Petrolul

Definiţie Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută ( nerafinat ) conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) și producerea carburanților. Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența luminii ultraviolete. Teorii de formare 1. Teoria Biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia naștere din organisme marine plancton care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de sedimente. Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe perioada de timp de ca. 350 - 400 milioane de ani în urmă Devonian perioadă în care a avut loc în rândurile florei și faunei o mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș care a căzut în aceea perioadă pe pământ, declanșând temperaturi și presiuni ridicate. Astfel s-au format așa numitele substanțe cherogene ce provin din substanțe organice cu un conținut ridicat în carbon și hidrogen. Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot deveni substanțe bituminoase, rocile sedimentare ce conțin substanțe cherogene sunt denumite roci mamă a zăcămintelor de petrol. Materia cherogenă alcătuită din particule fin dispersate în roca mamă, sub anumite condiții, mai ales în prezența temperaturilor înalte suferă un proces de migrație fiind împinse de apa sărată care are o greutate specifică mai mare, sub presiunea exercitată particulele fine se unesc într-o masă compactă de petrol. Această migrație are tendință ascendentă spre suprafață, dacă acest proces de migrație este oprită de un strat impermeabil (argilos), are loc sub presiune îmbogățirea zăcământului care se află deja în porii rocii de depozitare a petrolului, în condiții asemănătoare iau naștere gazele naturale, de aceea deasupra unui zăcământ de petrol se poate afla o cupolă de gaz natural. În peninsula Arabiei zăcămintele de petrol se află înmagazinate într-un calcarporos biogen care a luat naștere din corali.

2. roci cu un conţinut ridicat în carbon şi hidrogen care având greutatea specifică mai mică au fost presate spre suprafaţă. Fracţionarea petrolului prin distilare la presiune normală ( distilare primară ) 2. 2. se realizează prin extracţie. Distilarea fracţională a petrolului Se deosebesc următoarele etape: 1. . cu caracter chimic diferit. Prelucrarea secundară a produselor petroliere A. la fel poate diferi raportul grupărilor alifatice și aromatice. Fracţionarea păcurii prin distilare la presiune redusă ( distilare secundară ) Rafinarea produselor petroliere 1. după extragerea lui din zăcământ. cum şi pentru reformarea benzinelor grele. 2. culoare. Prelucrarea primară Dezbenzinarea gazelor de sondă Petrolul brut extras din sonde este însoţit de hidrocarburi gazoase. De aceea. Teoria Abiogenă are adepţi puţini ( Thomas Gold ) şi care postulează că petrolul ar fi rezultat din minerale. Rafinarea chimică Se aplică în vederea îmbunătăţirii calităţii ( stabilitate.Compoziția zăcământului de petrol poate avea un raport diferit de alcani și alchene. respectiv o separare a fracţiunii în aşa numite ’’rafinate’’ şi ’’extracte’’ . miros ) produselor rezultate prin procedeele de prelucrare a petrolurilor brute. prima operaşie la care este supus petrolul. care formează aşa numitele gaze de sondă. Prelucrarea petrolului 1. este îndepărtarea gazelor de sondă. Rafinarea prin extracţie Îndepărtarea anumitor grupe de substanţe nedorite. El este folosit pentru cracarea motorinelor şi a reziduurilor de distilare. Cracarea termică a fost primul procedeu de cracare aplicat în producţie. nocivitate.

printre care diferite tipuri de petrol. Fără acesta. Petrolul este utilizat şi pentru producerea unor lubrifianţi uleioşi şi a vaselinelor necesare funcţionării utilajelor şi maşinilor. transporturile s-ar bloca şi maşinile şi utilajele industriale sau centralele termice nu ar putea funcţiona. insecticide. Uneori numit “aurul negru”. coloranţi. El are nenumărate utilizări. medicamente. obţinerii unor randamente mai ridicate în benzine şi. în special realizării unei calităţi superioare a produselor rezultate. vopsele. Din produsele petrochimice se fabrică cosmetice.B. Ţiţeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor. Cracarea catalitică prezintă faşă de procedeele termice avantajul unei accelerări esenţiale a procesului de cracare. motorină sau cherosen. fertilizatori. el asigură aproape jumătate din energia utilizată în lume. Benzina uşoară Benzina grea White-spirit Petrol lampant Motorina Păcura Ţiţeiul prin cracare Gaze de cracare Benzine Uleiuri Bitum Parafina Cocs de petrol Păcura de cracare Utilizarea Petrolului Ţiţeiul este important deoarece este mai curat şi mai ieftin decât cărbunele şi mai uşor de transformat decât gazele naturale. cerneluri. explozibili. Petrolul este utilizat şi la producerea asfaltului necesar şoselelor şi o mare varietate de produse din industria petro-chimica. . mase plastice şi cauciucuri sintetice – utilizate la anvelope. fibre sintetice .

80 % umiditate. Clasificarea cărbunilor din România Turba este cel mai tânăr cărbune.345 milioane de ani în urmă. care constau mai ales din feriga uriașă (Pteridopsida sau Polypodiopsida) care în urmă cu 400 de milioane de ani alcătuia adevărate păduri. huila și în final antracitul care este în același timp și cărbunele cel mai vechi. constituind azi una dintre principalele resurse energetice ale globului. ca urmare trebuie uscată. 280 . stare în care are o putere calorifică de 12 . iar prin încălzire degajă foarte multe materii volatile. care se produce la temperaturi și presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. În momentul extracției ea conține 75 . din Neogen.Cărbune Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun . creându-se temperaturi și presiuni ridicate. . în primele faze se formează turba. La antracit procentul de carbon ajunge la 90 .20 MJ/kg. azi feriga are între 9000 și 12000 de varietăți. Dacă aceste presiuni mari persistă mai departe se continuă eliminarea apei din cărbunele brun rezultând cărbunii cu cea mai mare putere calorifică. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă. presiunea elimină apa din turbă astfel ia naștere cărbunele brun. Zăcămintele de huilă s-au format cu cca. După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaștină unde fiind izolate de aerul atmosferic urmează o serie de procese anaerobe. Cărbunele brun este un cărbune mai tânăr formându-se în peroada terțiară în urmă cu 2.62 % carbon în masa combustibilă.5 65 milioane de ani. Prin migrația mărilor aceste mlaștini au fost acoperite cu sedimente.neagră cu proprietăți combustibile formată prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon(în condițiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile geologice. Formare Materia inițială de bază din care ia naștere cărbunele sunt resturi de plante fosile. 2. faza propriu zisă de incarbonizare. Acest proces are ca rezultat o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon. Conține 52 . faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din plante. care intensifică procesele de încarbonizare. prin două procese mai importante: 1. formându-se și astăzi.96 %. faza geochimică.

sunt greu de ars. In anul 2003 24. Este mult folosit. fiind folosit în industria chimică la producerea electrozilor. atât casnic. cu ponderea însemnată a huilei și .25 MJ/kg. Are o putere calorifică de 20 . În concluzie. temperatura de aprindere a carbonului. Datorită aprinderii dificile este puțin folosit în energetică. ca urmare este folosită la producerea cocsului. dar aproape deloc materii volatile. Huilele cu flacără lungă (numele vine de la durata degajării volatilelor.5 % umiditate. în scopuri energetice. valorificare mult mai valoroasă decât prin ardere.4 % din energia primară produsă pe glob și 40. în special lignitul. datând din Cretacic și Jurasic.Turba uscată și brichetată se folosește drept combustibil casnic. Huilele slabă și antracitoasă au puține volatile. Este folosit în scopuri energetice. are aspect de huilă. iar prin încălzire degajă suficiente materii volatile pentru aprindere. Are o putere calorifică de 20 . însă putere calorifică sub 20 MJ/kg.92 % carbon în masa combustibilă. dioxid de sulf și vapori de apă. iar prin încălzire degajă multe materii volatile.9 MJ/kg). În momentul extracției conține 1 . Prin ardere cărbunele eliberează căldură și produce gaze de ardere cadioxid de carbon.98 % carbon în masa combustibilă. Are o putere calorifică de 6 18 MJ/kg (uzual 7 . Conține 60 . cărbunele se folosește: Drept combustibil. Este cel mai prețios cărbune. Cărbunele brun huilos este un cărbune specific României. Huila este un cărbune vechi. cât și în producerea de curent electric produs cu ajutorul turbinelor din termocentrale. care să-l aducă la temperatura de 800 °C. De asemenea. În momentul extracției conține 30 . În momentul extracției conține 3 . Conține 75 . Conține 92 . datând din Jurasic. care se găsește în cantități mari. Cărbunele brun este un cărbune mai vechi.78 % carbon în masa combustibilă.12 % umiditate. care ard cu flacără vizibilă) și de gaz (numele vine tot de la cantitatea volatilelor) nu cocsifică.45 % umiditate.1 % din energia electrică era produsă pe bază de cărbune. Aprinderea trebuie făcută cu un combustibil de suport.29 MJ/kg. Antracitul este cel mai vechi cărbune. fiind combustibilul clasic în termocentralele pe bază de cărbune. de exemplu în România în bazinul Olteniei. ca urmare nu poate fi considerat huilă. ceea ce îl face foarte dificil de aprins. din Paleogen. ea se poate folosi ca material filtrant sau ca îngrășământ. Huila de cocs și parțial cea grasă (în amestec cu cea de cocs) cocsifică. ca urmare se folosesc în scopuri energetice.

Termocentralele moderne au redus substanțial emisiile de gaze nocive rezultate din arderea cărbunilor.lignitului. . O importanță mare o prezintă cocsul care este folosit drept combustibil în încălzire (înlocuitor al gazelor naturale) și de asemenea ca reducător al minereurilor feroase în furnale. Ca materie primă în industria chimică și în metalurgie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful