Petrolul

Definiţie Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută ( nerafinat ) conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) și producerea carburanților. Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența luminii ultraviolete. Teorii de formare 1. Teoria Biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia naștere din organisme marine plancton care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de sedimente. Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe perioada de timp de ca. 350 - 400 milioane de ani în urmă Devonian perioadă în care a avut loc în rândurile florei și faunei o mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș care a căzut în aceea perioadă pe pământ, declanșând temperaturi și presiuni ridicate. Astfel s-au format așa numitele substanțe cherogene ce provin din substanțe organice cu un conținut ridicat în carbon și hidrogen. Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot deveni substanțe bituminoase, rocile sedimentare ce conțin substanțe cherogene sunt denumite roci mamă a zăcămintelor de petrol. Materia cherogenă alcătuită din particule fin dispersate în roca mamă, sub anumite condiții, mai ales în prezența temperaturilor înalte suferă un proces de migrație fiind împinse de apa sărată care are o greutate specifică mai mare, sub presiunea exercitată particulele fine se unesc într-o masă compactă de petrol. Această migrație are tendință ascendentă spre suprafață, dacă acest proces de migrație este oprită de un strat impermeabil (argilos), are loc sub presiune îmbogățirea zăcământului care se află deja în porii rocii de depozitare a petrolului, în condiții asemănătoare iau naștere gazele naturale, de aceea deasupra unui zăcământ de petrol se poate afla o cupolă de gaz natural. În peninsula Arabiei zăcămintele de petrol se află înmagazinate într-un calcarporos biogen care a luat naștere din corali.

El este folosit pentru cracarea motorinelor şi a reziduurilor de distilare. 2. Prelucrarea secundară a produselor petroliere A. Rafinarea prin extracţie Îndepărtarea anumitor grupe de substanţe nedorite. Prelucrarea petrolului 1. Prelucrarea primară Dezbenzinarea gazelor de sondă Petrolul brut extras din sonde este însoţit de hidrocarburi gazoase. prima operaşie la care este supus petrolul. cum şi pentru reformarea benzinelor grele. respectiv o separare a fracţiunii în aşa numite ’’rafinate’’ şi ’’extracte’’ . Distilarea fracţională a petrolului Se deosebesc următoarele etape: 1. Fracţionarea petrolului prin distilare la presiune normală ( distilare primară ) 2. este îndepărtarea gazelor de sondă. culoare. Cracarea termică a fost primul procedeu de cracare aplicat în producţie. 2. care formează aşa numitele gaze de sondă. cu caracter chimic diferit. Fracţionarea păcurii prin distilare la presiune redusă ( distilare secundară ) Rafinarea produselor petroliere 1. 2. De aceea. după extragerea lui din zăcământ. miros ) produselor rezultate prin procedeele de prelucrare a petrolurilor brute.Compoziția zăcământului de petrol poate avea un raport diferit de alcani și alchene. . Teoria Abiogenă are adepţi puţini ( Thomas Gold ) şi care postulează că petrolul ar fi rezultat din minerale. la fel poate diferi raportul grupărilor alifatice și aromatice. Rafinarea chimică Se aplică în vederea îmbunătăţirii calităţii ( stabilitate. nocivitate. roci cu un conţinut ridicat în carbon şi hidrogen care având greutatea specifică mai mică au fost presate spre suprafaţă. se realizează prin extracţie.

obţinerii unor randamente mai ridicate în benzine şi.B. în special realizării unei calităţi superioare a produselor rezultate. Din produsele petrochimice se fabrică cosmetice. Ţiţeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor. coloranţi. Fără acesta. medicamente. cerneluri. explozibili. Benzina uşoară Benzina grea White-spirit Petrol lampant Motorina Păcura Ţiţeiul prin cracare Gaze de cracare Benzine Uleiuri Bitum Parafina Cocs de petrol Păcura de cracare Utilizarea Petrolului Ţiţeiul este important deoarece este mai curat şi mai ieftin decât cărbunele şi mai uşor de transformat decât gazele naturale. transporturile s-ar bloca şi maşinile şi utilajele industriale sau centralele termice nu ar putea funcţiona. el asigură aproape jumătate din energia utilizată în lume. mase plastice şi cauciucuri sintetice – utilizate la anvelope. Uneori numit “aurul negru”. Petrolul este utilizat şi pentru producerea unor lubrifianţi uleioşi şi a vaselinelor necesare funcţionării utilajelor şi maşinilor. printre care diferite tipuri de petrol. Petrolul este utilizat şi la producerea asfaltului necesar şoselelor şi o mare varietate de produse din industria petro-chimica. Cracarea catalitică prezintă faşă de procedeele termice avantajul unei accelerări esenţiale a procesului de cracare. insecticide. El are nenumărate utilizări. motorină sau cherosen. . fertilizatori. fibre sintetice . vopsele.

