Gaze naturale

De Matei Cojocaru si Rosu Mihnea

Gaze naturale-cei mai prietenosi combustibili cu mediul

Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de

zăcământ în straturile din adâncime ale pământului. Gazul
natural este asociat cu zăcăminte de petrol, procesele lor de
formare fiind asemănătoare. Compoziția gazului natural constă în
cea mai mare parte în metan, deosebindu-se de acesta prin
compoziția chimică.Gazul natural este un amestec de gaze, care
poate fi foarte diferit după așezarea zăcământului.În general,
gazul natural are în compoziție 85% metan, 4% alți alcani (etan,
propan, butan, pentan) și 11% gaze inerte (care nu ard).
Deosebit de valoroase sunt gazele naturale care conțin heliu,
aceste gaze fiind sursa principală de obținere a heliului.
Formare,proprietati si transport
Gazul natural ia naștere prin procese asemănătoare petrolului cu care este găsit
frecvent.Gazul se formează din organisme microscopice moarte (alge, plancton)
fiind izolat de aerul atmosferic, în prezența unor temperaturi și presiuni ridicate,
condiții care au luat naștere prin sedimentarea pe fundul mărilor fiind acoperite
ulterior de straturi impermeabile de pământ.
Cea mai mare parte a gazelor naturale s-au format în urmă cu 15 până la 600
milioane de ani, fiind asociate cu zăcămintele de petrol, mai rar se pot găsi
zăcămintele unice de petrol sau gaz.
Gazul natural este un amestec puternic inflamabil, de regulă insipid și inodor (din
care cauză pentru odorizare se adaugă gazului mercaptan cu scopul de a ușura
detectarea scurgerilor) cu o temperatură de aprindere de circa 600 °C. Este un gaz
mai ușor ca aerul; pentru arderea 1 m³N de gaz sunt necesari circa 10 m³N de aer.
Gazul este clasificat după compoziție în diferite categorii, gaz sărac și gaz bogat.

Poate fi transportat prin conducte sau cu alte mijloace de transport în stare

comprimată sau în stare lichidă, actualmente fiind folosit pe scară tot mai largă
ca înlocuitor al benzinei.
Uscarea gazului reprezintă procesul de înlăturare a vaporilor de apă, care face
parte din metodele de pregătire a gazului înainte de utilizare. Îndepărtarea apei
din gaz este importantă, deoarece prin uscarea gazului se înlătură posibilitatea
formării cristalohidraților. Aceștia sunt impurități solide care blochează
conductele și dăunează armăturilor. Gradul de uscare al gazului se stabilește
astfel încât cristalohidrații să se formeze doar sub -8 °C .
metan
Metanul este cel mai simplu compus organic, cu formula CH 4, și primul
reprezentant din clasa alcanilor, fiind astfel și cea mai simplă hidr ocarbură
aciclică saturată. Este componentul principal al gazelor naturale, fiind relativ
răspândit în natură. Metanul natural este răspândit în subteran și sub nivelul
fundului mării, dar se găsește în cantități mai mici și în atmosferă. Metanul
este un gaz cu efect de seră cu o pondere destul de mare, contribuind la
încălzirea atmosferei terestre.Principalele reacții chimice pe care le dă
metanul sunt arderea (combustia), reacția de formare a gazului de sinteză și
halogenarea fotochimică.[8] În general, aceste reacții sunt greu de controlat.
Oxidarea parțială a metanolului, de exemplu, este dificil de pus în practică,
întrucât de obicei reacția duce până la formarea de dioxid de carbon și apă,
chiar și în cazul în care se utilizează o cantitate insuficientă de oxigen.
Metanul pur este utilizat:
● ca punct de referinţă în măsurătorile calorimetrice
● în camerele de ionizare şi în detectoare
● pentru fabricarea amestecurilor de calibrare utilizate pentru gazele
naturale
● pentru fabricarea amestecurilor de calibrare utilizate în petrochimie
● pentru fabricarea amestecurilor de calibrare utilizate în igiena
industrială
● pentru fabricarea amestecurilor de calibrare utilizate în aplicaţiile de
mediu.
Butan
Butanul este un compus organic din categoria alcanilor, o hidrocarbură
saturată aciclică, cu o catenă alcătuită din patru atomi de carbon legați prin
legături simple. Se poate obține din gazele de sondă, din gazul de cracare
dar și din petrol. Se obține prin reacția de adiție a hidrogenului la butene.
Formula chimică structurală este CH3-CH2-CH2-CH3.
Cei doi izomeri sunt compuși extrem de inflamabili, incolori și gazoși, care
lichefiază ușor, dar care se vaporizează la temperatura camerei. Au un
punct de topire între −140 și −134 °C și un punct de fierbere între −1 și 1
°C.s în condiții standard de temperatură și presiune.Când cantitatea de
oxigen nu este suficientă pentru combustia completă, reacția de oxidare
poate să fie o reacție de ardere incompletă, ceea ce duce la formarea de
monoxid de carbon:
Butanul pur este utilizat:
● în absorbţia atomică pentru analiza elementelor ca gaz
instrumental
● pentru instrumentare în industria petrochimică
● în spectrometria optică, ca gaz instrumental
● componentă de calibrare a amestecurilor de gaze pentru sisteme
de monitorizare a mediului şi în amestecurile de gaze pentru igienă
industrială
● ca propulsor
● ca solvent.
sfarsit

Surse:Wikipedia,SIAD