Leonida Lari-Iorga (n. 26 octombrie 1949, Bursuceni, RSS Moldoveneasc, URSS - d.

11
decembrie 2011, Chiinu, Republica Moldova[1]) a fost o poet, publicist, scriitoare, activist om
politic i militant pentru reunirea Basarabiei cu Romnia.
S-a nscut la 26 octombrie 1949 la Bursuceni, n apropiere de Bli (RSS Moldoveneasc, URSS),
ntr-o familie de nvtori, mama sa fiind Nadejda Tuchilatu. A absolvit Universitatea de Stat din
Moldova, din Chiinu, facultatea de filologie. A fost colaborator la Muzeul de literatur D. Cantemir
din Chiinu (1971-1973), redactor la revista "Literatura i Arta" (1985-1988) din RSSM, redactor ef
al primei publicaii n grafie latin din Republica Moldova - "Glasul naiunii" (1988-2003).
Leonida Lari s-a aflat printre fruntaii Micrii de emancipare naional din Basarabia n anii 19881991. A fost Deputat n Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) i membru al Biroului Permanent
al Frontului Popular din Republica Moldova ntre 1990 i 1992. ntre 1990 i 1997 a stat n fruntea
Ligii Cretin Democrate a Femeilor din Moldova (una din componentele constituante ale Partidului
Social-Liberal n 2001). ncepnd cu anul 1992 este deputat n Parlamentul Romniei (n 2004 a fost
aleas pe lista Partidului Romnia Mare).

Scrie versuri inca de la varsta de doisprezece ani, iar la cincisprezece ani debuteaza in Tineretul
Moldovei". Pseudonimul Leonida Lari (numele de familie este Tuchilatu) si-l insuseste la
optsprezece ani, dupa denumirea zeului indian al cuvantului. Volumul de debut al poetei, mult
timp amanat (nu depoeta),Piata Diolei, apareabiain 1974 la Editura Cartea Moldoveneasca. Este
deopotriva autoare de (putina) proza fantastica, eseista si publicista, cu o opera poetica
raspandita, prin traduceri sau prezente in antologii, pe multe meridiane ale globului.
Leonida Lari este o poeta multicorda. Evoluand de la o viziune romantica (niciodata abandonata)
strabatuta de viziuni fantastice si imagini-simbol tutelare catre o poezie radicalizata in care
verbul capata chiar forme polemice si vaticinare, imbratisand deopotriva o poezie a iubirii (de
om, de oameni, de limba) ca si una a viziunilor de tip metafizic, dovedind largi deschideri catre
temele si motivele poetice romanesti sau universale, mai vechi sau mai noi, poeta vede si pune in

Logos puterea tamaduitoare. intr-o valoroasa prefatare a creatiei poetice a Leonidei Lari, criticul
literar Doina Uricariu conchidea ca Cele cinci vorbe calauzitoare alese din Holderlin si puse de
Heidegger la inceputul studiului sau despre Holderlin si esenta poeziei sunt si vorbele
calauzitoare ale poetei": activitatea poetica", cea care la Leonida Lari demonstreaza puterea
poeziei de a rasturna falsele legi si adevaruri"; cel mai periculos dintre bunuri, limba" (subl.
criticului literar); poezia ca aflare", cunoastere", dialog", capabila sa-i restituie cuvantului
sensul primar de comuniune si intruchipare intr-o adunare de oameni"; poezia ca ctitorie; poezia
ca expresie a existentei Omului pe pamant.
Volume de versuri (selectiv):
Piata Diolei, Chisinau, 1974;
Marele Vant, Chisinau, Editura Literatura artistica, 1979;
Mitul trandafirului, Chisinau, Editura Cartea Moldoveneasca, 1981;
Scoica solara, Chisinau, 1987;
Dulcele foc, Chisinau, 1989;
Dulcele foc, editie ingrijita de Doina Uricariu si Victor Negara, cu o Prefata de Doina Uricariu,
Bucuresti, Editura Univers, 1991;
Lira si paianjenul, Chisinau, Editura Hyperion, 1992;
Al noualea val, Chisinau, Editura Glasul, 1993.
La sat a aparut in volumul Marele Vant, Chisinau, 1979.
Ruga de seara a aparut in volumul Dulcele foc, Chisinau, 1989Sacrificiul pastorului mioritic a aparut in volumul Dulcele foc, Chisinau, 1989
Leonida Lari a murit, in noaptea de 11 decembrie 2011, in locuinta ei din Chisinau. Ea suferea de
mai mult timp de cancer mamar. Colegii de breasla de la Uniunea Scriitorilor au confirmat
tragedia, iar rudele apropiate ale Leonidei Lari au spus ca si mama scriitoarei a decedat cu putin
timp in urma - fapt care ar fi putut agrava boala de care suferea.