Ion Constantin Inculeț

Om politic, profesor, academician, preşedinte al Sfatului Ţării din Basarabia şi militant

pentru drepturile românilor din Basarabia, Ion Inculeţ s-a născut la 5 aprilie 1884 la Rezeni,
judeţul Lăpuşna, Basarabia.
A absolvit Şcoala teologică din Chişinău (1894-1899) şi ulterior Seminarul teologic din
acelaşi oraş (1899-1905). A urmat în 1905 cursurile universităţii din Dorpat (astăzi Tartu în
Estonia), însă a fost nevoit să abandoneze cursurile ca urmare a izbucnirii revoluţiei în Rusia şi a
colaborat în perioada 1906-1907 la primul ziar românesc din Chişinău - ''Basarabia''.
Pasionat de ştiinţele exacte a absolvit Facultatea de Ştiinţe Fizico-Matematice a Universităţii din
Sankt Petersburg (1906-1911), iar ulterior a fost numit profesor la Şcoala reală Kuzmina din
Sankt Petersburg (1912). A fost profesor de matematică la Şcoala comercială Tutorskaia (1913)
şi la Şcoala comercială de stat (1915), potrivit volumului ''Dicţionarul Biografic de Istorie a
României'' (coord. Stan Stoica, Editura Meronia, 2008).
A fost doctor conferenţiar pentru astronomie şi matematică la Universitatea din
Petrograd.
În momentul declanşării revoluţiei ruse în martie 1917, Ion Inculeţ se afla la Petrograd,
fiind ales membru al Sovietului deputaţilor muncitorilor şi ţăranilor. Revenit la Chişinău, în
august 1917, a fost numit ajutor de comisar gubernial al Basarabiei şi a făcut parte din Sovietul
provincial al deputaţilor ţărani, potrivit lucrării ''Guverne şi Guvernanţi (1916-1938)'' (Ioan
Scurtu, Ion Mamina, Silex, Bucureşti, 1996).
S-a implicat activ în mişcarea pentru unirea Basarabiei cu România. La 21 noiembrie/4
decembrie 1917, la Chişinău, s-a desfăşurat prima şedinţă a Sfatului Ţării, format din 150 de
deputaţi aleşi, prilej cu care Ion Inculeţ a fost ales în unanimitate preşedinte al acestui organ
reprezentativ (21 nov. 1917 - 27 martie 1918). Printre membrii marcanţi se aflau Ion Pelivan, Ion
Buzdugan, Pantelimon Halippa.
Sfatul Ţării a adoptat la 2/15 decembrie 1917 Declaraţia prin care era proclamată
Republica Democratică Moldovenească. Consiliul Directorilor Generali reprezenta puterea
executivă, iar preşedinte desemnat a fost Pantelimon Erhan, conform lucrărilor ''O istorie sinceră
a poporului român'' (autor: acad. Florin Constantiniu, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic
Gold, 2008) şi ''România în Anii Primului Război Mondial'' (volumul 2, Editura Militară,
Bucureşti, 1987).
Ion Inculeţ a fost ales preşedinte al Republicii Democratice Moldoveneşti (2 dec. 1917 -
27 mart. 1918), conform volumului ''Dicţionar Biografic de Istorie a României'' (coord. Stan
Stoica, Editura Meronia, Bucureşti, 2008).
După votarea unirii cu România, la 27 martie 1918, Ion Inculeţ deţine mai multe
portofolii în guvernul României: ministru al Basarabiei (9 apri. 1918-14. febr 1919; 27 sept.-12
dec. 1919; 13 mart. - 2 mai 1920; 19 ian. 192230 mart. 1926), al Sănătăţii (6 iun. 1926- 16 nov.
1928) şi al Internelor (14 nov. 1933 - aug. 1936); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi
ministru de Stat (aug.1936-nov. 1937), ministru al Comunicaţiilor (nov.-28 dec. 1937), potrivit
volumului ''Dicţionarul Biografic de Istorie a României''.
După ruperea Basarabiei de România în urma ultimatumului URSS din 1940, Ion
Inculeţ a fost chemat din nou în guvern, pentru o scurtă perioadă de timp, ca ministru secretar de
stat (28 iunie - 4 iulie 1940), potrivit lucrării ''Guverne şi Guvernanţi (1916-1938)''.
A fost senator şi deputat din 1919, activitatea politică a desfăşurat-o în cadrul Partidului
Ţărănesc din Basarabia (al cărui preşedinte a fost în perioada 1921-1923) şi apoi, din 1923, în
cadrul Partidului Naţional Liberal.
Pentru meritele sale culturale şi ştiinţifice a fost ales la 10 octombrie 1918 membru al
Academiei Române.
A publicat lucrările: ''Spaţiul şi timpul în noua lege ştiinţifică'' (1920), ''Ma premiere rencontre
avec de Saint-Aulaire 1930'' (1932) şi ''URSS'' (1932).
S-a stins din viaţă la Bucureşti la 18 noiembrie 1940, iar la 7 iunie 1942 rămăşiţele sale
pământeşti au fost mutate în biserica Sf. Ioan din Bârnova, judeţul Iaşi.