întreg ansamblu cu un sistem de operare în limitele căruia individul
acționează și care condiționează întreg procesul de comunicare între persoane. În funcție de capacitatea
de adaptare și “upgrade” al propriului sistem, persoanele se pot adapta mai dificil sau mai ușor la noile
contexte impuse de cadrul global.
Analogia cu sistemul de operare nu este deloc întâmplătoare, întrucât acest bagaj general
individual condiționează interacțiunea individului cu mediul și cu ceilalți indivizi.
Unul dintre cele mai cunoscute modele de reprezentare a culturii este iceberg-ul.
Centrul modelului se bazează pe elementele ce alcătuiesc cultura şi pe faptul că unele dintre
aceste elemente sunt foarte vizibile, în timp ce altele sunt greu de descoperit, sau sunt invizibile, fără a
fi conștientizate nici de cei care aparțin respectivei culturi.
Bagajul cultural personal determină raportarea noastră la realitățile cu care interacționăm. E
foarte ușor să ne formăm concepții eronate față de persoane despre care nu avem informații suficiente,
sau să interpretăm greșit mesajele transmise, sau gesturile care însoțesc aceste mesaje.
Presupunerile legate de persoanele cu care intrăm în contact își pot avea originea în generalizări care
nu au nici o legătură cu persoana pe care o avem în fața noastră (stereotipuri). Prin persistență și
adăugând emoții, trăiri și simțiri personale stereotipurile se pot transforma în preconcepții care pot
aduce prejudicii și limitează posibilitățile de explorare a diversității. Identitatea personală nu poate fi
subsumată unei etichete.Interacțiunea cu persoane aparținând unor culturi diferite contribuie la o mai
bună definire a propriei identități. Ne definim în funcție de rolul social pe care îl avem, apartenența la
un grup, preferințe, delimitarea față de grupuri.

8
 Concluzii generale şi recomandări. Bagajul nostru cultural determină decisiv calitatea actului
de comunicare intercultural. În prima etapă noi percepem lucrurile în funcție de capacitatea de a sesiza
aspecte, nuanțe, realități, etc. Imaginea prezentată mai sus prezintă etape ale comunicării interculturale,
iar în acest proces complex este foarte important să conștientizăm faptul că mintea umană operează cu
generalizări care influențează atât percepția, cât și etapele ulterioare ale comunicării, care sunt.
Percepție;
Interpretare;
Judecăți de valoare;
Interacțiune;
Interpretare;
Percepție.
În acest process se identifică Axa prioritară 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu
piaţa muncii”. Domeniul major de intervenţie 2.1 „Tranziția de la școală la viața activă”.
Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii. Generalizarea/stereotipul reprezintă un
ansamblu de trăsături atribuite membrilor unui grup social, având ca tematică principală anumite
comportamente sau obiceiuri.
Stereotipul are ca scop simplificarea realității. Din acest motiv operarea excesivă cu strereotipul
ne limitează opțiunile de a analiza și înțelege în profunzime realitatea.
Stereotipul se formează inconștient și afectează atât pe cei asupra cărora aplicăm stereotipul cât
și pe noi întrucât ne restricționează gândirea și ne împiedică să explorăm anumite potențiale ale celor
cu care intrăm în contact. În relația cu ceilalți stereotipul poate atrage un context negativ și depreciativ.
Sunt adeseori rezultatul educației dobândite în școală, al mediului familial sau social mărginit
sau sunt modelatede mass media. În cazul în care generalizările sunt aplicate la nivel personal
stereotipul se transformă în prejudecată. Conform studiilor efectuate de psihogi, principalele
stereotipuri care s-au dovedit a fi false sunt cele legate de aparența fizică a persoanelor. Povestea unică
crează stereotipurile, iar problema stereotipurilor nu e aceea că nu sunt adevărate, ci că ne prezintă o
realitate incompletă, fragmentară.
Prejudecata reprezintă o idee preconcepută și adesea eronată pe care ne-o formăm fără o
cunoaștere profundă a realităților. Prejudecățile au la bază experiențe trecute, iar în situații noi suntem
tentați să utilizăm clișee care ne scutesc de efortul de a analiza fiecare situație specifică. Prejudecățile
determină o rigiditate mentală care ne face incapabili să reacționăm adecvat la situații concrete. Se pot
manifesta prin discriminare. Este important conștientizăm faptul că e ușor să facem presupuneri și să
producem false judecăți despre cei pe care nu-i cunoaștem. Fiind mecanisme mentale care ne ajută să
interpretăm realitatea, în momentul în care aceasta nu corespunde prejudecăților noastre e mai simplu
să schimbăm interpretarea realității, decât să renunțăm la prejudecăți.
9
Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii. Vieţile, culturile noastre sunt formate din
multe poveşti care se întrepătrund, iar dacă ascultăm doar o singură poveste despre o altă persoană sau
o altă ţară, ne putem confrunta cu neînţelegeri profunde.
Abordarea diversității in comunicarea care implică un parteneriat internațional diversitatea nu
poate fivalorificată dacă la baza acțiunilor noastre stă clișeul și eticheta. Fără o atitudine deschisă și
tolerantă gestionarea comunicării care implică persoane din medii diferite poate genera situații
conflictuale și tensiuni care să compromită atingerea obiectivelor stabilite. Este esențial ca în etapa de
pregătire a întâlnirilor, mai ales în situația în care de procesul de comunicare se leagă un interes
profesional sau economic să analizăm cu atenție câteva aspecte relevante din cultura partenerilor pe
care dacă le cunoaștem din timp comunicarea va fi efectivă, eficientă și vor crește șansele de reușită:
Întrebări ajutătoare la care ne putem răspunde în astfel de situații:
• Ce este definit ca ”bine” și ”rău” în cultura partenerilor?
• Care e percepția asupra diferențelor de gen?
• Cum este perceput timpul în cultura partenerilor?
• Care sunt tradițiile cele mai importante?
• Care e rolul religiei în societatea partenerilor?
• Ce e interzis în societatea partenerilor?
• Ce e ”amuzant”?
Cu răspunsul la aceste întrebări (lista nu are pretenția de a fi exhaustivă) putem pregăti mai bine
o întâlnire de afaceri, inițierea unui parteneriat internațional sau un interviu într-o companie
multinațională.
Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii. Factori care influențează comunicarea
intercultural.
Prezentăm sintetic o serie de factori care condiționează decisiv comunicarea în context
intercultural:
• Sistemele de valori: sunt bazate pe evoluția culturală și determină opțiunile individuale și de grup,
pot genera tensiuni sau conflicte imposibil de mediat.
• Limba: limba engleză este validată pe plan internațional ca limbă principal de comunicare în relațiile
economice, diplomatice sau culturale. Influența acesteia rezultă în mare măsură din faptul că țările în
care această limbă este utilizată ca limbă maternă influențează fundamental domeniile de utilizare.
Orice limbă de circulație internațională stăpânită reprezintă un atu pentru persoana capabilă să
o folosească, deschizând accesul catre noi culturi.
• Religia: percepția sacrului, sărbătorile religioase, influența religiei asupra bucătăriei, practicilor
zilnice, etc, este un factor fundamental în comunicarea interculturală. În țările în care religia este clar

