Petrolul

Definiţie Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută ( nerafinat ) conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) și producerea carburanților. Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența luminii ultraviolete. Teorii de formare 1. Teoria Biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia naștere din organisme marine plancton care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de sedimente. Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe perioada de timp de ca. 350 - 400 milioane de ani în urmă Devonian perioadă în care a avut loc în rândurile florei și faunei o mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș care a căzut în aceea perioadă pe pământ, declanșând temperaturi și presiuni ridicate. Astfel s-au format așa numitele substanțe cherogene ce provin din substanțe organice cu un conținut ridicat în carbon și hidrogen. Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot deveni substanțe bituminoase, rocile sedimentare ce conțin substanțe cherogene sunt denumite roci mamă a zăcămintelor de petrol. Materia cherogenă alcătuită din particule fin dispersate în roca mamă, sub anumite condiții, mai ales în prezența temperaturilor înalte suferă un proces de migrație fiind împinse de apa sărată care are o greutate specifică mai mare, sub presiunea exercitată particulele fine se unesc într-o masă compactă de petrol. Această migrație are tendință ascendentă spre suprafață, dacă acest proces de migrație este oprită de un strat impermeabil (argilos), are loc sub presiune îmbogățirea zăcământului care se află deja în porii rocii de depozitare a petrolului, în condiții asemănătoare iau naștere gazele naturale, de aceea deasupra unui zăcământ de petrol se poate afla o cupolă de gaz natural. În peninsula Arabiei zăcămintele de petrol se află înmagazinate într-un calcarporos biogen care a luat naștere din corali.

Compoziția zăcământului de petrol poate avea un raport diferit de alcani și alchene. prima operaşie la care este supus petrolul. se realizează prin extracţie. Prelucrarea primară Dezbenzinarea gazelor de sondă Petrolul brut extras din sonde este însoţit de hidrocarburi gazoase. la fel poate diferi raportul grupărilor alifatice și aromatice. Distilarea fracţională a petrolului Se deosebesc următoarele etape: 1. Teoria Abiogenă are adepţi puţini ( Thomas Gold ) şi care postulează că petrolul ar fi rezultat din minerale. este îndepărtarea gazelor de sondă. după extragerea lui din zăcământ. Rafinarea prin extracţie Îndepărtarea anumitor grupe de substanţe nedorite. cu caracter chimic diferit. 2. culoare. miros ) produselor rezultate prin procedeele de prelucrare a petrolurilor brute. Fracţionarea păcurii prin distilare la presiune redusă ( distilare secundară ) Rafinarea produselor petroliere 1. Rafinarea chimică Se aplică în vederea îmbunătăţirii calităţii ( stabilitate. De aceea. Cracarea termică a fost primul procedeu de cracare aplicat în producţie. El este folosit pentru cracarea motorinelor şi a reziduurilor de distilare. cum şi pentru reformarea benzinelor grele. 2. Prelucrarea petrolului 1. Prelucrarea secundară a produselor petroliere A. care formează aşa numitele gaze de sondă. roci cu un conţinut ridicat în carbon şi hidrogen care având greutatea specifică mai mică au fost presate spre suprafaţă. 2. nocivitate. Fracţionarea petrolului prin distilare la presiune normală ( distilare primară ) 2. respectiv o separare a fracţiunii în aşa numite ’’rafinate’’ şi ’’extracte’’ . .

. Din produsele petrochimice se fabrică cosmetice. Petrolul este utilizat şi la producerea asfaltului necesar şoselelor şi o mare varietate de produse din industria petro-chimica. el asigură aproape jumătate din energia utilizată în lume. Uneori numit “aurul negru”. vopsele. mase plastice şi cauciucuri sintetice – utilizate la anvelope. obţinerii unor randamente mai ridicate în benzine şi. cerneluri. transporturile s-ar bloca şi maşinile şi utilajele industriale sau centralele termice nu ar putea funcţiona. printre care diferite tipuri de petrol. El are nenumărate utilizări. Fără acesta. explozibili. insecticide. Ţiţeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor. Benzina uşoară Benzina grea White-spirit Petrol lampant Motorina Păcura Ţiţeiul prin cracare Gaze de cracare Benzine Uleiuri Bitum Parafina Cocs de petrol Păcura de cracare Utilizarea Petrolului Ţiţeiul este important deoarece este mai curat şi mai ieftin decât cărbunele şi mai uşor de transformat decât gazele naturale. fibre sintetice .B. Petrolul este utilizat şi pentru producerea unor lubrifianţi uleioşi şi a vaselinelor necesare funcţionării utilajelor şi maşinilor. în special realizării unei calităţi superioare a produselor rezultate. coloranţi. Cracarea catalitică prezintă faşă de procedeele termice avantajul unei accelerări esenţiale a procesului de cracare. medicamente. motorină sau cherosen. fertilizatori.

