Gib Mihaescu

23 aprilie 1894- 19 octombrie 1935

“Îndrăzneşte orice şi vei putea, dacă nu

te va ucide vreo clipă de ezitare. Şi apoi
orice mişelie izbutită va fi un act de
eroism.”

Proiect realizat de Maturar Adrian-Nicolae, clasa a 10-a B, CNLB Sebes

Profesor indrumator: Vesa Nadia
• Date biografice

• Gib I. Mihăescu pe numele său real Gheorghe

Mihăescu, a fost un prozator, romancier și un
dramaturg român interbelic. A fost decorat pentru
acte de bravură în timpul primului razboi modial
• Se naste in 23 aprilie la Drăgaşani, judetul Valcea.
Tatal sau este Ion Mihaescu, avocat, urmaş al lui
Mihai Predescu Stegaru, pandur si purtator de
drapel in oastea lui Tudor Vladimirescu. A fost
primar al orasului Dragăşani. Mama sa este Ioana,
născută Ceauşescu. Este cel de al 6-lea din cei 12
copii ai familiei.
Copilarie
• 1901-1905 — Gheorghe Mihaescu urmeaza scoala primara in orasul
natal.
• 1905 — Este elev al Liceului „Carol I" din Craiova.
• 1906-1907 — Fratele sau mai mare, Nicolae, moare, ceea ce il
impresioneaza foarte tare si ii afecteaza situatia scolara. Nu
promoveaza clasa a II-a, ramanand repetent.
• 1907-1908 — Se muta la liceul din Slatina, unde repeta clasa a II-a.
• 1908-1909 — Isi continua studiile la Liceul ,,Alexandru Lahovary"
din Ramnicu Valcea, dar ramane iarasi repetent in clasa a III-a.
• 1909-1911 — Revine la Liceul „Carol I" din Craiova, reusind sa
termine cu bine cursul inferior.
Il are ca profesor de limba si literatura romana pe Ion Niculescu,
care il va indruma spre scris.
• 1911-1914 — La Liceul „Carol I" din Craiova urmeaza cursul superior,
la sectia clasica. Ia examenul de bacalaureat.
Adolescenta-Maturitate
1914 — Se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti. Nu ii
plac stiintele juridice si nu isi da examenele.
1916 — Odata cu inceperea Razboiului, se refugiaza la Iasi si
intra la Scoala de Infanterie.
1917 — In luna mai absolveste Scoala de Infanterie cu gradul
de plutonier si este trimis pe front in zona Muncelului. Este
avansat sublocotenent si participa efectiv la lupte.
1918 — La incheierea razboiului este demobilizat. Isi petrece
vara la Dragasani. Toamna revine in Bucuresti si isi continua
studiile universitare.
•  Se angajeaza la redactia revistei "Luceafarul", condusa de Octavian C.
Taslauanu. La 15 februarie debuteaza in "Luceafarul" cu nuvela Linia intai.
Semneaza cu Gib Stegaru, in amintirea bunicului sau. Publica tot in
"Luceafarul" schite si nuvele: In tren, Cel din urma card, Figurina. In 6
septembrie ii apare in revista "Sburatorul" nuvela Soldatul Nistor. Este
redactor la revista "Tara noua".

• Leaga o stransa prietenie cu Cezar Petrescu.