10
separată de stat sau politică are o influență mai redusă, însă în țările în care nu există o astfel de
separare, influența asupra comunicării interculturale e decisivă (ex. Statele islamice).
• Percepția asupra timpului: concepția time is money vs. o abordare lejeră a punctualității influențează
total comunicarea în context intercultural. Trebuie reflectat asupra întrebării: Ce înseamnă în cultura
mea să întârzii la o întâlnire? Dar pentru celălalt?
• Stilul de comunicare: există culturi în care gesturile care însoțesc comunicarea sunt de o complexitate
care reprezintă cheia decodificării mesajului verbal.
Recomandări. Pentru a proiecta şi a eficientiza procesul de comunicare intercultural este
trebuie să evităm următoarele două inconveniente:
1. Bariere în comunicarea intercultural. Evident că putem identifica multiple obstacole în calea
comunicării interculturale, pornind de la neînțelegerea limbii, credința în superioritatea propriei culturi
și disprețul față de alte culturi, capacitatea redusă de ascultare, lipsa de sinceritate, etc. Un element
care constituie o barieră importantă în comunicarea interculturală îl reprezintă șocul cultural fenomen
în strânsă legătură cu adaptarea culturală.
2. Șocul cultural reprezintă incapacitatea de a înțelege sau accepta persoane cu seturi de valori,
standarde și stiluri de viață diferite de ale noastre. E o lipsă de acceptare, recunoaștere și apreciere a
ceea ce indivii aparținând unei alte culturi consideră ca fiind important.
Teoriile care analizează adaptarea culturală consideră șocul cultural consideră un fenomen care se
întâmplă firesc tuturor indivizilor care încearcă să se adapteze unei culturi și societăți diferite, evident
intensitatea șocului fiind diferită în funcție de capacitatea la adaptare a fiecăruia.

Bibliografie:

1. Brune, François ,Editura 3 București 2005

2. Cilliers, Paul, 2002, Complexity and Postmodernism, Routledge, New York
3. Usher, Robin ; Edwards, Richard, 2003, Postmodernism and Education, Routledge,
New York
4. Coman, C., 2001, Relatiile Publice - principii si strategii, Polirom, Iasi.
5. Coman, C., 1999, Relatii publice, All, Bucuresti.

11
12