Poezia "Lacul" de M.

Eminescu exprima sentimente variate, de la iubire si

speranta pana la tristete si singuratate. Opera este compusa din 5 strofe
fiecare a cate 4 versuri, incepand cu o descriere succinta a peisajului "Lacul
codrilor albastru/Nuferi galbeni il incarca;". In urmatoarele strofe poetul
transmite sentimente de tensiune crescanda in asteptarea aparitiei iubitei
"Parc-ascult si parc-astept" precum si dorintele sale de a fi cat mai aproape
de aceasta"Sa sarim in luntrea mica". Poezia se sfarseste odata cu realizarea
scriitorului ca iubirea mult asteptata nu va mai veni, acesta lasandu-se cuprins
de durere si singuratate "Dar nu vine...Singuratic/In zadar suspin si sufar"