Zaharide

Zaharidele sunt compuși care intră în compoziția oricărei celule vii. Acestea sunt
componente de bază ale hranei utilizată mai ales pentru obținerea energiei și se mai
numesc și glucide, după gustul dulce, iar denumirea mai veche este de hidrați de carbon
deoarece raportul dintre numărul atomii de hidrogen și numărul atomii de oxigen este
același ca și în apă. Formula generală este C x(H2O)y.
Zaharidele se obțin prin procesul de fotosinteză.

Clasificare zaharide în funcție de comportarea la hidroliză


Monozaharide (nu hidrolizează)

Oligozaharide (hidrolizează obținându-se până la 10 resturi de monozaharide)

Polizaharide (hidrolizează obținându-se un număr mai mare de
10 molecule de monozaharide)
Monozaharide

Monozaharidele sunt compuși organici cu funcțiune mixtă ce conțin în molecula

lor o grupare carbonilică de tip aldehidă sau cetonă și mai multe grupări hidoxil. Se
mai numesc pe scrut și oze și au formula generală CnH2nOn, N.E. = 1.
Clasificare

1. În funcție de numărul atomilor de carbon

 Trioze
 Tetroze
 Pentoze
 Hexoze

2. În funcție de natura grupării carbonilice

 Aldoze – grupare carbonilică de tip aldehidic
 Cetoze – grupare carbonilică de tip cetonic

În natură cele mai răspândite monozaharide sunt pentozele și hexozele. Cele

mai cunoscute sunt glucoza (aldohexoză) și fructoza (cetohexoză).
 S-a observat că una dintre grupările hidroxil ale acestor compuși (glucoza și
fructoza) au reactivitate mai ridicată decât restul, iar din acest motiv s-au scris
structurile de tip furanozic și piranozic ale acestora.
Structurile de perspectivă ale glucozei și fructozei s-au obținut, deoarece în
realitate nu există legături chimice atât de lungi.

Proprietăți fizice

Monozaharidelor sunt în stare de agregare solide, cristaline, incolore,

iar la încălzire se descompun în carbon și apă.

Punctul de topire al alfa-glucozei este de 146°C, iar al beta-glucozei de 150°C.

Monozaharidele sunt solubile în apă datorită grupărilor carboxil, puțin solubile în
alcool și greu solubile în solvenți organici. Acestea au gust dulce, proprietate ce se
intensifică odată cu creșterea numărului de grupări hidroxil.
Fructoza este considerată cea mai dulce monozaharidă naturală, iar glucoza
are 75% putere de îndulcire față de fructoză.
Separarea celor doi anomeri alfa și beta al glucozei se face pentru alfa din apă
și pentru beta prin cristalizare din acid acetic.
Proprietăți chimice

1. Reacția de adiție a hidrogenului are loc în prezența catalizatorului de nichel

2. Reacția de oxidare la care participă numai aldozele

 Oxidarea blândă a aldozelor se poate face cu reactiv Tollens, reactiv

Felling și apă de brom obținându-se acizi aldonici

 Oxidarea energică a aldozelor se face cu acid azotic concentrat

obținându-se acizi zaharici
 3. Reacția de esterificare a monozaharidelor

 În prezența metanolului și a acidului clorhidric, reacția are loc numai la

gruparea hidroxil glicozidică

 Esterificarea tuturor grupărilor hidroxil se face cu iodură de

metil în prezența catalizatorului de oxid de argint (Ag2O)

Utilizări
Glucoza și fructoza se găsesc în fructe, legume, miere și întră în compoziția di-, tri- și polizaharidelor.
Prin fermentația alcoolică a glucozei se obține etanol.

Glucoza se mai folosește în medicină pentru hrănirea artificială a bolnavilor,

pentru obținerea oglinzilor și în alimentație a zahărului.
Dizaharide

Dizaharidele sunt compuși organici naturali ce se obțin prin condensarea

moleculelor de monozaharide. În funcție de modul în care are loc reacția de
condensare, dizaharidele se clasifică în două mari clase:
1. Dizaharide reducătoare
2. Dizaharide nereducătoare

C6H12O6  C6H12O6  C12H22O11  H2O

1. Dizaharidele reducătoare se obțin prin reacția de condensare a două

molecule de monozaharide în care eliminarea apei se face dintr-o
grupare hidoxil glicozidică a unei molecule și o grupare hidroxil
oarecare a altei molecule

2. Dizaharide nereducătoare se obțin prin condensarea a două molecule de

monozaharide în care eliminarea apei se face între cele două grupări
glicozidice

Zaharoza se extrage din sfecla de zahăr și trestia de zahăr. Este o dizaharidă

nereducătoare deoarece nu mai există nici o grupare hidroxil glicozidică capabilă să
reacționeze cu reactivul Tollens sau Felling.
Polizaharide

Polizaharidele sunt compuși organici macromoleculari obținuți prin policondensarea

biochimică a unor monozaharide.
Cele mai importante polizaharide sunt amidonul, glicogenul și celuloza.

Amidonul este un compus natural ce se găsește în cereale, legume.

Este obținut prin policondensarea moleculelor de alfa-glucoză.

Amidonul este format din două componente (amiloza și amilopectina).

Amiloza are structură liniară. Condensarea moleculelor de alfa-glucoză făcându-
se între grupările hidroxil glicozidice ale atomilor de carbon 1 și 4 obținându-se între
molecule o grupare eterică.
Celuloza este polizaharidă naturală obținută prin policondensarea moleculelor de beta-
glucoză.

(C6H10H5 )n  nH2O  nC6H12O6

Celuloza formează scheletul țesuturilor lemnoase ale plantelor fiind cel mai
răspândit compus organic. Cea mai pură formă de celuloză se găsește în bumbac.

Proprietăți fizice
Celuloza este o substanță solidă, fibroasă, albă, inodoră, insipidă, slab
hidroscopică, insolubilă în apă și nici în ceilalți solvenți.
Celuloza este reactivă în reactivi Schweitzer (hidoxid de tetra-amino-cupru sau
[Cu(NH3)4](OH)2. Proprietăți chimice
1. Reacția de nitrare se face cu amestec nitrant (acid azotic și
acid sulfuric) În funcție de gradul de nitrare, produșii obținuți au
diferite utilizări:
- La aproximativ 12% azot în moleculă, produsul obținut se numește
fulmicoton și se folosește în industria explozibililor ca pulbere fără fum
- La aproximativ 10% azot, substanța obținută se numește coloid
utilizat la fabricarea celuloidului
2. Acilarea celulozei se poate face cu anhidridă acetică sau clorură de acetil
Acetații de celuloză sunt utilizați pentru fabricarea mătăsii acetat, a filmelor
cinematografice și a unor materiale plastice numite celon.

3. Prin tratare cu hidroxid de sodiu a celulozei se obțin alcanii celuloză primară,

secundară sau terțiară

Utilizări
Celuloza este folosită pentru obținerea hârtiei, a mătăsii artificiale de tip acetat sau
vâscoză, țesuturi, bandaje a unor substanțe explozibe etc.