Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiectele de legi și propunerile legislative se supun spre dezbaterea primei camere sesizate, care trebuie să
se pronunțe într-un termen de 45 de zile (60 de zile în cazuri speciale) altfel proiectul este considerat
adoptat. După adoptarea sau respingerea proiectului sau a propunerii legislative, cealaltă Cameră decide
definitiv, iar dacă aceasta este de acord, propunerea este adoptată, altfel este rolul primei camere sesizate de
a da o decizie definitivă.
În comparație cu alte țări cu parlamente bicamerale, diferența dintre atributele celor două camere este mică,
o lege trebuind să fie votată de ambele camere pentru a fi promulgată.
De asemenea, o propunere legislativă poate fi
înaintată și de către un grup de minim 100.000 de
persoane cu drept de vot din cel puțin un sfert din
județele țării.
Ședințele celor două camere se desfășoară
separat, articolul 65 din Constituția României
definind situațiile în care au loc ședințe comune.
Membri
Astfel, norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaților este de un deputat la 73.000 locuitori,
iar pentru alegerea Senatului este de un senator la 168.000 locuitori.
Membrii Camerei Deputaților și ai Senatului sunt aleși prin vot universal în cele 42 de circumscripții
electorale, corespunzătoare celor 41 de județe și Municipiului București.
Sistemul electoral este unul proporțional (membrii se aleg din toate
partidele care au depășit pragul electoral de 5% din totalul voturilor
exprimate în baza unui algoritm). În urma alegerilor parlamentare din 9
decembrie 2012 numărul de parlamentari a crescut de la 470 la 588.
Alegerile se țin o dată la patru ani, și sunt făcute printr-un sistem de
reprezentare proporțională cu vot în colegii uninominale.
Comisii
Convenția de la Paris din 7/19 august 1858[2] a modificat și lărgit principiul de reprezentare
națională , iar prin Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, adoptat prin plebiscitul din 23-
26 mai/4-7 iunie 1864 s-a introdus Corpul Ponderator, redenumit ulterior Senat ca cea de a doua
cameră. La aceștia se adăugau, fără condiții de cens, preoții, institutorii, profesorii, licențiații și
doctorii, precum și cei care practicau profesii liberale și pensionarii cu o pensie anuală de cel
puțin 3.000 lei. Această nouă lege electorală conferă dreptul de vot doar bărbaților de peste 25 de
ani și care aveau un venit anual de peste 100 de galbeni.
Declarația de independență a României din 10 Mai
1877 (citită în Adunarea Deputaților, de către Mihail
Kogălniceanu, cu o zi înainte) și actele de unire de la
sfârșitul Primului Război Mondial au fost printre cele
mai importante documente adoptate de Parlament în
istoria României moderne.
În perioada 1881 - 1947, România a fost o monarhie parlamentară.
Din februarie 1938, odată cu instaurarea dictaturii regale a Regelui Carol al II-lea
și în 1940 după instaurarea dictaturii militare, rolul parlamentului a fost diminuat,
el fiind lipsit de principalele sale atribuții.
Lista președinților camerelor
CM (Conservator moderat)
LR (Liberal radical)
LM (Liberal moderat)
Poziția politică a președinților adunării după dezvoltarea sistemului modern
al partidelor politice este notată astfel:
• PNL • Ind.=Independent
• PNR/PȚB/PNȚ/PNȚCD • PC
• PCD • PP
• PND • PNC
• FRN • FP
• PMR • FSN/PD/PDL
• PDSR • ALDE
• Frontul Renașterii
Naționale a fost un partid
înființat de regele
Carol al II-lea la data de
16 decembrie 1938, fiind
primul partid de masă din
România.
PCR = Partidul
Muncitoresc Român
(din 1965 PCR; Partidul
Comunist Român)
Partidul Comunist Român (PCR) a fost un partid
politic creat în anul 1921 ca rezultat al scindării
ramurii bolșevice de extremă stânga de Partidul
Social Democrat Român (istoric). A funcționat în
diferite perioade sub diferite denumiri oficiale:
între 1921-1945 drept Partidul Comunist din
România, și între 1954-1965 drept Partidul
Muncitoresc Român.
PDSR = Partidul Democrației
Sociale din România
(din 2001 PSD; Partidul
Social Democrat)
• Parlamentul reprezintă corpul legislativ într-un stat
democratic, care poate fi compus, de regulă, din una sau două
camere, respectiv sisteme (sistem unicameral sau sistem
bicameral), dar și cu trei camere (sistem tricameral).
Rolul Parlamentului
Din cele mai vechi timpuri, când societățile erau tribale, au existat consilii sau
conducători ai căror decizii au fost evaluate de bătrânii din sat. Același lucru s-a
spus despre India antică, unde au existat niște adunări deliberative și, prin urmare,
a existat o formă de democrație. Unii savanți sugerează că în vechea Mesopotamia
exista un guvern democratic primitiv în care regii au fost stabiliți de consiliu.
• Atena veche a fost leagănul democrației.
Adunarea ateniană (çkκλησια, ekklesia) a fost cea mai
importantă instituție și fiecare cetățean liber, de sex
masculin, putea participa la discuții. Sclavii și femeile
nu puteau. Cu toate acestea, democrația ateniană nu a
fost reprezentativă, ci mai degrabă directă și, prin
urmare, ekklesia era diferită de sistemul parlamentar
Republica Romană avea adunări
legislative, care au avut ultimul cuvânt de
spus cu privire la alegerea magistraților,
adoptarea unor noi legi, executarea
pedepsei capitale, declararea războiului și a
păcii și crearea (sau dizolvarea) alianțelor.
Senatul Roman a controlat banii,
administrația și detaliile politicii externe.
Unii savanți musulmani susțin că "șura"
islamică (o metodă de luare a deciziilor în
societățile islamice) este analogă cu
parlamentul.
Sistemul parlamentar
Multe parlamente fac parte dintr-un sistem parlamentar de guvernare, în care
executivul este răspunzător constituțional din partea parlamentului. Unii limitează
utilizarea cuvântului parlament la sistemele parlamentare, în timp ce alții folosesc
cuvântul pentru orice organism legislativ ales.
Dacă membrii casei inferioare își pierd credința în conducător,
indiferent de motiv, aceștia pot da un vot de neîncredere și pot
forța prim-ministrul să demisioneze. Aceștia sunt, de obicei,
liderul partidului majoritar din camera inferioară a
parlamentului, dar dețin doar funcția atâta timp cât se menține
"încrederea casei".
Acest lucru poate fi deosebit de periculos pentru un guvern
atunci când repartizarea locurilor între diferitele partide este
relativ uniformă, caz în care se creează adesea o nouă alegere
la scurt timp după aceea.
Sistemul parlamentar poate fi comparat cu un sistem prezidențial, cum ar fi
sistemul american de congrese, care funcționează sub o separare mai strictă a
puterilor, prin care executivul nu face parte din organul parlamentar sau legislativ
și nici nu este numit de acesta. Unele state, cum ar fi Franța, au un sistem semi-
prezidențial care se încadrează între sistemele parlamentare și cele ale
Congresului, combinând un șef puternic de stat (președinte) cu un șef de guvern,
prim-ministru, care este responsabil față de parlament.