PARLAMENT

Parlamentul României este organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare a

României. Parlamentul este bicameral, fiind alcătuit din Senat și Camera Deputaților.
Conform Constituției României, Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și
legi ordinare.
În comparație cu alte țări cu parlamente bicamerale, diferența dintre atributele celor două
camere este mică, o lege trebuind să fie votată de ambele camere pentru a fi promulgată. În
articolul 75, Constituția României definește situațiile în care Camera Deputaților este prima
cameră sesizată, și astfel cea care are decizia finală în caz de divergențe. Senatul este prima
cameră sesizată în toate celelalte situații. Proiectele de legi și propunerile legislative se supun
spre dezbaterea primei camere sesizate, care trebuie să se pronunțe într-un termen de 45 de
zile (60 de zile în cazuri speciale) altfel proiectul este considerat adoptat. După adoptarea sau
respingerea proiectului sau a propunerii legislative, cealaltă Cameră decide definitiv, iar dacă
aceasta este de acord, propunerea este adoptată, altfel este rolul primei camere sesizate de a
da o decizie definitivă.
Parlamentul împreună cu Guvernul au și dreptul de inițiativă legislativă. De asemenea, o
propunere legislativă poate fi înaintată și de către un grup de minim 100.000 de persoane cu
drept de vot din cel puțin un sfert din județele țării.

Ședințele celor două camere se desfășoară separat, articolul 65 din Constituția României
definind situațiile în care au loc ședințe comune.

Membrii Camerei Deputaților și ai Senatului sunt aleși prin vot universal în cele 42 de
circumscripții electorale, corespunzătoare celor 41 de județe și Municipiului București. În
legislativul 2004-2008 Senatul are un număr de 137 de membri iar Camera Deputaților are
332 de membri. Diferența numărului de membri se datorează normei de reprezentare diferite
de la o Cameră la alta. Astfel, norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaților
este de un deputat la 73.000 locuitori, iar pentru alegerea Senatului este de un senator la
168.000 locuitori.

Sistemul electoral este unul proporțional (membrii se aleg din toate partidele care au depășit
pragul electoral de 5% din totalul voturilor exprimate în baza unui algoritm). Alegerile se țin
o dată la patru ani, și sunt făcute printr-un sistem de reprezentare proporțională cu vot în
colegii uninominale. Ultimele alegeri au avut loc la 6 decembrie 2020. În Camera Deputaților
mai sunt primiți și câte un reprezentant al fiecărei minorități naționale recunoscute. În urma
alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012 numărul de parlamentari a crescut de la 470 la
588.

Cele 6 comisii comune sunt:

– Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea
controlului parlamentar asupra activității SRI;
– Comisia parlamentară specială pentru controlul activității Serviciului de Informații Externe;
– Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989;
– Comisia comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul
Republicii Moldova;
– Comisia permanentă a Camerei Deputaților și Senatului privind Statutul deputaților și al
senatorilor, organizarea și funcționarea ședințelor comune ale Camerei Deputaților și
Senatului;
– Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO

Parlamentul României perminte doar comunicarea în scris pe format material din partea
cetățenilor. Canalele de comunicare media de tip electronic sunt deficitare, blocate sau
inexistente.

Regulamentul Organic adoptat în 1831 în Țara Românească și un an mai târziu în Moldova

a reprezentat fundamentul instituției parlamentare în Principatele Române. Convenția de la
Paris din 7/19 august 1858[2] a modificat și lărgit principiul de reprezentare națională , iar prin
Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, adoptat prin plebiscitul din 23-26 mai/4-7 iunie
1864 s-a introdus Corpul Ponderator, redenumit ulterior Senat ca cea de a doua cameră.
Această nouă lege electorală conferă dreptul de vot doar bărbaților de peste 25 de ani și care
aveau un venit anual de peste 100 de galbeni. La aceștia se adăugau, fără condiții de cens,
preoții, institutorii, profesorii, licențiații și doctorii, precum și cei care practicau profesii
liberale și pensionarii cu o pensie anuală de cel puțin 3.000 lei.

Constituția din 1866 a definit funcționarea Parlamentului în concordanță cu modul de

organizare și funcționare a parlamentelor Europei Occidentale din acea vreme. Declarația de
independență a României din 10 Mai 1877 (citită în Adunarea Deputaților, de către Mihail
Kogălniceanu, cu o zi înainte) și actele de unire de la sfârșitul Primului Război Mondial au
fost printre cele mai importante documente adoptate de Parlament în istoria României
moderne.

În perioada 1881 - 1947, România a fost o monarhie parlamentară.

Din februarie 1938, odată cu instaurarea dictaturii regale a Regelui Carol al II-lea și în 1940
după instaurarea dictaturii militare, rolul parlamentului a fost diminuat, el fiind lipsit de
principalele sale atribuții. În perioada comunistă, prin Constituția din 1948, parlamentul a fost
reorganizat, ca o adunare unicamerală, Marea Adunare Națională, organism formal,
subordonat total puterii comuniste.

După Revoluția din Decembrie 1989, prin Constituția din 1991 rolul Parlamentului a fost
restabilit, ca organism de bază al regimului democratic pluripartid.

2. Functiile Parlamentului

A. Generalitati privind functiile Parlamentului Clasificarea functiilor

Atributiile parlamentului sun specifice infaptuirii, la cel mai inalt nivel, a conducerii statale.
Ca atare functiile parlamentului sunt functii de conducere, sunt functii deliberative. Fiind ales
direct de catre cetateni, prin vot, el reprezinta vointa poporului si are dreptul sa exercite cele
mai importante drepturi ale acestuia, sa exercite puterea poporului. De regula cand vorbim de
parlament spunem ca este puterea legislativa, unicul organ legiuitor, sau pur si simplu organ
legiuitor.

B. Functia legislativa a parlamentului

Am explicat cum in viziunea separatiei / echilibrului puterilor in stat, activitatea statala este
repartizata pe cele trei domenii esentiale: functia legislativa, functia executiva si functia
judiciara.

Retinand si explicatiile privind functia deliberativa, constatam ca legiferarea ramane

imputernicirea primordiala a parlamentului, ea fiind cea mai importanta functie din cadrul
celor trei. Intr-o viziune simpla, functia legislativa inseamna edictarea de norme juridice,
obligatorii pentru executiv iar, in caz de litigii, si pentru puterea jurisdictionala.

Exercitarea functiei legislative apartine teoretic numai parlamentului, care o exercita singur.
in practica insa, el "imparte' aceasta functie, sau unele aspecte ale acestei functii cu
executivul, cu electoratul (referendum), cu comisiile proprii. Executivul se
implica in functia legislativa indeosebi prin initiativa legislativa, legislatia delegata,
promulgarea legilor, dreptul de veto.

Examinand dispozitiile Constitutiei actuale a Romaniei, se poate retine ca stabilirea

domeniului rezervat legii este, in principal, realizata prin art. 73 care stabileste ca Parlamentul
poate adopta trei categorii de legi si anume legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.

Potrivit art. 73, legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei, iar legile organice
se adopta pentru: sistemul electoral; organizarea si functionarea partidelor politice;
organizarea si desfasurarea referendumului; organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem
de Aparare a Tarii; regimul starii de asediu si a celei de urgenta; infractiunile, pedepsele si
regimul executarii acestora; acordarea amnistiei sau gratierii colective; organizarea si
functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului
Public si a Curtii de Conturi, statutul functionarilor publici; contenciosul administrativ;
regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii; regimul general privind raporturile de
munca, sindicatele si protectia sociala; organizarea generala a invatamantului; regimul
general al cultelor; organizarea administratiei locale, a teritoriului precum si regimul general
privind autonomia locala; modul de stabilire a zonei economice exclusive; reglementarea
celorlalte domenii pentru care, in Constitutie, se prevede adoptarea de legi organice. Raman
in sfera legilor ordinare celelalte relatii sociale, asupra carora legislativul poate hotari.

C. Stabilirea directiilor principale ale activitatii social-economice, culturale si juridice

Exercitand imputernicirile de conducere statala ce-i sunt delegate de catre popor,

parlamentul poate decide in problemele cele mai importante. Aceste imputerniciri sunt
prevazute in Constitutie si se realizeaza prin lege.

Atributiile Parlamentului Romaniei de aceasta natura sunt prevazute in mai multe articole
ale Constitutiei (vezi de ex. art. 73, precum si art. 65) care nominalizeaza; primirea mesajului
presedinteluir Romaniei: aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat;
declararea mobilizarii generale sau partiale; declararea starii de razboi; suspendarea sau
incetarea ostilitatilor militare; examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Aparare a Tarii
si ale Curtii de Conturi.

D. Alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale

Este o functie complexa, iar exercitarea unor asemenea atributii difera de la un sistem
constitutional la altul.

Aceasta functie exprima o anumita preeminenta a parlamentului fata de alte puteri publice,
un anumit drept in legatura cu institutionalizarea celorlalte autoritati statale. Observand
constitutiile vom constata ca parlamentele aleg si revoca sefi de state (republica
parlamentara), sefi de guverne, aproba componenta guvernelor sau revoca guverne (motiuni
de neincredere, motiuni de cenzura), numesc in functii inaltii functionari, aleg si revoca
judecatori etc. Aceste atributii le vom regasi la analiza celorlalte autoritati statale.

Parlamentul Romaniei, potrivit Constitutiei, poate suspenda din functie Presedintele

Romaniei (art. 95), acorda votul de incredere Programului si intregii liste a Guvernului (art.
103), poate retrage increderea acordata Guvernului (art. 113) etc. Senatul Romaniei numeste
Avocatul Poporului (art. 58), numeste trei judecatori la Curtea Constitutionala (art. 142) etc.
Camera Deputatilor numeste trei judecatori la Curtea Constitutionala (art. 142) etc.

E. Controlul parlamentar

Rolul deosebit al parlamentului in conducerea statala presupune nu numai elaborarea de

legi, stabilirea directiilor de activitate, formarea de organe de stat, aspecte pe care le-am
explicat deja, ci si controlul. Realizarea controlului de catre parlament prezinta a mare
importanta.

Controlul parlamentar cuprinde activitati, organe de stat, acte normative etc. El se exercita
fie direct de catre intregul parlament, fie de una din camerele sale (in sistemul bicameral), fie
prin alte mijloace si forme de control. Constitutia Romaniei contine mai multe dispozitii; in
acest sens, prin care mentionam: obligatia Avocatului Poporului de a prezenta celor doua
Camere ale Parlamentului rapoarte (art. 60), raspunderea politica a Guvernului (art. 109),
obligatia Guvernului de a prezenta in cadrul controlului parlamentar informatiile si
documentele cerute (art. 111) etc.

Cat priveste formele si mijloacele specifice prin care se exercita controlul parlamentar
acestea pot fi sistematizate astfel: a) controlul exercitat prin dari de seama, mesaje, rapoarte,
programe prezentate parlamentului; b) controlul exercitat prin comisiile parlamentare; c)
controlul exercitat prin intrebari si interpelari; d) dreptul deputatilor si senatorilor de a cere si
obtine informatiile necesare; e) controlul exercitat prin rezolvarea petitiilor cetatenilor; f)
controlul exercitat prin avocatul poporului (ombudsman).

a) Controlul exercitat prin dari de seama, mesaje, rapoarte, programe

 Acesta este un mijloc de control direct asupra activitatii autoritatilor statale. Potrivit
Constitutiei unele organe de stat au obligatia de a prezenta parlamentului sau uneia din
camerele sale mesaje, rapoarte, dari de seama, programe.

b)Controlul exercitat prin comisiile parlamentare

Acesta este un control eficient practicat destul de des. in sens larg, toate comisiile
parlamentare pot efectua control, dar aceste functii sunt de regula incredintate unor comisii de
ancheta, sau comisii speciale. Aceste comisii au deseori puteri judiciare, citeaza martori care
au obligatia legala de a compara in fata comisiei si de a raspunde.

c) Controlul exercitat prin intrebari si interpelari

Acesta este un important mijloc de control, reglementat detaliat.

intrebarile sunt cereri adresate de catre deputati sau senatori organelor de stat (indeosebi
guvernului sau ministrilor) in legatura cu activitatea analizata in parlament sau cu orice alte
probleme sociale, economice, culturale, juridice. Prin intrebari se cer anumite informatii,
precizari etc.

Interpelarile se deosebesc de intrebari atat prin importanta lor sporita, cat si prin regimul lor
juridic deosebit stabilit de catre regulamentele parlamentare. De regula obiectul oricarei
interpelari se formuleaza in scris si se depune presedintelui Camerei care o supune atentiei
acesteia spre a hotari daca urmeaza a fi dezvoltata de indata sau in care anume sedinta.

intrebarile pot fi adresate Guvernului, ministrilor sau altor conducatori ai administratiei

publice.

In legatura cu intrebarile, regulamentele parlamentare stabilesc reguli privind: forma sub

care pot fi formulate; continutul; timpul in care pot fi formulate (ziua, orele); continutul si
durata timpului de raspuns; timpul pentru replica; anumite efecte juridice.

Fara a intra in detalii, vom observa ca intrebarile pot fi formulate oral sau scris, fapt ce
implica anumite nuantari procedurale. Cat priveste continutul nu sunt admise intrebarile
privind probleme de interes personal sau particular, cele care urmaresc in exclusivitate
obtinerea unei consultatii juridice, cele care se refera la procese aflate pe rolul instantelor
judecatoresti sau pot afecta solutionarea unor cauze aflate in curs de judecata, cele care
privesc activitatea unor persoane care nu indeplinesc functii publice (art. 153 din
Regulamentul Camerei Deputatilor). De asemenea, primului ministru i se pot adresa numai
intrebari privind politica generala a Guvernului.

In legatura cu timpul in care pot fi formulate, in Regulamentul Camerei Deputatilor se

prevede ca intrebarile orale pot fi adresate in fiecare zi de luni, de la ora 18:30, timp de 30 de
minute. in prealabil, ele trebuie depuse la presedintele Camerei cel mai tarziu pana la ora 15 a
zilei de luni. Intrebarile scrise se pot depune le presedintele Cairierei in fiecare zi de luni la
incheierea orei ministeriale.
d) Dreptul deputatilor si senatorilor de a cere si obtine informatiile necesare

Exercitarea eficienta a controlului parlamentar presupune dreptul deputatilor si senatorilor

de a cere informatii autoritatilor publice si desigur obligatia acestora de a le furniza. Este si
motivul pentru care Constitutia prin art. 111 stabileste ca Guvernul si celelalte organe ale
administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa
prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile
parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. Regulamentele celor doua Camere ale
Parlamentului Romaniei prevad in detaliu modul de solicitare a unor asemenea informatii cu
anumite nuantari.

e) Controlul exercitat prin rezolvarea petitiilor cetatenilor

Se considera ca parlamentul exercita si o functie de reclamatie si de contestatie, ca adunarile

(Camerele) parlamentare sunt un birou de primire a reclamatiilor cetatenilor, grupurilor de
interese, opozitiei, un loc de dezbatere permanenta intre cetateni si guvern, intre opozitie si
majoritate.

f) Controlul exercitat prin avocatul poporului (Ombudsman)

Institutia ombudsman-ului este de origine suedeza (1766), raspandindu-se apoi si in alte tari.
Ea functioneaza sub diferite denumiri precum: comisarul parlamentar, aparatorul poporului,
aparatorul public, mediatorul public, avocatul poporului, procurorul parlamentar.

Ombudsman-ul este o persoana (sau mai multe) independenta, numita de catre parlament
pentru a supraveghea administratia. Institutia cunoaste doua forme importante: ombudsman-
ul cu competenta generala si ombudsman-ul cu competenta speciala.

Avocatul poporului este denumirea sub care institutia ombudsman-ului se regaseste in

Romania.

Avocatul poporului isi regaseste reglementarea constitutionala in articolele 55-57.

denumirea de avocat al poporului a fost preluata de catre Adunarea Constituanta pentru ca
exprima cel mai clar si mai pe intelesul tuturor rolul si semnificatiile juridice ale acestei
institutii.

F. Conducerea in politica externa

Parlamentului ii revin importante atributii in sfera relatiilor externe, atributii ce tin de

domeniul conducerii. Cele mai importante atributii in acest domeniu sunt: ratificarea si
denuntarea tratatelor internationale; declararea starii de razboi; decizia de suspendare sau
incetare a ostilitatilor militare (a se vedea si art. 65 din Constitutie).

G. Atributiile parlamentului privind organizarea sa interna si functionarea

in cadrul acestor atributii mentionam indeosebi: validarea sau anularea alegerii
parlamentarilor; adoptarea regulamentului de functionare; alegerea organelor interne de
lucru; aprobarea bugetului propriu; unele atributii privind statutul parlamentarilor.

a) Validarea sau anularea alegerii parlamentarilor

Atunci cand se intrunesc in prima sedinta, dupa alegeri, separat, Camera Deputatilor si
Senatul procedeaza la verificarea legalitatii alegerii fiecarui membru, hotarand validarea sau,
dupa caz, anularea alegerii.

b) Adoptarea regulamentului de functionare

Adoptarea regulamentului de . functionare exprima autonomia regulamentara a

parlamentului si, desigur, a Camerelor acestuia in sistemul bicameral. in acest sens, atat
Camera Deputatilor cat si Senatul isi stabilesc organizarea si functionarea prin regulamente
proprii.

c) Alegerea organelor interne ale Camerelor Parlamentului

in cadrul acestor atributii sunt incluse: alegerea birourilor camerelor, a comitetului (biroului)
parlamentului, pentru situatia in care camerele lucreaza reunite (Adunarea Constituanta in
Romania); formarea comisiilor parlamentare etc.

d) Stabilirea bugetului propriu, exprima autonomia bugetara a camerelor, a parlamentului.

Astfel, potrivit art. 64 (1) din Constitutie, resursele financiare ale Camerelor sunt prevazute in
bugetele aprobate de acestea.

e) Unele atributii privind statutul deputatilor sau senatorilor, intre care mentionam, de
exemplu, ridicarea imunitatii parlamentare (art. 72 din Constitutie).

3. Structura Parlamentului

Structura parlamentului este in stransa legatura cu structura de stat. Structura unitara a

statului este, in general, o motivatie a structurii unicamerale a parlamentului. Structura de stat
federala presupune insa, obligatoriu, existenta in cadrul parlamentului a unei a doua camere
care sa reprezinte interesele statelor membre. De aici regula structurii bicamerale a
parlamentelor in statele federative. Aceasta stransa legatura nu duce la solutii rigide, pentru
ca in multe state unitare parlamentele au o: structura bicamerala.

a) Camera aristocratica corespunde originilor istorice ale parlamentului,fiind o faza

tranzitorie intre regimurile vechi, aristocratice, si regimurile democratice moderne. Camerele
aristocratice erau reuniuni feudale ale vasalilor regilor, seniorilor. Astfel a aparut Camera
Lorzilor in Anglia.
b)Camera federala corespunde structurii federale a statului, reflecta dublu caracter al acestuia
de subiect unitar de drept, dar compus din mai multe formatiuni statale. De aceea in statul
federativ (compus, unional) parlamentul are doua camere. Astfel in S.U.A. Congresul este
format din Camera Reprezentantilor si Senat, in Elvetia parlamentul este format din Consiliul
National si Consiliul Statelor, in Germania exista Bundestagul si Bundesratul.

c)Camera democratica este in general denumita cea de a doua camera din parlamentele
bicamerale din statele unitare. A doua camera poate fi aleasa prin vot universal si direct,
poate fi aleasa indirect, uneori este considerata aparent democratica, alteori conservatoare.
Parlamentul Romaniei este format din doua camere, Camera Deputatilor si Senat, ambele
alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

1. Generalitati

Camerele parlamentului (Camera Deputatilor si Senatul la noi) precum si parlamentul in

intregul sau (mai ales ca uneori, in sistemul bicameral se lucreaza si in sedinte comune) sunt
organisme colegiale, cu o compozitie numeroasa, care lucreaza si decid numai in plenul lor,
in sesiuni. Pentru ca munca parlamentara sa se desfasoare in bune conditii, pentru ca
proiectele de legi, de decizii, de hotarari sa fie pregatite, se organizeaza si formatiuni
restranse de lucru, care sunt partiale si inchise.

2. Grupurile parlamentare

In aprecierea rolului grupurilor parlamentare trebuie sa avem in vedere ca partidele sunt

resortul esential si principal al regimului parlamentar si ca fara partide nu exista regim
parlamentar (Joseph Barthelemy). Partidele politice, ca instrumente ale expresiei vointei
populare, urmaresc in lupta electorala trimiterea cator mai multi reprezentanti ai lor in
parlament. Prezenta reprezentantilor partidelor politice se manifesta in interiorul camerelor
prin formarea de grupari politice (grupuri, cluburi, fractiuni etc.) care reunesc parlamentari ai
aceluiasi partid sau profesand aceleasi idei, deci pe afinitati politice. Constituirea grupurilor
parlamentare este, in general, o facultate, nu o obligatie si este la alegerea deputatului sau a
senatorului de a se inscrie sau nu intr-un anumit grup parlamentar. Aceasta pentru ca
deputatii si senatorii sunt independenti, ei rezulta din alegeri si raspund cu precadere in fata
alegatorilor potrivit mandatului reprezentativ sau a mandatului imperativ.

In Parlamentul Romaniei, deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare

potrivit regulamentului fiecarei Camere (art. 61 din Constitutie).

Grupurile parlamentare se organizeaza separat pentru Camera Deputatilor si pentru Senat.

Ele se formeaza imediat dupa ce deputatii si senatorii s-au intrunit in prima lor sedinta.
Potrivit regulamentelor celor doua Camere, in vederea 'formarii organelor de lucru si
desfasurarii activitatii' deputatii sau senatorii se constituie in grupuri parlamentare alcatuite
din cel putin 10 membri (la Camera Deputatilor) si 5 membri (la Senat), care au figurat in
alegeri pe listele acelorasi partide sau formatiuni politice.
 Regulamentul Camerei Deputatilor si Regulamentul Senatului dau o importanta sporita
grupurilor parlamentare. Astfel, grupurile parlamentare:

o fac propuneri pentru componenta comisiei de validare, in limita numarului de locuri

aprobate pentru fiecare grup; de altfel, comisia de validare trebuie sa reflecte, in mod
proportional, configuratia politica a Camerei sau Senatului, asa cum rezulta ea din
constituirea grupurilor parlamentare;

=> propun candidati pentru alegerea presedintilor celor doua camere;

=> propun candidati pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor birourilor

permanente, in limita locurilor rezervate;

=> prin presedintii lor isi dau acordul in desemnarea membrilor comisiilor parlamentare, cu
respectarea reprezentarii proportionale;

=> pot propune incetarea calitatii de membru al unei comisii parlamentare sau inlocuirea unui
membru; pot propune membri in Comisia de mediere;

=> pot cere modificarea ordinii de zi;

pot prezenta amendamente;

=> pot cere presedintelui Camerei, prin presedintii lor, verificarea indeplinirii cvorumului;

=> pot cere incheierea dezbaterii unei probleme puse in discutia Camerei Deputatilor.

3. Statutul opozitiei in Parlament

Organizarea interna si functionarea camerelor parlamentare nu poate fi inteleasa fara

intelegerea efectelor participarii partidelor politice la alegeri si la viata parlamentara. Ca
rezultat al pluralismului politic in orice parlament, desigur in sisteme democratice identificam
majoritatea parlamentara (care sustine guvernul) si opozitia, sau minoritatea parlamentara.
Acest sistem se gaseste in aproximativ 30 de tari (Australia, Brazilia, Italia, Malta).

4. Birourile si comitetele

In functie de structura concreta a parlamentelor, fiecare camera sau parlamentul in intregul

sau isi aleg birouri, denumite uneori permanente. Aceste birouri sunt organe interne ale
camerelor parlamentare sau ale parlamentului cu structura unicamerala a caror organizare,
atributii si functionare sunt stabilite prin constitutie si regulamentele camerelor.

Regulamentele

Potrivit principiului autonomiei regulamentare, fiecare Camera a Parlamentului isi adopta

un regulament propriu de organizare si functionare, asa cum prevede art. 64 (1) din
Constitutie. De asemenea, potrivit art. 64 (1) din Constitutie, Camera Deputatilor si Senatul,
cu votul majoritatii membrilor lor, adopta un regulament al sedintelor comune prevazute de
catre art. 64 din Constitutie.

Regulamentul este un act normativ, este supus obligatiei de publicare in Monitorul Oficial,
dar sub semnatura presedintelui Camerei, sau a ambilor presedinti in cazul celui al sedintelor
comune. in fine, regulamentul poate face obiectul controlului de constitutionalitate in
conditiile art. 146 litera c) si 147 din Constitutie.

Pentru a examina concordanta prevederilor regulamentare cu cele constitutionale, Curtea a

trebuit sa stabileasca in care categorie de acte juridice, nominalizate prin Constitutie (legi
organice, legi, hotarari, motiuni) se incadreaza regulamentul parlamentar. Desi este fara
indoiala ca in toate cazurile se aplica suprematia Constitutiei, nu este mai putin adevarat ca
aceste acte juridice se diferentiaza intre ele prin domeniile rezervate reglementarii, continut,
proceduri si desigur forta juridica.

Stabilirea naturii juridice a regulamentului parlamentar s-a impus deoarece specificul

reglementarilor constitutionale romanesti ar putea crea aparenta si a altor interpretari. Curtea
Constitutionala, prin interpretarea data de Constitutie, a ajuns la concluzia ca regulamentul
parlamentar nu este o lege deoarece legea are un domeniu rezervat (vezi mai ales art. 73 din
Constitutie), este rezultatul votului succesiv sau concomitent al ambelor Camere, este supusa
promulgarii de catre Presedintele Romaniei.

Hotararea, ca act juridic al Parlamentului

Cel de-al doilea act juridic al parlamentului este hotararea. Asa cum am aratat deja,
hotararile pot avea atat caracter normativ cat si caracter nenormativ. Problema care se pune
este aceea de a stabili criteriile de delimitare intre legi si hotarari, criterii care sa ne poata
conduce la identificarea hotararilor in ansamblul actelor juridice ale parlamentului. Aceste
criterii sunt continutul si procedura de adoptare. Pe criteriul continutului vom observa ca
hotararile se deosebesc de legi din doua puncte de vedere. in primul rand, in timp ce toate
legile au caracter normativ, hotararile pot fi atat cu caracter normativ, cat si cu caracter
nenormativ. in al doilea rand, normele cuprinse in hotararile cu caracter normativ au o forta
juridica inferioara legilor.

Motiunile

Termenul motiune este in general utilizat la denumirea unor hotarari ale parlamentului prin
care se exprima atitudinea acestuia intr-o problema discutata.

Motiunea de cenzura este reglementata de art. 113 din Constitutie. Ea poate fi initiata de cel
putin o patrime din numarul total al deputatilor si senatorilor si se comunica guvernului la
data depunerii. Motiunea de cenzura se dezbate, dupa 3 zile de la data cand a fost prezentata,
in sedinta comuna a celor doua Camere. De asemenea, arata Constitutia, daca motiunea de
cenzura a fost respinsa, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, in aceeasi
sesiunea, o noua motiune de cenzura cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajeaza
raspunderea potrivit art. 114. Potrivit Constitutiei (art. 114), Guvernul isi poate angaja
raspunderea in fata Camerei Deputatilor si Senatului, in sedinta comuna, asupra unui
program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.
 Privitor la motiuni sunt cateva reguli importante ce rezulta din Regulamentul sedintelor
comune ale Camerei Deputatilor si Senatului. Astfel motiunile se depun presedintilor
Camerelor. Dupa primire, presedintele Camerei Deputatilor comunica motiunea, de indata (in
ziua in care a fost depusa) guvernului. in cel mult 5 zile de la depunere, motiunea de cenzura
se prezinta in sedinta comuna a celor doua Camere, dezbaterea sa avand loc dupa 3 zile de la
data cand a fost prezentata in sedinta comuna. Data si locul sedintei comune, impreuna cu
invitatia de participare, se comunica Guvernului de catre presedintele Camerei Deputatilor,
cu 24 de ore inainte ca aceasta sa aiba loc.

Actele structurilor parlamentare

In mod firesc si structurile interne ale Camerelor emit acte juridice in realizarea atributiilor
ce le revin. Astfel presedintii Camerelor emit decizii pentru convocarea in sesiune a
Camerelor (a se vedea, spre exemplificare: Decizia privind convocarea Camerei Deputatilor
in sesiune extraordinara, M. Of. nr. 99, vineri 20 august 1991; Decizia privind convocarea
Senatului, in prima sesiune ordinara, M. Of. nr. 10 din 11 ianuarie 1993; Decizia privind
convocarea Senatului in sesiune extraordinara, M. Of. nr. 199 din 20 august 1993) sau pentru
asigurarea conducerii Camerei pe perioada lipsei presedintelui acesteia.

Cat priveste comisiile permanente asa cum am aratat deja, ele emit avize si rapoarte.