Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu a fost un prozator și dramaturg român, membru titular al Academiei Române.
Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc
Dăbâca - azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile
Rebreanu și ai Ludovicăi.Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în
Ion, Răscoala, Gorila, etc.
A început cursurile școlii primare în 1891. A urmat în anul 1895 două clase la Gimnaziul
Grăniceresc din Năsăud. În 1897 s-a transferat la școala de băieți din Bistrița, cunoscut și
sub numele de Gimnaziul Evanghelic din Bistrița (astăzi Colegiul Național "Liviu Rebreanu"),
unde a urmat încă trei clase. În anul 1898, liceanul de clasa a IV a se îndrăgostește și scrie
“întâia și ultima poezie”. În 1900 a început să urmeze Școala Reală Superioară de Honvezi
din Sopron. Din 1903 până în 1906 a urmat Academia militară "Ludoviceum" din Budapesta.
La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară. Acolo,
Rebreanu a avut numeroase preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. În
1907 a conspectat numeroase opere din literatura universală.
La Budapesta și Gyula a scris și transcris cinci povestiri, în limba maghiară, din ciclul “Scara
măgarilor”, satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea unor încurcături
bănești, a fost forțat să demisioneze din armată; în prealabil, scriind în "arest la domiciliu", s-
a hotărât să se dedice literaturii. La 12 februarie 1908 demisionează din armată și revine în
Prislopul Năsăudului, spre disperarea părinților, care l-au știut un domn realizat: "Aici am
luat contact cu țăranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate
suferințele și visurile lui - lucruri care aveau să treacă mai târziu în literatura mea..." La 1
noiembrie 1908 a debutat în presa românească la Sibiu, unde în revista "Luceafărul" îi apare
nuvela numită Codrea.
Pentru o scurtă perioadă de timp din anul 1909 a lucrat ca funcționar la primăria din Vărarea,
actualul Nepos. Participă la serbările Astrei de la Sibiu. Trece munții și se stabilește la
București unde participă la cenaclul lui Mihail Dragomirescu, unde va prezenta nuvela
"Proștii".
În luna ianuarie 1910, pe baza convenției cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere
autorităților românești extrădarea gazetarului ardelean. În februarie, Rebreanu a fost arestat
și deținut la Văcărești. Într-un Memoriu adresat autorităților românești în luna mai, tânărul
scriitor a menționat că adevărata pricină a cererii de extrădare constă în activitatea sa
publicistică pe care, anterior, a desfășurat-o în slujba românilor de peste munți. În
închisoarea Văcărești, a terminat nuvela Culcușul.
După detenția din închisoarea Văcărești, este transferat la închisoarea din Gyula, Imperiul
Austro-Ungar. Aici scrie Golanii și începe să traducă volumul de povestiri Lelki kalandok
(Aventuri spirituale), apărut la Budapesta, 1908 sub semnătura scriitorului maghiar Gyula
Szini. Autorul îi era prieten și, după mărturisiri datând din acele zile, împreună ar fi scris mai
multe lucrări. Câteva titluri din volum, îndeosebi din ciclul Biedermeier képek (Tablouri
Biedermeier) vor fi publicate, peste ani, la București, în paginile Universului literar (1913) și
în Almanahul Adevărul (1914). A întocmit și un proiect sumar al romanului Zestrea, datat în
închisoarea din Gyula.
La 16 august 1910, eliberat din închisoare, Curtea tribunalului de Apel consideră că delictul
a fost ispășit după cele șase luni de temniță. S-a angajat ulterior ca ajutor de notar în
Măgura Ilvei, apoi în Nimigea, în zona lui de baștină. Din București a primit vestea că piesa
Osânda va fi pusă în citire, ulterior, însă, a fost respinsă.
La 25 octombrie 1910 a debutat în București, în revista Convorbiri critice. Împreună cu Mihail
Sorbul, în acea perioadă scoate revista "Scena", dedicată teatrului și muzicii. Anul 1911 și l-
a dedicat teatrului. Până în 1912, a avut îndeletniciri diverse: de la întocmirea repertoriului la
reclama publicitară; de la traducerea unor piese (Hoții de Schiller și Ofițerul de Franz
Molnar) la pregătirea revistei bilunare Teatrul. În iunie, 1911, este numit secretar literar la
Teatrul Național din Craiova, condus de Emil Gârleanu. O lună mai târziu, la teatrul din
Craiova a sosit și Ștefana (Fanny) Rădulescu (viitoarea soție a scriitorului), ca artistă, va
debuta pe scena teatrului din localitate, în spectacolul cu piesa Rapsozii de Victor Eftimiu (9
octombrie). Între timp devine membru al Societății Scriitorilor Români.
Pe 19 ianuarie se căsătorește cu actrița Ștefana (Fanny) Rădulescu, adoptând-o și pe fiica
acesteia, Puia-Florica.
Din luna iulie 1913, după intrarea României în cel de-al doilea război balcanic (10 iulie), s-a
angajat ca reporter la Adevărul (la sfârșitul războiului a fost concediat).
În data de 27 august 1916 România a declarat război Austro-Ungariei. Fost ofițer, s-a oferit
voluntar în armata română, dar nu i s-a aprobat cererea. În 6 decembrie armatele germane
ocupă Bucureștiul. "Fugarul" se află într-o situație dificilă. Închis în casă, continuă să scrie la
romanul Ion. În primăvara anului 1918 a fost arestat și anchetat de autoritățile de ocupație,
dar Liviu a reușit în cele din urmă să fugă. În luna mai, ajutat de socialiști, a trecut în
Moldova și a locuit o vreme la Iași. În luna noiembrie a revenit în București.
La 4 aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras în satul argeșean Valea Mare, fără să mai
revadă vreodată Bucureștiul (un control radiologic a semnalat, încă din ianuarie, opacitate
suspectă la plămânul drept). La 7 iulie, Rebreanu scria în Jurnal: „Perspective puține de
salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita
cronică.”
La 1 septembrie 1944, la Valea Mare, a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. După câteva
luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.

Opere literare:
1. Nuvele
● Catastrofa (1921)
● Norocul (1921)
● Cuibul visurilor (1927)
● Cântecul lebedei (1927)
● Ițic Ștrul, dezertor (1932)
● Golanii
2. Romane sociale
● Ion (1920)
● Crăișorul (1929)
● Răscoala (1932)
● Gorila (1938)
3. Romane psihologice
● Pădurea spânzuraților (1922)
● Adam și Eva (1925)
● Ciuleandra (1927)
● Jar (1934)
4. Romane polițiste
● Amândoi (1940)
5. Teatru
● Cadrilul (1919)
● Plicul (1923)
● Apostolii (1926)