Ion Inculet s-a nascut pe 5 sau 18 aprilie 1884 in A publicat: Spaţiul şi timpul în noua lege ştiinţifică

Rezeni, judetul Lăpuşna, Basarabia si a decedat pe (1920), Ma premiere rencontre avec de Saint-
18 noiembrie 1940 la Bucureşti. El a fost profesor, Aulaire 1930 (1932) şi URSS (1932). 
academician şi om politic, militant pentru
drepturile românilor din Basarabia, cu un rol S-a stins din viaţă la Bucureşti în tragicul an 1940,
important în realizarea unirii acestei provincii cu când Basarabia a fost ocupată de URSS. La 7 iunie
România.  1942 rămăşiţele sale pământeşti au fost mutate la
biserica Sf. Ioan din Bârnova, judetul Iaşi.
Despre viata sa:

Născut într-o familie de ţărani, absolvă Şcoala

teologică din Chişinău (1894-1899), apoi Seminarul
teologic din acelaşi oraş (1899-1905). Interesat de
ştiinţele exacte, urmează cursurile Universităţii din
Dorpat (azi Tartu, Estonia) (1905), însă izbucnirea
revoluţiei în Rusia îl determină să se întoarcă la
Chişinău şi să colaboreze la primul ziar românesc,
"Basarabia" (1906-1907). Absolvă Facultatea de
Ştiinţe Fizico-Matematice a Universităţii Imperiale
din Sankt Petersburg (1906-1911), iar după aceea
este numit profesor la Şcoala reală Kuzmina din
Sankt Petersburg (1912), profesor de matematică
la Şcoala comercială Tutorskaia (1913), apoi la
Şcoala comercială de stat (1915). 

A îndeplinit funcţia de privat-docent (doctor

conferenţiar pentru astronomie şi matematică) la
Universitatea din Petrograd (fost Sankt
Petersburg). Revoluţia declansată în martie 1917 îl
prinde la Petrograd, fiind ales membru în Sovietul
deputaţilor muncitorilor şi ţăranilor. Se întoarce la
Chişinău şi face parte din Sovietul provincial al
deputaţilor ţărani, ca ajutor de comisar gubernial al
Basarabiei. S-a implicat în miscarea pentru unirea
cu România, fiind preşedinte al Sfatului Ţării (21
noiembrie 1917-27 martie 1918), cu unanimitate
de voturi, şi al Republicii Democratice
Moldoveneşti (2 decembrie 1917-27 martie 1918). 

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării hotărăşte cu

majoritate de voturi unirea Basarabiei cu România.
După Unire este ministru în mai multe guverne ale
României: ministru al Basarabiei (9 aprilie 1918-14
februarie 1919; 27 septembrie-12 decembrie 1919;
13 martie-2 mai 1920; 19 ianuarie 1922-30 martie
1926), al Sănătăţii (6 iunie 1926-16 noiembrie
1928) şi al Internelor (14 noiembrie 1933-august
1936); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi
ministru de Stat (august 1936-noiembrie 1937),
ministru al Comunicaţiilor (noiembrie-28
decembrie 1937). Senator şi deputat începând din
1919. Activitatea politică a desfăşurat-o în cadrul
Partidului Ţărănesc din Basarabia (preşedinte în
1921-1923), apoi în PNL (din 1923). Pentru
meritele sale ştiinţifice şi culturale a fost ales
membru titular al Academiei Române (1918).