Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REUMATISMUL,FEBRA………………………………………………………PAG 19
ANALGEZICE………………………………………………………………… PAG 21
SALICILATII……………………………………………………………………PAG 25
ACIDUL ACETILSALICILIC…………………………………………………...PAG 28
ACETILSALICILIC…………………………………………………………… PAG 37
CONCLUZII………………………………………………………………………PAG 48
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………..PAG 51
ISTORIA ASPIRINEI
3
productia de caldura si creste imprastierea caldurii,pare sa-l incadreze intr-o
maniera ciudata in nevoile terapeutice ale momentului,din fericire cu doar
cateva cateva cazuri fatale.De de multe ori aceste efecte erau datorate
dozelor exagerate ; iar in alte cazuri pacientii cu febra scazuta care primeau
medicamentul manifestau o temperatura si mai scazuta care rezulta in
lesin ;pa cand in boli precum pneumonia cu aerisirea deficienta a sangelui
asu alte afectiuni ale plamanilor,cianoza,transpiratiile abundente si circulatia
proasta,aveau loc”.De aceea ,pan ace mania febre a luat sfarsit la finalul
secolului,se pare ca datorita cresterii in popularitate a teoriei microbului,cei
mai multi dintre dotori si-au concentrat atentia in tratarea febrei(stari
febrile).
Companiile producatoare de medicamente au raspuns cererilor medicale ale
momentului ,aducandu-le tot ce le trebuia si chiar alimentand lupta
impotriva erei antipiretice.Noile antipiretice si analgezice ,majoritatea
medicamentelor din aceasta clasa se credeau ca au mai mult sau mai putin
din ambele proprietati-erau introduse in fiecare luna pe piata :” acele
produse cristaline din carbine care au impanzit piata ca fiind substitute ale
chimiei erau oferite din cand in cand ca analgezice,calmante
,antipiretice,dupa cum cazul cerea”.Mai mult ,majoritatea acestor noi
compusi terapeutici erau promovati –si ulterior numiti cu nume de marca
atragatoare –ca : malarina ,pirantina,cosaprina ,fesin,eupirina,si bineinteles
aspirina.Totusi nu este clar cum a aparut aspirina .Multi ii atribuie titlul de
“inventator al aspirinei” lui FELIX HOFFMANN,un chimist de la BAYER
al carui tata suferea de reumatism.Potrivit legendei,tatal lui HOFFMANN
lua acid salicilic,deja produs in masa ,foarte des folosit si foarte profitabil
pana la sfarsitul anilor 1870,ca sa-si trateze reumatismul.
4
Din pacate medicamentul ii irita stomacul si a fost asociat si cu alte efecte
dureroase ; cel mai evident ,pe langa faptul ca avea un gust
neplacut,cateodata gretos,se credea ca acidul salicilic provoaca indigestie si
slabea inima.De aceea fiul indatoritor si-a asumat misiunea de a creea un
inlocuitor mai putin toxic.Totusi acidul acetilsalicilic(ASA)-numele chimic
al aspirinei-se poate sa fi fost deja creat de chimistul francez CHARLES
FREDERIC GERHARDT in 1853,descoperitorul si-a numit compusul
acetilsalicilic anhidru ,care nu era la fel ca “ASA”.
Compusul a fost sintetizat intr-o forma mai pura de JOHANN KRAUF in
1869 .Intr-adevar ,acidul acetilsalicilic era deja fabricat de compania
CHEMISCHE FABRIK von HEYDEN in 1897 fara un nume de marca.
De aceea este dificil de spus ca HOFFMENN a inventat intr-adevar un nou
compus chimic sau chiar o noua metoda de a produce unul nou,care apoi sa
fie licentiat in Germania
In plus fata de incertitudinile legate de originea chimica a “ASA”,opiniile
medicale predominante privind folosirea in masa a acidului salicylic si a
compusilor inruditi,inclusiv ,,ASA” erau amestecate .
De asemenea ,era o mare divergenta in opinii in cadrul laboratoarelor
farmaceutice BAYER,in ceea ce priveste valoarea muncii efectuate asupra
,,ASA” in 1897.
Conform lui MANN si PLUMMER,era un anumit grad de animozitate intre
ARTHUR EICHENGRUN care conducea cercetarile si dezvoltarea de la
divizia PHARMACEUTICAL unde HOFFMANN lucra si HEINRICH
DRESSER care conducea testele si standardizarea in cadrul Diviziei
PHARMACEUTICAL EICHENGRUN sustinea compusul chimic
HOFFMANN ,pe cand DRESSER n-avea nici o intentie sa-l testeze ca pe un
potential medicament nou.Aparent EICHENGRUN a mers atat de departe
incat sa distribuie pe ascuns compusul pentru testare.
