Sunteți pe pagina 1din 7

Petrol si produse petroliere

Petrolul, sau titeiul, impreuna cu carbunii si gazele naturale fac parte din zacamintele de origine biogena care se gasesc in scoarta pamantului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide si gazoase dizolvate intr-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substante lipofile. Titeiul in stare bruta (nerafinat) contine peste 17 000 de substante organice complexe, motiv pentru care este materia prima cea mai importanta pentru industria chimica (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) si producerea carburantilor. Ca o curiozitate, se poate mentiona ca unele varietati de titei devin fosforescente in prezenta luminii ultraviolete.

Istoric
Petrolul a fost descoperit in urma cu cateva mii de ani. Avand densitatea mai redusa decat a apei sarate, s-a gasit in caverne si zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafata, (in Germania, de exemplu, in jurul Hanovrei si Braunschweig). In cazul in care straturile impermeabile de argila sunt deasupra, nepermitand iesirea la suprafata a petrolului, acesta se va gasi in straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere. Straturile de petrol situate la suprafata prin oxidare se transforma in asfalt acesta fiind deja descoperit in Orient in urma cu cca. 12 000 de ani in Mesopotamia antica. Oamenii au invatat sa foloseasca asfaltul, prin amestecare cu nisip si alte materiale ce etanseaza peretii corabiilor. Din timpul Babilonului provine denumirea de naptu (nabatu = lumineaza) care ne indica faptul ca petrolul era utilizat la iluminat, acesta fiind amintit si in legile lui Hammurabi 1875 i.e.n. fiind prima dovada istorica scrisa pentru reglementarea folosirii petrolului. Petroleum este un cuvant de origine romana care provine din oleum petrae = ulei de piatra denumire pe care romanii au preluat-o de la egipteni, care descopera petrol la suprafata in regiunea muntilor Golfului Suez. Se presupune ca in antichitate romanii foloseau petrolul ca lubrifiant la osiile carelor romane, sau in timpul Bizantului acesta era parte componenta a focului grecesc o arma temuta in luptele navale de odinioara. Petrolul era folosit si in medicina veche fiind vandut ca leac miraculos universal. Titeiul era cunoscut in zona tarii noastre inca din secolul I i.Hr., de cand dateaza obiectele descoperite in cadrul cetatii dacice de la Poiana (Nicoresti, Galati): podoabe din smoala intarita si acoperita cu un strat subtire de argint.
1

De altfel, prima rafinarie de petrol din lume a fost construita in Romania, in 1856, la periferia orasului Ploiesti, in drum spre localitatea Rafov, pe strada Buna Vestire, nr. 174, de catre fratii Mehedinteanu. Instalatiile rafinariei erau destul de primitive, toate utilajele fiind formate din vase cilindrice din fier sau fonta, incalzite direct cu foc de lemne. Aceste utilaje au fost comandate in Germania firmei Moltrecht ce construia cazane pentru fabricarea uleiurilor din sisturi bituminoase, iar in decembrie 1856 incepe constructia fabricii de gaz din Ploiesti, pe numele lui Marin Mehedinteanu (decedat in 1861). Distileria de petrol si-a inceput activitatea cand Teodor Mehedinteanu intampina greutati in aplicarea contractului semnat inca din 1856 pentru iluminarea capitalei cu idrocarbura si lampe. Pretul petrolului scade rapid prin cresterea numarului de rafinarii, petrolul lampant devine o resursa tot mai importanta in iluminat, inlocuind treptat lumanarile. Exploatarea masiva a petrolului incepe in secolul XIX pe motivul raspandirii folosirii petrolului in iluminat, care dadea o lumina mai buna producand fum mai putin in comparatie cu lampile cu ulei de balena, sau lumanarile de ceara. In anul 1852 medicul si geologul canadian Abraham Gesner obtine patentarea rafinarii petrolului lampant curat numit petroleum, iar in 1855 chimistul american Benjamin Silliman propune purificarea petrolului cu acid sulfuric. Pentru obtinerea masiva a petrolului, urmeaza o perioada de forare intensiva. Cel mai renumit foraj este efectuat de Edwin L. Drake la 27 august 1859 in Oil Creek, Pennsylvania, fiind finantat de industriasul american George H. Bissell, aici gasindu-se la 21,2 m adancime zacaminte mari de petrol. Dupa introducerea iluminatului electric, a scazut importanta petrolului in iluminat, dar s-a extins utilizarea drept carburant in industria automobilului. Familia de industriasi americani Rockefeller, intemeietoare a companiei Standard Oil Company, a convins opinia publica sa foloseasca benzina in locul etanolului pe post de carburant in industria automobilului, combatand conceptia lui Henry Ford.

