Petrolul

Definiţie Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută ( nerafinat ) conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) și producerea carburanților. Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența luminii ultraviolete. Teorii de formare 1. Teoria Biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia naștere din organisme marine plancton care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de sedimente. Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe perioada de timp de ca. 350 - 400 milioane de ani în urmă Devonian perioadă în care a avut loc în rândurile florei și faunei o mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș care a căzut în aceea perioadă pe pământ, declanșând temperaturi și presiuni ridicate. Astfel s-au format așa numitele substanțe cherogene ce provin din substanțe organice cu un conținut ridicat în carbon și hidrogen. Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot deveni substanțe bituminoase, rocile sedimentare ce conțin substanțe cherogene sunt denumite roci mamă a zăcămintelor de petrol. Materia cherogenă alcătuită din particule fin dispersate în roca mamă, sub anumite condiții, mai ales în prezența temperaturilor înalte suferă un proces de migrație fiind împinse de apa sărată care are o greutate specifică mai mare, sub presiunea exercitată particulele fine se unesc într-o masă compactă de petrol. Această migrație are tendință ascendentă spre suprafață, dacă acest proces de migrație este oprită de un strat impermeabil (argilos), are loc sub presiune îmbogățirea zăcământului care se află deja în porii rocii de depozitare a petrolului, în condiții asemănătoare iau naștere gazele naturale, de aceea deasupra unui zăcământ de petrol se poate afla o cupolă de gaz natural. În peninsula Arabiei zăcămintele de petrol se află înmagazinate într-un calcarporos biogen care a luat naștere din corali.

cu caracter chimic diferit. Prelucrarea secundară a produselor petroliere A. miros ) produselor rezultate prin procedeele de prelucrare a petrolurilor brute. De aceea. Prelucrarea primară Dezbenzinarea gazelor de sondă Petrolul brut extras din sonde este însoţit de hidrocarburi gazoase. 2. care formează aşa numitele gaze de sondă. prima operaşie la care este supus petrolul. Fracţionarea petrolului prin distilare la presiune normală ( distilare primară ) 2. după extragerea lui din zăcământ. . se realizează prin extracţie.Compoziția zăcământului de petrol poate avea un raport diferit de alcani și alchene. roci cu un conţinut ridicat în carbon şi hidrogen care având greutatea specifică mai mică au fost presate spre suprafaţă. respectiv o separare a fracţiunii în aşa numite ’’rafinate’’ şi ’’extracte’’ . 2. Distilarea fracţională a petrolului Se deosebesc următoarele etape: 1. El este folosit pentru cracarea motorinelor şi a reziduurilor de distilare. Rafinarea prin extracţie Îndepărtarea anumitor grupe de substanţe nedorite. este îndepărtarea gazelor de sondă. la fel poate diferi raportul grupărilor alifatice și aromatice. Fracţionarea păcurii prin distilare la presiune redusă ( distilare secundară ) Rafinarea produselor petroliere 1. Rafinarea chimică Se aplică în vederea îmbunătăţirii calităţii ( stabilitate. cum şi pentru reformarea benzinelor grele. nocivitate. Prelucrarea petrolului 1. culoare. Cracarea termică a fost primul procedeu de cracare aplicat în producţie. 2. Teoria Abiogenă are adepţi puţini ( Thomas Gold ) şi care postulează că petrolul ar fi rezultat din minerale.

Petrolul este utilizat şi la producerea asfaltului necesar şoselelor şi o mare varietate de produse din industria petro-chimica. insecticide. El are nenumărate utilizări. . fertilizatori. coloranţi. cerneluri. el asigură aproape jumătate din energia utilizată în lume. mase plastice şi cauciucuri sintetice – utilizate la anvelope. obţinerii unor randamente mai ridicate în benzine şi. vopsele. motorină sau cherosen. fibre sintetice . Petrolul este utilizat şi pentru producerea unor lubrifianţi uleioşi şi a vaselinelor necesare funcţionării utilajelor şi maşinilor. Cracarea catalitică prezintă faşă de procedeele termice avantajul unei accelerări esenţiale a procesului de cracare. transporturile s-ar bloca şi maşinile şi utilajele industriale sau centralele termice nu ar putea funcţiona.B. Uneori numit “aurul negru”. Fără acesta. explozibili. Benzina uşoară Benzina grea White-spirit Petrol lampant Motorina Păcura Ţiţeiul prin cracare Gaze de cracare Benzine Uleiuri Bitum Parafina Cocs de petrol Păcura de cracare Utilizarea Petrolului Ţiţeiul este important deoarece este mai curat şi mai ieftin decât cărbunele şi mai uşor de transformat decât gazele naturale. Ţiţeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor. în special realizării unei calităţi superioare a produselor rezultate. printre care diferite tipuri de petrol. Din produsele petrochimice se fabrică cosmetice. medicamente.

