Una din trăsăturile de bază ale revoluţiei ştiinţifice şI

tehnice a epocii noastre constă în sporirea importanţei cercetărilor

prospective în toate sectoarele de ac tivita te. Ştiinţei
îi revin sarcini majore în ceea ce priveşte conturarea unei
metodologii de cercetare, necesară s tudierii viitorului. Şi
pedagogia, ca ştiinţă a educaţiei ca să-şi dea aportul in
,

această direcţie, trebuie să-şi verifice şi să-şi consolideze

fundamentele, să-şi evidenţieze legităţi1e, să-şi precizeze metodele
de cercetare.
Lucrarea de faţă a prof. Emile Planchard contribuie nu
numai la elucidarea a numeroase laturi ale problemelor cercetării
în pedagogie, dar şi la lămurirea multor chestiuni le·
gate de cunoaşterea tineretului şi de integrarea lui în eli,
matul vieţii sociale moderne.
Pentru a se putea încadra şi acţiona eficient în ritmul
alert al vieţii contemporane, fiecare tînăr trebuie îndrumat şi
pregătit la vreme în direcţia în care-şi p oate afirma capacităţile
şi forţa de creaţie. De aceea este necesară o riguroasă
şi susţinută cercetare ştiinţifică prin intermediul căreia educatorul
să ajungă la detectarea multiplelor aptitudini şi
talente de care dispun copiii şi tinerii .

Tocmai în scopul cunoaşterii cît mai cuprinzătoare de

către corpul nostru didactic a tuturor aspectelor şi implicaţiilor
pe care le au diversele metode de cercetare în domeniul
atît de vast şi complex al pedagogiei apare traducerea
,

în limba română a prezentei lucrări a savantului Emile Planchard,

sub titlul "Cercetarea în pedagogie" (La recherche
v ",

eli pedagogie). Traducerea e tăcută după ultima ediţie frallceză

din 1967, amplificată şi actualiza tă faţă de prima ediţie,
publicată în 1945 sub titlul IIL'investigation pedagogique.".
Prof. EmiIe Planchard, autorul acestei preţioase lucrări
privitoare la metodologia cercetării pedagogice, s-a născut
in Juseret, Belgia, la 2 aprilie 1905. Şi-a făcut studiile secundare
la Bosto gne şi la Carlsbourg, unde îşi ia diploma
de institutor (1922), iar în 1927 îşi ia licenţa în psihologia
aplicată educaţiei, l a Universitatea din Louvain. Devine
apoi doctor în ştiinţele psihopedagogice în 1929, cu teza:
"Studiu critic şi comparativ asupra scărilor Binet şi Vermeylen"
l. Toate aceste titluri le-a obţinut cu cele mai: înalt􀍎
distincţii. Concomitent a frecventat şi Institutul superior de
filozofie al universităţii din Louvain.
Din 1930 pînă în 1937 se consacră carierei didactice, mai
întîi ca profesor de şcoală normală la Carlsbo urg, oraşul
primelor sale studii pedagogice şi apoi, la V irton, la şcoala
de ingineri tehnici. la şcoala normală superioară de menaj şi şcoala medie de fe te, ca profesor de psihologie aplicată.
lncă din această perioadă desfăşoară o prodigioasă acti'v
itale pedagogică, care-l face cunoscut şi peste hotare. Prin
intermediul Funda.ţiei universitare belgiene este angajat în
1937 profesor ia cea mai veche universitate portugheză (sec.
a] XVIII-lea) la Co'imbra, la catedra de pedagogie şi didactică,
unde predă psihologie şcolară, precum şi un curs de
psihologie aplicată pentru problemele juridico-penale la tacultatea
de drept.
In 1955, 11 solicită Universitatea din Louvain, unde e numit
profesor la facultatea de litere (Institutul de psihologie şi pedagogie j.
La insistenţele autoriiăţi1or şcolare portugheze, după un
an de absenţă, în 1956, revine la Coimbra, unde îşi reia ac tivitatea.
Este numit director al Institutului de ştiinţe psiholo
gice şi pedagogice şi al Labo ratorului de psihologie experimentală.
Intemeiază şi conduce revista portugheză de pedagogie
(Revista Portuguesa de Pedagogia).
1 .,Etude cfluque et comparative des echelles Binet et Vermevlen",
publicat, re7umat, in Revue de Pedagogie, febr.-martie 1930.
-
VI.
In afară de munca didac tică, Planchard desfăşoară o rodnică
activitate ştiinţifică. Dintre lucrările sale cele mai reprezentative
menţionăm:
,
ProbJemas actuais de pedagogia, Coimbra 1942

,
A investigacao pedagogica, ediţia a III-a, Coimbra 1963, 330 p.
lntrodu􃩞ito it psichologia das cliancas, ed. a IV-a, CoYmbra, 1970,
338 p.
(tradusă în spaniolă, Buenos Aires, 1970)
lntroduction a ia pedagogie, ed. a III-a, Louvair., 1969 (tradusă în
italiană, portugheză, spani.olă􇝎.
Orientaciones pedagogic as, ed, a V-a, Buenos-Aires, 1968.
La pedagogie seoIaile contemporaine, ed. a VI-a, sub tipar în portugheză,
Coimbra, 1972. (versiunea franceză, ed. a III-a, 1968, 468 p.
tradusă in spaniolă şi italiană).
Fondements d'une pIaniiication pedagogique au Po/tugaI, Lisabona.
1966, 282 p.
lnieia􀃳â:o ci tecnÎca dos iestes, ed. a III-a COimbra, 1970, 386 p.
Etudes de pedagogie universitaire, COlmbra, voI. I, 1 956, 397 p.
Estudos de pedagogia, Coimbra, voI. II, 1970, 341 p.
TMorie el pratique des tests, sub tipar, Louvain, 1972.
Publică, de asemenea, o serie de studii şi articole în reviste
de speciali iate, in lucrări colective, în enciclopedii naţionale
şi străine (Coimbra, Paris, Bruxelles, Madrid, Lisabona,
Roma, Milano, Hamburg, New York), traduce în portugheză
şi prefaţează opera lui R. Gal, Ou en est la pedagogie,
Coimbra, 1966. Tine o serie de conferinte la congrese şi
colocvii asupra învăţămîntului şi cercetărilor sale pedagogice
în: Portugalia, Belgia, Spania, Italia, Brazilia, Argentina,
fiind totodată solicitat în nenumărate rînduri ca expert în
problemele educative al UNESCO.
Personalitatea pedagogului devine astfel bine cunoscută
pe pla n internaţional, fapt care i-a adus noi ti tluri şi distincţii,
o rdine şi medalii: doctor "honoris causa\l al Universităţii
din Coimbra (1951), membru fondator a] comitetului
permanent al asociaţiei "PaedagogÎCa\l (Madrid), mem bru în
Consiliul secr etariatului internaţional pentru invăţ ămîntul
universitar al ştiinţelor pedagogice (Gand-Belgia), membru
co respondent al "Societăţii pentru educaţie comparativă în
Europa", al societăţii IIStan ding Conference on Studies oi
Education" etc.