FENOLI

Definiţie: Fenolii sunt compuşi hidroxilici în molecula cărora gruparea OH

se leaga direct la 1 atom d Csp2 făcând parte dintr-un nucleu aromat.
Formula generală a fenonilor este Ar-OH. Fenolii nu au o formulă generală;
formula depinde de seriile omoloage interne. Astfel, fenolii monohidroxilici
mononucleari au formula CnH2n-6O. Cei monohidroxilici dinucleari: CnH2n-12O.
Denumirea clasei de fenoli provine de la denumirea veche conferită C6H6 de
„fen” la care se adaugă sufixul „ol” caracteristic compuşilor hidroxilici.

Nomenclatura
Se formeaza prin adăugarea cuvântului „hidroxi” ca prefix la hidrocarbura
respectivă:

OH

hidroxibenzen(fenol)

Denumirea uzuală pentru formarea nomenclaturii fenolilor pleacă de la

numele radicalului hidrocarburii la care se adaugă prefixul „ol ”.

OH CH3
OH
fenol βnaftol timol
OH
H3C-CH-CH3

Numeroşi fenoli au denumiri comune provenite din aplicaţiile biochimice sau

tehnice:

OH OH OH
CH3
o crezol m. crezol p. crezol
CH3

CH3

1
 Clasificarea
I. Ţinând cont de numărul grupărilor OH legate direct la nucleul aromat:
a) fenoli monohidroxilic–conţin o grupare OH legată direct la Csp2 aromat;

OH OH OH
CH3
o crezol m. crezol p. crezol
CH3
CH3
b) fenoli polihidroxilici–conţin două sau mai multe grupări OH nucleu:
 dihidroxilici:

OH OH OH OH
OH

H3C
OH OH OH

oreină pirocatehină rezorcină hidrochinonă

 trihidroxilici:

OH OH OH

OH OH
HO
OH OH OH
pirogalol floroglucina hidroxi hidrochină

Metode de obţinere

1. topirea alcanină(topirea sărurilor de Na ale acizilor aril–sulfonici);

2. hidroliza sărurilor de aril-diazoniu;
3. oxidarea izopropil–arenelor;
4. surse naturale, separarea din produsele rezultate din clasificarea
cărbunelui;
5. surse speciale.
1. Acizii aril–sulfonici se obţin în urma reacţiei unui agent de sulfonare asupra unui
nucleu aromat. Ca orice acid, acidul aril–sulfonic reacţionează cu bazele printr-o

2
reacţie de neutralizare cu obţinerea sărurilor corespunzătoare, în cazul benzen–
sulfonic:

+ H2SO4 SO3 H SO3-Na+

+NaOH benzen
_-H2O sulfat
+ SO3 de Na

La temperatura to mare(250–300o C) sărurile de Na sau K ale acizilor

sulfonici aromatici în prezenţa hidroxizilor alcalini corespunzători rezultă fenoxizi
sau prin acidulare se transforma in fenolii corespunzători.

Ex: SO3-Na+ O-Na+ OH

250-300o C + H+
+ NaOH +Na+
-NaHSO3

fenoxid de sodiu

În mod uzual reacţia de substituţie a grupării sulfonat de Na în topirea

alcalină, obţinerea fenolului se reprezintă direct fără etapă intermediară de fenoxid.

SO3-Na+ OH

+NaOH + Na2SO3
250–300o C

Metoda se aplică tuturor claselor de fenoli.

2. Aminele primare aromatice sunt compuşi organici în care un atom de H din
molecula NH3 este înlocuit cu un radical aril.
Aminele primare aromatice reacţionează cu HNO2 în prezenţa unui acid mai
puternic protic(HCl, H2SO4) la rece (+<5o C) sare de diazoniu.

Ar – NH2 + HNO2 + HCl +<5o C Ar – N = N]+Cl- + 2H2O

sare de diazoniu

3
 HNO2 este un acid slab, instabil şi se obţine direct in sistem, în urma reacţiei
pe care o dă NaNO2 cu acidul tare, puternic protic, luat în exces.
NaNO2 + HX HONO + NaX
Sărurile de diazoniu dau o serie întreagă de reacţii, atât la nucleul aromat cât
şi reacţii prin care are loc substituţia grupării diazoniu(-N – I+) cu alte grupări
funcţionale. La to C sărurile de diazoniu hidrolizează, având loc substituirea
grupării diazoniu cu o grupare -OH din H2O, cu formarea fenolului, eliminarea unei
molecule de azot(pentru fiecare grupare diazoniu) şi eliminarea hidracidului.
Reacţia nu este de dorit în sistem şi de aceea se controlează foarte strict la to intr-o
reacţie de diazotare, având in vedere şi faptul că, prin reacţia de diazotare, alături de
sarea de diazoniu H2O.

t >5o C Ar – N ≡N ]+ X- + H2O Ar – OH + N2 + HX

Aminele aromate se obţin din nitroderivaţi aromatici corespunzători, prin

reducerea grupării nitro in prezenţa sistemului reducător Fe + HCl.
Fe+HCl HONO
Ar – N + HONO2 -H2O Ar – NO2 6H;6e- Ar – NH2 + HX Ar – N =
o
-2H2O t<5 C
+H2O
= NI+ X- Ar – OH + HX + N2
t<5oC

Ex: NO2 NH2 N=NI+Cl-

+HONO2 Fe+HCl +HONO +H 2O
+ -
-H2O +6H ;6e +HCl t>5oC
-2H2O t<5oC
fenilomina -2H2O

OH
+H2O
t>5oC + N2 + HCl

Transformarea unui nitroderivat în amină corespunzătoare, diazotarea şi

hidroliza sării de diazoniu e o metodă generală ce poate fi aplicată pentru obţinerea
oricărui tip de fenol.
3. Oxidarea izopropil–arenelor industrial, metoda se aplică la Borzeşti pentru
obţinerea fenolului dar poate fi aplicată şi pentru obţinerea altor clase de fenoli. În

4
cazul obţinerii fenolului, reacţia de oxidare cumenului se realizează cu O2 din aer la
120o C(fenomen cunoscut şi sub denumirea de autooxidarea cumenului). Se obţine
hidroperoxidul de cumen, reacţia având loc la C benzilic. Acesta, în prezenţă de
H2SO4 diluat se transformă în fenol şi acetonă. Cumenul se poate obţine prin
alchilarea Friedel–Krafts în fenol propenă, clorură de izopropil sau de n propil.
O-OH
H3C-CH-CH3 H3C-C-CH3 OH

AlCl3 O2 +H2SO4
+ CH2 = CH–CH3 120 o
+

+ H3C-C-CH3

4. Separarea din produşii rezultanţi în urma ocsificării cărbunelui. În gudronul

obţinut la distilarea uscată a cărbunelui de pământ la 900–1000o C se găsesc fenoli
şi crezoli. Aceştia se separă prin tratarea cu NaOH, cu obţinerea fenoxizilor
corespunzători şi apoi se refac prin acidulare. Termenii individuali fenolul, o, m, p
crezolii se separă prin distilare fracţională. Uzinele coxochimice se găsesc la Reşiţa,
Hunedoara, Galaţi.

5. Derivaţii halogenaţi de tip aril(cu x2 jegat direct la un Csp aromatic) fac parte
din clasa dervaţilor halogeni cu reactivitate scăzută.
NU
C6H5-Cl + H2O

Înlocuirea x2 legat la Csp2 aromatic se face în condiţii foarte energice(le to şi

p mari). Fenolul se obţine industrial cu mici prin tratarea clorbenzenului cu
soluţie 15– 25% NaOH prin trecerea acestuia prin tuburi ceramice încălzite la 300–
350o C şi p=200 atm.

Cl OH

+NaOH(300-350oC + NaCl
200 atm sol NaOH
15-25%

Proprietăţi fizice
Fenolii sunt substanţe solide, cu miros caracteristic, puţin solubili in H2O,
solubili in alcooli şi eteri. Fenolul pur se prezintă sub formă de cristale incolore. La

5
contactul îndelungat cu aerul are loc o reacţie de oxidare cu transformare din
incolor în roşiatic. Concomitent se manifestă şi proprietăţile hidroscopice cu
obţinerea unei soluţii de H2O în fenol cu 8% H2O. Fenolii monohidroxilici sunt
caustici şi toxici.

Proprietăţi chimice
Între gruparea –OH de tip fenolic şi sextetul aromatic dintr-un nucleu
benzenic apare o interacţiune determinată de conjugarea p- ce influenţează
reciproc cele două fragmente.
..
:O-H

conjugarea p-

Influenţa reciprocă a celor două fragmente se concretizează în:

 o polarizare accentuată a legăturii O H cu  pe O şi pe H
 o mărire a reactivităţii tuturor atomilor d C din nucleul benzenic
preponderent acelora din O, O`, p.
Se identifică doua clase de proprietăţi:
I. Reacţii la gruparea –OH
1. aciditatea fenolilor;
2. eterificarea fenolilor;
3. esterificarea fenolilor;
4. reacţii de culoare.
II. Reacţii la nucleul benzenic
a) reacţia de substituţie
1. x2;
2. nitrare;
3. sulfonare;
b) reacţia de adiţie;
1. hidrogenare.

I. 1. Influenţa reciprocă a celor două fragmente are consecinţă directă creşterea

polarităţii legăturii O+H aşa încât protonul e mai uşor cedat în cazul fenolilor decât
la alcooli. Fenolii sunt acizi mai tari decât apa şi, deci, mai tari decât alcoolii.
Aciditatea crescuta a fenolilor faţă de cea a alcoolilor se concretizează în
posibilitatea acestora de a reacţiona cu Na(reacţie pe care o dau şi alcoolii) cât şi cu
NaOH(reacţie pe care alcoolii acizi, foarte slabi, nu o dau).

6
 Ar-OH +Na Ar-O-Na+ + 1/2H2
fenoxid
de sodiu
R-OH+Na R-O-Na+ + 1/2H2
Ar-OH+NaOH Ar-O-Na+ + H2O
NU
R-OH+NaOH Reacţia nu are loc deoarece alcoolii sunt acizi
foarte slabi
Alcoxizii reacţionează cu H2O deoarece H2O este un acid mai tare decât
alcoolii, scoţându-i din sărurile lor:
CH3-CH2-O-Na+ + H-OH CH3-CH2-OH + NaOH
Fenolul fiind acid mai tare ca apa, fenoxidul de sodiu nu va reacţiona cu
apa(ionul fenoxid–bază conjugată slabă, mai slaba ca H2O, nu va reacţiona acido–
bazic cu aceasta).

O-Na+
NU
+ H2O

Dacă în amestecul fenoxid–apă se barbotează CO2, se observă formarea unui

strat uleios cu miros caracteristic, care e, de fapt, fenolul. Amestecul de CO2 şi H2O,
H2CO3 – acid mai tare ca fenolul, deci scoate fenolul din sărurile sale.
..
:O-Na+ OH

+ CO2 + H2O + NaHCO3

H2CO3

Pe această cale se bazează separarea fenolilor de acizii organici inferiori(acid

formic şi acetic) care, fiind mai tari ca H2CO3, nu vor fi scoşi de acesta din sărurile
lor.

2. Reacţia de eterificare
Fenolii nu se eterifică în mod direct aşa cum se eterifică alcoolii. Eterii
fenolilor se obţin prin tratarea fenoxizilor cu agenţii de alchilare. O metodă de
obţinere a eteriloc micşti ai fenolilor constă în tratarea fenoxizilor de Na sau K cu
compuşii halogenaţi.

7
 Ar-O-Na+ + R-X Ar-O-R + NaX
Ex: obţinerea anisolului(fenil–metil–eter)
C6H5-O-Na+ + CH3- Cl C6H5-O-CH3 + NaCl
anisol
- +
C6H5-O Na + IC2H5 C6H5-O- C2H5 + NaI
fenetol
(etil-fenil-eter)
Eterii aromatici se obţin prin încălzirea fenoxidului de sodiu uscat cu brom
benzen în prezenţă de Cu pulbere la 210o C.
CU PULBERE
- +
C6H5-O Na + Br- C2H5 210o C C6H5-O-C6H + NaBr

3. Esterificarea fenolilor
Esterii fenolilor nu se obţin prin esterificare directă. Pentru aceasta se
utilizează ca agenţi de acilare(esterificare) cloruri acide sau anhidride acide. În
cazul în care drept agent de acilare este o clorură acidă, catalizatorul este bazic,
fiind utilizată o bază organică(piridină). Dacă se foloseşte o anhidridă acidă ca
agent de acilare, cataliza poate fi acidă sau bazică. În prezenţa unui mol de amină
terţiară fenilul se acilează cu clorură de acetil acetat de fenil.

OH O-CO-CH3
1 mol amină
+ CH3-CO-Cl + HCl
terţiară
CH3-COO-C6H5

Ex: OH CO-Cl

+ 1 mol amină
terţiară -O-CO- + HCl

benzat de fenil

Dacă in loc de fenol fenoxid de sodiu sau fenol în mediu de NaOH, folosirea
catalizatorului amină terţiară nu mai este necesară pt că reacţia se desfaşoară cu
viteză mare, apropiată de viteza reacţiilor compuşilor ionici.

O-Na+

8
 + Cl-CO-R -O-CO-CH3 + NaCl

O-Na+

+ CH3-CO-Cl -O-CO-CH3 + NaCl

4. Reacţia de culoare în clasa fenolilor

La tratarea fenolilor cu soluţii apoase de FeCl3 are loc cu formarea unui
complex în urma căruia se obţin substanţele colorate cu specifice coloraţii, funcţie
de natura fenolului.

