Sunteți pe pagina 1din 33

Arthur Holly Compton s-a nascut in Wooster,Ohio,pe 10

septembrie 1892
,profesor de filosofie si Decanul Facultatii din Wooster. In primii ani la
Princeton,Compton a conceput o metoda eleganta pentru a demonstra
rotatia Pamantului,dar curand a inceput studiul in domeniul razelor X.El a
demostrat o teorie despre intensitatea reflectiei razelor X din cristale,ca
mijloc de studiere a aranjamentului electronilor si atomilor,si in 1918 a
inceput studiul imprastierii razelor X.
Aceasta a condus,in 1922,la desoperirea sa asupra cresterii
lungimilor de unda a razelor X datorita imprastierii radiatiilor incidente ale
elctronilor liberi,care sugereaza ca cuantele imprastiate au mai putina enrgie
decat cuantele razei originale.Acest efect,astazi cunoscut drept "efectul
Compton",care ilustreaza clar conceptul particulelor radiatiilor
electromagnetice, a fost aprofundat dupa de catre C. T. R. Wilson care, in
camera cu nori,a putut demonstra prezenta urmele electronilor ricosati
ï  ÷ ÷ 
  ë÷ ÷ 
6 6 
  6  6  ë
6 ë
6       
 6     
6    
 

6 
 ë  ë÷ ÷ 

÷   
    6 ë
6
       
6    
6 


  6  6 ë

      ë
á÷  ÷ 
  ë 
 ë6ë
 6 

 6  
 
  6  6 6    
6   6 
6  
6   
  
 
  
 6
6
 6 

   ! ë 
66 " 6


  #  $    6  6

6
 6 
  6

6  
  66 6   %&  
6 '   (
)6
   
   
  
   
6      
 
 6
    
6  ï6ë
 6  * 
6   6
 
6
 6ë

6
   6  
   6 
  

6   6ë
 6  
    
6 &    6
 ë   6 
   6
    6
   
   "        

6
    6
   6  6 
66    6 " 
6   
)
6   
6  
6  ë 
  6 6 6  6  

66  
6
 
6   6   6  ë 
6   
 6   6 
 6

6 6    6
    6    
   
  

  
   
   6"   
   6  
 6  6   
 6 

 

  6  
 6   6  "   6 + 6  
 6 
      "&  
& 6 
 
6  6&
 

6   
 &    

  
6

  
 &  
6  6   

6 6 
  6
  
   ë  6 
&   
6  6 6

  
    
 -    6
  
66 & 6"
   
 
  
6
   6 
"
,
6 6 
"
  6 
6 
 *6 
6 ,
6     

-  

   
ë   ë÷  
,



     
  

÷ 6ë
 6 

     
   á 6ë
 6 
| 
  
6  

  6  6    
  
ë 
 

    . ë
„ 
"
   
Efectul Compton constituie o altă confirmare a teoriei fotonului în
detrimentul teoriei ondulatorii şi a fost observat (Cotnpton 1924) în
împrăştierea razelor X pe electronii liberi (sau slab legaţi). Lungimea de undă
a radiaţiei împrăştiate este superioară celei a radiaţiei incidente; diferenţa (P
variază în funcţie de unghiul dintre direcţia de propagare a radiaţiei incidente
şi cea din care se observă lumina împrăştiată, conform formulei date de
Compton: ·  
X/ 

oe observa ca P nu depinde de lungimea de unda incidentă.
Mărimea , poarta numele de lungime de unda Compton a
·
 '(
ë„ @ 

electronului. Î 

@

  @ 

ë„


   
6
 
@ 

 
 
  6  6  6ë
 6  6  6 -0
  
 ë6 %    


  6
 6  
 6  

         


    
6     6
  
6     
  6
 1

 
6  6     
  
6
6 -0
    

     
      
 6 ë  
       6 2


6ë 2  6
 6  
   
       6   
 
  6   6ë
 6


  & 
6
6    6  6    
  

   66
  
 
6  

6   6   
6   6 6  
6
 

6"
6  6   6ë

 6 
6 & 
 &  ë      
 
  
 
  

  6 
6 6  6  6 
 
6
  %

   

 
6  6      
6  
 6 

6 + 
6         6  
       
  
6  
&  6
 
     6" 

6 
   
ë     

      6"6 6  &   unde ,

este energia fotonului incident;


6 6 
 6 
   6ë

3


6 
   
6   6        6  3
este lucrul mecanic de ieèire a electronului din material.

