Adrian Năstase

Adrian Năstase (n. 22 iunie 1950, București) este un politician

social-democrat român, profesor de drept public internațional.
Între 1990-1992 a fost ministru de externe al României din
partea FSN, apoi președinte al Camerei Deputaților între 1992-
1996 respectiv 2004-2006, din partea PDSR respectiv PSD.
Între decembrie 2000 și decembrie 2004 a fost prim-ministru al
României.

La alegerile prezidențiale din 2004 a fost candidatul Partidului

Social Democrat la funcția de șef al statului. În al doilea tur de
scrutin a fost învins de candidatul Alianței Dreptate și Adevăr,
Traian Băsescu.

În data de 15 martie 2006 a demisionat de la conducerea

Camerei Deputaților în contextul unor scandaluri de corupție. La alegerile legislative din 2008 a
obținut un nou mandat de deputat, în colegiul uninominal Mizil din județul Prahova, din partea
PSD.

În anul 2012 a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru corupție, iar în 2014 la patru ani de
închisoare în dosarul Zambaccian.

Cariera politică după 1989

A fost ales pentru prima dată în Camera Deputaților din partea Frontului Salvării Naționale în 9
iunie 1990 și a fost Ministrul Afacerilor Externe în guvernele Petre Roman și Theodor Stolojan
(28 iunie 1990-16 octombrie 1992).

În 1992, a fost reales în Camera Deputaților ca membru al Frontului Democratic al Salvării

Naționale și a îndeplinit funcția de Președinte al Camerei Deputaților. Între 1993 și 1997 a fost
de asemenea președinte executiv al Partidului Democrației Sociale din România (PDSR, fostul
FDSN).

După pierderea de către PDSR a alegerilor din 1996, Năstase a devenit liderul gupului
parlamentar de opoziție al PDSR, vice-președinte al Parlamentului, membru al Biroului
Permanent și membru al delegației României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Cabinetul Năstase a fost votat de Parlament în 28 decembrie 2000, după desemnarea lui Adrian
Năstase ca prim-ministru de către Președintele Ion Iliescu. Năstase a deținut această funcție în
timp ce era președinte al PSD. Mandatul său de 4 ani ca prim-ministru a fost caracterizat de o
stabilitate politică fără precedent în perioada post-comunistă, de creștere economică (cea mai
mare de la revoluție), de o politică externă puternic orientată către vest (Occident). În 2001, presa
și câțiva politicieni ai opoziției au criticat o atribuită relație apropiată a acestuia cu agentul de
securitate Ristea Priboi. România a aderat la NATO și concomitent a trimis trupe de suport a
eforturilor internaționale în Balcani, Afganistan și Irak.Guvernul său a finalizat negocierile de
aderare la Uniunea Europeană și a emis pachetele de legi pentru indeplinirea reformelor
legislative și sociale solicitate de aderarea la UE, prevăzute să aibă loc în 2007 sau 2008.
Guvernul său a negociat cu succes ridicarea vizelor pentru cetățenii români care călătoreau în
Spațiul Schengen.