Dualismul corpuscul-undă

În cadrul fizicii, dualismul corpuscul-undă se referă la faptul că materia prezintă

simultan proprietăți corpusculare și ondulatorii. Este vorba despre un concept central
al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei.

Anumite fenomene pun în evidență caracterul ondulatoriu (interferența,difracția,

polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia și absorbția luminii,
efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazându-se pe studiul acestor fenomene, teoriile clasice
propuneau modele în care un obiect era considerat fie o particulă, fie o undă. Ideea dualității a
apărut în legătură cu natura luminii, Louis de Broglie fiind cel care a generalizat conceptul. În
mecanica cuantică, lumina nu este considerată nici undă, nici corpuscul în sensul clasic, ci este
unitatea celor două, fără o delimitare precisă.
În formalismul clasic, lumina era considerată undă electromagnetică, prezentând
fenomene ondulatorii cum ar fi interferența, difracția, polarizarea. Odată cu descoperirea
efectului fotoelectric în 1887 de către Heinrich Rudolf Hertz, a fost necesară introducerea unei
noi teorii care să justifice fenomenul, întrucât cea clasică era în contradicție cu rezultatele
experimentale.
În 1905, Albert Einstein explica legile efectului fotoelectric presupunând că lumina este
alcătuită din particule (numite fotoni) și aplicând ipoteza lui Planck, conform căreia energia este
cuantificată.
Louis de Broglie a extins teoria lui Einstein, susținând că orice particulă în mișcare are
asociată o undă. Teza lui de doctorat este publicată în anul 1924, dar el primește premiul
Nobel abia în 1929, după ce teoria sa este verificată experimental.

Ipoteza lui de Broglie

Louis de Broglie afirmă că orice particulă aflată în mișcare (electron, proton, atom) are și
o comportare ondulatorie. El stabilește relația între lungimea de undă asociată și impulsul al
particulei:

unde reprezintă constanta lui Planck.

Aceasta mai poate fi scrisă și sub forma:

unde
  reprezintă masa particulei;
 este energia cinetică a particulei;

 este energia totală a particulei;

 reprezintă energia potențială a particulei.

 În relația lui de Broglie intervin atât mărimi specifice corpusculilor (cum ar

fi energia și impulsul) precum și mărimi caracteristice undelor (frecvența, lungimea de
undă).
Efectul fotoelectric extern
Efectul fotoelectric este un fenomen fizic în care se manifestă natura corpusculară a
luminii. El constă în emisia electronilor de către un corp aflat sub acțiunearadiațiilor
electromagnetice. Pentru explicarea lui, Einstein a presupus că fotonii din care este alcătuită
lumina ciocnesc atomii din substanța respectivă, fiecare foton incident eliberând câte un electron.
Scriind legea de conservare a energiei, se pot justifica legile empirice obținute în studiul acestui
efect. Relația este cunoscută sub numele de legea lui Einstein:

unde

 reprezintă constanta lui

Planck;
 este frecvența fotonului incident;

 este energia fotonului incident, exprimată conform ipotezei lui Planck.

 este lucrul mecanic de extracție a electronului;

 este energia cinetică a electronului liber.

Efectul Compton
Efectul Compton se referă la împrăștierea radiațiilor Röntgen pe atomi ușori. Numele
său este dat de fizicianul Arthur Holly Compton care a studiat fenomenul în anul 1922. El a
utilizat un fascicul îngust de radiație X monocromatică ce interacționa cu o țintă din grafit.
Studiind spectrul radiației difuzate cu un spectrometruRöntgen, a constat că, pe lângă
linia a fasciculului incident, apare și o componentă cu lungimea de undă mai mare (un
"satelit roșu"). Experimental, rezultă că aceasta nu depinde de lungimea de undă a radiației
incidente, ci doar de unghiul de împrăștiere
 Compton a obținut următoarea lege empirică ce exprimă dependența lungimii de
undă a satelitului în raport cu unghiul

Acest rezultat nu era în concordanță cu teoria clasică asupra undelor

electromagnetice, potrivit căreia radiația împrăștiată ar fi trebuit să aibă aceeași
lungime de undă cu cea incidentă. Efectul Compton a fost explicat considerând
natura corpusculară a energiei electromagnetice. Noutatea a constat în introducerea
impulsului pentru cuanta de energie.
Pentru justificarea fenomenului se consideră că fotonii incidenți ciocnesc
elastic electronii din blocul de grafit. Astfel se conservă atât energia sistemului cât și
impulsul acestuia.