Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Contextul cultural
Neintelegerile apar atunci cand partea A transmite un mesaj in conformitate cu normele specifice
culturii sale, in timp ce partea B decodifica mesajul luand in considerare un alt set de valori,
corespunzatoare propriei culturi. Asemenea probleme apar pentru ca nu se cunosc tiparele unei
anumite culturi. De multe ori ignoram faptul ca oamenii ce apartin altor culturi difera de noi prin
religie, statut, luarea deciziilor, atitudinea fata de timp, limbaj non-verbal .
Pe langa aspectele considerate mai sus, in pregatirea unei negocieri cu un partener extern, mai
trebuie luat in considerare si aspectul comunicarii interculturale. Intrucat organizatiile de astazi
se extind foarte rapid si dincolo de granitele tarii de origine, oamenii trebuie sa colaboreze si sa
urmareasca aceleasi obiective pentru a crea inalta performanta; de aceea. ei trebuie sa exceleze in
domeniul comunicarii interculturale (M. Bosche, 1997,82).
Cultura influenteaza atat comunicarea verbala (prin intermediul limbii vorbite), cat si
comunicarea nonverbala. Ea determina anumite comportamente non-verbale care reprezinta sau
simbolizeaza ganduri, sentimente, stari specifice ale comunicatorului. La nivel de individ si de
subculturi (fac parte dintr-o cultura-mama) apar anumite diferente, care determina tipuri de
comportament ce sunt inradacinate in fiecare membru si pot duce la perturbatii in comunicare, in
special in domeniul afacerilor internationale.
1.In statele unde este dezvoltat contextul cultural ,comunicarea se realizeaza pe cale orala , avand
la baza conduita morala, cultura generala acumulata, puterea de convingere ,mai pe scurt ,
calitatea de om in ansamblu.. Conteaza insa si reputatia organizatiei in cadrul comunitatii bazata
pe modul in care ea face afaceri, crearea relatiei de comunicare inainte de discutarea afacerilor,
indeplinirea unor ritualuri legate de procesul de cunoastere. Negociatorii, managerii, oamenii de
afaceri din aceste tari vor dori sa cunoasca modul de gandire al partenerilor de discutii si
organizatia din care fac parte acestia.O comunicare eficienta in domeniul managementului are la
baza o perioada indelungata si puterea de a astepta. Promisiunile facute se respecta nu atat de
frica legii, cat pentru pastrarea bunei reputatii personale, a familiei si a firmei.
Comunicarea in statele cu un context cultural mai putin dezvoltat este exact invers..
Accentul se pune pe comunicarea in scris, pe documentatia scrisa, pe discutarea amanuntita inca
de la inceput a tuturor aspectelor. Conteaza doar ceea ce se poate dovedi prin scris si prin lege.
Falimentul sau insuccesul nu sunt o rusine sau o intamplare si se acorda mai multe sanse firmelor
care incearca si nu reusesc.
Cultura de schimb
Atunci cand contactam o persoana apartinand unei alte culturi si incercam sa comunicam si sa
negociem cu ea, apare ceva nou. Apare un taram de granita, numit "cultura de schimb"
(S.Prutianu,1998).
Cultura de schimb este un fel de "no man's land" (S.Prutianu,1998), adica un ansamblu
insuficient definit de reguli, conduite, obiceiuri, traditii, cutume, tabu-uri si tendinte
comportamentale specifice unei culturi, pe care nici una din parti nu le va mai respecta cu
exactitate.
De exemplu, daca cineva poarta negocieri si face afaceri cu un japonez, nu trebuie sa devina
japonez devina negocieri si fac afaceri cu un japonez,. Totusi contractele pot fi mai fructuoase
daca se aprecieza si respecta cultura japoneza, insa nu trebuie sa se renunte la valorile esentiale
ale culturii proprii, ci sa caute cauta sa inteleaga si sa asimileze ceva din traditia culturala a
partenerului.
