Ion Agârbiceanu ( română: Ion Agârbiceanu ; 12 septembrie 1882 , Chenade - 28

mai 1963 , Cluj-Napoca ) este un scriitor, jurnalist, parlamentar și cleric român al

Bisericii Greco-Catolice Române .

Biografie

S-a născut în familia unui pădurar la 12 septembrie 1882 în satul Chenade din
județul transilvanean Alsho-Feher (azi județul Alba din România) al Regatului
Ungariei ca parte a Austro-Ungariei. A studiat la gimnaziul din Blaži (1892-1900),
iar apoi la facultatea de teologie a Universității din Budapesta (1900-1904). Apoi a
lucrat timp de un an ca subprefect la un internat pentru băieți din orașul Blaža.

În septembrie 1905 a intrat la facultatea de filologie a Universității din Budapesta,

catedra de limbi clasice, limba română și istorie. A slujit ca preot paroh al Bisericii
Greco-Catolice în satele transilvănene Buchum-Shasa (1906-1910) și Orlat (1910-
1916), apoi a fost chemat la război ca preot regiment în Corpul de Voluntari
Transilvăneni (1917-1918). ).

În 1919-1927, a condus ziarul clujean „Patria”. În 1919, a fost membru al

comitetului executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania. A fost deputat
în Parlamentul României (în 1919 și 1922-1926), a ocupat funcția de senator, iar
apoi a fost vicepreședinte al senatului. În 1930 a fost preot și protopresbiter la
Cluj, în 1931 a fost canonic al episcopiei Cluj-Herlin. În 1938-1940, a condus ziarul
clujean „Tribuna”.

În 1912, a fost ales membru corespondent, iar în 1925, membru activ al Asociației
Transilvane pentru Literatura și Cultura Română a Poporului Român ( ASTRA ) . În
1925-1940, a fost secretar general al departamentelor sale literare și științifice.

În 1919 a fost ales membru corespondent, iar în 1955, membru titular al

Academiei Române la catedra de istorie, filologie, literatură și artă.

Din 1921 până la sfârșitul vieții, a fost șeful Uniunii Presei Române din Transilvania
și Banat.

A murit la 28 mai 1963 în urma unui infarct într-un spital din municipiul Cluj.
Înmormântat la Cluj la cimitirul central. În 2012, monumentul de pe mormântul
său, împreună cu altele, a fost declarat patrimoniu național.