METANUL

-
COMBUSTIBIL
CASNIC
Metanul (CH4) este o hidrocarbură saturată, componentul principal al
gazelor naturale.
Generalităţi Metanul a fost descoperit de A.Volta în 1778 în mâlul bălţilor,
din această cauză fiind numit şi gaz de baltă. Metanul este capul de serie a
alcanilor, o hidrocarbură saturată aciclică, în care atomul de carbon este
hibridizat sp3, având o geometrie tetraedrică de hidrocarburi parafinice.

Răspândirea Metanul se găseşte sub formă de zăcăminte naturale

în stare destul de pură, la noi în ţară puritatea metanului fiind de
99%, însă se poate întâlni şi în minele de cărbuni unde în amestec
cu aerul formează amestecul exploziv numit gaz grizzu
(responsabil de exploziile miniere).
 Cum se folosește gazul metan

Primele experimente din industrie cu metan datează de mai bine de 100 de ani. Impulsul pe care
l-am folosit acest gaz într-un mod generalizat a avut loc în timpul celui de-al doilea război
mondial, din cauza dificultăților de furnizare a benzinei. A fost folosit mai întâi în Franța și mai
târziu în Italia. Oamenii de știință au început să studieze posibilitățile de a putea alimenta
motoarele cu combustie și cu combustie ale automobilelor cu acest gaz. Astăzi știm că este folosit
ca combustibil, dar utilizarea sa a crescut doar ușor.

În schimb, utilizarea metanului în mediul casnic este una dintre cele mai mari din lume. Sunt
utilizate în principal pentru alimentarea instalațiilor de încălzire a bucătăriilor. Și este că are o
facilitate pentru transportul cilindrilor și a devenit un factor decisiv pentru extinderea sa. În
special, este un gaz care alimentează locuințele cartierelor periferice din orașe. Orașele și zonele
rurale mai îndepărtate pot beneficia de ușurința transportului metanului în butelii. Prin urmare,
este posibil să se atenueze problemele unei instalații de rețele de distribuție a gazelor și
economia lor dăunătoare.
 Extracția metanului

Obținerea metanului se face prin depozite subterane. Pentru a descoperi zăcămintele sunt folosite
diferite sisteme. Unul dintre cele mai utilizate este să provoace o serie de cutremure artificiale prin
intermediul unor mici explozii. Aceste cutremure vor căuta să măsoare timpul necesar pentru ca
undele seismice să ajungă la stâncile subsolului și să revină, reflectate, la suprafață. Dacă undele
seismice africane lovesc o zonă de depozite lichide și gazoase, timpul va dura puțin mai mult și
această variație va fi înregistrată cu instrumente speciale.

Odată ce s-a descoperit zăcământul de metan, extracția și transferul gaz prin conductă sau
introducerea acestuia sub formă de gaz lichefiat în butelii. De asemenea, poate fi transportat în
cantități mari în nave sau similare, cum ar fi petrolierele mari. Un alt mod de a-l obține, deși este la o
scară mai mică, este prin acumularea în depozite de excremente de animale.Am menționat anterior,
se formează prin descompunerea anaerobă a materiei organice. De aici, poate emana o cantitate
mare de metan care este colectată și este de obicei utilizată în sistemul de extracție a metanului în
fermele mari și care au multe animale. În fermele de vaci și porci, aceste extractoare pot fi utilizate
pentru obținerea gazului metan.
 Proprietati fizice

Metanul este un gaz incolor, mai usor decat aerul , insolubil in apa , solubil in alcool , eter ,
benzen .

Mirosul gazului metan din conductele industriale si casnice este dat de substantele continand sulf
( mercaptani ) care sunt adaugate special pentru a face gazul usor de recunoscut prin miros ;
eventualele scapari de gaze pot fi astfel descoperite la timp.

El poate fi prins sub apa fara pierderi insemnate.

Legaturile C-H din molecula metanului nu sunt polare ; in schimb apa este dupa cum am vazut un
compus polar. Lipsind atractiile electrostatice , moleculele de metan nu vor fi inconjurate de un
roi de molecule de apa ( asa cum se intampla cu alte molecule sau ioni , fenomen numit salvatare
) , iar fara aceasta nu are loc dizolvarea .
 Proprietatii chimice

Metanul este o substanta stabila , putin reactiva in conditii obisnuite.

In prezenta unor reactivi energici ca oxigenul sau clorul si in conditii
potrivit alese ( de temperatura , presiune si catalizatori) metanul poate
fi facut sa reactioneze , ducand la produsi de mare insemnatate
practica. Reactiile caracteristice pentru metan sunt reactiile de
substitutie.

Cea mai importantă întrebuinţare a gazului metan este legată de

transformarea sa în acetilenă, prin încălzire la temperaturi înalte.
Primul brevet din lume pentru această metodă de prelucrare chimică
aparţine inginerului român Martin Banc.
 Descompunerea termică în acetilenă şi hidrogen

Încălzit la temperaturi în jur de 1500°C (1400-1600°C) metanul se

transformă în acetilenă (C2H2) şi hidrogen (H2).

Condiţia ca reacţia de obţinere a acetilenei să aibă loc cu prioritate

este ca temperatura să fie cât mai aproape de 1500°C şi timpul de
reacţie să fie foarte scurt. Pentru a evita descompunerea acetilenei,
gazele rezultate din reacţie sunt răcite brusc. În industrie, se utilizează
mai multe procedee de obţinere a acetilenei din metan, care se
deosebesc între ele prin modul în care este asigurată energia necesară
acestei reacţii.
Procedeul cracării în arc electric

În procedeul cracării în arc electric, căldura necesară reacţiei este

furnizată prin descărcarea electrică care se realizează între doi
electrozi metalici legaţi la o sursă de curent electric.

Obţinerea acetilenei din metan este cea mai importantă cale de

chimizare a metanului, pentru că acetilena este punctul de
plecare a multor sinteze organice care duc la produse finite
importante: cauciuc sintetic, materiale plastice, fibre sintetice
etc.
Procedeul oxidării parţiale

În procedeul oxidării parţiale, care este cel mai răspândit,

raportul metan:oxigen este astfel calculat, încât să se asigure,
prin arderea unei părţi din metan, încălzirea gazelor la 1500°C şi
căldura necesară conversiei altei părţi din metan în acetilenă.
Gazele rezultate din reacţie conţin circa 8% acetilenă. Sunt răcite
rapid cu apă, iar acetilena este izolată prin dizolvare într-un
solvent selectiv. În final, se obţine acetilenă de puritate mare,
utilizată mai departe în diferite sinteze.
PROIECT REALIZAT DE :

Calugaru Elena-Cristiana