In textul care urmeaza voi prezenta cele mai importante erori de comunicare si surse de
neintelegere, asa cum se regasesc ele clasificate in cartile de sociologie: respectul, perceptia
individului asupra timpului si spatiului, tabu-urile, mesajele non-verbale,relatia emitator-
receptor, tinuta, , mediul politic si religios, prejudecatile, importanta acordata cuvantului scris,
relatia femeie-barbat, eticheta de afaceri, argumentatia si puterea de convingere.
Fiecare dintre acestea are puterea de a crea conflicte, stereotipuri si simboluri, uneori chiar
enigme.
Mesajul non-verbal este unul dintre cele mai puternice,dupa cuvantul scris si oral,mesaje,
deoarece poate fi subliminal si interperetativ.Semnificatia lui este diferita in functie de cultura,
zona geografica, statut social etc.De exemplu gestul de a da din cap poate avea semnificatii
contradictorii in tari si culturi diferite( in Bulgaria, de pilda, a da din cap de sus in jos inseamna
NU, iar a clatina din cap de la dreapta la stanga inseamna DA, la turci, se semnalizeaza "NU"
lasand capul pe spate, cu ochii inchisi.) Cele mai obisnuite mesaje non-verbale sunt gestica si
mimica. In acest sens gasim numeroase exemple in toate culturile de pe glob
Bratul drept incordat, cu pumnul inchis, strangand cu cealalta mana incheietura antebratului,
constituie o insulta sexuala, la noi. Acelasi gest, in Austria, in Tunisia si in tarile scandinave,
indica forta masculina, adica este un fel de a omagia si nu are nimic obscen.
Relatia femeie-barbat, una dintre cele mai controversate relatii ale omenirii, inca din epoca lui
Homo Sapiens. Femeia avea un statut bine definit in societatea preistorica, era inferioara
barbatului, menirea ei fiind, in principal de a perpertua specia. Evolutia omenirii a dus la
schimbarea relatiei femeie-barbat. Desi in secolul XXI se vorbaste de egaliatea intre sexe, in
unele culturi mai exista aceasta diferenta intre femeie si barbat.Spre exemplu, intraditia
musulmana,sa priveste o femeie in ochi e o jignire, in tarile occidnetale, in timpul unei
conversatii daca nu priveste interlocutorul in ochi,denota timiditate sau plictiseala. A deschide
usa pentru a lasa sa treaca o femeie cu rang ierarhic inalt, inainte de intrarea intr-o sedinta de
consiliu de administratie, poate fi considerat un gest ofensator, in mediile de afaceri occidentale.
.
Tabu-urile sunt diverse interdictii cu caracter sacru, cuvinte, expresii si gesturi ofensatoare,
altele de la o cultura la alta. Unul din cele mai mari tabu-uri ale umanitatii din toate timpurile a
fost cel referitor la actul sexual. In tarile islamice, spre exemplu, carnea de porc este tabu.
In Israel, este tabu sa manaci o mancare in care sa exista carne si un produs lactat( ex.
ciorba cu carne nu poate fi mancata cu smantana, deoarece se considera ca nueste cosher)
In China, legea interzice categoric primirea de cadouri, iar florile albe sunt un simbol pentru
inmormantari.
Argumentatia si persuasiunea
Comunicarea scrisa. In cultura asiatica , in scrierea nu poate avea decat caracter oficial. Este,
intotdeauna, de foarte mare importanta si luata foarte in serios. Americanii sunt mult mai
neconventionali, din acest punct de vedere. Europenii, la fel. Exista corespondenta de afaceri
purtata formal, cu respectarea unor canoane precise, dar exista si o corespondenta informala
legata de afaceri.
Actele oficiale specifice popoarelor latine accentueaza stilul politicos si raman la nivelul
unor concepte generale, imprecise. Documentele germane, de exemplu, sunt concise, sobre si cu
un grad ridicat de detaliere. In Japonia , scrierile de acest gen trebuie realizate cu mult tact si
multa strictete, iar acodarile onorurilor se fac cu mult fast.
In tarile germanice se tine mult la titlul de "Doctor". Acolo emblema de onoare este rangul si
numele.In Nordul Americii se foloseste o singura semnatura in timp ce in Europa doua.