• 1920 — Se stabileste cu Cezar Petrescu la Cluj. Este redactor la ziarele
"Infratirea" si "Vointa", unde este coleg cu Lucian Blaga, Liviu Rebreanu,
Adrian Maniu, Sexal Puscariu. Publica in revista "Hiena" mai multe
nuvele: Doi vecini in numarul 4 din aprilie, Pe drumul gloriei in numarul
10 din 22 august si Eroilor lauri in numarul 14 din 19 septembrie.
• 1921 — Este redactor la "Gazeta Ardealului". Semneaza cronici literare si
dramatice, tine rubrica „Inscriptii pe nisip." 
• La 1 mai apare la Cluj primul numar al revistei "Gandirea", scoasa de
Cezar Petrescu si Gib Mihaescu. 
• In revista “Gandirea”, Gib Mihaescu publica timp de 7 luni, din mai
pana in noiembrie: “O zi de primavara”, “Un calator”, “Ierni jilave”,
“Soarele”, “Singuratecii”, “Semnele lui Danut”, “Reintoarcerea”,
“Intamplarea”;
• Tine rubricile „Cronica dramatica" si „Cronica marunta." In decembrie
revista "Gandirea" isi incepe aparitia la Bucuresti;
• Publica in "Gandirea" nuvela In goana, numarul 14 din 20 februarie.
Publica in revista "Lamura" nuvela “Baba Mandica”, numerele 7—8 din
aprilie-mai. In decembrie obtine licenta in drept, finalizand astfel
studiile universitare.
Opera literara
• Este autorul volumelor de nuvele ”Grandiflora” în 1928 și ”Vedenia” în
1929, al unor romane de analiză psihologică a apariției unor stări
obsesive, îndeosebi erotice, ”Rusoaica” (tradus și în limba
slovacă), ”Brațul Andromedei”, ”Femeia de ciocolată”, ”Zilele și nopțile
unui student întârziat”, ”Donna Alba”. A scris și piese de teatru (adunate
în volumul ”Pavilionul cu umbre”) și a purtat o interesantă corespondență
cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovan, Apriliana Medianu și Susanne
Dovalova, din Bratislava.
• Ultimul său roman, ”Donna Alba”, scris la un deceniu și jumătate de la
sfârșitul primului război mondial, subliniază importanța acestui
eveniment. În mare măsură autobiografic, acest roman de război descrie
experiențele care au marcat profund personalitatea autorului și care au
constituit premisele formării sale ca om și ca scriitor. Autorul descrie
avântul eroic al soldatului român care ține piept cu baioneta armatelor
germane, dar și viziunea realistă, tragică asupra întâmplărilor cotidiene
marcate de circumstanțele războiului.
• Proza lui, în general interesată de erotism dus până la obsesie, este
interesantă și astăzi, cu precădere romanul „Rusoaica” (1933),
probabil cea mai bună scriere a sa. Romanul va fi reeditat reeditat
după 1990. Acest roman este însoțit și de „Donna Alba”, unde
erotismul se împletește cu drama Primului Război Mondial, care l-a
marcat profund pe autor.
• Alte lucrări, ca „Brațul Andromedei”, „Femeia de ciocolată”, „Zilele și
nopțile unui student întârziat”, nu la fel de reușite, dar primite totuși
bine de critică și cititori.
• Despre capodopera lui, „Rusoaica”, Eugen Lovinescu spunea: Nu ne
interesează ceea ce face Ragaiac, ci febra vinelor lui, obsesia tipului
de femeie ireală, de «rusoaică» scoasă din lectură sau din visări, pe
care ne-o transmite, căci în fiecare dintre noi stă ascunsă «o
rusoaică» adulmecată, fără success, în toate tipurile femeilor
întâlnite.”
• Romane: A scris cinci romane:
• 1930: Brațul Andromedei
• 1933: Rusoaica
• 1933: Femeia de ciocolată
• 1934: Zilele și nopțile unui student întârziat
• 1935: Donna Alba
• Nuvele:
• 1928: Grandiflora
• 1929: Vedenia
• 1935: Visul
• Piese de teatru:
• 1928: Pavilionul cu umbre
Sfarsitul
• Dupa aparitia romanului “Donna Alba” in 1935 are in proiect
opera ”Vamile vazduhului”.
Pe 3 august sufera o puternica criza de rinichi.
Pe 16 septembrie, bolnav de tuberculoza, se interneaza la
sanatoriul „Martin Luther" din Sibiu.
Pe 16 octombrie vine la Bucuresti si se interneaza la
Sanatoriul Diaconeselor, apoi este transferat la Spitalul
gardienilor publici.
Pe 19 octombrie Gib I. Mihaescu se stinge din viata la
Bucuresti.
Pe 22 octombrie este inmormantat la Dragasani.
• Valoarea operei lăsate în urma sa de Gib I.
Mihăescu l-a așezat între marii nuveliști români
și printre cei mai importanți romancieri ai
literaturii noastre.
• La Drăgășani un colegiu național îi poartă
numele, iar la Râmnicu Vâlcea o stradă este
numită în cinstea lui.
• La Muzeul Literaturii Romane sunt păstrate
unele manuscrise ale sale.
Sfarsit!
 Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gib_Mih%C4%83escu
https://mnlr.ro/gib-mihaescu-si-obsesia-femeii-perfecte/
https://www.tititudorancea.com/z/biografie_gib_mihaescu.htm