 
6  
6 ë6 ë    
6  6 6  
6 6  

  6  & 6 
6 
6 
    

6
" 445 6
 6 
 6     
6   ë 6
6 l - 
 +

6  6  
 
  6
6  6 
"
  :
este masa electronului aflat în miècare;
reprezintă masa de repaus a electronului;
este viteza luminii în vid;
Legea de conservare e energiei devine :

ocriind conservarea impulsului se obţine unde am notat cu


impulsul fotonului incident;
impulsul fotonului împrăstiat sub unghiul după ciocnire;
impulsul electronului împrăètiat sub unghiul , având viteza

Înlocuind , , în teorema cosinusului pentru triunghiul


impulsurilor rezultă

Din cele două teoreme de conservare se obţine expresia

unde reprezintă lungimea de undă Compton.


Y

° Y5

Deoarece lucrul mecanic (L) este foarte mic in comparatie cu ceilalti termeni el
se neglijeaza
oe observă că rezultatul teoriei elaborate de Compton este identic cu legea obţinută
experimental. În concluzie, efectul descoperit de acesta confirmă încă o dată natura
corpusculară a radiaţiilor electromagnetice.

Difracţia electronilor

În 1927, Clinton Joseph Davisson èi Lester Halbert Germer au evidenţiat comportamentul


ondulatoriu al electronilor. Experimentul lor a fost una dintre cele mai importante
confirmări a ipotezei lui de Broglie. Ei au utilizat un tun electronic ce trimitea un fascicul
de electroni, acceleraţi sub o diferenţă de potenţial U, pe un monocristal de nichel. Acesta
se comportă ca o reţea de difracţie, facând posibilă observarea unei figuri de interferenţă.
Conform teoriei difracţiei, se obţine o valoare maximă a intensităţii undelor rezultate
pentru unde
este un număr ¢ntreg;
este distanţa dintre planele cristalografice
reprezintă diferenţa de drum;
reprezintă lungimea de undă a radiaţiei.
este unghiul dintre fasciculul incident èi planul cristalografic;

Lungimea de undă poate fi modificată variind tensiunea de accelerare.


Calculând lungimea de undă din relaţia lui de Broglie se obţine

Experimental se constată echivalenţa celor două relaţii. opre exemplu, pentru


maximul de ordinul care se obţine la èi având
, lungimea de undă va fi .
Condiţiile respective corespund unei tensiuni de accelerare

Înlocuind în relaţia lui de Broglie se obţine aceeaèi valoare a lunigimii de undă


ï  
  Y     Y    Y
  
YY  Y        Y    Y       
 ¢         Y          Y ¢     
           Y
  Y       
  
Y               Y 
  Y   
        YY    ¢        Y  
     Y¢          
 
  Yï                 Y  ¢ 
            Y  
-  66 6  6 6
  
  ë6  
6  6
  
 6 ë 
6
6  
6   
& ë
6   
6     
 ë   
al particulei:

Unde : 6 6 
  

    .

Aceasta mai poate fi scrisă èi sub forma:

reprezintă masa particulei;


ë este energia cinetică a particulei;

6

  6
  3
è 6 6 
 6 
  6
  
ë ÷ ÷÷ ÷÷

 
 
  
6 
    6    
 
6
6  6       
    
6 6 
6 6

 &    6  6  
6
  
6 6 
   
  6     
   6 


   
  
   &
  6  
"  6 
  
& 6

 
6  16      6"6  6   
+ 

  6 & 
 
   
  
 -   
 
  &
        
 ,

7 , 6 6 
  

    .3
este frecvenţa fotonului incident;

6 
    
 6
  6 
     .
este lucrul mecanic de extracţie a electronului;


6 
   
6   & 6
oe ştie că plasarea în vid a doi electrozi şi aplicarea unei diferenţe de
potenţial între electrozi duce la apariţia unei luminozităţi între catod şi anod. o-a
presupus că aceasta este o undă electromagnetică şi a primit numele de 6

J.J. Thompson (1856-1940) a fost cel ce a studiat acest fenomen şi a pus în
evidenţă comportarea razelor catodice la trecerea lor prin câmp magnetic şi electric.
o-a arătat că la trecerea prin câmp magnetic traseul razelor catodice este deformat.
J.J.Thompson a tras concluzia că razele catodice transportă sarcină electrică şi a
măsurat sarcina electrică elementară (sarcina electronului), ca o cantitate
indivizibilă de sarcină.