Ar-OH + FeCl3 Ar-OFeCl2 + HCl

Principalele reacţii de culoare pe care le dau fenolii sunt:

fenoli violet
crezol albastru
-naftoli violet intens
-naftoli verde
hidrochinona albastru
pirocatehina verde
pirogalolul albastru-negru

II. Reacţii la necleul aromatic

a) Reacţia de substituţie
Gruparea –OH prezintă ca prim substituient în molecula necleului benzenic
este un substituient de ordinul I, ceea ce determină:
 orientarea celui de-al doilea substituient în poziţia orto şi para, cu obţinerea
unui amestec de doi derivaţi substituiţi;
 creşterea reactivităţii nucleului benzenic într-o nouă reacţie de substituţie.
Fenolul sub formă de fenoxid e mai reactive decât fenolul neutru, gruparea
ion fenoxid fiind tot un substituient de ordniul I mărind mai mult reactivitatea
nucleului benzenic într-o reacţie de substituţie.
Reacţiile pe care le dau fenolii la ciclul aromat sunt în general aceleaşi reacţii
ca în cazul nucleului benzenic nesubstituit:
1. halogenare;
2. nitrare ;
3. sulfonare.

9
1. Halogenarea
Se face cu Cl2 sau cu Br2, catalitic la rece, gruparea OH fiind substituient de
ordinul I; în I etapă se va obţine un amestec de izomeri orto şi para monohalogenaţi
ai fenolului. În etapa următoare se poate continua halogenarea.

OH OH OH
AlCl3 Cl
2 + 2Cl2 +
-2HCl
o.clorfenol Cl
p.clorfenol

+2Cl2 -2HCl

OH OH
+2Cl2 Cl Cl
2 Cl 2
-2HCl

Cl Cl
În condiţii catalitice şi bromurearea se desfăşoară la fel. Dacă însă se tatrează
fenolul cu apă de brom, din reacţie rezultă direct tribrom fenolul sub froma unui
precipitat alb.

OH OH
Br Br
+ 3Br2 + 3HBr

Br

2,4,6 tribrom fenol

Reacţia cu apa de brom are loc în mediu alcalin.

2. Reacţia de nitrare
Datorită faptului că un substituient de ordinul I ce măreşte reactivitatea
nucleului benzenic în reacţia de substituţie, nitrarea C6H6O mai necesită, ca în cazul
benzenului, un amestec sulfonitric. Ea se realizează cu soluţie HNO3 c=60%.

OH OH OH

10
 NO2
2 + 2HONO2 + + 2H2O

o nitrofenol NO2
p nitrofenol

separare prin antrenare

cu vapori de apă
Cu HNO3 concentrat, recţia poate continua până la trinitrofenol(acid mia tare
decât acidul formic).

OH OH OH
NO2
2 + 2HONO2 -2H2O +

NO2

-2H2O +2HNO3

OH OH
NO2 +2HONO2 2O2N N2O
2 -2H2O

NO2 NO2
acid picric

Acidul picric se prezintă sub forma unor cristale galbene, având şi proprietăţi
explozive.
3. Sulfonarea–are loc, la fenol, cu obţinerea acizilor fenolici de tip sulfonic. La
tratarea fenolului la t < 100o C cu H2SO4 concentrat(timp de contact scurt, se obţine
amestec de o şi p hidrobenzan sulfonic).

OH OH OH
SO3H
2 + 2HOSO3H t<100oC + + 2H2O

11
 SO3H

Dacă însă contactul dintre H2SO4 şi fenol e mai lung sau dacă se lucrează la
o
t>100 C se obţine numai izomerul para:

OH OH
o
t>100 C
+ HOSO3H + H2O

SO3H

Această ultimă reacţie în sinteza chimiei organice atunci când se doreşte

obţinerea numai a izomerului para, fără a obţine în sistem amestec de izomer,
urmat de separare.

b) Reacţia de adiţie
Hidrogenarea catalitică a fenolului are loc pe catalizator de Ni la 180o C, cu
obţinerea în principal a ciclohexanului, alături de puţină ciclohexanonă.

OH OH
o
180 C
+ 3H2 Ni

Obţinerea cantităţilor mici de ciclohexanonă în sistem se datorează secvenţei:

OH OH
tant. C
+ 2H2 ciclohexanonă

ciclohexanonl

Utilizarea fenolilor

Fenolul e utilizat la fabricarea medicamentelor, coloranţilor, fenoplatelor,

ierbicidelor, fibre sintetice.
În soluţie apoasă diluată e antiseptic cu proprietăţi bactericide.
Crezolii sunt substanţe antiseptice în soluţii apoase de săpun, dezinfectant
cunoscut sub numele de creolină.
Naftolii–identici coloranţilor.

12
 Hidrochinona–revelător în tehnica fotografică, are proprietăţi reducătoare.
Pirogalolul–se oxidează foarte uşor(chiar cu O2 din aer), având proprietăţi
reducătoare accentuate, e utilizat în analiza gazelor pentru dozarea O2.

13