Mediul politic si religios. Acest aspect ridica numeroase intrebari: anumite grupuri, separate pe
criterii politice sau religioase, pot sau nu sa lucreze impreuna? Care sunt zilele de sarbatoare in
care nu se fac afaceri in tara sa? Aceste intrebari privesc toate culturile. In Spania, spre
exemplu, de Paste, de sarbatorile nationale (Santa Lucia) sau alte sarbatori religioasenu se fac
afaceri decat, ca exceptie, in micul comert stradal. La fel se intampla si in alte tari Europene sau
din America Latina unde religia fundamentala este catolicismul. De sarbatoarea Sabatului, in
cultul mozaic, sau cea a Ramadanului, in lumea islamica toate restaurantele se inchid.
Respectul, la fel ca si in exemplele de mai sus, depinde de aria culturala. Poate fi indicat prin
daruri, prin tacere, prin respectarea distantei, a orelor de rugaciune sau siesta, prin gesturi
specifice, prin contact vizual, prin postura , etc. Cum se respecta varsta in Turcia? Dca vrei sa-i
arati unui om mai invarsta respectul, fie ca etsi femeie sau barbat, ii saruti mana si o duci la
frunte. In cultura occidentala femeile nu saruta mana barbatilor, doar in cazul in care acestia fac
parte din ierarhia religioasa
Romanii, percep poporul american ca fiind bautor, fumator, jucator der jocuri de noroc.. In
realitate, nu este deloc asa, americani sunt ofensati de fumul de tigara , familisti si au un procent
din populatie a alcoolicilor mai scazut decat in tarile europene.
Timpul si spatiul.
Referitor la spatialitate, ne priveste, in special, distanta fizica care trebuie respectata intre
partenerii ce apartin unor culturi diferite. Popoarle arabice pot negocia mult mai bine daca se afla
mai aproape unii de altii, spre deosebire de americani, care necesita un spatiu personal mare.
Luand in calcul nu numai distantele de la carepoate fi receptata vocea(soaptele, vocea
normala si strigatele), dar si posibilitatile de contact cutanat, temperatura, mirosul, detectarea
expresiilor faciale, E.Hall, ajunge la urmatoarele masuratori:
Alegerea momentului in care se incep discutiile de afaceri ar putea ridica problema. Pentru
americani si europeni nu este nevoie de multe pentru a incepe,fiind suficiente cateva cuvinte. In
Arabia Saudita, asa ceva ar fi o necuviinta; mai intai, este obligatoriu schimbul de favoruri si
daruri, odata cu servitul ceaiului sau cafelei. In general, la arabi, discutiile au loc inainte de masa,
iar la europeni, dupa.
Daca in Egipt doi barbati se plimba de mana,nimeni nu se uita ciudat pentru ca este ceva
normal.Pentru chinezi o strangere de mana este des intalnita,insa o imbratisare poate fi catalogata
drept penibila.
In America, de exemplu, chiar si un acord verbal, la telefon este de ajuns. Ceea ce este
total diferit de Asia ,unde ritualul primeaza in fata cuvintelor.
Tinuta. In codul bunelor maniere se spune ca cel mai bine este sa ne imbracam asa cum o
facem de obicei cu unele mici exceptii, spre exemplu, nu vom face insa acest lucru intr-o situatie
sau intr-o tara in care ar putea fi periculos sau total nepoliticos.
3. Cultura si identitate
3.1. Notiuni despre cultura
Un simbol lingvistic cheie, cu o incarcatura conceptuala deosebita, utilizat atat in Europa
si nu numai, este cel de 'cultura'. Ea reprezinta 'imaginea realitatii' dar nu trebuie ignorat faptul ca
linia de demarcatie care separa realitatea obiectiva de conceptele noastre despre aceasta este,
practic, imposibil de cunoscut.
Concluzia
- Primul pas reduce pe celalalt la propriul cod cultural si defineste pozitia
etnocentrica sau culturo-centrista.