Totusi DRESSER a fost cel care a publicat in cele din urma primul articol
despre aspirina .
Schimbul de pareri in privinta valorii compusului reflecta interesele sale
financiare ,de vreme ce conform lui MANN si PLUMMER :
[HOFFMANN si EICHENGRUN] aveau contracte cu BAYER prin care
aveau sa primeasca drepturi de autor sau orice produs licentiate pe care il
inventau .De vreme ce nu era nici o licenta ,nici unul nu a primit vreun drept
de autor din vanzarea aspirinei in Germania.Totusi HEINRICH DRESSER
avea un angajament cu BAYER prin care va primi un drept de autor asupra
orcarui produs pe care-l introducea pe piata.
5
Astfel ,el a primit o mare parte din drepturile de autor pentru aspirina si a
putut sa se retraga devreme ca un om bogat”.
Asa cum sugereaza in numarul din iulie 1899 al ziarului LANCET :
“Nimeni [in industria farmaceutica] n-ar putea sa intreprinda misiunea
plicticoasa de a face cunoscute noi produse in profesiunea medicala ,fara sa
fie convins de proprietatile lor superioare ,fie in mod bun sau rau”.
De aceea ,odata ce DRESSER a ales in sfarsit sa promoveze compusul
chimic al lui HOFFMANN ca fiind aspirina .el l-a impus fata de celelalte
remedii disponibile (existente).
In articolul sau publicat in “ ARCHIV FUR DIE GESAMTE
PHYSIOLOGIE “ in 1899,DRESSER descrie natura nestisfacatoare a
medicamentelor deja existente ,creand astfel nevoia de noi alternative .
“ In multe boli asemanatoare cu raceala obisnuita ,administrarea de sodium
salicilat ar fi mult mai indicata daca n-ar provoca o puternica respingere
prin gustul dulce care ar putea fi corectat numai intr-o anumita masura”.
DRESSER sugereaza apoi: “Chimia farmacologica ar trebui sa
dezvolte sintetic un nou preparat care ar evita pe langa gustul dulce si alte
caracteristici nedorite ,cum ar fi supramarcarea stomacului .Dupa dizolvare
salicilatul active ar trebui sa fie rupt repede de noul produs.”
Aceste imbunatatiri sunt exact ceea ce DRESSER a sustinut ca a obtinut
prin sinteza aspirinei.In primul rand ,gustul a fost rafinat prin mascarea
grupului liber hidroxil fenolic al acidului salicilic prin substituirea atomului
De hydrogen cu un compus metilic.Ca sa demonstreze ca aspirina este
reabsorbita si seprata in acid salicilic,DRESER citeaza opera omului de
stiinta german LESNIK publicata in “ARKIV FUR
EXPERIMENTELLEPATHOLOGIE und PHARMAKOLOGIE” ca sa
mentina idea ca ,cresterea nitratilor (nitrogen) in urina se datoreaza numai
nitrogenului care contine un produs metabolic al acidului salicylic si in mod
evident in aspirina.
6
DRESSER a efectuat apoi studii comparative ale aspirinei si a altor salicilati
ca sa demonstreze ca prima era mai putin gretoasa si mai benefica decat
celelalte .De exemplu , a testat sarea de sodium a aspirinei si a salicilatul de
sodium pe iepuri obisnuiti sip e reptile ,care in minte sa “arata in mod
evident ca aspirina este mai putin otravitoare decat acidul salicilic”.
DRESSER a testat de asemenea aspirin ape cele mai delicate si mai fine
tesuturi “cum ar fi bronhiile pestilor “ ,ca sa demonstreze mai departe
delicatetea compusului .In final ca sa renunte la orce temeri ca aspirina ar
pute slabii inima ,el a condos experimental ca sa arate ca silicatul de sodium
descreste bataile cardiace ,pe cand sarea de sodium a aspirinei o
creste.DRESER concluzioneaza in articolul sau ,dupa cum
urmeaza:’Rezumand cel mai important character farmacologic al aspirinei
putem sa sugeram urmatoarele : aspirina are un gust acid mai putin separator
decat salicilatul de sodiu inainte de dizolvare ,este de asemenea mai
protectiv cu stomacul dupa cum arata experimental de mai sus ,este mai
avantajos ,mai multa aspirina este dizolvata de acidul gastric hidrocloric
numai intr-o mica masura (0,2%).Diferentele sunt evidente intre aspirina si
sodiul salicilat si dupa dizolvare”.