Formare
Teoria biogena de formare a zacamintelor de petrol sustine ca petrolul ia nastere din organisme marine plancton care dupa moarte s-au depus pe fundul marii, fiind acoperite ulterior de sedimente. Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se intinde pe perioada de timp de ca. 350 - 400 milioane de ani in urma Devonian, perioada in care a avut loc in randurile florei si faunei o mortalitate in masa, explicata prin teoria meteoritului urias care a cazut in aceea perioada pe pamant, declansand temperaturi si presiuni ridicate.

Astfel s-au format asa numitele substante cherogene ce provin din substante organice cu un continut ridicat in carbon si hidrogen.Prin procesele urmatoare de diageneza, aceste substante cherogene pot deveni substante bituminoase, rocile sedimentare ce contin substante cherogene sunt denumite roci mama a zacamintelor de petrol. Materia cherogena alcatuita din particule fin dispersate in roca mama, sub anumite conditii, mai ales in prezenta temperaturilor inalte sufera un proces de migratie fiind impinse de apa sarata care are o greutate specifica mai mare, sub presiunea exercitata particulele fine se unesc intr-o masa compacta de petrol. Aceasta migratie are tendinta ascendenta spre suprafata, daca acest proces de migratie este oprita de un strat impermeabil (argilos), are loc sub presiune imbogatirea zacamantului care se afla deja in porii rocii de depozitare a petrolului, in conditii asemanatoare iau nastere gazele naturale, de aceea deasupra unui zacamant de petrol se poate afla o cupola de gaz natural. In peninsula Arabiei, zacamintele de petrol se afla inmagazinate intr-un calcar poros biogen care a luat nastere din corali. Compozitia zacamantului de petrol poate avea un raport diferit de alcani si alchene, la fel poate diferi raportul gruparilor alifatice si aromatice.

Obtinere (extractie)
Daca zacamantul de petrol se afla aproape de suprafata, exploatarea se poate realiza prin cariere de suprafata, zacamintele din profunzime sunt extrase prin sonde de petrol (foraje de adancime). O alta modalitate de extragere a petrolului este extragerea din zacamintele submarine cu ajutorul unor insule sau platforme de foraj unde dificultatile de forare sunt mult mai mari.

La toate procedeele de foraj se foloseste un lichid de sonda cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, lichid care necesita o greutate specifica mare, pentru aceasta se adauga baritin. Lichidul de foraj trebuie sa aiba o anumita vascozitate. Capul de foraj, freza, este prevazut cu taisuri cu varf de diamant, coloana de sonda este alcatuita din tevi de otel care se monteaza impreuna prin insurubare (una in alta), aceasta coloana atingand lungimi de pana la cateva mii de metri. In cazul zacamitelor de petrol care nu se afla sub presiune, aceasta presiune se realizeaza prin pomparea de apa sau gaz, iar in cazul zacamintelor cu o vascozitate ridicata se preseaza lichide pentru reducerea vascozitatii.

Din petrol pot fi obtiinute mai multe sortimente de combustibili, cum ar fi :

Benzina
Benzina, este un amestec lichid derivat din petrol, care este compus in principal din hidrocarburi lichide (avand intre sase si zece atomi de carbon in molecula) din clasa alcanilor (parafinice), cicloalcanilor (naftenice) aromatice si nesaturate liniare (olefinice). In benzina, procentul de carbon este de 80 82% iar cel ce hidrogen de 14 15%. Aceast amestec este imbunatatit cu benzenuri, pentru a mari cifra octanica, folosit drept combustibil in motoare cu combustie interna. Scop Farmaceutic Inainte de inventarea motoarelor cu combustie interna, benzina era vanduta in sticle mici, ca un tratament impotriva paduchilor si ale oualor acestora. Acest tratament nu mai este comun datorita riscului mare de incendiu si riscului dermatitei. In timpul Razboiul Franco-Prusac al anilor 1870-71, ptrole (benzina) era adunata in Paris pentru a fi folosita impotriva unui posibil atac Prusac asupra orasului. Mai tarziu, in 1871, s-au raspandit zvonuri in oras, privind asa-numitele ptroleuses, femei care foloseau benzina pentru a incendia cladirile orasului. Benzina este de asemenea folosita ca inhalant psihoactiv.

Motorina (combustibil Diesel): sunt fractiuni petroliere cu densitate


cuprinsa intre 850890 kg/cm3 si cu temperatura de fierbere cuprinsa intre 200370 C. Ele provin, in general, de la distilarea atmosferica a titeiului si consta din amestecuri de hidrocarburi ce au in moleculele lor de la 12 pana la 18 atomi de carbon.

Combustibilii pentru motoarele Diesel se caracterizeaza prin proprietati opuse benzinei, respectiv, hidrocarburile componente trebuie sa se oxideze cu usurinta cu formare de peroxizi si alte produse de oxidare incompleta, pentru ca autoaprinderea sa se produca usor.

Cifra octanica
Principalul criteriu pentru determinarea calitatii antidetonante a benzinelor este cifra octanica (CO). Cu cat valoarea cifrei octanice este mai mare, cu atat benzina are o rezistenta mai mare la detonatie. Cifra octanica se determina prin compararea benzinei cu un combustibil etalon cu o cifra octanica cunoscuta. Caracteristici ale motorinelor: Motorinele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: rezistenta mica la autoaprindere; vaporizare usoara; punct de congelare scazut.

Aditivii sunt substante introduse in carburanti in vederea imbunatatiri acestora. Aditivi pentru benzine: aditivi antidetonanti (impiedica autoaprinderea, maresc cifra octanica) aditivi anticorozivi (reduc coroziunea pieselor metalice ce intra in contact cu benzinele) aditivi degivranti (au rolul de a impiedica formarea ghetii pe carburator, produsa de evaporarea benzinei).

Aditivi pentru motorine:

aditivi acceleratori (maresc cifra cetanica,micsoreaza temperatura de autoaprindere si favorizeaza procesul de ardere). aditivi anticongelanti (impiedica formarea si dezvoltarea procesului de cristalizare a hidrocarburilor parafinice). aditivi contra fumului (fac ca emisia de fum sa fie mult mai redusa iar consumul de combustibil sa se reduca si el)

Petrol lampant
Petrolul lampant, popular gaz, cunoscut si drept combustibil P este fractiunea de titei care distileaza intre 175 280 C. Este format din hidrocarburi parafinice si izoparafinice, aromatice, mono si diciclice, nafteni si hidrocarburi cu structura mixta nafteno-aromatica, compusi cu oxigen (acizi naftenici, fenoli, acizi grasi superiori),

compusi cu sulf (mercaptani, sulfuri, tiofani, tiofeni) si foarte mici cantitati de compusi cu azot. Este confundat cu kerosenul. Petrolul lampant pentru lampi, este incolor, fara miros. Produce o flacara luminoasa, fara fum, cu intensitate si forma constanta si nu lasa cenusa si compusi rasinosi in fitil. Se obtine din titei brut, sarac in hidrocarburi aromatice. Pentru indepartarea hidrocarburilor nesaturate, aromatice, si a acizilor naftenici petrolul lampant se rafineaza prin tratare cu acid sulfuric, iar excesul de acid se indeparteaza cu hidroxid de sodiu. Incepe sa distileze de la 175 C, distileaza 93 % pana la 280 C si 98 % pana la 300 C. Aciditatea organica (mg KOH la 100 cm3) este de maximum 3,5 %, cenusa maximum 0,003 %, punctul de inflamabilitate determinat cu aparatul Abel-Pensky este de minimum 40 C, densitatea de 825 kg/m3 siputerea calorifica inferioara de minimum 41,90 MJ/kg (10 000 kcal/kg). Este folosit la iluminat cu lampi cu petrol, la gatit cu masini de gatit cu petrol si la incalzirea individuala. Pentru iluminat, principala caracteristica este inaltimea flacarii deasupra fitilului fara a scoate fum. Dupa inaltimea flacarii, petrolul se clasifica in: inferior, intre 16 20 mm, mediu, intre 20 24 mm si superior peste 30 mm. Inaltimea minima pentru combustibilul de tip P este de 18 mm. De asemenea, este folosit ca insecticid, si in medicina.

Kerosen
Kerosenul este fractiunea din titei care distileaza intre 150 275 C. Este un lichid limpede, format din hidrocarburi care contin intre 6 si 3 16 atomi de carbon in molecula. Are densitatea de 780 810 kg/m . Punctul de inflamabilitate este cuprins intre 37 65 C, iar temperatura de autoaprindere este de 220 C. Puterea calorifica inferioara este de 43,1 MJ/kg, iar cea superioara de 46,2 MJ/kg. Kerosenul nu este miscibil cu apa, dar este miscibil cu solventi petrolieri. Din proprietati rezulta ca kerosenul este un combustibil putin mai usor ca petrolul lampant, insa diferenta este mica. Principala utilizare a kerosenului este drept combustibil pentru motoarele reactoare din aviatie.

Pacura
Pacura este un combustibil lichid greu, de origine petroliera folosit in centrale termice, boilere si cazane. Spre deosebire de alte tipuri de combustibil de incalzire pacura trebuie pulverizata pentru a putea fi aprinsa. Pacura constituie si materia prima pentru fabricarea motorinei grele, uleiurilor, asfalturilor etc.

Bibliografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83cur%C4%83 http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrol_lampant http://ro.wikipedia.org/wiki/Benzin%C4%83 http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrol http://ro.wikipedia.org/wiki/Kerosen http://www.referatele.com/referate/chimie/online9/proiect-combustibilii---caracteristicilecombusitbililor--compozitia-combustibililor--puterea-calori.php