- In al doilea pas se intra in codul cultural al altuia. Prin implicare subiectul
incearca sa devina un altul dar fara ca acest lucru sa fie posibil.
- In al treilea pas intervine de-centrarea, prin raportare la coduri culturale diferite,
al sinelui si al celuilalt. Codurile au caracter relativ.
- Ultimul pas creeaza medieri, simboluri comune ce permit deplasari intre coduri
culturale diferite, prin relationarea la un spatiu intermediar valabil oricand.
3. Identitate
Putem afirma, fara indoiala, ca identitatea se construieste dar nu stim inca daca ea este
innascuta sau dobandita. In fapt, identitatea este determinata, in mod esential de : sex,
genealogie, insertia sociala a familiei din care face parte individul si de conditia acestuia in
contextul existentei sale. La virsta adulta, sentimentul identitatii poate fi reconsiderat daca si
persoana respectiva se implica si doreste acest lucru. Cert este ca sentimentul identitatii poseda si
o dimensiune sociala care nu trebuie neglijata.
Dimensiunea sociala a identitatii noastre este sustinuta de sentimentul apartenentei la un
grup sau la mai multe grupuri sociale mai mari sau mai mici. Aceste grupuri din care facem parte
sunt variabile din punct de vedere cultural si nu numai : clase sociale, natiuni, regiuni, orase,
cartiere, strazi, comunitati religioase, comunitati etnice, etc.. Din punct de vedere social,
apartenenta unui individ la cel putin o parte din grupurile sociale este predestinata si deseori se
intampla ca cel in cauza sa rastoarne tiparele pentru a-si contura o noua identitate. Astfel,
identitatea se schimba permanent, este dinamica, pluralista, interactiva (N. Stanton., 1995, 94).
1. Identitatea individuala este inteleasa ca identitate a sinelui, subiectul aflandu-se in
centrul interesului. Identitatea individuala constituie acea structura subiectiva, suficient de
stabila, pe care o poseda subiectul ca efect al recunoasterii de sine. Chiar daca identitatea include
elemente repetitive (tendinte, atitudini, sentimente, reprezentari), aceasta constanta trebuie sa
aiba puterea de a integra si noul.
Henri Stahl releva faptul ca identitatea prezinta mai multe fatete(S.Chelcea, 2008, 60):
Identitatea spirituala asigurata, de regula, prin botezul efectuat conform unor reguli bine
stabilite si intr-un cadru ceremonial precis;
Identitatea statala asigurata prin inscrierea in registrele de stare civila a persoanei careia
i se atribuie un nume si un prenume. Nou-nascutul va avea astfel o identitate bine stabilita
putand fi recunoscut oriunde in lume;
Identitatea etnica asigurata de apartenenta la un anumit grup cu un anumit specific,
grupul dominand individul.
Identitatea ridica probleme din ce in ce mai diverse si cu un grad de complexitate tot mai
ridicat, la cei doi poli situandu-se, pe de o parte singularitatea (deconectanta datatoare de
siguranta dar care nu ofera cunoasterea celuilalt), iar pe de alta parte, unitatea globala (ce
respecta foarte putin diferentele sporind starea de confuzie).
Diversitatea etnica si lingvistica omniprezenta presupune analiza notiunii de identitate,
concept polimorf, dificil de inteles datorita raporturilor care stau la baza retelelor conceptuale cu
care poate fi asociat.
Identitatea poate fi abordata ca "un dat, un fapt aproape natural si se inscrie in limitele
unui tezaur care se mosteneste".
La nivel institutional sunt recunoscute identitatea nationala si sociala dar nu trebuie
neglijata nici identitatea personala. Identitatea nationala reprezinta apartenenta la o natiune iar
nationalitatea confera un numar de drepturi si de obligatii.Termenul natiune este mai mult sau
mai putin sinonim cu cel de stat dar, cu siguranta identitatea nationala nu se confrunta cu cea
statala. Apartenenti ai unor natiuni diverse sunt cetateni ai aceluiasi stat, cu aceleasi drepturi si
indatoriri. Identitatea sociala este data de apartenenta la o categorie sociala si la un grup dintr-o
societate data.
