Marile teme ale lui Eminescu emblema marilor creatii romanesti

Haideti sa ne oprim o clipa din grijile noastre cotidiene, din goana asta nebuna ce ne sfasie energia. Haideti sa vorbim despre trecut. Sa ne amintim frumos, despre cum odata, se preamareau codrul, iubirea, natura, sau omul de geniu, prin versuri delicat compuse. Sa ne amintim de Mihai Eminescu, poetul tuturor romanilor. Era o vreme cand iubirea era pura. O vreme cand verbul a iubi era folosit pentru a-ti presara in suflet fericire si voie buna. De cte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, /Oceanul cel de ghea mi-apare nainte: /Pe bolta alburie o stea nu se arat , /Departe doar luna cea galben - o pat ; . Nimic nu se compara cu asta: cu marturisirea sentimentelor intrun asemenea mod. Intre marile teme,proprii creatiei lui Eminescu, alaturi de meditatia asupra artei,asupra vietii sociale sau asupra existentei in general, slavirea iubirii si a frumusetilor naturii ocupa un loc intru totul deosebit.Izvorate din sensibilitatea pura, exceptionala a poetului din melancolia lui structurala si, deopotriva, din nepotolita lui sete de viata, de perfectiune, de absolut, iubirea si dragostea de natura se ingemaneaza in poezia lui Eminescu, constituind o tema unitara, care-i largeste si-i intregeste universul liric, de o grandoare si autenticitate uimitoare si de o permanenta si inalterabila actualitate estetica. La Eminescu, iubirea si natura nu formeaza ceea ce numim un capitol aparte, nu se izoleaza tematic, ci se constituie ca urmare a unei atitudini, a unui tonus fundamental, care lumineaza si tulbura deodata, cele doua sentimente, convertindu-se intr-o stare sau o forta cosmica care urmareste, hotaraste si implineste destinul fiintei umane. Indepartandu`ne putin de aceasta latura a iubirii, si axandu`ne pe celalalt element, natura, regasim la Eminescu aspecte geologic, fauna sau flora. Natura este intalnita in majoritatea operelor lui Eminescu, de cand era inca copil si pana cand si-a scris testamentul ( Mai am un singur dor ).Sederea mai lunga in codru poate duce la o adormire in codru sau chiar dorinta de moarte. La Eminescu putem vorbi de o natura terestra, reprezentata prin motive cum ar fi teiul,copacul iubirii si al amintirii, salcamul ce exprima rusticitate, o coloana a infinitului ce proiecteaza iubirea terestra in planul cosmic. Plopul este copacul singuratatii, un pretext al lamentatiei poetului ( Pe langa plopii fara sot ). Marul si ciresul sunt cele doua simboluri ce exprima candoarea si inocenta copilariei. Cel mai des intalnit motiv este insa cel al codrului. Padurea apare in viziunea poetica drept loc de refugiu, un confident,complice. Este un spatiu atemporal plin de mister, de vraja si semnifica totodata nostalgia copilariei dar si a iubirii pierdute, a sentimentelor de melancolie. Padurea se constituie in ipostaza feminitatii, a iubitei ce isi cheama iubitul ( O, ramai,ramai la mine / Te iubesc atat de mult ), are miscari tandre, in timp ce poetul reprezinta elementul masculin. Ca un rezultat derivat din tema iubirii, putem considera notiunea de geniu romantic. Putem definii asta ca fiind elemetul adus nou romantismului n dezvolatrea conceptului de geniu : explicitarea opozi iei ntre geniu i talent , precum i latura social a problemei . Geniul este , n ordine , uman , un nefericit , un nenteles , aflat n ve nic opozi ie cu omul comun . Inadaptarea la regulie de convie uire obi nuite l izoleaz i are drept urmare nefericirea.

Craciunescu Madalina Clasa: XI- F Prof. coordonator: Radu Mihaela