Cărbune Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun . 280 . creându-se temperaturi și presiuni ridicate. constituind azi una dintre principalele resurse energetice ale globului. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din plante. huila și în final antracitul care este în același timp și cărbunele cel mai vechi.62 % carbon în masa combustibilă. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă. în primele faze se formează turba. care constau mai ales din feriga uriașă (Pteridopsida sau Polypodiopsida) care în urmă cu 400 de milioane de ani alcătuia adevărate păduri. Dacă aceste presiuni mari persistă mai departe se continuă eliminarea apei din cărbunele brun rezultând cărbunii cu cea mai mare putere calorifică. . ca urmare trebuie uscată.345 milioane de ani în urmă. Formare Materia inițială de bază din care ia naștere cărbunele sunt resturi de plante fosile. Zăcămintele de huilă s-au format cu cca. iar prin încălzire degajă foarte multe materii volatile.neagră cu proprietăți combustibile formată prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon(în condițiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile geologice. 2. presiunea elimină apa din turbă astfel ia naștere cărbunele brun. Prin migrația mărilor aceste mlaștini au fost acoperite cu sedimente.20 MJ/kg. azi feriga are între 9000 și 12000 de varietăți. care se produce la temperaturi și presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul.96 %. din Neogen. stare în care are o putere calorifică de 12 . care intensifică procesele de încarbonizare. Cărbunele brun este un cărbune mai tânăr formându-se în peroada terțiară în urmă cu 2. formându-se și astăzi.80 % umiditate. prin două procese mai importante: 1. La antracit procentul de carbon ajunge la 90 . Conține 52 . După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaștină unde fiind izolate de aerul atmosferic urmează o serie de procese anaerobe. Clasificarea cărbunilor din România Turba este cel mai tânăr cărbune. Acest proces are ca rezultat o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon. faza propriu zisă de incarbonizare.5 65 milioane de ani. În momentul extracției ea conține 75 . faza geochimică.

Huilele slabă și antracitoasă au puține volatile. In anul 2003 24. în special lignitul. fiind folosit în industria chimică la producerea electrozilor.78 % carbon în masa combustibilă.98 % carbon în masa combustibilă. Prin ardere cărbunele eliberează căldură și produce gaze de ardere cadioxid de carbon. datând din Jurasic. sunt greu de ars. de exemplu în România în bazinul Olteniei. Este mult folosit. Conține 92 . Huila este un cărbune vechi. cu ponderea însemnată a huilei și . din Paleogen. Este cel mai prețios cărbune. În momentul extracției conține 30 . Huila de cocs și parțial cea grasă (în amestec cu cea de cocs) cocsifică. atât casnic.29 MJ/kg.25 MJ/kg. valorificare mult mai valoroasă decât prin ardere. Aprinderea trebuie făcută cu un combustibil de suport. în scopuri energetice. În concluzie. În momentul extracției conține 3 . cărbunele se folosește: Drept combustibil. În momentul extracției conține 1 . Antracitul este cel mai vechi cărbune. Conține 60 . ca urmare este folosită la producerea cocsului.1 % din energia electrică era produsă pe bază de cărbune. cât și în producerea de curent electric produs cu ajutorul turbinelor din termocentrale.9 MJ/kg). datând din Cretacic și Jurasic.45 % umiditate. iar prin încălzire degajă multe materii volatile. ca urmare nu poate fi considerat huilă. dar aproape deloc materii volatile. care ard cu flacără vizibilă) și de gaz (numele vine tot de la cantitatea volatilelor) nu cocsifică. care să-l aducă la temperatura de 800 °C. Cărbunele brun este un cărbune mai vechi. are aspect de huilă.92 % carbon în masa combustibilă.Turba uscată și brichetată se folosește drept combustibil casnic. Cărbunele brun huilos este un cărbune specific României. Datorită aprinderii dificile este puțin folosit în energetică. Huilele cu flacără lungă (numele vine de la durata degajării volatilelor. dioxid de sulf și vapori de apă. temperatura de aprindere a carbonului.4 % din energia primară produsă pe glob și 40. însă putere calorifică sub 20 MJ/kg. Este folosit în scopuri energetice. ceea ce îl face foarte dificil de aprins. Are o putere calorifică de 6 18 MJ/kg (uzual 7 . care se găsește în cantități mari. iar prin încălzire degajă suficiente materii volatile pentru aprindere. Are o putere calorifică de 20 . ea se poate folosi ca material filtrant sau ca îngrășământ. Conține 75 . De asemenea. fiind combustibilul clasic în termocentralele pe bază de cărbune. Are o putere calorifică de 20 .5 % umiditate.12 % umiditate. ca urmare se folosesc în scopuri energetice.

. Ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. O importanță mare o prezintă cocsul care este folosit drept combustibil în încălzire (înlocuitor al gazelor naturale) și de asemenea ca reducător al minereurilor feroase în furnale.lignitului. Termocentralele moderne au redus substanțial emisiile de gaze nocive rezultate din arderea cărbunilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful