Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
politician moldovean
Sari la navigareSari la căutare
Vladimir Voronin
Voronin în 2014
Date personale
Etnie moldoveni
Religie Creștin-ortodox
Ocupație Politician
Locul Criuleni
desfășurării Dubăsari
activității Bender
Chișinău
raionul Ungheni
Deținător actual
Funcție asumată
23 iulie 2021
În funcție
22 aprilie 2009 – 9 martie 2019
În funcție
17 martie – 8 aprilie 2005
În funcție
9 aprilie 1998 – 18 aprilie 2001
În funcție
7 aprilie 2001 – 11 septembrie 2009
În funcție
17 februarie 1989 – 24 mai 1990
Modifică date / text
Vladimir Voronin (n. Vladimir Bujeniță, 25 mai 1941, Corjova, Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească, URSS) este un politician din Republica Moldova, președinte
al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii
Moldova începând cu anul 2009 și fost președinte al Republicii Moldova, timp de 8 ani
(4 aprilie 2001 – 11 septembrie 2009).
Cuprins
1Biografie
2Controverse
o 2.1Critica
3Referințe
4Legături externe
5Bibliografie
Biografie[modificare | modificare sursă]
Vladimir Voronin (având la naștere numele de „Bujeniță” [3]) s-a născut la 25 mai 1941 în
satul Corjova din stânga Nistrului, aflat pe atunci în RSS Moldovenească. Mama sa,
Palagheia Sârbu, era fiica lui Isidor Sârbu, refugiat în România din calea forțelor
sovietice. Tatăl său, Nicolae Bujeniță, la fel moldovean de origine, a murit la începutul
celui de-al doilea război mondial. Vladimir Voronin a fost crescut și educat de tatăl
vitreg, tot cu numele Nicolae[4], care era un susținător al comunismului și care era întărit
în funcția de colectivizare de către forțele comuniste raionale.
În anul 1961 a absolvit școala profesională cooperatistă din Chișinău și a început să
lucreze în industria panificației. A fost membru al PCUS. Până în anul 1966 a fost șef al
brutăriei din satul Criuleni. Între anii 1966-1971 a lucrat în funcția de director al Fabricii
de Pâine din Dubăsari numit de Dumitru Ciutac.
În anul 1971 a absolvit Institutul Unional pentru Industria Alimentară. Ulterior va mai
absolvi Academia de Științe Sociale de pe lângă Comitetul Central al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice (1983) și apoi Academia Ministerului Afacerilor Interne al
URSS (1991).
În următorii zece ani a activat în organele administrative de stat: comitetele executive
raionale Dubăsari și Ungheni, Comitetul Executiv Orășenesc Ungheni. Din anul 1983 și
până în anul 1985 ocupă funcțiile de inspector, șef adjunct al Secției organizare a CC
al Partidului Comunist din Moldova. În anul 1985 este numit în funcție de șef de secție
în Consiliul de Miniștri al RSSM.
Între anii 1985 și 1989 a lucrat în calitate de prim-secretar al Comitetului
Orășenesc Tighina al Partidului Comunist din Moldova. În perioada 1989-1990 a ocupat
funcția de ministru al afacerilor interne al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești,
având gradul de general-maior de miliție.
Vladimir Voronin este unul dintre partizanii ideii comuniste. Membru PCUS. În anul 1993
devine copreședinte al Comitetului organizatoric al Partidului Comuniștilor din Republica
Moldova. În anul 1994 este ales prim-secretar al Comitetului Central al Partidului
Comuniștilor din Republica Moldova. La alegerile pentru funcția de Președinte al
Republicii Moldova din anul 1996 a candidat la funcția de Președinte al Republicii
Moldova.
A fost ales deputat în Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile a X-a și a XI-a. În martie
1998 a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIV-a,
membru al Biroului permanent al Parlamentului, președinte al Fracțiunii parlamentare
a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. În perioada 22 iunie 1998 - 23 aprilie
2001, a fost membru în delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a
Consiliului Europei. În februarie 2001 a fost ales deputat în Parlamentul Republicii
Moldova de legislatura a XV-a.
La data de 4 aprilie 2001 a fost ales Președinte al Republicii Moldova.
Vladimir Voronin a fost reales, la 4 aprilie 2005, în funcția de președinte al Republicii
Moldova cu 75 voturi ale deputaților PCRM, PPCD, PDM și PSL. Două voturi au fost
anulate, iar un singur vot a fost acordat academicianului Gheorghe Duca.