8
  9

  



6  
       6  :&&6 
;  6  &
6
<   


 6 9  
  
6  :& 6;  
6  

"6&  
6  &  9  6  
6  
  6

 
   
    
  9 

 
   <  
   6 9   
 6 < 6 9      6 

6 9  
 
6 6 9  
6
 6<

    
 6
 
   9 < <  2  
6 6  2  
6  9 &
 
   6
& 6 < 6 < & 6 
  & 9  6 6 
 

ï6<
 6  6 6  
  
   
6 &

 
6
   16 == *      
÷   6
 
6
 6<

6
    6
 
6    


÷÷ á  ÷
á÷
á  á÷á ÷ 
 <
6   6  
 6 <
6     
<   
 
  "6      & 6  
6<

   


+ 6      

>  6 6  


  6

    6
6  9
 6
 >  6

  "  6
 6 6  
 &  
  (6 &

6
 
   6
6   6  6  6 6 &  
6    6
 
6
6   1 
6
6  6 6

6 6
 6 6  
 6 9 < 
 6  6 6 

 

   6 < &  9 6 

+  
6

 

  9 
ë6
Legile empirice ale efectului fotoelectric
Ê potenţialul de blocare (energia cinetică a fotoelectronilor) nu se modifică
dacă se modifică intensitatea radiaţiei incidente, dar se modifică intensitatea
curentului în circuit.
Ê creşterea frecvenţei se observă o creştere a potenţialului de blocare (energia
cinetică a fotoelectronilor), pentru acelaşi material la catod, i.
Ê lucrul de extracţie constantă de material
Ê frecvenţă prag de la care se manifestă efectul fotoelectric.
Ê dată emisia de electroni încă de la începutul iradierii (efectul fotoelectric se
produce instantaneu).
Ê Radiatiille X impresioneaza solutia fotografica, ca si lumina. Absorbtia
radiatiilor depinde de densitatea si de greutatea atomica. Cu cat greutatea
atomica este mai mica, materialul este mai usor patruns de razele X. Cand
corpul uman este expus la radiatiii X, oasele, cu greutate atomica mai mare
decat carnea, absorb in mai mare masura radiatiile siapar umbre mai
pronuntate pe film. Radiatiile cu neutroni se folosesc in anumite tipuri de
radioagrafii, cu rezultate total opuse: partile intunecate de pe film sunt cele
mai usoare.
Ê Radiatiile X provoaca fluorescenta anumitor materiale, cum ar fi
platinocianidul de bariu si sulfura de zinc. Daca filmul fotografic
este inlocuit cu un ecran tratat cu un asemenea material, structura
obiectelor opace poate fi observata direct. Aceasta tehnica se
numeste fluoroscopie.
Ê Alta caracteristica importanta este puterea de ionizare, care
depinde de lungimea de unda. Capacitatea razelor X
monocromatice de a ioniza, este direct proportionala cu energia
lor. Aceasta proprietate ne ofera o metoda de masurare a energiei
razelor X. Cand razele X trec printr-o camera de ionizare, se
produce un curent electric proportional cu energia fasciculului
incidental. De asemenea, datorita capacitatii de ionizare, razele X
pot fi vazute intr-un nor. Alte proprietati: difractia, efectul
fotoelectric, efectul Compton si altele.
Conform electromagnetismului clasic, orice sarcina electrica aflata
in miscare accelerata emite radiatie electromagnetica. In tubul de raze X,
electronii care bombardeaza anticatodul sunt decelerati (franati brusc) si ca
urmare emit radiatie electromagnetica. La o valoare data a tensiunii
de accelerare, in spectrul continuu al radiatiei de franare se observa o
lungime de unda minima (ɐmin), respectiv o frecventa maxima (ɒmax).
Limita ɐmin nu depinde de natura anticatodului, fiind determinata numai de
tensiunea inalta Ua, aplicata pe tub. In 1915, Duane si Hunt au descoperit ca
produsul ɐmin si Ua sunt invers proportionale.
V   
 V 

Empiric au gasit si valoarea factorului de proportionalitate; in unitati oI relatia


Duane Ȃ Hunt devine:
Limita dinspre lungimi de unda scurte a spectrului continuu poate fi explicata
numai in cadrul        ë  
Electronii emisi de filament sunt accelerati datorita tensiunii inalte Ua aplicate
pe tub si ajung la anticatod (anod) cu energia cinetica:

Prin franarea unui electron in apropierea unui nucleu din tinta metalica ce
constituie anticatodul, se emite un foton cu energia hɒ . Energia ramasa
electronului va fi cedata sub forma de caldura (cel mai probabil) sau prin emisia
altor fotoni.
Daca un electron pierde intreaga energie cinetica prin emisia unui singur foton,
acesta va avea energia maxima:

Atunci lungimea de unda minima sau           


   Y               
    Y 
          Y        
       
Y           
                    
                       
   
    Y   !
            Y     
"  #

,unde R este constanta lui Rydberg


Z este numarul atomic al elementului emitator,
n si k sunt numerele cuantice principale ale nivelele intre care are loc
tranzitia,
este o constanta , numita constanta de ecran care se determina experimental

