Chimia organica este o stiinta provocatoare, creativa, a carei varsta moderna incepe in secolul

al XIX-lea si in interiorul careia se pot deschide constant noi perspective, niciodata epuizate.
Este o ramura a chimiei, care se ocupa cu studierea structurii, proprietatilor si a reactiilor
compusilor care contin, in principal, carbon, dar si hidrogen, oxigen, azot, halogeni (clor, fluor,
brom, iod), siliciu, fosfor, sulf, magneziu, potasiu, cobalt, zinc, plumb etc.

Chimia organica este prezenta oriunde in jurul nostru: fiecare organism viu este constituit din
compusi chimici organici (proteinele din muschi, par, piele; ADN-ul care controleaza mostenirea
genetica etc), hrana pe care o consumam si medicamentele pe care le folosim ii contin de
asemenea.

Pana la jumatatea secolului al XIX-lea, chimia organica s-a limitat la substantele extrase din
organismele vii. Se credea, la vremea respectiva, ca, in corpul a tot ceea ce este viu, se afla o
“forta vitala”, care le diferentiaza pe acestea de substantele minerale si care explica de ce intre
organic si anorganic exista asa mari diferente.

Alchimistii, cautand elixirul tineretii si piatra filozofala, capabila sa transforme metalele

ordinare in aur, faceau tot felul de experiente, in care amestecau tot ce gaseau, dar faceau
deosebirea intre substantele anorganice – sulf, salpetru (azotat de sodiu) – si cele provenite din
organisme vii – viscere de peste, venin de sarpe etc.

Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru corespondent al

Academiei Romane. Lucrari teoretice si experimentale in domeniul chimiei organice. A studiat
sinteza si proprietatile unor combinatii heterociclice, aplicarea izotopilor radioacivi si stabili la
cercetarea reactiilor chimice. A descoperit noi radicali liberi, stabili, cu azotul si noi aplicatii ale
teoriei grafurilor in chimie. Importante contributii la teoria caracterului aromatic.
Chimista romana, profesor la Institutul politehnic din Bucuresti, membru al Academiei Romane.
Cercetari in domeniul chimiei organice de sinteza; a elaborat numeroase sinteze de
medicamente si a studiat actiunea lor fiziologica in corelatie cu structura lor chimica. Opere
principale: Medicamente de sinteza (ed.II 1966).

Chimist roman, sef de lucrari la Universitatea din Bucuresti si apoi seful laboratorului de chimie
din Institutul Geologic al Romaniei. Pana in 1896 a studiat proprietatile si reactivitatea unor
substante organice; ulterior s-a ocupat exclusiv de lucrari privitoare la chimia, rafinarea si
chimizarea petrolului. Este cunoscut in special pentru descoperirea procedeului de rafinare
(care ii poarta numele), bazat pe solubilitatea selectiva a diferitelor clase de hidrocarburi in
bioxid de sulf lichid.

Chimist roman, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru corespondent al Academiei

Romane. A efectuat lucrari in domeniul chimiei organice si biochimiei. A separat si caracterizat
acizii naftenici si derivatii fenolici din fractiunea petrol lampant. A studiat chimia furfurolului si a
derivatilor sai, elaborind metode de dozare a acestora si sinteze de noi produsi macromoleculari
(rasini furfurol – fenolice); a stsbilit mecanismul reactiei furfurolului cu diferite amine aromatice.

Chimia organica este chimia hidrocarburilor (compusi formati doar din carbon si hidrogen) si
a derivatilor acestora.

Aparitia si dezvoltarea chimiei organice in Romania este legata de lucrarile lui Petru Poni
(1841 - 1918) si Lazar Edeleanu despre chimia compusilor aromatici, ale lui Costin Nenitescu
(1902 - 1970), intemeietorul scolii romanesti de chimie organica care a avut contributii
remarcabile in domeniul hidrocarburilor, al compusilor heterociclici, al compusilor naturali,
precum si in elucidarea unor mecanisme de reactie.

Obiectul de studiu il constituie atat izolarea si purificarea compusilor organici, stabilirea

compozitiei si a structurii lor, cunoasterea posibilitatilor lor de transformare chimica, cat si
sinteza industriala sau de laborator a compusilor cu importanta practica.

Denumirea de chimie organica provine din conceptia gresita care a dominat pana la inceputul
secolului al XIX-lea, potrivit careia substantele organice nu ar putea proveni decat din
organismele vii.

“Chimia organica este fascinanta prin multitudinea de combinatii si reactii posibile. Cea mai
frumoasa parte mi se pare stereochimia si izometria optica care in principiu sta la baza vietii.”
In 1856, William Henry Perkin, incercand sa obtina chinina, a produs in mod accidental un
colorant care a devenit cunoscut ca negru/mov de anilina, primul colorant organic de sinteza.
Descoperirea sa a adus interes in domeniul chimiei organice.

Multe dintre reactiile organice care incepeau sa fie descoperite in trecut erau adesea bazate pe
noroc sau pe observatii neasteptate. Totusi, in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea au
inceput sa apara studii sistematice asupra compusilor organici. Un exemplu demonstrativ este
dezvoltarea procesului de sinteza a indigoului.

Din toate timpurile, chimia a fost larg raspandita in activitatea omului. Incă in antichitate apareau
mestesuguri la baza carora se afla chimia, cum ar fi: dobandirea metalelor, a sticlei, a obiectelor
din ceramica.

Un rol importat il are anume chimia organica. Unele substante organice ii sunt cunoscute omului
zeci de ani, altele numai se studiaza, iar celelalte inca astepta randul sau. Dar un lucru este
sigur: chimia organica niciodata nu se va putea epuiza. Diversitatea ei se ascunde in natura ei.

Consider ca este important sa stim ca alimentele, imbracamintea, incaltamintea,

medicamentele, colorantii, detalii de constructii, electrice, radiotehnice si TV, fibrele sintetice,
materialele plastice, cauciucul si explozivi – este doar o lista incompleta a ceea ce ofera chimia
organica omului.

Primele descoperiri chimice mai importante ale omului primitiv au fost fie intamplatoare, de
exemplu focul, fie izvorate din activitati mestesugaresti empirice (cum sunt olaritul sau obtinerea
de metale din minereuri). Din cate se stie, primul popor care s-a inaltat la o gandire speculativa
despre natura a fost poporul grec.

Surse: cosminbaranescu.blogspot.com

www.destepti.ro

www.wikipedia.org