comunicarea i limbajul

Andreea Bubuianu
ANUL I, FILIALA SLATINA
 Dacă sistemul imaginilor, conceptelor și ideilor, format prin
intermediul mecanismelor informațional-operaționale ar fi ținut ascuns,
secret, dacă el n-ar fi folosit, vehiculat, atunci n-ar avea aproape nici o
utilitate practică, nu ar fi capabil de influență și inter-influență, nu ar putea fi
preluat și reintrodus în circuitul cunoașterii, nu ar avea niciun impact asupra
activității umane.
Limbajul are o origine social-istorică și constituie forma principală de
comunicare între oameni. În procesul de comunicare cu ajutorul limbajului
oamenii fac schimb de idei și se influențează reciproc. Comunicarea verbală
între oameni are loc permanent în activitatea lor profesională și în viața
cotidiană. Fiecare om în forma verbală poate :
- Să transmită și să povestească gândurile, sentimentele, necesitățile
sale altor oameni, în așa fel experiența unui om devine accesibilă și
pentru societate ;
- Să asculte și să perceapă gândurile oamenilor, să afle despre
sentimentele, trăirile, intențiile lor. Conștiința individuală, datorită
limbajului nu este limitată numai la experiența omului, ea
îmbogățindu-se și din experiența altor oameni;
- În comunicarea verbală, din cărți, Mass Media , internet, etc. cu
ajutorul limbajului omul acumulează cea mai mare parte a
informațiilor și cunoștințelor sale.
Cuvântul comunicare provine de la latinescul „communicare” ceea ce
înseamnă a pune în acord, a împărtăși, contact, legătură. În vorbirea curentă
termenul „comunicare” înseamnă „a aduce la cunoștință” sau „ a informa”. În
prezent comunicarea este obiectul de studiu al mai multor științe.
Mecanismele și semnificațiile sunt studiate din perspectiva sociologiei,
antropologiei, psihologiei, pedagogiei etc. De aici apare dificultatea
elaborării unei definiții exacte a comunicării, existând o diversitate marea a
unghiurilor de vedere sub care aceasta poate fi privită.
Ștefan Pruteanu (1998) definește comunicarea ca un proces de predare-
primire, adică un proces de tip tranzacțional prin care oamenii schimbă și
transferă semnificații de la un individ la altul, către un grup uman mai restrâns
sau către publicul larg.
O astfel de înțelegere își are rădăcinile în concepția lui Claude Levi-
Strauss, care interpreta societatea după pozițiile unei teorii ale comunicării.
După el, în societate sunt posibile trei tipuri de schimburi ( sau comunicări):
schimbul femeilor între grupuri( datorat regulilor rudeniei sau căsătoriei);

1
schimbul bunurilor materiale (datorat regulilor economice); schimbul
mesajelor într-o limbă comuna interlocutorilor ( datorat regulilor lingvistice).
Primele doua tipuri lărgesc în mod nepermis sfera noțiunii de comunicare, cel
de-al treilea o îngustează mult mai mult, reducând-o doar la comunicarea
dintre oameni și doar l un singur tip al acesteia, cea verbală.
Orice limbaj adresat unei alte persoane apare cu scopul să influențeze
asupra ei, să-i schimbe gândirea, să-i îmbogățească orizontul intelectual, să-i
dirijeze comportamentul spre o anumită direcție. Prin limbaj nu numai se
comunică unele lucruri și idei, dar și se exprimă impulsul spre anumite fapte,
spre aprobarea sau dezaprobarea celor spuse, spre confirmarea sau negarea
lor.
Scopul influenței asupra omului în multe privințe definește alegerea
cuvintelor, propozițiilor și mai ales intonația limbajului. De exemplu,
necesitatea nesatisfăcută de a spune ceva, de a vorbi într-un anturaj social
necunoscut provoacă apariția sentimentului de incomoditate. În situația când
individul rămâne singur cu gândurile sale, limbajul se manifesta ca si dialog
interior.
Dialogul interior este unul dintre cele mai puternice instrumente de
programare mentală (pozitivă sau negativă). Conștient sau inconștient, în
mintea fiecăruia se aud cuvinte sau fraze ale părinților sau altor persoane
importante din anturaj. Aceste cuvinte au același ton, volum și ritm ca atunci
când au fost auzite inițial. Desigur, în dialogul interior avem și propriile
noastre cuvinte. De exemplu, într-o situație de stres, intervine un „program”
de tipul: „trebuie să fi puternic” sau „nu meriți să reușești” sau „niciodată nu
vei fi în stare de așa ceva”. Indiferent de la cine a fost „colectat”, acest
program acționează ca o frână în urmărirea scopurilor tale. Aceste părți ale
dialogului interior sunt greu de contracarat pentru că de cele mai multe ori nu
suntem conștienți de ele. În plus, dialogul interior poate interfera și cu
capacitatea noastră de a asculta cu atenție. Zgomotele externe și propriile
gânduri sunt cele două căi prin care ne este distrasă atenția când ascultăm pe
cineva într-o conversație (în majoritatea cazurilor propriile gânduri
reprezentând o interferență mai dificil de eliminat).
În consecință, îți poți realiza pe deplin potențialul – poți face pasul
către performanță maximă, în măsura în care elimini interferențele. În capul
tuturor este o conversație continuă și multă energie, timp și atenție sunt irosite
pe incidente mici și neimportante. Această conversație începe din momentul
în care ne trezim până când adormim. Dialogul interior continuă în timp ce
muncești, studiezi, citești, te uiți la tv, vorbești, te plimbi sau mănânci. Dacă

2
ne gândim la un lucru pentru mult timp, ne influențăm subconștientul, care
acceptă acele gânduri și cuvinte și acționează pe baza lor. Dialogul interior
negativ atrage rezultate negative și dialogul interior pozitiv aduce rezultate
pozitive. Poți folosi acest proces în avantajul tău. Este o activitate automată
care pornește chiar dacă ești conștient de ea sau nu. Dacă înveți să fi conștient
de ea, câștigi abilitatea de a o controla. Poți să o transformi într-un dialog
pozitiv . Dacă faci acest lucru ajungi să îți dai seama că posezi o enormă
putere.
Așa cum spune Alain Labruffe, comunicarea înseamnă a avea grijă de
celălalt și ca o completare putem spune că, a comunica înseamnă de fapt să ai
grijă de tine. Este o formă de respect față de sine și această lipsă de respect
este un factor esențial a ceea ce putem numi generic non-comunicare. Nu ne
putem face înțeleși, dacă nu știm, nu credem și nu simțim ceea ce ne dorim să
transmitem. Pierdem foarte mult timp prețios din viață prin faptul că nu
conștientizăm ceea ce vrem să-i spunem celuilalt de lângă noi și-l forțăm
automat să își piardă timpul, înțelegând ceea ce ar fi trebuit să comunicăm de
fapt. Aceasta este sursa tuturor neînțelegerilor dintre doi oameni care poartă o
conversație.

BIBLIOGRAFIE :
1. Mielu Zlate , Fundamentele Psihologiei, Ed. Collegium POLIROM,
2009.
2. Alain Labruffe, La communication positive: stratégies et techniques,
1997.