Louis de Broglie Viaa i activitatea

VIATA
Louis-Victor-Pierre-Raymond, al 7-lea duce de Broglie (n. 15 august 1892 - d. 19 martie 1987) a fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel pentru descoperirea unui anumit tip de unde. Premii: 1929: Premiul Nobel pentru Fizic 1932: Premiul Albert de Monaco 1938: Medalia Max Planck 1944: devine membru al Academiei Franceze 1952: Premiul Kalinga 1952: devine membru al Royal Society

 S-a nascut in Dieppe (Siene Maritime) fiul cel mai mic al lui Victor,al cincilea duce de Broglie.In 1960,dupa moartea neasteptata a fratelui mai mare,Maurice,al saselea duce de Broglie,de asemenea fizician,el a devenit al saptelea duce de Broglie.Nu a fost casatorit.Dupa ce a murit in Louveciennes (Yvelines),a fost urmat ca duce de un var indepartat, Victor-Franois, 8th duc de Broglie. Initial,a intentionat sa urmeze o cariera de umanist,obtinand prima sa diploma in istorie.Apoi,totusi,si-a intors atentia-probabil sub influenta fratelui sau-spre matematica si fizica.Odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial in 1914,si-a oferit serviciile armatei,in dezvoltarea radio-comunicatiilor. Spre deosebire de fratele sau Maurice,care a fost in principal un fizician experimental,Louis de Broglie a avut mai degraba mintea unui teoretician,decat a unui inginer.Teza de doctorat din 1924,Recherches sur la thorie des quanta ,a introdus teoria sa asupra undelor de electroni.Aceasta a inclus teoria dualitatii unda-particula,bazata pe studiile lui Einstein si Planck.Cercetarile sale au culminat in Ipotezele lui de Broglie afirmand ca "orice particula in miscare are o unda asociata".El a creat astfel un nou domeniu in fizica:mecania undelor,unind fizica luminii cu cea a materiei.Pentru aceasta a primit Premiul Nobel in Fizica in 1929.Printre aplicatiile teoriei sale se numara descoperirea microscopului cu electroni cu care se obtine o rezolutie mult mai buna fata de cele optice,datorita lungimilor de unda mai scurte ale electronilor comparate cu a fotonilor.

 Mai tarziu in cariera sa,Louis de Broglie a incercat sa dezvolte o explicatie cauzala a mecanicii undelor,inmopozitie cu modelele total probalistice care dominau teoria mecanicii cuantelor.Astazi,aceasta explicatie se numeste Teoria de BroglieBohm,deoarece a fost definita de David Bohm in 1950. UNESCO i-a inmanat primul Premiu Kalinga in 1952 pentru efortul de a populariza cunoasterea stiintifica,si a fost ales Membru a societatii Regale din Londra pe 23 aprilie 1953.In 1961 a primit titlul de Cavaler al Marii Cruci in Legiunea de Onoare.Lui de Broglie i s-a acordat un post de consilier a Marii Comisii Franceze pentru Energie Atomica in 1945,pentru eforturile sale de a apropia industria si stiinta.A infiintat un centru pentru mecanica aplicata la institutul Henri Poincare,unde au avut loc studii in optica,cibernatica,si energie atomica.

Publicatii

Cercetari asupra teoriei cuantice Valuri i micri Raportul consiliului al 5 de fizica Mecanica ondulatorie Materia si lumina Pe urmele stiintei Certitudinile si incertitunile stiintei

Dualismul corpuscul-und
n cadrul fizicii, dualismul corpuscul-und se refer la faptul c materia prezint simultan proprieti corpusculare i ondulatorii. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice, care a nlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun n eviden caracterul ondulatoriu (interferena, difracia, polarizarea), pe cnd altele demonstreaz caracterul corpuscular (emisia i absorbia luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazndu-se pe studiul acestor fenomene, teoriile clasice propuneau modele n care un obiect era considerat fie o particul, fie o und. Ideea dualitii a aprut n legtur cu natura luminii, Louis de Broglie fiind cel care a generalizat conceptul. n mecanica cuantic, lumina nu este considerat nici und, nici corpuscul n sensul clasic, ci este unitatea celor dou, fr o delimitare precis.

 n formalismul clasic, lumina era considerat und electromagnetic, prezentnd fenomene ondulatorii cum ar fi interferena, difracia, polarizarea. Odat cu descoperirea efectului fotoelectric n 1887 de ctre Heinrich Rudolf Hertz, a fost necesar introducerea unei noi teorii care s justifice fenomenul, ntruct cea clasic era n contradicie cu rezultatele experimentale. n 1905, Albert Einstein explica legile efectului fotoelectric presupunnd c lumina este alctuit din particule (numite fotoni) i aplicnd ipoteza lui Planck, conform creia energia este cuantificat. Louis de Broglie a extins teoria lui Einstein, susinnd c orice particul n micare are asociat o und. Teza lui de doctorat este publicat n anul 1924, dar el primete premiul Nobel abia n 1929, dup ce teoria sa este verificat experimental.

Ipoteza lui de Broglie

Louis de Broglie afirm c orice particul aflat n micare (electron, proton, atom) are i o comportare ondulatorie. El stabilete relaia ntre lungimea de und asociat i impulsul p al particulei: =

Unde h = 6,6260693(11) x 1034Js reprezinta constanta lui Planck Aceasta mai poate fi scrisa si sub forma :
=
2

2m(EV)

Unde : m reprezinta masa particulei Ec este energia cinetica a particulei E = hv este energia totala a particulei V reprezinta energia potentiala a particulei

Dovezi experimentale
Noile ipoteze au fost cu greu acceptate de comunitatea tiinific. Experimentele ulterioare au demonstrat, ns, corectitudinea acestor ipoteze. Efectul fotoelectric extern Efectul fotoelectric este un fenomen fizic n care se manifest natura corpuscular a luminii. El const n emisia electronilor de ctre un corp aflat sub aciunea radiaiilor electromagnetice. Pentru explicarea lui, Einstein a presupus c fotonii din care este alctuit lumina ciocnesc atomii din substana respectiv, fiecare foton incident elibernd cte un electron. Scriind legea de conservare a energiei, se pot justifica legile empirice obinute n studiul acestui efect. Relaia este cunoscut sub numele de legea lui Einstein:

Efectul Compton

Efectul Compton se refer la mprtierea radiaiilor Rntgen pe atomi uori. Numele su este dat de fizicianul Arthur Holly Compton care a studiat fenomenul n anul 1922. El a utilizat un fascicul ngust de radiaie X monocromatic ce interaciona cu o int din grafit. Studiind spectrul radiaiei difuzate cu un spectrometru Rntgen, a constat c, pe lng linia a fasciculului incident, apare i o component cu lungimea de und mai mare (un "satelit rou"). Experimental, rezult c aceasta nu depinde de lungimea de und a radiaiei incidente, ci doar de unghiul de mprtiere

Teorii importante

Materia i dualitatea und-particul Conjectura ceasului intern al unui electron Non-nulitate i variabilitatea de mas Dualitatea a legilor naturii Teoria Neutrino a luminii Termodinamicii ascunse