Frecventele emise depend prin Z de tipul elementului emitator. Aceasta


dependenta a adus spectrului de linii al radiatiei x , denumirea de spectru
caracteristic.
Intre mecanismul de emisie al spectrului luminos nu este mare diferenta :
spectrele de raze x au frecvente mai mari deoarece se emit prin dezexcitarea pe
nivelele interioare si sunt mai simple , avand mai putine linii a caror frecventa
variaza monoton cu Z
Ê otudiul radiatiilor X a jucat un rol vital in fizica, in special in
dezvoltarea mecanicii cuantice. Ca mijloc de cercetare, radiatiile X
au permis fizicienilor sa confirme experimental teoria
cristalografiei. Folosind metoda difractiei, substantele cristaline pot
fi identificate si structura lor determinate. Metoda poate fi aplicata
si la pulberi, care nu au structura cristalina, dar o structura
moleculara regulata. Prin aceste mijloace se pot identifica compusi
chimici si se poate stabili marimea particulelor ultramicroscopice.
Prin spectroscopie cu raxe X se pot identifica elementele chimice si
izotopii lor. In afara de aplicatiile din fizica, chimie, mineralogie,
metalurgie si biologie, razele X se utilizeaza si in industrie, pentru
testarea nedestructiva a unor aliaje metalice. Pentru asemenea
radiografii se utilizeaza Cobalt 60 si Caesium 137.
Ê De asemenea prin radiatii X se testeaza anumite faze de productie si
se elimina defectele. Razele X ultramoi se folosesc in determinarea
autenticitatii unor lucrari de arta sau la restaurarea unor picturi. In
medicina, radiografele sau fluoroscoapele sunt mijloace de
diagnosticare. In radiotarapie se utilizeaza in tratamentul cancerului.
Aparatul computerizat, tomograful axial (scanner CAT sau CT) a fost
inventat in 1972 de inginerul eletronist Godfrey Hounsfield si a fost
pus in aplicare pe scara larga dupa anul 1979.
Efectul fotoelectric extern este
fenomenul de emitere de
electroni de catre un metal
aflat sub actiunea unei radiatii
electromagnetice.

Importanţa acestui fenomen în


dezvoltarea domeniului fizicii
constă în a sprijini dualitatea undă-
corpuscul a radiaţiei
electromagnetice.

Explicaţia matematică a
fenomenului a fost dată de Albert
Einstein, pe baza unor ipoteze
cuantice formulate de Max Planck
Ê Au fost necesare aproape trei decenii pentru ca
teoria cuantica sa fie acceptata, si multi oameni de
stiinta au contribuit la dezvoltarea ei.
Ê A inceput in 1900 cu ipoteza lui Planck asupra
cuantelor de energie si a culminat in anul 1925 cu
teoria mecanicii cuantice a lui ochrodinger si
Heisenberg, teorie care a contribuit la intelegerea
structurii materiei.
Ê In anul 1905 Einstein a extins ipoteza cuantelor de
energie, propunand o noua teorie a luminii.
Ê Daca pana atunci lumina era considerata o unda,
fenomene noi, precum efectul fotoelectric sau
efectul Compton,nu mai puteau fi explicate decat
daca se admitea ca lumina are caracter corpuscular.
Ê Intensitatea
§ fotocurentului de saturatie este direct
proportionala cu fluxul radiatiei incidente, atunci
cand frecventa este constanta.
Ê Energia cinetica maxima a fotoelectronilor este
proportionala ca frecventa radiatiei incidente si nu
depinde de fluxul acesteia.
Ê Efectul fotoelectric se produce numai daca
frecventa radiatiei incidente este mai mare decat o
valoare minima numita frecventa de prag ɒ0 , care
difera de la un metal la altul.
Ê Efectul fotoelectric se produce instantaneu.
Ê Lumina este un fascicul
de fotoni. Caracteristicile
fotonului sunt: ßFormula lui Einstein
pentru efectul
16  ?@ 5 fotoelectric este

  " @ !A58 B hɒ = L+ mv2/2,
unde L este lucrul
 6 C@ D@ 
mecanic necesar pentru
E 6 @ DB  ca electronul sa invinga
fortele care il leaga de
E 6   5@ 5 materialul catodului.
)   @ BF
Ê Efectul fotoelectric, pe langa faptul ca a jucat un
rol important in confirmarea teoriei corpusculare a
luminii, are si numeroase aplicatii practice.
Ê Alarmele antifurt si sistemele automate de
deschidere a usilor utilizeaza adesea circuite cu
celula fotoelectrica.Cand o persoana intrerupe
fasciculul luminos, anularea brusca a curentului
activeaza un comutator care comanda o sonerie
sau o usa.Uneori sunt folosite radiatii Uè sau IR la
alarme, pentru ca sunt invizibile.