345 milioane de ani în urmă. Clasificarea cărbunilor din România Turba este cel mai tânăr cărbune. formându-se și astăzi. Acest proces are ca rezultat o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon. care se produce la temperaturi și presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. 280 . La antracit procentul de carbon ajunge la 90 . faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din plante. 2. în primele faze se formează turba. Conține 52 . huila și în final antracitul care este în același timp și cărbunele cel mai vechi. Cărbunele brun este un cărbune mai tânăr formându-se în peroada terțiară în urmă cu 2. faza propriu zisă de incarbonizare. faza geochimică. care intensifică procesele de încarbonizare. azi feriga are între 9000 și 12000 de varietăți. Formare Materia inițială de bază din care ia naștere cărbunele sunt resturi de plante fosile.Cărbune Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun . din Neogen.20 MJ/kg. creându-se temperaturi și presiuni ridicate. . ca urmare trebuie uscată. Prin migrația mărilor aceste mlaștini au fost acoperite cu sedimente. stare în care are o putere calorifică de 12 . În momentul extracției ea conține 75 . Zăcămintele de huilă s-au format cu cca.96 %. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă.62 % carbon în masa combustibilă. Dacă aceste presiuni mari persistă mai departe se continuă eliminarea apei din cărbunele brun rezultând cărbunii cu cea mai mare putere calorifică.neagră cu proprietăți combustibile formată prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon(în condițiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile geologice.5 65 milioane de ani. iar prin încălzire degajă foarte multe materii volatile. prin două procese mai importante: 1. care constau mai ales din feriga uriașă (Pteridopsida sau Polypodiopsida) care în urmă cu 400 de milioane de ani alcătuia adevărate păduri. presiunea elimină apa din turbă astfel ia naștere cărbunele brun. constituind azi una dintre principalele resurse energetice ale globului.80 % umiditate. După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaștină unde fiind izolate de aerul atmosferic urmează o serie de procese anaerobe.

1 % din energia electrică era produsă pe bază de cărbune.92 % carbon în masa combustibilă. valorificare mult mai valoroasă decât prin ardere.45 % umiditate. sunt greu de ars. care să-l aducă la temperatura de 800 °C. De asemenea. datând din Cretacic și Jurasic. în special lignitul. datând din Jurasic.25 MJ/kg.78 % carbon în masa combustibilă. Are o putere calorifică de 20 . ca urmare nu poate fi considerat huilă. iar prin încălzire degajă suficiente materii volatile pentru aprindere. cu ponderea însemnată a huilei și . Huilele slabă și antracitoasă au puține volatile. Este mult folosit. Are o putere calorifică de 20 .9 MJ/kg). în scopuri energetice. Conține 92 . temperatura de aprindere a carbonului. Datorită aprinderii dificile este puțin folosit în energetică. Aprinderea trebuie făcută cu un combustibil de suport. ea se poate folosi ca material filtrant sau ca îngrășământ. cât și în producerea de curent electric produs cu ajutorul turbinelor din termocentrale. Huila este un cărbune vechi. care ard cu flacără vizibilă) și de gaz (numele vine tot de la cantitatea volatilelor) nu cocsifică. Are o putere calorifică de 6 18 MJ/kg (uzual 7 . Antracitul este cel mai vechi cărbune. Conține 60 .4 % din energia primară produsă pe glob și 40. de exemplu în România în bazinul Olteniei. Cărbunele brun huilos este un cărbune specific României. iar prin încălzire degajă multe materii volatile. Conține 75 . atât casnic. ca urmare se folosesc în scopuri energetice. În momentul extracției conține 3 . însă putere calorifică sub 20 MJ/kg.12 % umiditate. are aspect de huilă.Turba uscată și brichetată se folosește drept combustibil casnic. Este folosit în scopuri energetice. Prin ardere cărbunele eliberează căldură și produce gaze de ardere cadioxid de carbon. În momentul extracției conține 30 .29 MJ/kg. ceea ce îl face foarte dificil de aprins. Cărbunele brun este un cărbune mai vechi. Este cel mai prețios cărbune. fiind folosit în industria chimică la producerea electrozilor. din Paleogen.98 % carbon în masa combustibilă. Huilele cu flacără lungă (numele vine de la durata degajării volatilelor. dar aproape deloc materii volatile. În momentul extracției conține 1 . fiind combustibilul clasic în termocentralele pe bază de cărbune.5 % umiditate. cărbunele se folosește: Drept combustibil. În concluzie. dioxid de sulf și vapori de apă. In anul 2003 24. care se găsește în cantități mari. ca urmare este folosită la producerea cocsului. Huila de cocs și parțial cea grasă (în amestec cu cea de cocs) cocsifică.

lignitului. Ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. O importanță mare o prezintă cocsul care este folosit drept combustibil în încălzire (înlocuitor al gazelor naturale) și de asemenea ca reducător al minereurilor feroase în furnale. . Termocentralele moderne au redus substanțial emisiile de gaze nocive rezultate din arderea cărbunilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful