LUCRARE DE LICENTA

CAP 1. INTRODUCERE

Date biografice

Ioan Slavici s-a nascut la data de 18 ianuarie in anul 1848 la Siria din judetul Arad, fiind fiul lui Savu Slavici,supranumit "maistru cojocar", si al Elenei Borlea.De educatie s-a ocupat in special mama sa, despre care Slavici a scrie cu mult respect si dragoste in opera "Lumea prin care am trecut",unde rememoreaza ca aceasta 1-a invatat ce inseamna sa iubeasca oameni, fara a tine cont de diferentele dintre natiunile ce convietuiau in Transilvania acelor timpuri: romani, maghiari, svabi, sarbi, evrei si altele. In perioada anilor 1854-1868 participa la cursurile scolii primare ,iar gimnaziul il termina la liceul maghiar din Arad, insa bacalaureatul il va da la liceul din Satu Mare. Datorita lipsurilor in plan materiale, parintii sai considera ca atat cat invatase este de ajuns si ca s-ar putea angaja "scrietor la vreun notar", insa ambitios, tanarul se va inscrie in toamna anului 1868 la Universitatea din Budapesta in cadrul Facultati de drept. Acolo este profund impresionat de faptul ca profesorii erau slab pregatiti dar si chinuit de neajunsurile in plan financiar, Slavici se intoarce in tara si se angajeaza la un notarul din Cumlaus,un sat vecin cu Siria. In calitate aceasta, Slavici are un contact direct cu oamenii si recunoaste ca: "eu tot am invatat neasemanat mai multe decat la Universitatea din Pesta, aici traiam in mai stransa legatura cu lumea cea adevarata si vedeam in fiecare zi lucruri care ma ajutau sa cunosc oamenii si impregiurarile dupa adevarata lor fire", o experienta ce o va reda in intreaga sa opera. In anul 1869, printr-o oarecare imprejurare, ajunge la Viena, ca student inscris in anul al doilea al Facultatii de Drept, aici facand si stagiul military,tot aici il cunoaste pe Mihai Eminescu, alaturi de care ramane timp de trei ani, pana in anul 1872, cand poetul pleaca definitiv din Viena. Intre acestia s-a consolidat o relatie bazata pe o prietenie intelectuala, Eminescu descoperind ca Slavici este un fin observator al interiorului uman si anume sufletul, indrumanandu-1 sa scrie, chiar si in "sirieneasca lui de acasa" .

In anul 1870 Mihai Eminescu ii propune lui Ioan Slavici sa intre in revista "Junimea" unde il cunoste pe Titu Maiorescu, iar in anul 1871, publica in "Convorbiri literare" comedia "Fata de birau", iar in anul 1872 povestea "Zana Zorilor". Intors acasa, Slavici este angajat practician la avocatului Mircea Stanescu din Arad, acesta fiind si patronul revistei locale "Gura satului" unde scriitorul ajunge redactor in anul 1873. Ajutat de societatea "Junimea" si de Titu Maiorescu personal, Ioan Slavici pleaca din nou la Viena pentru a-si finaliza studiile si a-si sustine doctoratul, dar din pacate se imbolnaveste si va sta o perioada destul de lunga in "Spitalul obstesc imperial regal, Sectia studentilor", fiind in mare pericol de a-i fi amputat bratul stang,insa el refuza cu vehementa.In perioada de spitalizare,acesta scrie nuvela "Popa Tanda". Vindecandu-se, accepta sfaturile date de Maiorescu si se intoarce in tara mergand la Iasi in anul 1874, unde este gazduit de Samson Bogdanescu si unde locuieste impreuna cu Mihai Eminescu si Miron Pompiliu.Mediul intellectual si prietenia stransa a celor doi il provoaca pe Slavici sa duca mai departe activitatea literara. Slavici,incurajat, scrie nuvele si le publica intai in revista "Convorbiri literare" si in ziarul "Timpul" operele "La crucea din sat",`` Scormon`` si "Crucile rosii" (1876), "Budulea Taichii"(1880) ,"Gura satului" (1878), pe care le aduna in volumul numit "Novele din popor" in 1881, printre altele cuprinde si "Moara cu noroc". In anul 1875 devine profesor suplinitor de filozofie la Liceul ``Matei Basarab`` tot sustinut de Titu Maiorescu,la acea vreme, ministru al instructiei publice. Ca redactor la ziarul "Timpul", Slavici lupta pentru unirea tuturor romanilor intr-o unica tara, pentru ca asa cum spune "Soarele pentru toti romanii de la Bucuresti rasare". Acesta il cheama pe Eminescu de la Iasi ,iar poetul se muta la Bucuresti, preluand conducerea gazetei in anul 1878, la care devine redactor si I.L Caragiale.Doi ani, redactia ziarului "Timpul" s-a bucurat de o manifestare din punct de vedere intelectual deosebita, prin diverse polemici de substanta si prin articole ca: "Dorobantii" - Mihai Eminescu; "Sarmanii viteji de la Plevna" - loan Slavici, teme unice in publicistica romaneasca. In anul 1884, Slavici accepta sa conduca ziarul "Tribuna" de la Sibiu, care se dorea a fi un ziar al marii burghezii romanesti, asa ca se intoarce Ardeal. In anul 1881 ii este acordata medalia ``Bene-merenti``, iar in martie anul1882 este

ales ca membru corespondent in cadrul Academiei Romane. Operele sale scrise in perioada aceasta apar in mai multe publicatii ale vremii, "Padureanca" apare in revista "Tribuna" in anul1884, iar romanul "Mara" este tiparit intai in 24 de numere ale revistei "Vatra" in anul 1894, apoi apare in volum abia in 1906. In perioada anilor 1890-1894, detine postul de director de stuii si profesor de istorie la azilul "Elena Doamna" din Iasi si demonstreaza inca o data adevarata vocatie pentru profesia de dascal. In anii 1892 si 1896, publica volumele I si II de "Nuvele", iar volumele 1II,IV,V,VI urmand sa apara mai tarziu in anul 1926. In anul 1902 publica, romanul ``Din batrani``, cu o mentiune si anume: "naratiune istorica", realizat in baza documentelor ramase de la Hurmuzaki dar si a altor studii de natura stiinfice contemporane pentru care este premiat cu ``.Heliade-Radulescu`` al Academiei Romane. La 13 decembrie anul 1908, se intoarce la Bucuresti, unde infiinteaza ziarul "Minerva",impreuna cu un supliment numit "Minerva literara ilustrata", in colaborare cu o generatie de scriitori tineri, ca Mihail Sadoveanu, St.O.Iosif, Emil Garleanu, Dimitrie Anghel. Cu sase copii si avand o situatie materiala precara, scriitorul este nevoit ca, in septembrie anul 1910, sa accepte doua posturi de profesor de geografie si de limba romana la Scoala evanghelica germana din Bucuresti, iar in anul 1914 ii este propus sa conduca o gazeta cu o orientare pro-germana,si anume "Ziua", care lupta pentru ideea de neutralitate a Romaniei in primul razboi mondial. Ca urmare a acestor evenimente in vara lui 1916, Slavici este inchis in fortul de la Domnesti alaturi de alti sustinatori pro-germani, aici stand pana spre sfarsitul anului. La data de 18 ianuarie 1919, mai exact in ziua in care implinea varsta de 71 ani, este iarasi arestat dar si judecat la Curtea martiala cu acuzatia de tradator si ca ar fi platit de straini pentru a furniza informatii. Desi Ioan Slavici se apara, folosindu-se de saracia in care se zbate, precum si toate cartile pe care le-a publicat in limba romana,este condamnat pentru 5 ani de inchisoare si dus la Vacaresti, de unde iese la sfarsitul anului 1919. Amintirile si reflectiile celor doua perioade de detentie sunt scrise in impresionanta si ampla lucrare memorialistica, numita sugestiv "inchisorile mele" si care este publicata in anul 1921. In anul 1923 este publicat romanul istoric ``Cel din urma armas`` si in paralel colaboreaza la ``Adevarul artistic si literar`` si la ``Revista copiilor si a tinerimei``.

In iunie a anului1925 ii este refuzat Premiul National pentru proza fiind acordat scriitorului I.Al.Bratescu-Voinesti,iar presa considerand acest lucru o nedreptate. Ioan Slavici se stinge din viata la 17 august in anul 1925 in locuinta fiicei sale Lavinia si este inmormantat la schitul "Brazi" langa Panciu.

Opera
Opera lui Slavici este remarcabila,nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare. Oamenii sunt lacomi,darzi, intreprinzatori, intriganti, cu parti rele si bune, asa cum trebuie defapt sa fie o lume comuna.Daca ar fi beneficiat de mai multa capacitate de lucru, Ioan Slavici ar fi putut da o ``comedie umana a satului``. Limbajul simplu si neaose sunt un instrument de observatie excelent in mediul satului. Scriitorul incepe nuvelele printr-un fel de acord stilistic: ``Ierte-l Dumnezeu pe dascalul Pintilie!``,``Pe parintele Trandafir, sa-l tina D-zeu!``, ``Strange, drege si culege ca sa aiba pentru sine si pentru altii``. . Povesti scrise sunt: ``Zana-Zorilor``; ``Florita-din-Codru``; ``Ileana cea sireata``, ``Doi

feti cu stea in frunte``; ``Spaima-Zmeilor``. Nuvele : ``Popa Tanda``; ``Scormon``; ``Gura satului``; ``Budulea Taichii`` ;``Moara cu Noroc``; ``Comoara``; ``Padureanca`` si altele, compuse in 6 volume de "Novele din popor" 1881. Romane: ``Mara`` 1894; ``Din batrani`` 1920 ;``Din doua lumi`` 1920 ; ``Cel din urma Armas`` 1922. Teatru: ``Fata de birau`` comedie 1871; ``Gaspar Gratiani``1888 si ``Bogdan-Voda`` postum drame istorice. Memorii: ``Inchisorile mele`` 1921`` ;``Amintiri`` si ``Lumea prin care am trecut`` 1924.

Cap 2. 1. Nuvelistica lui Slavici

Ioan Slavici a fost un profund cunoscator al sufletului si al vietii omenesti, scriitorul se distinge printr-o opera de mare amploare chiar ,remarcabila, lasand amprenta in majoritatea genurilor si speciilor literare ca: povestire, nuvela, roman,schita, memorialistica, didactice . Mihai Eminescu l-a sustinut si l-a incurajat la inceputurile sale literare pretuindu-l pe deplin ca scriitor si ca om, a spunand si sustinand cu deosebire si respect ,,adancimea marii seriozitati morale a conceptiilor si operei sale. Ioan Slavici reprezinta o punte de leagatura intre tradiie si epoca mai noua, dand celei din urm vigoarea, de totdeauna, a radacinilor populare naionale. Nuvelistica lui Slavici a reusit sa se impuna dintr-un bun nceput, ca exemplu creator n privina temeiniciei cu care scriitorul a neles si a stiut sa motiveze artistic, pe plan psihologic, toate demersurile existeniale ale personajelor sale, impunnd nu un personaj sau cu un caracter, ci o ntreaga tipologiei taraneasca a vietii satului, concentrata n jurul ideii de unitate a familiei, ca scop de echilibru moral stabilit n acest univers ``primordial al satului, aspirand spre condiia lucida a modernizarii, a propasirii sale``.Traversand nuvelistica lui Ioan Slavici, observam cum perspectiva insasi de abordare a problematicii lumii araneti evolueaza, aprofundata mereu de la exemplul ridicarii morale si economice dar i dramaticele confruntari generate de nsasi inegalitatea sociala a membrilor acesteia. Prozatorul cuprinde din punct de vedere epopeic toate temele majore ale mediului taranesc, cu o profunda rezonanta n plan psihologic,realizand o vasta si o inegalabil fresca sociala a elementului poporului de la sfarsitul secolului al XIX lea romnesc. Volumul ``Nuvele din popor`` aparut in 1881,a constituit un moment destul de important in evolutia prozei romanesti.

Volumul cuprindea opere ca: ``Popa Tanda``;``La crucea din sat`;``Budulea Taichii``;``Vatra parasita``;``Scormon``;``Moara cu noroc``,iar intre anii 1892-1900 la aceste nuvele au fost adaugate : ``Comoara`` si ``Padureanca``. Ioan Slavici introduce in primele nuvele autenticitatea satului din Ardeal.Un bun

cunoscator al omului si al psihologiei umane,al obiceiurilor rurale,al traditiilor si superstitiilor,autorul este nemilos cu cei care deviaza de la principiile morale , pedepsindu-i intrun mod exemplar.Aproape toate nuvelelor sale au la baza un principiu moral de factura populara,care indeamna la cumpatare si echilibru. Idilismul la Ioan Slavici este schitat, de casatoria in fata stapnului a unui servitor in nuvela `` La crucea din sat``.Aici se contureaza si inegalitatea sociala care produce multe conflicte in sanul familiei. Familia este pusa in centrul actiunii,iar viata este redata prin activitati in gospodarie,dar si prin relationarea cu celelalte gospodarii.Persoanajele sunt urmarite si surprinse in toiul activitatilor simple cum ar fi prepararea placintelo,farsele pe care si le fac tinerii,scarmanatul de pene. Personajele nuvelei ``La crucea din sat`` sunt :Naica Floare(stapana casei),Badea Mitrea(stapanul casei),Bujor care este sluga in curtea lui Ileanasi Marta.Persoanjele au nume ,dar nu li se arata pozitia sociala,ceea ce inseamna ca cititorul poate interpreta ce vrea,insa legatura dintre personaje se poate afla. Actiunea fiecarui grup de personaje este separata,insa atentia tuturor este indreptata spre un punct comun,central.Femeile muncesc in curte,dar sunt foarte atente la glumele intre Ileana si Bujor si par ca vor sa i-a parte la actiune.La masa sta Mitrea,dar este si el atent la cei doi copii, autorul subliniind :"Veselia lor nu il supara,dar nici nu-l inveseleste". Joaca dintre copiilor e asemanata cu postura baiatului de subordonat fetei,acceptandu-i gesturile.

Mitrea poarta un schimb de replici cu Bujor,sluga lui,destul de dure ,insa acesta respingandu-i poruncile si acuzele.Bujor considera ca misiunea lui pe acea zi era indeplinita asa ca nu intelege si nu accepta motivul pentru care stapanul casei il cearta,mai ales ca baiatul statuse atat timp in familia lor incat intre el si fata acestora,Ileana se legase o prietenie foarte stransa. Slavici imparte personajele in doua planuri si anume batrani si tineri,iar conflictele dintre ei sunt provocate de iubire si vanitate. Secventa ce subliniaza iubirea porneste cu Bujor iesit din casa,ceea ce simbolizeaza departarea, urmata de cateva incercari ale Ilenei de a dialoga cu el.Ca exemple sunt momentele cand Ilenei i se rupe spata de la razboiul de tesut si trimite dupa el,un alt moment la crucea din sat unde ea refuza sa vina,in cele din urma venind ,atunci cand baiatul o asteapta la iesirea din biserica,iar ea il ocoleste.Intre cei doi este totul un joc de apropiere si departare. Iubirea lui Bujor se transforma in ura.In loc sa fie suparat pe stapan pentru ca l-a dat afara,el este suparat pe Ileana,"pentru ca ea a a avut aceasta vorba".Propria injosire o invinovateste pe fata.Ei traiesc o poveste de descoperire:intai isi dau seama de sentimentele unuia fata de celalalt,apoi trebuie sa le accepte,sa invinga bariera dintre ei,sa se apropie si sa se inteleaga unul pe celalat si in final sa se decida sa vorbeasca aceste lucruri. Scena vanitatii se petrece atunci cand exista un dialog intre Mitru si Stan,tatal lui Bujor.Cei doi au motive pentru a se crede unu in fata celuilalt,primul pentru ca este bogat iar al doilea pentru ca e carturar si se mandreste cu copii lui.Spectatorii lor sunt vecinii care ii lauda pe rand fiecare fiind cand subordonant cand subordonat(exemplul cu ogoarele cand ale lui Stan erau mai roditoare). Mitrea,suparat de plecarea lui Bujor,atribuie totul pe seama mahnirii cauzate de moartea copilului in urma cu opt ani de zile. Bujor devine obsedat de Ileana si o urmareste tot timpul.Fata isi da seama dar ascunde aparentele,la Slavici femeile avan un grad ridicat de intuire a semnificatiei unui fenomen.Apare aici dedublarea,personajul gandeste ceva si face altceva in acelasi moment.Slavici foloseste miscari cu dublu sens.Cand este suparat pe stapan,Bujor uita de ogoarele acestuia,iar atunci cand

se impaca,ii pare rau ca n-aavut grija de ele.Un alt exemplu este acela cand Bujor batjocoreste animalele Ilenei atunci cand e suparat pe ea,iar cand se impaca ii mangaie catelul. In final dragostea invinge cei doi raman impreuna.Nuvela"La crucea din sat" scoate in evidenta dragostea sincera,pura a celor doi tineri care asculta de glasul iubirii. "Mutand doar accentele,Slavici descopera o noua realitate profitabila literar.Sentimentul e pentru prima oara potrivit ca o necunoscuta,care invadand treptat individul,instituie noi relatii ale acestuia cu sine insusi,cu calalalt,cu ceilalti.Sentimentul este de fapt o forma a relatiei interindividuale si acceptarea lui este un eveniment procesual pentru care literatura nu e un simplu intermediar de reprezentare,ci o veritabila instanta de cunoastere,pe viu si pe concret" Aceeasi armonie si echilibru sufletesc degaja o alta povestire: Scormon.Nicoale Iorga considera aceasta nuvela"cea mai buna povestire de imaginatie ce se scrisese in romaneste". Titlul este dat dupa numele cinelui, Scormon, care are un rol principal, ilustrnd legatura de viata dintre om si animal. Ivirea dintr-o data a cinelui i aduce aminte Sandei de Pascu, oierul plecat de trei ani n catanie, fara sa dea vreun semn de viata.Fata are o anumita compasiune pentru animal si i se adreseaza induiosata:"Bietul caine!cum urla!"Compasiunea se schimba apoi in dispret si repros pentru ca atunci cand vede cainele care parca isi cerea iertare,isi aduce aminte de Pascu,de faptul ca ea in toti acesti ani nu s-a gandit la el. De aceea, la nceput, pentru fata cinele care urla este un semn rau : "A murit, stiu ca a murit !". Curnd, nsa, Scormon devine vioi, ncepe sa mannce, si sperantele fetei nvie.Astfel iubirea treci aici prin mai multe etape:intai amintirea,apoi compasiunea,se instaleza vina,"presupusul sentiment compensatoriu si reciproc". Cinele nu sta multa vreme si pleaca, spre regretul fetei. nseamna ca el fusese trimis numai ca sa dea un semn despre Pascu. Sa faca legatura dintre el si Sanda. n partea a doua a povestirii tinerii se rentlnesc, tot Scormon fiind cel care ntmpina fata n drumul ei spre locuinta din munte a ciobanului. Slavici ne arata ca stie psihologia oamenilor simpli,pasionati,dar plini de sensibilitate si cu o nemaipomenita frumusete sufleteasca. Cnd Sanda si Pascu se rentlnesc dupa trei ani, nu izbucnesc n marturisiri, vorbesc ocolit, discuta lucruri care par indiferente fata de sentimentele de care sunt cuprinsi, dar care, de fapt, i apropie.Pascu si Sanda sunt doi oameni care de abia acum descopera dragostea.

Slavici fiind un sustinator nfocat al familiei face ca finalul piesei sa emotioneze : cuplul e nfatisat n ipostaza de a ntemeia o familie : "n toamna viitoare, peste trei dealuri si trei vai, n umbra unui tei era o trochita. Scormon e culcat lnga ea si priveste n tacere cum copilul se joaca cu mnutele lui, bombanind vorbe cu tainic nteles". Tot o idila este si Gura satului, unde Slavici ilustreaza "farmecul vietii". Eroina, Marta, este fiica lui Mihu si a Saftei, oameni gospodari,tarani instariti si cu nume bun in sat. Ca si alte fete din nuvele, eroina este nfatisata la vrsta la care poate ntemeia o familie, dar vrsta nu se socoteste dupa numarul anilor, ci dupa "desavrsirea nvataturii n treburile gospodariei si cu deosebire n ndeletnicirile casnice".Astfel, Marta stie sa urzeasca, sa tese si sa coase. Pe deasupra, Marta are avere si este frumoasa nct : "Cnd Marta iese la joc si trece de-a lungul ulitilor nevestele si babele pizmase de tinerete grabesc la portita si privesc n urma ei. E frumos cum si tine capul, cum si poarta trupul si cum se mladie la tot pasul, si frumos i cad altitele pe brate si catrinta batuta n fir frumos i se rotunjeste pe pulpi. Chiar baba sa fii, o privesti si ai dori s-o vezi". Fata este petita de, Toader, tot un flacau voinic, frumos, cinstit, harnic, motiv pentru care "gura satului", adica lumea, i vedeau nsotiti pe veci. Scena petitului e de o rara frumusete etnografica ,cum spune George Calinescu,exista in nuvele un intreg ritual al petitului.Momentul petitului este pregatit in prealabil,incepnd cu aranjarea curtii si prin etalarea zestrei;ntinderea cusaturilor din lazile de zestre,prezentarea la loc vizibil a carelor,plugurilor,a vitelor si a cailor supravegheati de slugi:"Sosira apoi vacile laptoase,porcii lacomi,caprele neastmparate si oile blajine.Pe cnd, nspre seara,Simion si Mitrea intrara cu pasi masurati pe poarta deschisa,curtea era plina:slugile asezau in gramada sacii cu gru,boii rumegau la carile puse in sir,slugile mulgeau vacile,porcii sfarmau zgomotosi gramezile de papusoi,caprele se obrazniceau in toate partile,oile stau inghesuite ntr-un unghi al curtii,iara Mitrea se lupta cu caii

naravasi...Mihu,stapnul,se plimba mereu prin curte,iara Marta,fiica stapnului,si facea de lucru,mpartind porunci in toate partile". Semnificatia acestui tablou e expunerea zestrei printr-o aglomerata si ncet derulata privire asupra avutiilor.Ele rezulta dintr-o munca al carui efort de acumulare nu este precizat. Trimisii lui Cozma Florii Cazacului isi arunca privirile peste tot prin curte si prin vorbe mestesugite vor sa afle ct mai multe despre averea fetei.Vrnd sa afle despre pamnturile lui

Mihu si despre gradul lor de fertilitate,Mitrea spune:"Precum vaz,ati fost astazi la plug,zise el,ca din intmplare.Unde ati arat? ",iar acesta i raspunde sec ca nici nu ar sti ce sa-i spuna. Un singur personaj este cel care pastreaza permanent la ndemna posibilitatea de a accepta sau a nega toate actele.Acesta este batrnul Mihu,seful familiei si fruntas al satului,pus in situatia de a alege ntre fericirea fetei sale si gura satului.El are de ales ntre doi baieti unul bogat si altul sarac.Mihu l prefera pe Toderica nu pentru ca acesta era mai bogat,ci pentru ca locul lui n societate nu-i dadea voie sa procedeze altfel.El este la mna celor din sat,iar ntelesul vietii lui se rezuma la admiratia venita din partea satului"Toata viata a trait astfel ca lumea sa poata vorbi numai de bine despre dnsul;asa invatase de la parinti,asa se obisnuise,asa si gasea cea mai mare din multumirile vietii". Comportamentul in familie este dupa traditie:barbatul ia toate hotarrile,iar femeia si copii se supun ntocmai.Chiar daca lucrurile nu sunt att de bune in familie,fruntasul satului nu trebuie sa arate acest lucru,comportndu-se normal in orice mprejurare. Obiceiul era ca viitorii logodnici sa vorbeasca anumite lucruri,fata sa fie invitata la un joc cu un ceremonial anume si apoi sa fie condusa doar o jumatate de drum ca sa nu se creada apoi alte lucruri indecente. Petitul,logodna si nunta se infaptuiesc dupa un anumit tipar,ntr-o zi si ora stabilite,nti trimiterea si primirea petitorilor,iar apoi etalarea averilor. A doua solutie a alegerii e dragostea dintre Marta si Miron ciobanul.Marta este gata sa se casatoreasca cu Toader,atunci cnd si da seama ca de fapt pe Miron l iubeste. Miron, oierul cu un talent deosebit de a cnta la fluier, atrage nu numai simpatia fetei ci a tuturor celor care-l cunosc. Iar daca Marta e o Ileana Cosnzeana, Miron e un Fat - Frumos cu o moralitate desavrsita : "n hora Miron totdeauna e cumpatat, nct parca numai suguieste cu jocul. Dar ochii tuturor se opresc asupra lui. nalt si mladios, cu umerii lati si cu pieptul iesit, el calca lat si pe ntreaga talpa, nct la fiecare pas ntregul trup i se scutura si se leangana cnd la dreapta, cnd la stnga.".

Desi la nceput Mihu nu concepe sa strice logodna cu Toader, fiind terorizat de "ce-o sa zica lumea", n cele din urma este de-acord sa-si marite fata cu Miron pentru ca aceasta i era "draga ca lumina ochilor", iar Safta, care gndea cu inima ei de mama este de la nceput de partea fetei. Marta l iubeste si ea cu adevarat pe Miron si suferitele i dau o alta vrsta dect cea reala, de care nsa trec la rentlnirea cu Miron. ntelepciunea, cumpatarea si cinstea caracterizeaza cei doi tineri att n raporturile dintre ei ct si si n raporturile cu ceilalti. Este interesant faptul ca pna la urma satul acceptas aceasta dragoste.Gura satului este cea care acuza,aproba,dezaproba toate actiunile si in jurul careia se fac toate numai pentru a o satisface.Participarea nu e dezinteresata,lumea este interesata de tot ce misca prin simplul motiv ca vrea sa retraiasca odata cu aceasta familie iubirea si nunta la un prag foarte mare de intensitate la care altfel n-ar putea ajunge.Fetele de abia asteapta sa vada hainele de nunta ale miresei,rudele venite din alte sate si de aceea anularea acestui eveniment ar fi adus dezamagiri mari.Satul este de partea lor,dar numai si o scnteie cat de mica i intoarce in cel mai scurt timp mpotriva lor.Un exemplu elocvent este cearta de la pod dintre Mihu si Cozma.Atunci cnd satul afla,brfele ncep sa apara,iar toata lumea face presupozitii. Cnd calmul pare a se fi instalat,rezolvarea tuturor problemelor este banala.Marta este logodita tot cu un om bogat,dar apare Miron si o cere de nevasta. n final,Mihu nu mai asculta de gura satului si si da seama ca fericirea fetei lui e mai presus de toate.Astfel el le da celor doi binecuvntarea,ba mai mult si si cere scuze acestuia. Ioan Slavici l vede pe Mihu ca un tata adevarat.Desi la nceput nu este de acord cu povestea de dragoste dintre Marta si Miron,o face numai pentru binele fetei lui,gndindu-se la stabilitatea ei financiara si la faptul ca acest flacau nu-i poate oferi prea multe dect mplinire pe planul sentimental.n cele din urma pentru ca este un tata bun,care si iubeste fata,se gndeste ca altfel ea nu va fi niciodata fericita si calca peste tot si peste principiile lui si accepta nunta.

Slavici este un reflexiv si un moralist,un autor grav,nsa disponibilitatile umoristice nu iau lipsit,privind asupra acestei nuvele.. n afara acesteia, Slavici a dat literaturii noastre o capodopera umoristica. Este vorba de Budulea Taichii. Nuvela urmareste rolul intelectualului n viata satului.Prin personajul principal din nuvela,Mihai Budulea,Slavici a creat tipul intrelectualului rural care nu s-a nstrainat,ci s-a intors de unde provenea pentru a fi de folos si de a-i ndruma pe oameni. Budulea Taichii e compusa sub forma unor amintiri depre Mihai Budulea (Hutu), fiul lui Budulea, cimpoiesul din Cocorasti si prieten din copilarie al autorului.Este privita evolutia lui Hutu de la vrsta copilariei pna la maturitate,cind si intemeiaza o familie si devine protopop.n mod indirect,Slaviici exprima ideea moralizatoare conform careia omul trebuie sa se comporte n conformitate cu principiile etice si sa pretuiasca virtutiile morale

esentiale:harnica,vointa,omenia. Autorul si-l aminteste pe Hutu ca pe un scolar"asezat, retras si totdeauna ntelept". El e un model pentru colegi. Hutu era "baiat ntelept" si "pentru noi toti el era un fel de izvor de lamurire si de sfaturi bune, pentru toti un prieten bun si ndurator". Autorul i admira mai ales autoriatea, harnicia si cumintenia. Dominanta apare la acest erou al lui Slavici seriozitatea, care ia nfatisarea unei maturizari nainte de vreme, consecinta a conditiilor vitrege de care se lovesc multi dintre cei porniti din clasele "de jos". Dascalul Chirita nsusi l simpatizeaza si vrea sa-l casatoreasca, dupa ce va capata putina nvatatura, cu una din fiicele sale. Astfel, la insistentele nvatatorului, Hutu ajunge pe la scoli. Mai nti pe la cea a dascalului Wondracek, pe cale-l cucereste prin corectitudinea si silinta sa, astfel nct devine un fel de valet la casa acestuia, scutindu-l pe cimpoies de multe cheltuieli. Drumul anevoios al lui Budulea prin scoli este tipic pentru multi intelectuali din trecut care s-au ridicat datorita perseverentei si harniciei lor. ntruct plecarea la nvatatura este un fenomen neobisnuit pentru mijlocul secolului trecut ntr-un sat ardelean, Budulea si feciorul sau intra n centrul atentiei satenilor. Budulea cel batrn este unul dintre primele personaje taranesti izbutite din literatura noastra, asemanndu-se cu taranii din opera lui Creanga. Slavici surprinde admirabil psihologia acestui om : "Am un fecior

la nvatatura. Are sa iasa dascal mare.Vorbeste serbeste,iara acum nvata latineste,greceste si nemteste; nu-i mai lipseste nici o limba, pentru ca sa fie sase depline. Caci dupa cum stie Budulea, nu erau atunci pe lume dect sase limbi". Prinznd gustul nvataturii, Hutu depaseste dorinta de a se face dascal, dorind acum sa se preoteasca. E numit functionar consistorial dupa terminarea scolii de popi, dar nu se multumeste nici cu att si pleaca sa studieze teologia n strainatate. Mihai Budulea, extrem de silitor si perseverent, disciplinat si cuminte, ar fi putut deveni, fara nici o ndoiala, o nalta fata bisericeasca. Drumul ascendent al eroului e ntrerupt brusc de o scrisoare primita din partea tatalui, n care acesta si exprima ngrijorarea si teama departarii de parinti, de sat, de locurile si oamenii n mijlocul carora se nascuse. Mihai cedeaza rugamintii si se napoiaza n Cocorasti, casatorindu-se cu una din fetele lui Claita si devenind "un vrednic protopop", spre mndria si admiratia satenilor. Pantelimon Claita e si el un dascal model. El se afla n rolul de "luminator", ca si Popa Tanda, dar caile pe care merg n ridicarea satului sunt diferite. Claita e de conceptie - ca si Slavici - ca scoala trebuie sa dea elevilor cunostinte practice, sa-i nvete de mici "cum se cstiga pinea cea de toate zilele", si n plus, el are grija de cei intrati la gimnaziu sa nu se dezradacineze. "Pantelimon Claita este tipul dascalului care se lupta att pentru datoriile sale profesionale, ct si pentru cele familiale. Pompiliu Marcea vorbeste n a doua parte a activitatii lui Slavici de o confuzie a valorilor n sensul nedelimitarii esteticului de etic, ntrega opera a lui Slavici fiind subordonata finalitatii etice. Autorul construieste o literatura pilduitoare, aratnd care trebuie sa fie principiile dupa care trebuie sa se calauzeasca omul n aceasta viata. n "Popa Tanda" autorul ilustreaza ideea ce decurge din proverbul"Omul sfinteste locul". Cu toate ca este preot, pentru a-i "lumina" pe saraceni este nevoit sa gndeasca practic si pentru a le strpi lenea si pasivitatea el ncepe mai nti cu predica, continua cu morala, cu ocara, dar vaznd ca totul este n zadar, merge pe calea exemplului personal si roadele nu ntrzie sa

apara. Popa Tanda este un personaj autentic. El este modelul nu numai de preot ci si de om Popa Tanda incearca sa faca curiosi satenii de lucrurile pe care el stie sa le faca si sa-i ambitioneze si pe acestia sa faca la fel.Astfel el da un exemplu de ndemnare atunci cnd ncepe sa faca lese ca ale lui satenilor,ba chiar i comaseaza pe toti la munca. n rvna fireasca spre multumire, parintele Trandafir a stiut sa pastreze dreapta masura, necaznd prada ispitei,omul care a rezistat, depasit si nfruntat ispita. Majoritatea oamenilor, nsa, nu rezista ispitei ci cad n mrejele ei decaznd. Desigur ca pentru a scrie o nuvela care sa arate ca prin munca si harnicie omul poate scapa de griji,Slavici nu se putea inspira din realitatea imediata,deoarece conditiile societatii capitaliste nu dadeau voie oamenilor sa se mbogateasca asa rapid.El a creat ntmplari imaginare,dorind astfel sa influenteze n bine pe cei carora li se adresa. n numele unui principiu etic,nuvela se termina intr-o atmosfera de pace,fiindca oamenii au raspuns pozitiv unui precept moral.Finalitatea nuvelei a fost realizata prin conturarea unui personaj memorabil : "parintele Trandafir e vrtos la cap; unde pleaca merge si ajunge, ori moare pe drum". E genul de om care nu-si pierde stapnirea de sine. El e un om echilibrat n finalul nuvelei,preotul este prezentat ca un om batrn,nconjurat de dragostea familiei lui,de sotia lui grijulie,de copiii deveniti adulti,de gineri si nurori,de nepoti zburdalnici si pusi pe glume. Oamenii din sat l respecta,iar cnd trec prin fata casei lui zic"ine-l doamne,la multi ani,ca este omul lui Dumnezeu". Povestirea lui Slavici se incadreaza in literatura care urmarea sa contribuie la ridicarea taranimii nu prin reforme,ci prin sfaturi si critici aduse leneviei,betiei,care caracteriza o parte a satelor. Popa Tanda este de fapt o povestire pentru ca nu are un conflict propriu-zis.Este prezentat un erou pe care Slavici a vrut sa-l dea ca exemplu.

Nuvela"Comoara"are ca tema consecintele nefaste pe care setea de mbogatire le are asupra vietii omenesti. . S-ar putea ca punctul de plecare al nuvelei sa fie real, caci Slavici s-a ocupat de cercetarea Tezaurului de la Pietroasa, iar locul actiunii din nuvela e chiar zona Focsanilor unde sa descoperit tezaurul. Comoara este un pretext pentru a arata scriitorul unde poate duce lacomia de aur. Dutu, eroul nuvelei este un om harnic care sustine familia prin munca sa si este chiar multumit, afectuos cu familia si cumsecade. Avea momente cnd suferea ca e sarac si "nu suferea ca cineva sa-l atinga n saracia lui", deci era predispus spre ispita mbogatirii si "se credea tantos, de l-ai fi socotit n rndul oamenilor cu doua juguri trase de cte patru boi". Asadar n Dutu salasluieste un fond uman pozitiv si unul negativ, si de aici o lupta continua, strnsa si ncordata de-a lungul nuvelei, pna la nfrngerea fondului negativ. Eroul viseaza sa gaseasca o comoara, si chiar o gaseste, dar n acest moment are loc decaderea fondului uman pozitiv n favoarea celui negativ, demonic. Din omul blajin si ntelept ncepe sa-si minta sotia si e capabil sa ucida mai degraba dect sa-mparta comoara : "mai bine moarte de om". De acum ncepe zbuciumul eroului si frica de a nu fi banuit. Gesturile si gndurile lui devin contradictorii, chiar ridicole, relevant fiind n acest sens momentul n care si cunpara haine de la Focsani. Acum, spaima de a nu fi descoperit i impune un exces de supraveghere a gesturilor si miscarilor si tocmai acest lucru l tradeaza. "Analiza sufletului tatanului, devenit stapn pe comoara, formeaza partea cea mai durabila a nuvelei. Descrierea framntarilor sufletesti ale taranului smuls de la ndeletnicirile sale si aruncat n vrtejul vietii orasului modern este excelenta. Daca n-ar avea comoara, Dutu ar redeveni acelasi om linistit ca la nceput, caci vedem ca atunci cnd lasa banii sub un pietroi merge si-si ia hainele de la vnzator fara nicio grija. Fondul uman pozitiv i revine si acum avnd momente de regret dupa viata linistita pe care o avea nainte de a gasi comoara : "Ah, satul lui, ce bine era n satul lui! Ce fericit era el n casa lui de om sarac!". Dupa ce este victima unor escrocherii se rentoarce acasa sarac, ultimele monede din caciula le da lui Stanca, subprefectul, apoi si recapata linistea sufleteasca : "Multumesc lui

Dumnezeu c-am scapat de ispita". "Dutu poate spune ca este un om norocos, dar nu pentru ca a gasit comoara, ci pentru ca a scapat de ea. Odata cu renuntarea la comoara, Dutu si recapata si familia, caci sotia l iarta ajungnd la concluzia ca "a pus mna pe bani legati cu blestem". Dutu si recapata fondul uman pozitiv pentru ca el nu jefuise si nu omorse pe nimeni pentru comoara, deci eroul este "recuperabil". Cei care-l jefuisera ncep sa-si piarda linistea si fondul uman pozitiv(comisarul, subprefectul, samsarul, domnisora Lina). Vizibil este, din nou, faptul ca eroul si pierde moralitatea si e jefuit la oras - vazut ca un mediu meschin - si si recapata moralitatea la tara, scriitorul reliefnd nca o data contrastul dintre orasul corupt si satul unde domneste onestitatea. Prin Moara cu noroc, Slavici demonstreza ca ntr-o societate corupta pna si familia cea mai bine nchegata nu poate rezista ispitei. Actiunea e situata, nu ntmplator, n lumea "luncarilor", oameni aspri. Nuvela incepe cu un precept moral izvort din intelepciunea batrqneasca,rostit de catre mama-soacra ca pe un adevar fundamental:"Omul sa fie multumit cu saracia sa,caci,daca e vorba,nu bogatia,ci linistea colibei tale te face fericit". Ghita, eroul principal, se hotaraste sa se mute cu familia ntr-un tinut cu rea faima si plin de primejdii pentru ca nu vedea alta cale de a iesi din saracie si de a oferi familiei un trai decent.ntre dorinta batrnei de a ramne pe loc si plecarea lor intr-un loc unde sa fie mai bine se naste un conflict ntre generatii si mentalitate spune Magdalena Popescu.Batrna,ca purtatoare a unei valori traditionale,nu opune rezistenta la plecarea tinerilor.rezistenta ei este pur formala,nici sotia lui Ghita neparticipnd la aceasta hotarre.Cel care hotaraste este barbatul.Este o conceptie tipica pentru acele vremuri cand barbatul dispunea de o libertate deplina n luarea hotarrilor familiale. Ideea etica de baza si intentia perfect realizata a scriitorului a fost ca sa demonstreze urmarile dezastruoase ale setei nestapnite de bani. La nceput, cstigul este "dat de la Dumnezeu", adica obtinut pe cale dreapta "iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un cstig facut cu bine". si relatia familiala e cu totul deosebita,

simtindu-se armonia : "iar batrna privea la ctespatru si se simtea ntinerita, caci avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi nepoti sprinteni", iar Ana este "tnara si frumoasa", "frageda si subtirica", "sprintena si mladioasa". Totul pare a decurge ntr-o armonie perfecta pna la aparitia samadaului Lica, personaj de o forta interioara coplesitoare, sugerata si de fizicul sau : "Lica este un om rau si primejdios: asta se vede din ochii lui, din rnjetul lui si mai ales din cautatura ce are cnd si roade mustata cu dintii. E om patimas Ghita, si nu e bine sa te dai prea departe cu el". "Farmecul straniu care nconjoara acest personaj tare si hotart negativ e seductia inteligentei,iar moralistul Slavici trece dincolo de bine si rau pentru a privi n incandescenta ei magnetica forta" Cea dinti confruntare cu Lica l arata pe Ghita un om drz, aparndu-si cu energie libertatea : " - Care va sa zica - ne-am nteles. ntelegere cu de-a sila nu se poate. Daca voiai sa te ntelegi cu mine, trebuia sa vii pe drum, iara nu pe poteca. Eu pot zice ca fac dupa dorinta ta si tot nu fac dect asa, cum mi vine la socoteala. Asta-i treaba mea! zise Lica hotart. Ori mi faci pe plac, ori mi fac rnd de alt om la Moara cu noroc. Lica - grai crciumarul - nu crede ca poti sa ma tii de frica"