După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaștină unde fiind izolate de aerul atmosferic urmează o serie de procese anaerobe. constituind azi una dintre principalele resurse energetice ale globului. Cărbunele brun este un cărbune mai tânăr formându-se în peroada terțiară în urmă cu 2. care intensifică procesele de încarbonizare. 2. care se produce la temperaturi și presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. presiunea elimină apa din turbă astfel ia naștere cărbunele brun. . În momentul extracției ea conține 75 . stare în care are o putere calorifică de 12 .5 65 milioane de ani. care constau mai ales din feriga uriașă (Pteridopsida sau Polypodiopsida) care în urmă cu 400 de milioane de ani alcătuia adevărate păduri.20 MJ/kg. Prin migrația mărilor aceste mlaștini au fost acoperite cu sedimente. Conține 52 . Zăcămintele de huilă s-au format cu cca. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din plante.neagră cu proprietăți combustibile formată prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon(în condițiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile geologice. iar prin încălzire degajă foarte multe materii volatile.345 milioane de ani în urmă. formându-se și astăzi. Acest proces are ca rezultat o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon.80 % umiditate. creându-se temperaturi și presiuni ridicate. Clasificarea cărbunilor din România Turba este cel mai tânăr cărbune. din Neogen. ca urmare trebuie uscată. huila și în final antracitul care este în același timp și cărbunele cel mai vechi. faza geochimică. La antracit procentul de carbon ajunge la 90 . Formare Materia inițială de bază din care ia naștere cărbunele sunt resturi de plante fosile.62 % carbon în masa combustibilă. în primele faze se formează turba. azi feriga are între 9000 și 12000 de varietăți. Dacă aceste presiuni mari persistă mai departe se continuă eliminarea apei din cărbunele brun rezultând cărbunii cu cea mai mare putere calorifică. 280 . prin două procese mai importante: 1. faza propriu zisă de incarbonizare.Cărbune Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun .96 %. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă.

Este folosit în scopuri energetice. Conține 60 . care să-l aducă la temperatura de 800 °C.45 % umiditate. Conține 75 . În momentul extracției conține 30 . Are o putere calorifică de 6 18 MJ/kg (uzual 7 . În momentul extracției conține 1 .5 % umiditate. ca urmare nu poate fi considerat huilă. însă putere calorifică sub 20 MJ/kg. Are o putere calorifică de 20 . iar prin încălzire degajă suficiente materii volatile pentru aprindere. De asemenea. care se găsește în cantități mari. ca urmare este folosită la producerea cocsului. în scopuri energetice.9 MJ/kg). Este cel mai prețios cărbune. sunt greu de ars. Conține 92 .78 % carbon în masa combustibilă. Prin ardere cărbunele eliberează căldură și produce gaze de ardere cadioxid de carbon. fiind combustibilul clasic în termocentralele pe bază de cărbune. În momentul extracției conține 3 . cu ponderea însemnată a huilei și . Huila este un cărbune vechi. Huilele cu flacără lungă (numele vine de la durata degajării volatilelor. Cărbunele brun este un cărbune mai vechi.29 MJ/kg. Este mult folosit.92 % carbon în masa combustibilă.4 % din energia primară produsă pe glob și 40.12 % umiditate. Are o putere calorifică de 20 . Cărbunele brun huilos este un cărbune specific României. de exemplu în România în bazinul Olteniei. din Paleogen. Aprinderea trebuie făcută cu un combustibil de suport. cât și în producerea de curent electric produs cu ajutorul turbinelor din termocentrale. ea se poate folosi ca material filtrant sau ca îngrășământ. temperatura de aprindere a carbonului.98 % carbon în masa combustibilă. datând din Jurasic. Datorită aprinderii dificile este puțin folosit în energetică. datând din Cretacic și Jurasic.1 % din energia electrică era produsă pe bază de cărbune. Huila de cocs și parțial cea grasă (în amestec cu cea de cocs) cocsifică.25 MJ/kg. dar aproape deloc materii volatile. iar prin încălzire degajă multe materii volatile. care ard cu flacără vizibilă) și de gaz (numele vine tot de la cantitatea volatilelor) nu cocsifică.Turba uscată și brichetată se folosește drept combustibil casnic. Antracitul este cel mai vechi cărbune. atât casnic. are aspect de huilă. valorificare mult mai valoroasă decât prin ardere. fiind folosit în industria chimică la producerea electrozilor. în special lignitul. cărbunele se folosește: Drept combustibil. dioxid de sulf și vapori de apă. Huilele slabă și antracitoasă au puține volatile. In anul 2003 24. ca urmare se folosesc în scopuri energetice. În concluzie. ceea ce îl face foarte dificil de aprins.

. Ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. Termocentralele moderne au redus substanțial emisiile de gaze nocive rezultate din arderea cărbunilor. O importanță mare o prezintă cocsul care este folosit drept combustibil în încălzire (înlocuitor al gazelor naturale) și de asemenea ca reducător al minereurilor feroase în furnale.lignitului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful