Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași, Moldova – d.

19 iunie 1919,[1] Țibănești, Iași,

România) a fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator, cel de-al 21-
lea prim-ministru al României.

Cuprins
1Biografie
2Galerie imagini
3Note
4Lectură suplimentară
5Legături externe
Biografie
Petre P. Carp s-a născut într-o familie boierească din Moldova. Tatăl său, Petrache
Carp, era mare stolnic, iar mama sa era fiica lui Iorgu Radu, un boier bogat din Dealu Mare,
de lângă Bârlad. Și-a petrecut copilăria iarna la Iași și vara la Țibănești, pe moșia familiei[2].

A fost trimis încă din copilărie la Berlin (1850), unde învață la Französische
Gymnasium („Liceul francez”).

În anul 1858 își ia bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de Drept și Științe Politice din
cadrul Universității din Bonn. În anul 1862 revine la Iași și contribuie la punerea bazei
societății Junimea (primăvara anului 1864).

Deși a fost numit în postul de auditor onorific la Consiliul de Stat (1865), a participat
activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Principatelor Unite.
La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenței domnești, iar ulterior secretar
al Agenției diplomatice a României la Paris (mai 1867 - iulie 1867).

A fost inițiat în francmasonerie la 21 octombrie 1867 în Loja Steaua României din Iași,
iar la 19 noiembrie același an, primește gradul de Companion.

Adept al ideilor „junimiste”, s-a remarcat ca unul dintre fruntașii Conservator din acea
perioadă. A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României. A
îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării
după abdicarea domnitorului Cuza (ministru al Afacerilor Străine, ministru al Cultelor și
Instrucțiunii, ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, ministru al
Finanțelor) fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri.

A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic la

Viena și Berlin (martie 1871 - aprilie 1873) și ulterior la Roma (aprilie - octombrie 1873). În
perioada noiembrie 1882 - octombrie 1884 a fost numit Trimis extraordinar și ministru
Plenipotențiar al României la Viena. În anul 1891 gruparea „junimistă” se desprinde din
cadrul Partidului Conservator și formează Partidul Constituțional, iar Petre P. Carp este ales
președinte al acestui nou partid. După fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice
conservatoare din România, a fost ales președinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 -
14 mai 1913). În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre susținătorii ideii de
intrare a României în război alături de Puterile Centrale. A fost prim-ministru al României de
două ori (19 iulie 1900 - 27 februarie 1901 și 14 ianuarie 1911 - 10 aprilie 1912) din partea
Partidului Conservator.

Văzut pe scară largă ca neclintitor și tranșant în poziția sa publică și respectat ca orator,

P. P. Carp s-a opus curentului majoritar în diverse dezbateri politice. Întregul său discurs a
fost o alternativă la tendințele protecționiste, antisemite și populiste ale liberalismului
românesc „roșu”. Salutând occidentalizarea și comerțul liber, viziunea sa asupra dezvoltării s-
a bazat totuși pe gradualism și a criticat experimentele moderne în guvernare. Cele două
administrații ale lui Carp sunt amintite pentru reformele lor fiscale, încurajarea investițiilor
străine și tentativa lor de combatere a corupției politice.

Germanofil și rusofob, Carp a reunit consensul pentru a conduce Regatul României în

Tripla Alianță, dar politica sa externă a devenit complet nepopulară la începutul Primului
Război Mondial. În acea perioadă, el a fost singura persoană publică proeminentă care a cerut
o declarație. de război împotriva Puterilor Antantei. El a ieșit din pensionare în timpul
ocupației germane a României, când l-a inspirat pe colegul conservator Lupu C. Kostaki să
înființeze un guvern teritorial colaborativ. Acest proiect final a provocat căderea lui în
dizgrație odată ce guvernul legitim a redobândit controlul.