Astfel, daca in locul unui atom de hidrogen din metan se gaseste un radical metil, -CH3, hidrocarbura (imediat superioara

metanului) are compozitia C2H6 si este etanul. Etanul poate fi considerat ca rezultat prin unirea a doi radicali -CH3. etan CH3-CH3 Etanul este al doilea termen al seriei hidrocarburilor saturate si contine pe langa legaturile C-H sp3-s, legaturi covalente C-C sp3-sp3. Lungimea legaturilor C-C este de 1,54 A. Unghiul dintre valentele atomilor H-C-H si H-C-C este de 109,5 grade. Etanul este un alcan gazos si nu are miros. Etanul are punctul de topire -183,2 grade Celsius si punctul de fierbere egal cu -88 grade Celsuius. Etanul se obtine din hidrogenarea catalitica a etenei. In cursul unei rotatii complete, in jurul legaturii simple C-C, molecula etanului trece printr-o infinitate de conformatii intre care se disting doua conformatii extreme: o conformatie eclipsata si o conformatie intercalata. Iar 100 C punctul de fierbere a apei), unitatea de energie termica (caloria = 4,186 Joule), unitatea de masa (kilogramul). Are presiunea critica 218*105 N/m2, temperatura critica 374C. Densitatea apei (1 kg/m3) este maxima la 4C. Punctele de fierbere si de topire anormal de ridicate, caldura latenta de topire (334,9 kJ/kg) si de vaporizare (2248 kJ/kg la 100C) precum si caldura specifica (4,18 kJ/kg*K) anormal de mari, se datoreaza legaturilor de hidrogen. Polaritatea sa pronuntata (dipolmoment 0,49 debye, constanta dielectrica 88) ii permite sa dizolve un mare numar de saruri, solvatand ionii. Indispensabila pentru viata, apa acopera 4/5 din suprafata Terrei, dar nu pura ci sarata (apa oceanica). Circuitul apei in natura face posibila viata si pe uscat datorita ploilor, raurilor si fluviilor, precum si hidroenergiei (aurul albastru). Industria chimica, petroliera si metalurgica sunt mari consumatoare de apa. Apa este singura substanta care are denumiri diferite pentru cele trei stari de agregare: gazoasa (abur), lichida (apa) si solida (gheata). Acetilena sau etina, este primul termen al alchinelor, cu p.t.= -81,8C si p.f.= -84C si densitatea d= 0,618 g/cmA la -84C.Este un compus gazos, incolor. Prin explozie (care pot aparea spontan sau initiata de o scanteie) se descompune in elemente. Este compusul uzual care produce cea mai fierbinte flacara (aproximativ 3000C). Se obtine prin descompunerea termica a metanului sau la reactia carburii de calciu cu apa. Se uilizeaza in suflatorul oxiacetilenic (in suduri). Hidrogenul este un gaz incolor, inodor, insipid cu p.t.= -257,3C si p.f.= -252,8C. Se gaseste in cantitati mari in atmosfera stelelor ; in atmosfera se gaseste doar intamplator ca urma. Este de 14,4 ori mai usor decat aerul. Nu este toxic, dar nu intretine viata.

Arde cu flacara albastra si calda. Cand este supus unei presiuni de 500.000 de ori mai mare decat presiunea atmosferica, se transforma in metal solid. In amestec cu oxigenul, in raport de 2 :1 explodeaza la o scanteie. Se utilizeaza in industria chimica (hidrogenari, sinteze), in industria metalurgica (agent reducator), drept combustibil pentru rachete. Element din grupa I a sistemului periodic cu Z 1; M 2,016; d 0,899 g/l; tcr -239,9 C; pcr 12,8 at. Este un gaz incolor si inodor, de 14,4 ori mai usor ca aerul. Este unul din elementele cele mai raspandite in univers.Pe pamant se gaseste combinat cu oxigenul sub forma de apa, ca si in numeroase combinatii organice. A fost descoperit de T.B. Paracelsius in secolul XVI. Hidrogenul are trei izotopi: doi stabili, protiul si deuteriul si unul radioactiv, tritiul. Hidrogenul in stare nascanda este de fapt un metal care reactioneaza cu un acid, deci reactivitatea mare este a electronilor metalului. Marirea reactivitatii hidrogenului se poate realiza prin descarcari electrice sau prin folosirea de catalizatori (Ni, Pt, Pd) care duc la H atomic. Reactiile au loc la temperaturi inalte in prezenta unor catalizatori de NiO si Fe2O3, care sunt redusi la metal de H rezultat din reactie. Dioxidul de carbon rezultat se indeparteaza prin absorbtie intr-o solutie alcalina sau in apa la presiune ridicata. H se mai poate obtine din metan prin tratare cu vapori de apa in prezenta nichelului, din carbune prin tratare cu vapori de apa, prin descompunere termica a metanului sau din gaze de cocserie, care contin pana la 40% H2 provenit din descompunerea substantelor organice continute in carbuni.