E vorba aici de doua caractere puternice, de doua vointe opuse. Drama lui Ghita nu se explica prin putina tarie de caracter, ci prin faptul ca sederea lui la moara depindea de Lica, care putea oricnd "sa-si gaseasca alt om". Ca Ghita nu e om slab o putem vedea si datorita faptului ca Samadaul l vrea tovaras : "Tu esti om Ghita, om cu multa ura n sufletul tau, si esti om cu minte : daca te-as avea tovaras pe tine, as rde si de dracul si de muma-sa. Ma simt si eu mai vrednic cnd ma stiu alaturi de un om ca tine". Moralist convins, Slavici crede ca "Orisicare om are n el ceva bun si ceva rau, oarecare virtuti si oarecare slabiciuni, si nu prin virtuti, ci prin slabiciunile lui l stapneste cineva sa se

foloseasca de el". Lica cauta sa-i decopere slabiciunile si sa-l stapneasca prin acestea (setea de navutire si dragostea pentru familie, pentru sotie). Mai nti, Lica i descopera slabiciunea pentru bani si n acest moment se produce o schimbare evidenta a eroului "Obsesia banilor, pe care i-o cultiva diabolic Lica Samadaul, i converteste vrednicia,destoinicia etica - ntr-un cuvnt,taria n slabiciune" Insuflndu-i dorinta cstigului : "Te stiu om care tine la bani", Lica l face pe Ghita sa cedeze. Ajunge treptat de la simple ntelegeri sa fie complice la crima si sa schimbe banii furati prin omor de la domnisoara si evreu. Dorinta de navutire l schimba asa de mult nct ar dori sa nu aiba sotie si copii. Cu toate acestea, uneori doreste sa poata renunta la ispita banului, si de aici un zbucium continuu, o nfruntare ntre fondul uman cinstit si cel pervertit. Uneori ar vrea sa plece din "pustietatea asta", dar parca e legat si gaseste ca ar fi mai bine sa se dedubleze, adica sa para om cinstit, dar sa fie tovaras cu Lica. Pierderea moralitatii e evidenta n momentul n care e chemat la tribunal sa depuna marturie si recurge la sperjur. Slavici se dovedeste a fi un adevarat maestru n descrierea starilor psihice si chiar n nfruntarile dintre cele doua caractere, caci trebuie subliniat faptul ca dupa proces, Ghita vrea sa plece de la moara, dar nu-l mai lasa Samadaul : " - Plec mne de-aici si-mi da pace. - Acu nu te las sa pleci : ai stat pn-acum din ncapatnare, trebuie sa stai de aici nainte de frica ". Din acest moment, Ghita nu mai poate fi altceva dect ceea ce-i ofera samadaul sa fie ". Exista aici si o drama a incapacitatii de a decide. Totusi, "Ghita vrea sa pastreze pentru sine si pentru Ana, aparenta barbatului tare si sigur pe el. El nu lamureste la timp lucrurile din cauza orgoliului nebun al individualitatii care nu-l lasa sa.si recunoasca neputinta.Samadaul vrea sa-l stapnesca total si recurge la ultima proba a supunerii si depersonalizarii : nfrngerea prin femeie, cerndu-i sa-i lase lui pentru o noapte pe Ana. Barbatul se sacrifica, dar crede mereu ca Ana va rezista ispitei. Nespunndu-i, de fapt ca el pleaca dupa Pintea, Ana va ntelege plecarea lui drept o indiferenta si se lasa n mrejele samadaului de buna voie.

"Zbuciumul personajului, nehotarrea si toata fiinta mpartita n doua este sesizata de autor prin doua personaje" , sotia si Pintea. Ana, care nestiind cum sa caracterizeze gestul barbatului de a o lasa n minile samadaului, l caracterizeaza drept un om slab : "Acu rami : Tu esti om Lica, iara Ghita nu e dect o muiere mbracata n haine barbatesti, ba chiar mai mult decat asa", si Pintea care-l caracterizeaza drept un om tare : "Tare om esti, Ghita, grai Pintea pe gnduri. si eu l urasc pe Lica, dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept momeala n cursa cu care vreau sa-l prind". Finalul e ct se poate de crud. ncordat la maxim, Ghita nu tine seama de faptul ca Ana a fost adusa chiar de el n postura de adultera si o ucide. El vrea sa-si scape sotia de pacatul savrsit, si singura cale e suprimarea : "Nu-ti fie frica, i zise el nduiosat; tu stii ca mi-esti draga ca lumina ochilor. N-am sa te chinuiesc; am sa te omor cum mi-as omor copilul meu cnd ar trebui sa-l scap din chinurile calaului, ca sa-ti dai sufletul pe nesimtite". Dupa ce-si ucide sotia este ucis la rndu-i de Lica, care se sinucide lovindu-se cu capul de un copac dupa ce porunceste sa se dea foc morii. Focul are aici rol purificator, rolul de "chatarsis". Moartea corespunde fiecarui personaj n functie de faptele lor. Puritatea morala nu mai poate fi recuperata, iar sanctionarea protagonistilor e pe masura faptelor savrsite, caci fiecare are partea lui de vina n aceasta tragedie. Lica este un personaj diabolic care atrage spre dezastru nca doua caractere : pe Ghita si sotia acestuia, Ana. n mare parte el poarta vina finalului tragic. Samadaul nu se conduce dupa legea morala. Pentru el cstigul necinstit e sursa cea mai sigura, e un mod de existenta. Relatia lui cu ceilalti e cea de la stapn la sluga, el n-are alt scop dect supunerea celuilalt, caci, crede Lica, "Pe om nu-l stapnesti dect cu pacatele lui, si tot omul are pacate, numai ca unul le ascunde mai bine. Ca sa le dea mai bine pe fata, cauta-i slabiciunea, fa-l sa si-o deie de gol si faci cu el ce vrei". Prima vina a lui Ghita e aceea de a nu se fi multumit cu ceea ce a avut. Alegerea de a pleca la Moara cu noroc e prima si ultima lui alegere, caci restul i vor fi influentate de Lica. O alta vina a lui Ghita e aceea de a se complace n situtia n care se gaseste : "Ei! ce sa-mi fac? si zise Ghita n cele din urma. Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e n mine ceva mai tare dect vointa mea!? Nici cocosatul nu e nsusi vinovat ca are cocoasa n spinare ". Eroul greseste

si prin faptul ca nu-i dezvaluie Anei planul de razbunare, ceea ce va duce la un lant ntreg de catastrofe. Vina de neiertat a lui Ghita e aceea de a pune mai presus de dragostea familiala cstigul. Desi e antrenata ntr-un joc murdar fara consimtamntul ei, Ana are vina de f cinstita, de a se fi lasat antrenata n jocul amagirii, de a fi savrsit adulterul. Anei i lipseste, ca si lui Ghita, stapnirea de sine. Un personaj reprezentativ, care va supravietui tuturor nenorocirilor este batrna, mama Anei,cea care respecta traditia. Principiile ei morale, conceptia despre lume si viata sunt n perfecta concordanta cu cea a scriitorului nsusi : "Omul sa fi multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit".. Vocea scriitorului e aceea a Batrnei care recomanda cumpatare. Omul nu trebuie sa sfideze soarta, nu trebuie sa-si schimbe conditia ce i-a fost data. "Ma tem ca nu cumva, cautnd acum la btranete un noroc nou, sa pierd pe acela de care am avut parte pna n ziua de astazi si sa dau la sfrsitul vietii mele de amaraciunea pe care nu o cunosc dect din frica". "Batrna e un personaj fix: ea nu evolueaza, reprezentnd aceeasi morala a tihnei, echilibrului, cumpatarii. Nuvela Padureanca, reliefeaza o noua faza n dezvoltarea relatiilor umane de la tara. Idilismul e prezent acum doar la nceputul nuvelei , locul acestuia fiind luat de o realitate sociala crunta : diferenta dintre clasele sociale. Aceasta realitate e profund vizibila si personajele lupta, chiar cu pretul nstrainarii de familie, pentru a avea o stare materiala buna. Autorul dovedeste, poate mai mult ca n alte nuvele, ca "banul e ochiul dracului" si ca importanta e linistea si echilibrul sufletesc, moralitatea si buna - cuviinta.n aceasta nuvela este vorba despre Simina,o fata saraca,orfana de mama,care cunoaste de mica greutatile vietii si este profund legata de o dragoste foarte mare fata de tatal sau.Ea lucreaza la curtea bogatasului Busuioc,iar feciorul acestuia,Iorgovan,se ndragosteste de Simina.La nceput pare a fi o dragoste patimasa,cei doi se iubesc foarte mult fara a tine seama de treptele sociale.Parintii lui Iorgovan nu pot accepta ideea ca fiul lor le duce in casa o nora saraca. Cuprins de o dragoste aproape inexplicabila pentru Simina, frumoasa padureanca ce a

venit si vara trecuta la secerat, Iorgovan pleaca dupa ea si o aduce mpreuna cu tatal ei si alti oameni, la secerat. Pentru nceput, atmosfera pare idilica. Oamenii fie saraci, fie bogati muncesc mpreuna la cmp. Aceasta atmosfera se completeaza cu dragostea deosebit de intensa si pura (la nceput) ntre Iorgovan, feciorul bogatoiului Busuioc si Simina, fata orfana de mama si saraca a batrnului Neacsu. Iubirea lor va ramne nemplinita pentru ca Iorgovan creste ca fecior rasfatat si nu are taria sa nvinga barierele ivite, sa depaseasca conceptiile legate de inegalitatea sociala si sa se casatoreasca cu aleasa inimii. Cnd tatal Siminei l ntreba de ce nu se casatoreste cu Simina, Iorgovan raspunde: "Pentru ca nevasta-mea nu are sa-mi fie numai mie nevasta, ci si parintilor mei nora si rudelor mele om din casa, si ar trebui sa fie moarte de om". Acesta este si motivul pentru care Neacsu si sfatuieste parinteste fiica: "Nu te face, fata mea, pui de cuc n cuib de cioara . Tu ai dormit asta-noapte aici, ntinsa pe un brat de fn si ai dormit bine, dar ei au dormit n paturi cu perini de puf si n-au sa te uite niciodata c-ai dormit n sura lor". Cu experienta sa de viata, batrnul ntelept stie ca cei doi tineri nu se vor nsoti. Dupa moartea tatalui, Simina ramne nemngiata si nu-si gaseste locul. Dragostea lui sofron nu-i poate deschide inima care este nca a lui Iorgovan. n cele din urma, Busuioc vede ca fata e "desteapta", "si bine facuta si e frumoasa minune mare" si ar vrea sa-i fie nora. Simina, care ajunge la vorbele tatalui, si da seama de incompatibilitatea cu Iorgovan si refuza aceasta casatorie. Un timp si va ascunde dragostea pentru Iorgovan, dar fiorul nu-i dispare de tot si atunci cnd afla de nenorocirea ce i s-a ntmplat, vine pentru a-l vedea si flacaul moare n minile ei. Bogatia face din Iorgovan un tnar fara viata sufleteasca, el nu stie si nici nu are puterea sa lupte pentru dragostea ce i-o poarta Siminei. ntelegnd opozitia parintilor n ncercarea de a se casatori cu Simina, cedeaza, ca o fire slaba, acestei mentalitati. El si alina durerea prin petreceri la oras (apare din nou orasul ca un centru al dezmatului); ncepe sa-l nsala pe Busuioc, devine nervos si dezechilibrat, chiar cu Simina se poarta cu brutalitate si grosolanie. Eroul pare a fi rodul unui blestem, el ispaseste o vina care nu e lui. Moartea lui e un mijloc de sanctionare a tatalui hapsn, din pricina caruia murise Neacsu si Pupaza, despre care

lumea crede ca ar fi frate cu Busuioc. Prin faptul ca Busuioc si vede unicul fiu mort, durerea lui este de maxima intensitate. Si Simina pare a fi sub un "blestem", ea nsasi afirmnd: "M-a ajuns blestemul tatii". Vina ei este aceea de a nu fi fost lnga tatal ei chiar n seara mortii acestuia. Ea si ispaseste aceasta vina prin faptul ca ramne singura. Simina e pedepsita doar n parte, caci ea are puterea si curajul sa nu se casatorerasca cu Iorgovan. ntrevedem ca n cele din urma se va bucura de iubirea, respectul si stima lui sofron. Padurean si el, sofron este sluga la bogatoiul Busuioc, fiind "forta sufleteasca n stare pura. El decide n chipul cel mai adecvat, dar prin intuitie, actioneaza aproape concomitent gndului, nfaptuieste si nvinge cu o tenacitate obscura si nedezmintita orice scop si-ar

propune.. Personajul este un om de o mare forta interioara pe care autorul o scoate n evidenta de cte ori are ocazia; si n special e evidenta n lupta ce se da ntre el si Iorgovan pentru cucerirea fetei. Daca Iorgovan e nehotart si cnd ajunge la greu cade n patima bauturii,sofron este in stare ca pentru fiinta iubita sa renunte la tot.. El face tot posibilul sa o cucereasca pe Simina si o iubeste fara a cere sa i se raspunda cu aceeasi moneda. sofron e un om ce impune respect. n acest sens observam ca si daca e sluga n casa lui Busuioc, nimeni nu ndrazneste sa i se opuna pe fata cnd se stie ca acesta are dreptate Batrnul Neacsu, tatal Siminei, este tipul omului

sarac care macinat de boala stie ca sfrsitul sau nu este departe, dar deprins cu munca, nu-si ngaduie ceasuri de odihna. El este batrn si ntelept. si iubeste fiica, dar o sfatuieste sa nu se casatoreasca cu cineva dintr-o alta clasa sociala. ``Traversnd nuvelistica lui Ioan Slavici se poate sesiza evolutia lumii taranesti de la ridicarea economica si morala la marile confruntari datorate inegalittii sociale si nationale a membrilor acesteia. Prozatorul cuprinde toate temele majore ale mediului taranesc. Cel dinti ca o transvaluare a neputintei omului de a nvinge poruncile vietii; cel de-al doilea ca o mngiere a omului ce dispretuieste viata. Lut si suflet, iata contradictia vietii aomenesti, pe care Slavici a cautat sa o ncorporeze n mai toate nuvelele sale``.