Identitatea personala este o identitate de valori, de constructie a eului in consens cu o
tabla sau ierarhie valorica. Din punct de vedere valoric, putem avea o identitate prescrisa, pusa la
dispozitie de instante suprapersonale, societale. Cu aceasta referinta intram permanent in contact
si negociem. In acelasi timp, identitatea se prefigureaza si in functie de dispozitii care sunt unice
si particulare.
Spre deosebire de identitatea nationala si sociala, identitatea culturala nu este recunoscuta
din punct de vedere institutional. Cultura este inteleasa nu in sensul restrictiv al unui ansamblu
de elemente care tin in principal de arte si litere ("cultura inalta"), ci intr-o acceptiune mai larga
(antropologica) care sa inglobeze si ansamblul produselor rezultate din interactiunea omului cu
mediul sau (unelte, habitat, institutii etc.) si cu semenii.
Identitatea culturala "reprezinta un sistem dinamic de sentimente axiologice si
reprezentari prin care actorul social, individual sau colectiv, orienteaza conduitele sale,
organizeaza proiectele sale, construieste istoria sa, cauta sa rezolve contradictii si sa depaseasca
conflicte legate de problemele sale in functie de diversele determinari ale conditiilor de viata, ale
raporturilor de putere in care se afla implicat si ale relatiilor constante cu ceilalti actori sociali
fara de care el nu se poate defini si nici recunoaste"(W.D.Gouran, 1994, 85).
Nu se poate vorbi de identitate fara apelul la alteritate, al celalalt, aceste doua stari
sprijinindu-se si alimentandu-se reciproc. Renuntarea la 'celalalt' sau ignorarea acestuia implica
sporirea confuziei in ceea ce priveste propria identitate.
Integrarea individului intr-o noua cultura il obliga sa revada identitatea proprie si, daca
este cazul, sa si-o reformuleze. Identitatea este data de insertia individului intr-o ordine de valori
recunoscuta de catre grup sau de comunitate. Identitatea se exprima nu numai in functie de ceea
ce este individul ci si in functie de ceea ce ar trebui sa fie, deci in concordanta cu valorile
grupului.
Identitatile nu pot deveni explicite decat intr-un context comparativ, iar contactul cultural
este mecanismul sociologic principal care permite aceasta comparatie.
Mentionez ca factori precum integrarea, regionalizarea, globalizarea, influenteaza
puternic viata popoarelor, identitatea nationala, cultura, contribuind fie la imbogatirea lor cu
aspecte noi, dezvoltate pe cele vechi, intr-o benefica simbioza si convergenta, fie la saracirea si
uniformizarea lor, minimalizandu-le aportul in construirea pe baze valorice a identitatii nationale
a individului si comunitatii. Procesul de globalizare este unul complex cu pareri pro si contra .
Cei ce sustin globalizarea aduc ca argumente in favoarea companiilor multinationale extinse pe
intinsul intregului glob considera benefica pentru economie politica comerciala a usilor
deschise ,pentru mari transformari tehnologice,extinderea democratiei ca mod de organizare
sociala favorzand libertatea cuvantului,a credintei,a mass-mediei,si crearea conditiilor pentru
promovarea comertului liber. De cealalta parte sunt cei ce nu sunt de acord cu globalizarea
,considerand-o un export de valori.Ideea ar fi ca s-ar putea ajunge intr-un punct in care datorita
tuturor schimbarilor de ordin economic,politic,social,tehnologic, o tara nu mai poate fi tratata si
analizata separat de "intreg" si atunci ar incepe sa se piarda din identitatea nationala a unui
stat.Aceste sunt,sa le spunem asa,tendintele negative ale globalizarii.
Ceea ce ramane insa notabil este faptul ca identitatea culturala, desi este un dat, este
dinamica implicand o permanenta raportare la alteritate. Ea se construieste in cadrul unei relatii
de diferenta /asemanare cu ceea ce este altul.