Metanul. Proprietăţi fizice şi chimice.

Utilizări

Metanul (CH4) este componentul principal al gazelor naturale. Se mai află în gazele de
sondă, în gazele de cocserie (gazele rezultate la distilarea uscată a cărbunilor de pământ) şi în
gazele de cracare. Metanul există şi în minele de cărbuni, unde formează împreună cu aerul
amestecul exploziv numit gaz grizu.

Proprietăţi fizice.
Este un gaz incolor, mai uşor decât aerul, insolubil în apă, solubil în alcool, eter, benzen.
Formula sa moleculară este CH4.
Proprietăţi chimice.
Metanul reprezintă proprietăţile alcanilor, dar are şi proprietăţi specifice. Cele mai importante
reacţii la care participă metanul, reacţii aplicate în industria chimică, sunt prezentate în
continuare.
Oxidarea la aldehida formic
Prin oxidarea parţială a metanului, în prezenţa oxizilor de azot, se obţine aldehida formică. Ea
este utilizată la obţinerea novolacului şi a bachelitei. Soluţia de aldehidă formică de concentraţie
40% este numită formol şi se foloseşte la dezinfecţie şi la conservarea preparatelor anatomice.
Conversia catalitică a metanului
Conversia metanului constă în oxidarea lui parţială la monoxid de carbon (CO) şi hidrogen
(H2) cu ajutorul unor agenţi oxidanţi: vapori de H2O, O2, CO2 sau amestecul lor. Procesul este
complex, are loc în prezenţa unor catalizatori şi la anumite temperaturi.
 Amestecul gazos rezultat din conversia metanului cu vapori de apă şi oxigen, numit uneori şi
gaz de apă, este prelucrat în continuare şi folosit în diferite sinteze. Constituie sursă de hidrogen
pentru obţinerea amoniacului. Amestecul de CO şi H2 în raport molar 1:2 se numeşte gaz de
sinteză şi se utilizează la obţinerea metanolului (CH3OH) şi în alte sinteze organice
Amonoxidarea.
Oxidarea metanului cu aer în prezenţa amoniacului permite obţinerea acidului cianhidric
(HCN) folosit, în principal, la obţinerea fibrelor sintetice de tip poliacrilonitril şi a stiplexului.

Descompunerea termică în acetilenă şi hidrogen

Încălzit la temperaturi în jur de 1500°C (1400-1600°C) metanul se transformă în acetilenă
(C2H2) şi hidrogen (H2). Condiţia ca reacţia de obţinere a acetilenei să aibă loc cu prioritate este
ca temperatura să fie cât mai aproape de 1500°C şi timpul de reacţie să fie foarte scurt. Pentru a
evita descompunerea acetilenei, gazele rezultate din reacţie sunt răcite brusc. În industrie, se
utilizează mai multe procedee de obţinere a acetilenei din metan, care se deosebesc între ele prin
modul în care este asigurată energia necesară acestei reacţii.
Procedeul oxidării parţiale
În procedeul oxidării parţiale, care este cel mai răspândit, raportul metan:oxigen este astfel
calculat, încât să se asigure, prin arderea unei părţi din metan, încălzirea gazelor la 1500°C şi
căldura necesară conversiei altei părţi din metan în acetilenă. Gazele rezultate din reacţie conţin
circa 8% acetilenă. Sunt răcite rapid cu apă, iar acetilena este izolată prin dizolvare într-un
solvent selectiv. În final, se obţine acetilenă de puritate mare, utilizată mai departe în diferite
sinteze.
Procedeul cracării în arc electric
În procedeul cracării în arc electric, căldura necesară reacţiei este furnizată prin descărcarea
electrică care se realizează între doi electrozi metalici legaţi la o sursă de curent electric.
Obţinerea acetilenei din metan este cea mai importantă cale de chimizare a metanului, pentru
că acetilena este punctul de plecare a multor sinteze organice care duc la produse finite
importante: cauciuc sintetic, materiale plastice, fibre sintetice etc.
Utilizări ale metanului
Metanul din gazele naturale este şi un combustibil valoros, dar şi o materie primă
importantă în industria chimică. Din metan se obţin: solvenţi, agenţi frigorifici, aldehidă formică,
gaz de sinteză, acid cianhidric, acetilenă, negru de fum etc., substanţe care sunt materii prime
importante pentru alte sinteze organice.