Publicand aceste descoperiri intr-un ziar psihologic ,DRESER a putut sa
ofere o varianta “stiintifica si obiectiva” a acestui nou compus ca unprodus
destul de puternic cu putine reactii adverse .In acelasi timp ,DRESER era
unul dintre cei mai importanti angajati de la BAYER si in consecinta el va
beneficia personal de succesul pe care analiza lui farmaceutica a avut-o
asupra aspirinei.
Impreuna cu eforturile lui DRESER,doctorii au fost cooptati in sustinerea
efectivitatii si inofensivitatii aspirinei.Doi astfel de doctori citati in articolul
lui DRESER au fost doctoral C.WITTHAUER care a publicat o lucrare
despre experimentele sale cu aspirina in’’DIE HEILKUNDE’’in aprilie 1899
si doctor JULIUS WOHLGEMUTH ale carui rezultate au fost publicate
in’’THERAPEUTISCHE MONATSHEFTE’’in luna mai a aceluias an.
Atat articolul lui WITTHAUER cat sic el al lui WOHLGEMUTH au
oferit o introducere generala asupra noii pudre,coroborata cu rezultate
obtinute de DRESER si au descries consencintele experimentelor chimice cu
aspirina.
In mod clar, ei concluzioneaza ca noul medicament aste superior
cerorlalte produse farmaceutice aflate pe piata in acel moment.
Eleganta rapoartelor medicale si farmaceutice de la inceput se afla in
abilitatea de a alia aspirina cu deja folositele produse pe baza de salicilina,pe
cand prezenta aspirinei,diferit de ele.
7
De aceea noul medicament avea o anume familiaritate si mai important
,fabricantii puteau sa sustina proprietatile medicale dovedite,ale acidului
salicilic si a compusilor inruditi prin asociere.
Totusi a fost la fel de important sa se separe aspirina de defectele care au
fost atribuite acestor produse in dezvoltarea adevarului stiintific in
laborator,care dovedeau asemenea diferente.
Astfel o pudra alba pe raft impreuna cu alte sute de compusi chimici
inmagazinati la BAYER timp de multi ani,a fost transformat intr-un
important produs farmaceutic.
De atunci,fiecare raport nou al membrilor comunitatii medicale sau a
lumii farmaceutice a imbunatatit sau nu povestea aspirinei.
Nici nu exista un grup care sa arate asa de bine relatia stransa dintre chimie
si terapia practica si relatia structurii chimice cu actiunea psihologica .Pe
masura ce anii trec totusi multe alte medicamente sunt folosite ca sa trateze
bolile diferit de cele pentru care fusesera produse.
De exemplu odata cu aparitia “ erei anticoagulantelor “ aspirina a capatat
noi indicatii ,pe cand un trombocit antiagregant este deja folosit in tratarea
infarctului miocardic.
10
ANATOMIA SISTEMULUI OSOS
CARACTERISTICILE OASELOR
11
STRUCTURA OASELOR
ARTICULATIILE
13
DEFICIENTELE MORFOFUNCTIONALE ALE
SCHELETULUI
14
REUMATISMUL
15
FEBRA
16
ANALGEZICE ,ANTIPIRETICE ,ANTIINFLAMATOARE
NESTEROIDIENE
17
ACTIUNEA ANALGEZICA
Actiunea analgezica este o intensitate moderata ,depinzand de felul durerii.In
unele situatii- exemplul durerii postoperatorii cronice-efectul poate fi
superior celui al analgezicelor opiacee.Efectu analgezic este net superior in
conditiile patologice ,fata de durerea provocata experimental.
Mecanismul analgeziei este predominant periferic,prin prevenirea sintezei si
eliberarii prostaglandinelor in inflamatii.
Este unanim admis astazi ca PGE 2 si PGF2 sunt implicate in producerea si
intretinerea durerii.Prostaglandinele E2 si F2 stimuleaza terminttiile
sensitive si favorizeaza efectul algogen al bradikininei si histaminei.
Aceasta actiune este in legatura cu cresterea cantitatii de AMPc si usurarea
influxului de ioni de calciu in terminatiile sensitive.
Pentru aceasta pledeaza si faptul ca medicamentele din aceast grup sunt
inactive ca analgetice in tesuturile neinflamate ,unde nu exista sinteza locala
de prostaglandine ,ca si in durerile produse prin stimularea directa a nervilor
senzoriali.
