Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu a fost un romancier, dramaturg, nuvelist și jurnalist român.

Născut la Târlișua (în prezent județul Bistrița-Năsăud), Transilvania, pe atunci parte a
Austro-Ungariei, a fost al doilea din cei treisprezece copii ai lui Vasile Rebreanu, învățător, și
Ludovica Diuganu, descendenți de țărani. Tatăl său fusese coleg de clasă cu George Coșbuc și
era folclorist amator. Liviu Rebreanu a urmat școala primară la Maieru (unde a fost învățat de
tatăl său), apoi la Năsăud și Bistrița, școala militară de la Sopron și apoi Academia Militară din
Budapesta. A lucrat ca ofițer la Gyula, dar și-a dat demisia în 1908, iar în 1909 a trecut ilegal
Alpii Transilvaniei în România și a locuit la București.
S-a alăturat mai multor cercuri literare și a lucrat ca jurnalist la Ordinea, apoi la Falanga
literară și artistică. La cererea guvernului austro-ungar, a fost arestat și extrădat în 1910.
Rebreanu a fost încarcerat la Gyula, fiind eliberat în august; s-a întors la București. În 1911-1912
a fost secretar al Teatrului Național din Craiova, unde a lucrat sub conducerea nuvelistului Emil
Gârleanu. S-a căsătorit cu actrița Fanny Rădulescu.
A publicat pentru prima dată în 1912, cu un volum de nuvele reunite sub titlul
Frământări. În timpul Primului Război Mondial, Rebreanu a fost reporter la Adevărul și a
continuat să publice nuvele: Golanii și Mărturisire în 1916 și Răfuială în 1919. După război, a
devenit un colaborator important la societatea literară Sburătorul, condusă de criticul literar
Eugen Lovinescu.
În 1920, Rebreanu a publicat romanul Ion, primul roman românesc modern, în care a
descris luptele pentru proprietatea funciară în Transilvania rurală. Pentru Ion, Rebreanu a primit
un premiu al Academiei Române - a devenit membru titular al instituției în 1939. Între 1928 și
1930 a fost președinte al Teatrului Național din București, iar între 1940 și 1944 a fost președinte
al Societății Scriitorilor Români.
În 1944, la vârsta de 59 de ani, a fost diagnosticat cu cancer la gât. Rebreanu s-a împușcat
în gură, în casa sa de la țară din Valea Mare, județul Argeș.