Metanolul

COSTEA ARIANA
X-B
Metanolul este un alcool care
se sintetizează prin substituirea
în molecula de metan a unui
atom de hidrogen cu o grupare
- OH (hidroxilică).
În natură metanolul poate fi
întâlnit în plante ca: bumbacul,
brânca-ursului, ierburi sau
semințe care conțin uleiuri
eterice. Metanolul mai poate fi
obținut prin fermentarea
siropului produs din sfecla de Formula structurală
zahăr. În procesele de
fermentare a fructelor se poate
forma metanol prin
descompunerea pectinelor.
Consumul de metanol poate
produce intoxicații grave,
acesta poate lua naștere prin
distilarea fracționată în mod Modelul tridimensional al
particular a alcoolului. moleculei de metanol
Scurt istoric
•În procesul de îmbălsămare, egiptenii din Antichitate utilizau un amestec de substanțe, printre
care și metanolul, care era obținut prin piroliza lemnului. Însă metanolul pur a fost pentru prima
dată izolat în 1661 de către Robert Boyle care l-a obținut prin distilarea boxusului. Substanța a
devenit ulterior cunoscută sub denumirea de „spirt pirozilic”.
•În 1834 chimiștii francezi Jean-Baptiste Dumas și Eugene Peligot i-au determinat compoziția
elementală. Acești oameni de știință au fost cei care au introdus cuvântul „metil” în chimia
organică, termen format cu ajutorul etinoamelor grecești „methy” (însemnând „vin”) și „hȳlē”
(însemnând „lemn”).
•Astfel, termenul „metil” a fost întrebuințat pentru a denumi alcoolul metilic, care a fost
prescurtat la „metanol” în 1892 de către IUPAC. Sufixul „-ic” a fost folosit din acel moment
pentru a denumi substanțele organice ce conțin carbon.
• În 1923 chimiștii germani Alwin Mittasch și Mathias Pier, au pus bazele unei tehnologii care
transforma gazul de sinteză (un amestec între monoxid de carbon, dioxid de carbon și hidrogen) în
metanol. Invenția a fost patentată la 12 ianuarie 1926. Acest proces era realizat în prezența unor
catalizatori de oxid de magneziu sau de crom și era realizat în condiții de presiune cuprinsă între 50
și 220 atm și o temperatură mai mare de 450°C.

• În 1924 erau procesate peste trei milioane de tone de lemn, din care se obținea o cantitate de
aproximativ 30.000 de tone de metanol la nivel mondial, procesul având o eficacitate de aproape
70%.

• În anii 1940 s-au pus bazele procesului de obținere a metanolului la presiune joasă de către ICI,
prima exploatare realizându-se la Billingham în 1966. Compusul a fost utilizat pe post de
combustibil pentru mașini în timpul crizei de petrol din anii 1970 datorită costurilor scăzute,
producției ridicate și a efectului mai puțin poluant. Producătorii au încetat fabricarea acestor
vehicule la sfârșitul anilor 1990, axându-se pe cele ce funcționează cu etanol.

• În anul 2006, astronomii de la observatorul Jodrell Bank au descoperit un nor de metanol ce are o
întindere mare și este aflat la o distanță de 300 de miliarde de mile depărtare de Pământ.
 Jean-Baptiste Dumas

Robert Boyle Eugène Péligot

Metode de obținere
• Metanolul este un produs de bază al chimiei organice și o cantitate semnificativă de alcool este produsă la o scară
largă. În 2008, consumul global de metanol a fost de 45 milioane de tone, iar până în 2012 este de așteptat să se
ajungă la o capacitate de producție apropiată de 85 milioane de tone.

• China este în prezent cel mai mare producător și consumator de metanol.

1. Distilarea lemnului (carbonizarea):

• Se realizează industrial în cuptoare închise, la o valoare a temperaturii de 500 °C, procentele de substanțe rezultate
din lemnele uscate fiind: 15% gaze, 25% apă, 2% metanol, 6% acid acetic, 18% gudroane, 34% mangal, aceste
valori variind în funcție de esența lemnului folosit și de modul cum a fost realizată distilarea.
• Gazele și vaporii rezultați sunt trecuți într-o instalație de condensare, de unde gazele necondensabile sunt
separate. Condensatul este format din acid pirolignos și gudroane de lemn.
• Îndepărtarea gudroanelor solubile de condensat se face prin distilare; acestea rămân ca reziduu pe vasele de
distilare. Vaporii de acid pirolignos sunt trecuți în vase ce conțin lapte de var, unde acidul acetic este reținut sub
formă de acetat de calciu, iar restul produselor volatile (fracția alcoolică) se trece mai departe în coloanele de
fracționare pentru separarea componentelor. Fracția alcoolică are aproximativ următoarea compoziție: 65-70%
metanol, 10-15% acetonă, 10-15% acetat de metil, 1-3% acetaldehidă, 0,5-1% alcool alilic. Fracțiile de la începutul
distilării celei alcoolice cum și cele de la sfârșit sunt amestecate și comercializate sub denumirea de „spirt
denaturat”.
2. Obținerea din gazul de sinteză:

• Materia primă - amestecul format dintr-o parte oxid de carbon și două părți de hidrogen (gazul de sinteză) - este
trecută sub presiunea de 200-300 atm și o temperatură de 300-400°C, peste catalizatori (oxid de zinc și oxid de
crom). Condițiile de reacție trebuie respectate deoarece materia primă, la alte valori ale parametrilor, se transformă
în benzine sintetice (procedeul Fischer-Tropsch). De asemenea, la presiuni și temperaturi mai ridicate, alături de
metanol se mai obțin alcooli superiori, îndeosebi alcool izobutilic. Sinteza metanolul este descrisă de reacția:

  CO + 2 ; H (300K) = -90,8 Kj/mol

• Obținerea gazului de sinteză prin conversia metanului se poate realiza catalitic în prezența oxigenului, a vaporilor de
apă și dioxid de carbon. Aburul favorizează trecerea oxidului de carbon în bioxid de carbon, iar în exces de acest
compus, echilibrul se deplasează spre formare de CO2, o reacție puternic endotermă:

  2CO + ; H (300K) = +61 Kj/mol

• Gazul de sinteză obținut, după ce sunt îndepărtate urmele de CO2, apă și CH4 netransformat, este comprimat la
presiunea necesară și trimis la reactorul de sinteză a metanolului. Metanolul brut obținut trebuie eliberat de
impurități (gaze dizolvate, eter metilic, alcooli superiori, urme de acizi, etc.).
Schema de
producere
industrială a
metanolului din
gazul de sinteză
 Proprietăți
1. Structură:
Molecula de metanol este alcătuită dintr-un atom de carbon,
unul de oxigen si patru de hidrogen. Ca unități structurale,
are o grupare metil ce prezintă o simterie trigonală și una Structura 3D a
hidroxil.
metanolului
Diferența de electronegativitate între carbon și oxigen și
între hidrogen și oxigen determină existența unui deficit de
densitate electronică în jurul grupării metil și în jurul atomilor
de hidrogen și un surplus asociat perechilor de electroni
liberi ai oxigenului. Rezultă astfel un moment de dipol
molecular ce are valoarea de 5,67 x 10−30 cm (1,7 Debye).
În stare lichidă, metanolul se prezintă sub forma unor
asociații moleculare legate între ele prin intermediul
legăturilor de hidrogen, lucru indicat de valori mai mari ale
punctelor de fierbe, de topire și a forțelor de dispersie
London decât a altor substanțe cu același număr de electroni
și cu o structură similară.
2. Proprietăți termochimice:
La temperatura camerei, metanolul este un lichid cu miros pătrunzător, eterat și este toxic.
Punctul de fierbere este de 65 °C, iar cel de solidificare este de -97 °C, formând cristale incolore.
Densitatea în stare lichidă este de 791 kg/m3, iar căldura de vaporizare este de 35278 kJ/kmol.
În stare lichidă metanolul este format din asociații moleculare de forma (CH3-OH)x legate între
ele prin legături de hidrogen, fapt datorat polarității grupei hidroxil. În timp ce punctul de topire
este aproape egal cu cel de clorurii de metilen, punctul de fierbere este relativ ridicat în
comparație cu această halogenură.
Este solubil în apă și în alți compuși organici, cum ar fi acetonitril, benzen, cloroform,
ciclopentan, metacrilat de metil și tetrahidrofuran.
Polaritatea grupării hidroxil determină amestecarea cu apa în orice proporții, fapt reflectat prin
solubilitatea clorurii de calciu și a sulfatului de cupru în metanol. Alcoolul este de asemenea,
solubil în eter dietilic, în hidrocarburi și mulți alți solvenți organici. Se amestecă ușor în grăsimi
vegetale și uleiuri.
3. Reactivitate chimică:
pKa-ul metanolului are o valoare de 16. În reacție cu acizi puternici, cum ar fi acidul sulfuric, el se poate protona.
Bazele puternice deprotonează molecula de alcool.

Metanolul arde cu flacără albăstruie folosind dioxid de carbon și apă.

Poate fi oxidat cu bicromat de potasiu acid, dicromat de sodiu acid sau cu permanganat de potasiu pentru a forma
formaldehidă. Dacă agentul de oxidare este în exces, atunci formaldehida se va oxida mai departe la acid formic și
mai apoi la dioxid de carbon și apă. O altă modalitate de a obține formaldehida este de a trece vaporii de alcool
peste cupru înroșit adus la 300°C. Doi atomi de hidrogen sunt eliminați din fiecare moleculă, obținându-se și
hidrogen gazos, realizându-se astfel dehidrogenarea metanoulului. Alcoolul nu poate da reacții de dehidratare. În
schimb, în reacție cu acidul sulfuric se formează dimetil sulfat. Formează cu acizii organici esteri, iar cu sodiu
eliberează hidrogen. Reacțiile de substituție se pot realiza cu pentaclorura de fosfor sau cu acidul clorhidric.
Metanolul este întalnit in fructe, unde este produs de către metilestaraza prin atacul pectinei metoxilate,
existând in concentrații diferite în funcție de fruct.

În industria chimică, metanolul servește ca materie primă sau ca furnizor de energie. Recuperarea sa necesită
utilizarea unor compuși de o puritate înaltă. Alcoolul poate fi folosit pe post de combustibil, fiind posibilă
adăugarea sa la carburanții convenționali sau utilizarea de metanol pur, fără sulf. În celulele de combustie
reprezintă un furnizor de hidrogen.
Intoxicaţia acută și tratamentul
intoxicației
Intoxicaţia acută se poate produce prin inhalare de vapori de metanol. Aceştia vor irita puternic
mucoasa căilor respiratorii. Simptomele care apar în urma intoxicaţiei cu vapori de metanol sunt:
dureri de cap, ameţeli, greţuri, vărsături, tulburări de echilibru. După 2 – 3 zile apar tulburările
vizuale. Vederea devine neclară, iar câmpul vizual se îngustează concentric. Intoxicaţia acută prin
ingestie de alcool metilic produce după câteva zeci de minute primele simptome: dureri
abdominale intense, agitaţie, delir, convulsii, apoi se instalează coma şi decesul dacă cantitatea
ingerată a depăşit 30 – 50 de ml.
Tratamentul intoxicaţiei
Dacă alcoolul metilic a fost ingerat, atunci se provoacă vărsături sau se efectuează spălături
gastrice. Antidotul intoxicaţiei cu alcool metilic este alcoolul etilic, deoarece aceleaşi sisteme
enzimatice metabolizează ambele substanţe. Un antidot foarte rar folosit la noi este
metilpirazolul, o substanţă care blochează activitatea enzimelor responsabile de metabolizarea
metanolului, astfel încât alcoolul metilic se poate elimina fără să producă efecte toxice.
Bibliografie
https://prezi.com/k_le2o_6fmi3/metanolul/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Metanol