ACTIUNEA ANTIINFLAMATORIE
-oxicami ( piroxicam )
19
SALICILATII
ACIDUL ACETILSALICILIC
SALICILATUL DE SODIU
BENORILATUL
DIFLUNISALUL
METILSALICILATUL
21
ACIDUL ACETILSALICILIC
DENUMIREA CHIMICA
ACTIUNI FARMACOLOGICE
22
PROPRIETATI FIZICE SI
PREPARAREA ASPIRINEI
Cristale aaciculare incolore sau pulbere cristalina alba ,fara miros sau
miros slab de acid acetic si cu gust acru.Solubil in 5 ml alcool ,20 ml
chloroform,20 ml eter, 300 ml apa.Se dizolva in solutii de hidroxizi si
carbonate alcalini si inamoniac.
Obtinerea aspirinei se realizeaza prin acetilarea acidului salicilic cu
anhidrida acetica,clorura de acetil sau cetona (CH=C=O)in diversi solventi
organici anhidri.
23
FARMACOCINETICA-ASPIRINA
24
FARMACODINAMIA
Analgezic de intensitate medie mai ales in dureri usoare si moderate
,somatice,inflamtorii si postoperatorii .
25
FARMACOTOXICOLOGIA
APARAT DIGESTIV- Produce iritatia mucoasei gastrice cu pirozis
,gastralgii greturi ,vome stimularea secretiei de acid si scaderea mucusului .
.Aparmicrohemoragii gastrice la circa 2/3 din bolnavii tratati cu 1-3 g/zi ,cu
eliminarea de sange in facale.
Sangerarea atinge 3-6 ml/24 ore ,fata de 0,5-1 ml , valori normale.
26
SANGE
Produce hipocoagularea ,cu favorizarea hemoragiilor ,prin doua
mecanisme :actiune antiagreganta plachetara ,care se manifesta la doze
terapeutice si actiunea hipoprotrombinizata,care apare la doze mari .
Aceasta din urma actiune poate fi antagonizata prin injectarea de vitamina K
Hemoliza la deficienti in G-G-PD.
APARAT CIRCULATOR
Retentie clorurata,usoara hipertensiune arteriala .
La doze toxice deprimarea cardiaca , vasodilatatie periferica.
APARAT RESPIRATOR
Aspirina agraveaza astmul bronsic mai ales la bolnavii cu polipi nazali sau
sinuzita cronica.
27
MANIFESTARI ALERGICE
( eruptii cutanate ,ccel mai frecvent urticarie ,edem angioneurotic, crize de
astm ).Apar frecvent ,mai ales la cei cu teren allergic (astm ,urticarie ,rinita
cronica, sensibilizari la late antiinflamatoare nesteroidiene).
SNC SI ANALIZATORI
FARMACOEPIDEMIOLOGIE
Contarindicatii :
Gastrite ,ulcer gastro-duodenal,insuficienta hepatica ,alergie la
salicilati,diateza hemoragica (hipoprotrombinemie,hemofilie)
Nu se va administra acid acetilsalicilic cu 7-10 zile inainte de o interventie
chirurgicala ,pentru a preveni o hemoragie grava.
Nu se administreaza la copii sub 1 an.
28
Tratament
ul intoxicatiei acute
Spalatura gastrica .Perfuzii pentru inlaturarea dezechilibrului
hidroelectrolitic si acidobazic.
Bicarbonatul de sodium este contraindicate in alcaloza (poate produce coma
si moarte)si va fi utilizat prudent in acidoza.In cazul cand bolnavul intra in
coma cu acidoza marcata,tratamentul consta in combaterea de urgenta a
hiperpirexiei (impachetari reci) ,rehidratate ,corectarea acidozzei si
alcalinizarea urinei prin perfuzii intravenose cu bicarbonate de sodium
,corectarea cetozei si hipoglicemiei prin administrarea de
glucoza,combaterea hemoragiilor prin transfuzii de sange si
fitomenadiona.La nevoie ,se poate recurge la metode de epurare extrarenala
a toxicului.
FARMACOGRAFIE-DOZE,CAI,RITM DE ADMINISTRARE
ANTINEVRALGIC P comprimate
FASCONAL comprimate
-MANUALUL FARMACOLOGIE
Valentine STROESCU – Editura ALL,Bucuresti 1992
-FARMACOTERAPIE PRACTICA
Dumitru DOBRESCU – Editura Medicala ,Bucuresti 1989