LIVIU REBREANU

BIOGRAFIE
 Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie
1885, în Târlișua, județul Bistrița-Năsăud și
a fost primul dintre cei 14 copii ai
învățătorului Vasile Rebreanu și Ludovica.
În anul 1889, întreaga familie s-a mutat în
comuna Maieru, pe Valea Someșului și potrivit
afirmației scriitorului: „În Maieru am trăit cele
mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele.
Pînă ce, cînd să împlinesc zece ani, a trebuit să
merg la Năsăud, la liceu.”
 A început cursurile școlii primare în anul 1891, a urmat două
clase la Gimnaziul „Grăniceresc din Năsăud” în 1895, iar în
1897 s-a transferat la „Școala de băieți” din Bistrița, cunoscută
și sub denumirea de „Gimnaziul Evanghelic din Bistrița”,
astăzi „Colegiul Național Liviu Rebreanu”.
 În 1900 a început să urmeze „Școala Reală Superioară de
Honvezi” din Sopron, iar la sfârșitul primului an a obținut
calificativul „eminent”, iar în cel de-al treilea an a pierdut și
distincția simplă, deoarece a avut media scăzută la purtare. 
La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-
ungară, la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula. Aici el a avut
numeroase preocupări literare precum: proiecte dramaturgice, lecturi și
conspecte. La Budapesta și Gyula a scris și transcris cinci povestiri în
limba maghiară.
La 12 februarie 1908 a demisionat din armată
și revine la Prislopul Năsăudului, spre
disperarea părinților.

Vasile Rebreanu
Ludovica Rebreanu
DEBUTUL LITERAR
La 1 noiembrie 1909, Liviu Rebreanu a debutat în
presa românească, la Sibiu, în revista „Luceafărul”.
A apărut povestirea „Codrea” (Glasul inimii). În
aceeași revistă a mai publicat și nuvelele “Ofilire”
(15 decembrie 1908), “Răfuială” (28 ianuarie 1909)
și “Nevasta” (16 iunie 1911). În traducerea lui,
revista “Țara noastră” a publicat poemul “Moartea
șoimanului” de M. Gorki.
La 25 octombrie 1910 a debutat
în București, în revista
„Convorbiri critice”, iar
împreună cu Mihail Sorbul, în
acea perioadă scoate revista
Scena, dedicată teatrului și
muzicii. Anul 1911 l-a dedicat
teatrului, iar până în 1912 a avut
diferite îndeletniciri.
 Din luna iulie 1913, după
intrarea României în cel
De-al Doilea Război
Balcanic (10 iulie) s-a
angajat ca reporter la
„Adevărul”, iar la sfârșitul
războiului a fost concediat.
 MOARTEA LUI LIVIU REBREANU

În 1944, fiind grav bolnav, s-a retras în satul argeșean

Valea Mare, fără să se mai întoarcă vreodată în
București. La 7 iulie, Liviu Rebreanu scria în jurnal:
„Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta mea,
chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita
cronică.”
Pe 1 septembrie 1944 a încetat din viață la Valea Mare, la doar 59
de ani. După câteva luni de la înmormântare a fost deshumat și
reînhumat la Cimitirul Bellu din București.
NUVELE
•“Catastrofa” (1921);
•“Norocul” (1921);
•“Cuibul visurilor” (1927);
•“Cântecul lebedei” (1927);
•“Ițic Ștrul, dezertor” (1932);
•“Golanii”.
ROMANE SOCIALE
•“Ion” (1920);
•“Crăișorul” (1929);
•“Răscoala” (1932);
•“Gorila” (1938).
Romane psihologice Romane politiste

• “Padurea spanzuratilor” (1922) • “Amandoi”(1940)

• “Adam si Eva” (1925)

• “Ciuleandra” (1927)
• “Jar” (1934)
 BIBLIOGRAFIE
• https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Liviu_Rebreanu
• https://www.libertatea.ro/lifestyle/liviu-rebreanu-biografie-3409266/amp
• https://www.globalinfo.ro/z/biografie_liviu_rebreanu.htm
• https://www.globalinfo.ro/z/biografie_liviu_rebreanu.htm
• http://elearning.masterprof.ro/lectiile/romana/lectie_57/liviu_rebreanu__biografie.html
• https://www.libris.ro/nuvele-liviu-rebreanu-hrr973-7923-18-9.html
• https://www.edituracartex.ro/produs/nuvele-liviu-rebreanu/