VIAȚA ȘI ACTIVITATEA LITERARA A

LUI LIVIU REBREANU

BIOGRAFIE

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, în

Târlișua, județul Bistrița-Năsăud și a fost primul dintre
cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și Ludovica.

În anul 1889, întreaga familie s-a mutat în comuna

Maieru, pe Valea Someșului și, potrivit afirmației
scriitorului: „În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai
fericite zile ale vieții mele. Pînă ce, cînd să împlinesc
zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu.”

A început cursurile școlii primare în anul 1891, a urmat

două clase la Gimnaziul „Grăniceresc din Năsăud” în
1895, iar în 1897 s-a transferat la „Școala de băieți” din
Bistrița, cunoscută și sub denumirea de „Gimnaziul
Evanghelic din Bistrița”, astăzi „Colegiul Național Liviu
Rebreanu”.

În 1900 a început să urmeze „Școala Reală Superioară

de Honvezi” din Sopron, iar la sfârșitul primului an a
obținut calificativul „eminent”, iar în cel de-al treilea an a
pierdut și distincția simplă, deoarece a avut media
scăzută la purtare.

La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent

în armata austro-ungară, la regimentul al doilea de
honvezi regali din Gyula. Aici el a avut numeroase
preocupări literare precum: proiecte dramaturgice,
lecturi și conspecte. La Budapesta și Gyula a scris și
transcris cinci povestiri în limba maghiară.

La 12 februarie 1908 a demisionat din armată și revine

la Prislopul Năsăudului, spre disperarea părinților.

DEBUTUL IN LITERATURA

La 1 noiembrie 1909, Liviu Rebreanu a debutat în presa

românească, la Sibiu, în revista „Luceafărul”. A apărut
povestirea „Codrea” (Glasul inimii). În aceeași revistă a
mai publicat și nuvelele “Ofilire” (15 decembrie 1908),
“Răfuială” (28 ianuarie 1909) și “Nevasta” (16 iunie
1911). În traducerea lui, revista “Țara noastră” a publicat
poemul “Moartea șoimanului” de M. Gorki.
La 25 octombrie 1910 a debutat în București, în revista
„Convorbiri critice”, iar împreună cu Mihail Sorbul, în
acea perioadă scoate revista Scena, dedicată teatrului
și muzicii. Anul 1911 l-a dedicat teatrului, iar până în
1912 a avut diferite îndeletniciri.

Din luna iulie 1913, după intrarea României în cel De-al

Doilea Război Balcanic (10 iulie) s-a angajat ca reporter
la „Adevărul”, iar la sfârșitul războiului a fost concediat.

MOARTEA SA

În 1944, fiind grav bolnav, s-a retras în satul argeșean

Valea Mare, fără să se mai întoarcă vreodată în
București. La 7 iulie, Liviu Rebreanu scria în jurnal:
„Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta mea,
chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita
cronică.”

Pe 1 septembrie 1944 a încetat din viață la Valea Mare,

la doar 59 de ani. După câteva luni de la înmormântare
a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din
București.
OPERE SCRISE

Nuvele:

-“Catastrofa” (1921);
-“Norocul” (1921);
-“Cuibul visurilor” (1927);
-“Cântecul lebedei” (1927);
-“Ițic Ștrul, dezertor” (1932);
-“Golanii”.

Romane sociale:

-“Ion” (1920);
-“Crăișorul” (1929);
-“Răscoala” (1932);
-“Gorila” (1938).

Romane psihologice:

-“Pădurea spânzuraților” (1922);

-“Adam și Eva” (1925);
-“Ciuleandra” (1927);
-“Jar” (1934).

Romane polițiste:

-“Amândoi” (1940).

Teatru:

-“Cadrilul” (1919);
-“Plicul” (1923);
-“Apostolii” (1926).

BIBLIOGRAFIE
https://www.libertatea.ro/lifestyle/liviu-rebreanu-biografi
e-3409266